a fi timid

Sunt un pic timid, dar timiditatea nu cred ca a fost un impediment:))


The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.

Ideea e ca in copilarie am fost cu mult mai timida decat acum,dar am anuminte momente cand ma incredere in mine si ma simt bine in pielea mea. La un moment dat am ajuns sa ma urasc atat pe mine insami ,cat si pe cei din jur,vazandu-mi numai defectele ,iar nu si calitatile.E o continua lupta cu tine insati.

eu eram timida in copilarie. acum mai deloc. la un moment dat, prin adolescenta, am observat sa sunt mai buna decat multi altii din jurul meu, si ca judecatile simple si de bun simt te duc mai departe decat infloriturile fara substanta. si acum intalnesc oameni ca niste baloane. e de ajuns un ac ca sa-i aduci la tacere, si nu tre' sa-ti fie frica sa-l folosesti atunci cand simti ca ai dreptate.

am zilele mele cand ma simt proasta si handicapata, mica si umila. asta cand intalnesc oameni care reusesc lucruri pe care eu stiu ca nu le-as reusi niciodata, desi imi doresc mult. in conditiile astea imi zic ca nu s-a inventat inca omul universal, si ca e preferabil sa insist pe domeniile in care ma stiu buna, fara sa-mi fac infinite probleme ca nu sunt buna la toate.

zaraza

eu inca nu am scapat de timiditate. tin minte ca in adolescenta o prietena m-a rugat sa-i transmit ceva prietenului ei. vreo doua ore am muncit la planuri de abordare, la texte, atitudine, mimica si gestica si eu nu trebuia sa-i spun decat: "lulu nu poate veni azi la intalnire".
acum m-am mai schimbat dar inca ma mai complexeaza oamenii care sunt foarte siguri pe ei, cei care par sa stie intotdeauna raspunsul corect, cei care au un zambet ironic ori de cate ori cineva indrazneste sa aiba alta parere.
cred ca solutia este sa cunosti cat mai multi oamenii, cat mai diversi si, atunci cand stai de vorba cu un om pe care nu-l cunosti, sa nu iti asumi din start ca iti e superior doar pt. ca are el impresia asta.
si o alta solutie ar fi sa te inconjuri de oameni care te apreciaza, te respecta si te sustin cand ai nevoie = prieteni.
in teorie e frumos. mai greu e cu practica (ma gandeam la mine).

unii se nasc cu ea si doar cu ajutorul celor din jur, in prima faza, pot scapa de ea; mai sunt si din cei care se autoeduca singuri, la maturitate si incerca sa si-o infranga., dar si din cei care nu se lecuiesc de ea niciodata.
Oricum, daca te-ai nascut timid, dar te-ai tratat, va exista ih mod sigur inh viata ta cel putin o situatie care sa te incurce rau.

Cand eram copil, eram atat de timida, incat ma rusinam si cand ceream o paine vanzatoarei. Nu mai spun ce jena imi era daca nu stiam raspunsul la vreo intrebare la scoala. Niciodata nu ma duceam fara sa imi fac temele si fara sa imi invat lectiile. Eram asa de timida, incat ma enervam adeseori pe mine insami. Roseam din nimic si ma treceau toate apele cand trebuia sa intru in contact cu ceilalti, mai cu seama daca erau multe persoane in jur. Intr-o zi am cunoscut pe cineva care mi-a spus ca defectele personale pot fi folosite foarte bine ca arme personale. M-am gandit mult la asta si am invatat, dupa un timp, sa folosesc timiditatea (defectul meu cel mai mare in acele vremuri) ca o arma. Mai apoi, dupa ce am inceput sa imi cunosc resursele, nu stiu cum, a disparut timiditatea de tot. Nu stiu daca acum sunt obraznica, dar sigur nimeni dintre cei care ma cunosc nu ar putea crede ca am fost vreodata timida (ar fi socati sa afle). Cred ca am fost pusa in situatii limita in viata si am vazut ca ma descurc singura, ca pot face fata, iar dupa ce am devenit mai increzatoare in fortele proprii, am inceput si sa ma iubesc un pic : )…Iar, din experienta mea proprie, sa te pazeasca Dumnezeu de indrazneala nesabuita a timizilor:))…

Daca ar fi penibil de mi s-ar taia picioarele, as lesina.
Cat despre timiditate, trebuie sa cauti in tine valorile si calitatile pe care SIGUR le ai, si iti dau incredere in tine. Oricum, omul are limitele unde si le pune! Asa ca indrazneste sa ti le pui mai sus si sa te apreciezi pentru unicitatea pe care o ai.

Si eu sunt la fel de timida;uneori(nu stiu daca est cea mai buna solutie)incerc sa bravez,sperand ca voi reusi sa depasesc situatia,fara sa dau impresia ca ma pierd-si de cele mai multe ori chiar tine

Am putea vorbi la nesfarsit despre asta.Eu fac parte din persoanele timide, care au nevoie de respiro , de timp, de intelegere, de vorba pentru a putea realiza un lucru fie el cat de mic. Ne nastem cu asta,nu cred ca se educa niciodata, cred ca de aceea oamenii buni ne prefera pe noi, timizii, cei care nu pot minti si nici nu pot fi duplicitari, deci hai sa le aratam lumii cine suntem noi.







O intentie buna dusa la bun sfarsit e scopul meu in viata, pana atunci ,va pup pe toti.

Cred ca timiditatea poate fi unul din motivele care taie elanul celui care-si cauta prieteni "fizic" vorbind. Pe net este mult mai simplu, nu? Schimbi idei, impresii, legi conversatii care-ti fac placere, sau le consideri interesante, si incet-incet ajungi sa simti compatibilitate cu un anumit utilizator, sau mai multi. Te simti mai in largul tau si deja primul pas e facut. Ramane doar sa consolidezi o relatie prieteneasca, in spiritul de respect si sinceritate. Problema este ca in cazul in care urmeaza un contact "fizic", poti fi dezamagit. Iar prietenia in care ai crezut pana atunci, se poate destrama. Realitatea nu corespunde de obicei imaginii deja formate, si intervine frustrarea. De aceea prietenii virtuali cred ca ar fi bine sa ramana virtuali pana cand va exista SIGURANTA ca nu vei fi dezamagit in cazul unui contact "fizic". Iar aceasta siguranta se capata in timp.
Mai dificila este cand relatia prieteneasca dintre doua persoane de sex opus de la inceput, ajunge treptat se transforma in...altceva. Drama va fi cand una dintre ele, deja angajata intr-o relatie stabila pe care nu doreste sa o schimbe, va respinge orice alt fel de relatie, alta decat cea prieteneasca.
Trebuie reflectat asupra eventualelor consecinte.

Timiditate? Teama de ridicol? Teama de respingere? Mandrie? Una din astea. Probabil.

"nativa timiditate" nu cred ca exista asa ceva eu cred ca la baza acestei expresii stau mai multe necunoscute. Pun pe seama neglijentei familiale si a imaturitatii, aceste doua ca si altele genereaza asa numita nativa timiditate. Sa fim seriosi! "pomul da roade daca-l ocrotesti" Cu siguranta atitudinea ta defensiva face obiectul unui start_esuat de la bun inceput ceea ce determina pe cei inscrisi in competitia pentru castigarea unicului premiu "sufletul pereche" s-o abandoneze prematur. NU crezi?

Trebuie sa va maturisesc ca si eu sunt o timida innascuta. Dar mai pot sa va spun ca am acceptat chestia asta la mine. De timiditate nu poti scapa niciodata. Dar poti depasi anumite praguri.

Draga Ana, ai facut foarte bine ca ai scris pe forum daca altcuiva nu te poti adresa. Stii ca se spune ca oamenii timizi sau introvertiti au calitatea de a nu fii superficiali, de a pune pasiune in ceea ce fac. Poate problema ta cea mai mare este ca iti doresti sa fii o persoana extravertita si placuta cum deschizi usa si intri intr-o incapere cu necunoscuti. Probabil ca apreciezi foarte mult persoanele de genul asta si te gindesti ca tu nu esti ca ei si ai vrea tare mult sa fii asa. Dar trebuie sa-ti spun si sunt singura ca asta este si parerea ta ca de astfel de persoane te plictisesti repede. Cand incerci sa le cunosti mai bine itzi dai seama ca nu prea ai multe de discutat cu ele.

Sfatul meu este sa incerci sa identifici ce e bun in tine. Si nu-mi spune ca nu ai calitati deosebite pentru ca fiecare are ceva deosebit, doar ca in lumea in care traim nu prea avem timp sa exploatam si partile astea.

Eu cred ca timiditatea o poti depasi facand cu pasiune ceea ce faci. Gandeste-te ca sunt actori foarte buni care sunt timizi. Scriitorul Garcia Marquez este un tip extrem de timid. Deci ca sa ajungi undeva iti trebuie incredere in tine si in ceea ce faci. Gandeste-te la o mama care trebuie sa apeleze la cineva necunoscut ca sa-i ajute copilul. Crezi ca ii mai pasa ca e timda sau nu? Important e sa-si ajute copilul.

Cand ma refer sa gasesti ceea ce bun in tine sa nu intelegi ca va trebui sa ai o calitate care sa te faca celebra. Stiu si eu poate iti plac copii si ai vrea sa ai grija de ei, poate iti plac limbile straine apoi invata o limba straina astel incat sa fii cea mai buna. Vei vedea ca in felul asta vei avea un cuvant de spus. Daca iti place sa mergi la munte fa din asta o pasiune. Ai sa vezi ce cei din jurul tau se vor uita altfel la tine.

Iti mai recomand sa citesti carti de pshihanaliza te vor ajuta foarte mult sa vezi ca de fapt toti suntem la fel si gandim la fel doar ca ne exteriorizam. O carte plina de optimism care mie mi-a placut este Etica Noului Mileniu de Dalai Lama.

Viata e atat de frumoasa e pacat sa o pierzi plangand ca nu esti altfel. Simplul fapt ca existi si esti sanatoasa trebuie sa iti dea increderea in tine.

am fost si eu ca tine....am strans din dinti si m-am aruncat in...foc...:)...de ce-mi era teama..aia faceam.....de timiditate m-am vindecat prin net...am stat de vorba la greu pe messenger.....sa nu aud de doctori sau psihologi...nu le neg rostul...dar ii las altora...in nici un caz medicamente....ne suntem cei mai buni doctori,...ce-ti recomand? ia pe rand cate o problema care te supara si cauta raspunsul in tine...nu-i nimic daca nu iese din prima cum vrei, retine ce e bun si mergi mai departe.....si mai ales, gaseste-ti propriul fel de a te exprima...chiar daca unora nu place.....si daca pentru asta trebuie sa faci tu primul pas.....

________________
...non bis in idem...

Nu trebuie confundata timiditatea cu emotia. Nu ne nastem timizi, devenim, intr-un cadru de viata in care ni se educa legile de trai intr-un fel in care libertatea de a privi corpul ca facind parte din natura este deplasat si educam timiditatea. Citeodata devenim timizi din cauza aspectului exterior, deci ceea ce punem pe noi nu trebuie sa ne jeneze, ci, dimpotriva sa ne ajute in ceea ce facem si in integrarea celorlalti.

Timiditatea e teama de de esec sau de penibil.
Dar e nevoie de ceva sensibilitate pentru a te teme de parerea celorlalti.
O persoana timida e o persoana sensibila si nu lipsita de inteligenta.
Timiditatea incepe din copilarie, din familie chiar, cand parintele te descalifica pt fiecare nereusita.
Ca parinte nu e bine sa distorsionezi calitatile copilului insa putina supraevaluare a vointei lui ajuta(tu poti sa faci asta, esti cel mai bun, meriti ce e mai bun,etc).
In acelasi timp trebuie ajutat sa si ajunga la performantele anticipate , trebuie sa i se insufle dorinta de competitie, trebuie sa invete a lua in calcul si esecul(dar nu renuntarea) pt ca altfel doar stiind ca e cel mai bun si nefacand nimic pt asta risca sa plece in viata cu un handicap.
Si la maturitate se poate scapa de timiditate.
Se spune ca teama de a vorbi in public e mai mare decat teama de moarte.
Sant cursuri de retorica, sant carti cu sfaturi.
Daca esti timid nu incerca sa pozezi in altcineva pentru ca nu-ti iese si atunci mai tare se accentueaza timiditatea.
Daca vrei sa fii sigur pe tine pregateste-te. Nu intra in discutii in contradictoriu pe subiecte ce nu le stapanesti.


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

eu consider timiditatea ca avand cauze variate, mai mult sau mai putin grave. ea consta in frica si neincredere; leacul?! gandire constructiva si bazata pe actiune; sa vezi ce iti doresti, sa analizezi bine ce iti place sa cultivi ce e frumos la tine; sa faci din viata ta "un ritual" incepand cu trezitul dimineata, sa te imbraci frumos(consider o terapie impotriva timiditatii sa te imbraci asa cum iti place), sa iti propui tot felul... apoi sa socializezi cu cei din jur, sa nu fii singur. daca iti propui ceva si nu reusesti nu te deprima (k nu te ajuta la nimic), fii atent la ce poti imbunatati, si mai incearca; si inca ceva: nu exista reguli stricte pe lumea aceasta.. doar facute de oameni... oameni destepti care nu sunt timizi asa k trebuie sa fii u si sa nu ai idei fixe, si sa privesti mereu in prezent si viitor.
si sa nu uit: ai nevoie nu de vointa, ci de motivatie, de exemplu daca te-ai indragostit sau vrei sa fii cel mai bun la bashet:P

eu consider timiditatea ca avand cauze variate, mai mult sau mai putin grave. ea consta in frica si neincredere; leacul?! gandire constructiva si bazata pe actiune; sa vezi ce iti doresti, sa analizezi bine ce iti place sa cultivi ce e frumos la tine; sa faci din viata ta "un ritual" incepand cu trezitul dimineata, sa te imbraci frumos(consider o terapie impotriva timiditatii sa te imbraci asa cum iti place), sa iti propui tot felul... apoi sa socializezi cu cei din jur, sa nu fii singur. daca iti propui ceva si nu reusesti nu te deprima (k nu te ajuta la nimic), fii atent la ce poti imbunatati, si mai incearca; si inca ceva: nu exista reguli stricte pe lumea aceasta.. doar facute de oameni... oameni destepti care nu sunt timizi asa k trebuie sa fii u si sa nu ai idei fixe, si sa privesti mereu in prezent si viitor.
si sa nu uit: ai nevoie nu atat de vointa, cat de motivatie, de exemplu daca te-ai indragostit sau vrei sa fii cel mai bun la bashet:P

Timiditatea ? .Nu ma consider timida .Insa ,daca rezerva ,retinerea (de care dau dovada in unele situatii noi )pot fi numite timiditate ,atunci sunt timida .Mi-a lipsit intotdeauna tupeul , am pierdut "multe trenuri " in viata din lipsa lui,(si sigur nu sunt singura).Am incercat sa fac pe tupeista de cateva ori , insa nu ma prinde . E clar ,sunt plamadita din "alt aluat" .
Complexele nu provoaca obligatoriu timiditate .Cunosc destui complexati cu un tupeu strigator la cer .
Acuma , daca sunt normala sau nu ? ,nu stiu mi-am ratacit "reperele" .
rolia

Timiditatea este o forma usoara de fobie sociala.
Ne descoperim pe noi insine in interactia cu ceilalti, atunci cind avem curajul sa spunem si sa demonstram celor din jur ceea ce gindim si simtim si avem sansa sa “exploram” rezultatele. Persoana timida este precauta, nu risca sa greseasca sau sa fie respinsa si nu poate invata din asemenea experiente. Deci cea mai buna metoda ar fi sa se “arunce” in prapastia necunoscutului, si sa afle pe propria piele ca temerile sale sint irationale si nefondate – teama de a fi respins, de a nu fi la inaltime, de a nu fi apreciat, iubit etc.
Sportul mai ales de echipa este o buna metoda de a lupta impotriva timiditatii (interactionezi si iti creste auto-stima). Orice metoda de a-ti deschide mintea ajuta. Toate acestea sint metode active de a controla timiditatea pe care timpul (virsta) o controleaza intr-o forma mai lenta.

Quidquid latine dictum sit, altum sonatur.