comentarii

a fost odata ca-n povesti a fost ca niciodata dein rude mari imparatesti o namila de fata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
copii - de Belle la: 02/03/2005 17:51:46
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
la cei peste 80 de ani ai mei ma simt parc-as avea 100 ;) ... e precis de la ureche dar ma duc la doctora sa nu cumva sa fie altceva (anemica nu sunt... cred, nu prea am de ce)

ivy, uite cu ca ma imbuib de zor ;)
http://www.mybrandsinc.com/ShopOnline/Catalog.asp?t=7&s=NESTLE%207&ss=0&p=3149

cat despre ce-a zis horica mi-aduc aminte de varianta "idiotica" a Luceafarului

a fost odata ca-n povesti
a fost ca niciodata
din rude mari imparatesti
o balega de fata

si-avea un nas de 7 coti
de zgaria pamantul
si-o caramida in chiloti
sa n-o doboare vantul

etc etc etc .... dati si voi vina pe ameteala ;))))
#37933 (raspuns la: #37930) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zici: "apropo de threadurile - de Daniel Racovitan la: 15/01/2004 07:57:57
(la: Socant: bebelusi nou-nascuti tratati ca pe niste gunoaie)
Zici: "apropo de threadurile cu emigrarea sau revenirea in Romania, sint convins ca pentru multi situatia din spitale este un mare argument contra intoarcerii in ro. "

Sa stii ca asa este. Poate am sa imi fac odata timp sa povestesc cum desfasurat nasterea fiicei mele. Probabil ca multora din cele care au nascut in Ro li se va parea ca spun povesti SF.

_____________________________________________
"Aceste cuvinte ne doare."
#8083 (raspuns la: #8071) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hehe... - de anisia la: 25/08/2006 23:31:00
(la: Cele mai traznite ganduri :O)
...pai pana acuma ce facuram, mamicule? ca scufundai si yachtul, inventai si pictoru', dezamortii si amortelile, dansaram si orhideele, dezvaluiram si misterele...si tot asa.

daca am imaginatie? am, dar ce folos...!?!

odata,
intr-o poveste imaginara,
am daruit o minune - fée cu chip luminos si suflet stingher.
am inzestrat-o cu aripi marete si cu zbor de cocor
cer strabatând de-a lung si de-a lat
vise sa implineasca.
am dezlegat-o de orice descant,
putere sa aiba s-ajunga.
si trupul,
un dor leganând,
temeri sa nu intalneasca.
un timp am trait intr-un vis de azur,
cuminte sorbind din licoarea
ce roua pe iarba dimineata lasa - stropi colorati ca cicoarea.
doar iarna putu, cu-al ei greu inghet,
minunea sa-ngroape-n ninsoare
si iata ca azi,
un suflet razlet ramas-am tânjind dupa soare...

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
Guinevere. - de munteanu rodica la: 08/09/2006 20:13:18
(la: Anunţul tău.. AICI!)
A, nu sint amarita, dar era tare haioasa , era alb cu albastru ,patrata si cu franjuri tip bason.
Am eu o intimplare cu o rochie "cearceaf" si ma gindeam sa o completez cu umbrela ca accesoriu.
Odata va voi povesti intimplarea este de coma.
#144189 (raspuns la: #144183) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma vad nevoit sa cobor iar in - de om la: 31/10/2006 16:06:29
(la: Mr. Cafeneaua 2006 - Spectacolul)
ma vad nevoit sa cobor iar in arena si sa dau un nou exemplu. Putinii care au raspuns s-au intrecut in "sarut manushitzele"...putina coloana moncherilor! Femeia la inceput se FURA si apoi vrajeste ;). Cum marea majoritate a "talibanilor" (de la maestru' Lascar citire) nu indrazneste sa scrie o sa ma sacrific eu ;))
1. Ce culoare are sunetul dimineata? = culoarea propriilor dinti albi care iti redau libertatea rozand bratul pe care doarme intrusa.

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie? = inmultirea; pt ca the selfish gene ma guverneaza.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ? = La un concurs de feministe cu tematica cum sa ne educam barbatii:
Englezoaica spune-prima zi nu am spalat rufele,a II-a zi tot asa, dar in a III-a zi am inceput sa vad ceva : John a inceput sa-si spela ciorapii.
Frantzuzoaica ia cuvantul: Prima zi nu am mai gatit, a II-a zi tot asa, dar in a III-a zi am inceput sa vad ceva : Pierre a inceput sa-si incalzeasca croissant-ul de dimineata.
Romanca:prima zi nu am spalat rufele si nu am facut de mancare ca sa vad ce face ION ,a II-a zi tot asa, dar in a III-a zi parca am inceput sa vad ceva cu ochiul drept.
Revenind la intrebare: albastru se asociaza cu ochii romancei

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ? = plodul asta cu neprevazuta asta

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii? = a fost odata ca in povesti o prea frumoasa gasca, apoi a aparut ea si totul s-a dus pe apa Sambetei

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi? = numai o femeie poate gandi o intrebare despre castraveti...obsedatelor

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt? = pentru ca sunt eroi si se sacrifica preferand raul cel mai mare

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat? = ti-am aratat perfectiunea, uite acum si opusul

9. Cum arati in costum de baie? = judecand dupa cum clipocesc din gene, isi vantura in aer parul si le cade sutienul...as spune SUPERBINE

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie? = imi gasesc una de plictiseala

11. De cate sensuri are nevoie un rost? = unul: sa o iei la rost!

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva? = pai altfel cum le-am vraji ca sa le aducem la orizontala ca sa admire..."cerul" ?

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul? = o minune, doua minuni...bleah...as inlocui deja femininul cu ceva 100% masculin.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine? = depinde de femeie ;))

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou? = cand imi plang la usa in timp ce eu citesc scrisorele parfumate.

HAI vitejilor, indrazniti sa scrieti pt ca eu v-am deschis ... locul :))

----------------------------------------------------------
"Las lupii tineri sa se sfashie in arena, in timp ce eu flirtez cu doamnele..." :))
...a fost odata ca-n povesti... - de Rosana Ziemba la: 30/12/2006 21:41:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
http://rosanaziemba.blogspot.com/
#165848 (raspuns la: #165629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...a fost odata ca-n povesti... - de Narcis Virgiliu la: 31/12/2006 07:28:21
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Fara cuvinte dar cu o tristeste mai amara decat cafeaua va respect decizia......

Cu stima,
Narcis Virgiliu

www.narcisvirgiliu.ro
#165870 (raspuns la: #165848) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gand la gand cu bucurie..... - de cosmacpan la: 29/01/2008 19:40:21
(la: Poveste de Iarnă - poveştile povestitorului Vânt - Bătrânul Stejar)
a mea este in stadiu de pitroceala...

Povestea bradului.
Fiece poveste incepe prin alegerea unui titlu. Si a unor personaje. Dupa care nu trebuie decat sa lasi sufletul, inima si imaginatia sa-ti calauzeasca mana. Caci fara de mana care a creat totul, nimic nu ar fi fost posibil. Si mai stiu ca fiecare poveste incepe cu “a fost odata” numai ca povestea noastra nu va incepe la fel.
Demult, tare demult, pe cand copacii inca mai aveau puterea si dezlegare ca sa umble pe pamant, intr-o padure, crestea alaturi de fratii si prietenii sai un brad. Pe cat de falnic si maret, pe atat de curios si dornic de cunoastere era. intr-o zi, pe cand statea rezemat in cetina unui fratane atintind cerurile numai ce vede cum i se anina coada pufoasa si alba a unui nor de cusma sa cea verde.
-incotro te grabesti asa Pufosule?
-pai sus la munte ca de fro cateva zile ne tot cheama maica Iarna sa ne deie alba povara ca s-o imprastiem peset campuri si-n tot locul.
-d-apoi cum arata maica voastra Iarna? Ca de auzit am tot auzit de ea dar de vazut drept in fata nu am vazut-o…
-Ca orice maicuta buna, oleaca adusa de spate, cu parul, alba ca zapada si poate mai racoroasa si mai opintita in rasuflare si mai aspra in purtare dar nu pentru ca i s-ar fi racorit inima si sufletul ci pentru ca mereu ajunge ultima si-si vede copii dusi dupa frumoasa cea cu gura dulce si parul verde padure.
-Pot veni si eu ca s-o vad?
-De ce nu? Ce crezi ca te opreste?
-Teama de a nu merge nepoftit.
-Doar atat?
-Si poate teama de a nu strica somnul si impietrirea fratilor mei sau Doamne fereste sa nu ranesc pe careva cu multimea acelor mele.
A fost - de Apoll la: 23/10/2008 17:08:53
(la: Sărbătorile coniferelor şi foioaselor)
odata ca-n povesti...cand padurarii ocroteau arborii, coniferele si foioasele
si merii trageau foloasele.
mazariche - de adynet1 la: 10/11/2008 12:31:31
(la: Despre casnicie)
A fost odata ca-n povesti...
Multa bafta in continuare !
#360862 (raspuns la: #360860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand o fi...la parastas - de cosmacpan la: 23/12/2008 15:37:38
(la: La librarie)
Scriu si epitaful
Aici zace neinteles
Cel ce-o fost vataful.

Ca era mandru pa tarla
de sa vadea-n tot campul
dar visele s-au spulberat
si l-a-nghitzit...bolandul

zacea el azi, zacea si maini
si-odata spuse: gata
poti sa ma dai si la gaini
pierduta mi-i shamota.

dejeaba-n litza scanteiesti
cand bagi curent o droiaie
am fost odata ca-n povesti
amu zac moarta-n baie...

acu sa nu plangi, ca-i pacat
mecanica-i in floare
cu-n duracel te-ai scos si tu
speranta tot nu moare

pa limba mea, ma jur amu
s-o scot la toti, in fata
ca limbi is multe pa pamant
si-a mea ii shugubeatza.

c-o limba-avem de la stramosi
si-n desghte tzinem dalta
si-om dezlega lantzuri la portzi
ibitza, yalta, malta...
#376852 (raspuns la: #376841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
corandra - de munteanu rodica la: 20/01/2012 15:57:33
(la: nebunie ?)
"a fost odată ca-n povesti"
a fost un loc şi o vreme cînd conferinţa ta ar fi generat de azi dimineaţă pînă acuma multe comentarii.
aşa cum se spune "omul sfinţeşte locul"
ce sa zic...am citit rindurile tale de citeva ori şi îmi place ce spui :)
adicătelea te aprob positif.
dar, sunt si voi fi pentru un guvern de tehnocraţi.
Ha! - de gigi2005 la: 09/05/2005 19:37:46
(la: Prelucrari..)
A fost o data ca-n povesti
Si care va sa zica
Din rude mari imparatesti
O prea mishto gagica.

Frumoasa-n trup ca o cazma
Si mandra-n toate cele
Ca o bucata de pingea
Varata-ntre masele.

Avea un nas de shapte cotzi
Ce zgaria pamantul
Si-o caramida in chilotzi
Sa n-o doboare vantul.
(...) (aici e bucata pe care nu mi-o mai amintesc)

Luceafarul plangea amar
De-si infundase nasul
Si cu tupeu de ordinar
Se duse-ntins la tac'su.

- De-mi iei al nemuririi har
Ce sufletu-mi apasa
Iti dau un kil de Murflatar
Si-o litra de spirtoasa.

Iar daca nu, curat ma jur
Sa mor rapus de boala
Ca n-o sa bei, f...te-n c...r
Nici apa minerala.

- Baiete, vad ca esti bolnav
Si-ai macarimi la piele
Dar fata aia de zugrav
Se frige pe lovele.

Cazand din cerul lui inalt
Mai iute dacat vantul
Dadu cu c...rul de asfalt
De zgudui pamantul.

Ca un parashutist drogat
Ce intra in deruta
Cand afla dupa ce-a picat
Ca n-are parashuta.

(...) (aici iar am uitat)
In turnul singuratic
Unde-o zari culcata-n pat
Cu-n plutonier asmatic.

Ea il zari pe-un colt de geam
Si-i zise prin suspine
Dragutzul meu hipopotam
Coboara pan-la mine.

El o privi semet si dur
Ca un fachir pe ace
Mai du-te fa la mata-n c..r
Si lasa-ma in pace.

Voi in cotlonul vostru stramt
Faceti copii o droaie
Dar eu va iert, caci sunt un sfant
Si-apoi ma doare-n c...ie.

(Asta e! Scuze iubitorilor de Eminescu!
Scuze gramaticilor ca am "varsat-o" fara intonatie, ca sa spun asa!)

S-auzim de bine!
Belle - de irma la: 21/10/2005 14:42:03
(la: Bunul simt si bunul gust)
e adevarat ca in state oamenii intra pur si simplu in vorba cu tine pe strada? mi-a povestit cineva (care a vizitat niste rude de acolo) ca e ceva obisnuit ca intr-un magazin sa vina unul la tine sa te intrebe de exemplu de unde ti-ai cumparat jacheta, ca-i place si lui foarte mult. sau sa se uite in cosul tau de cumparaturi si sa intrebe de ce ai cumparat un anumit produs, daca l-ai mai cumparat si alta data etc.
#80494 (raspuns la: #80487) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
-povestea anonimatului e rela - de SB_one la: 12/10/2004 22:48:15
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
-povestea anonimatului e relativa.
Cred ca e bine ca fiecare sa decida pina unde poate merge cu identificarea sa. In fond sintem o comunitate virtuala si importante sint ideile ce le schimbam.
Pentru unii-poate-important e faptul ca -uite- pot "sta de vorba cu cineva". Cred -ma repet- ca e frumos si democrat(na, c-o zisei si pe-asta) ca fiecare sa decida ptr el; de asemenea, cred ca nu-i vre-un bai daca cineva posteaza complet anonim; oricum, postarile sint "cenzurate" de administratzie.:-))

...poate ca interesant ar fi mai ales "dreptul la replica". Hypatia, nu vrei sa ne inveti tu ceva pe tema asta?

sb...cite-odata sb_one

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#24870 (raspuns la: #24863) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea omului... - de spinroz la: 07/05/2005 13:48:46
(la: Copilaria)
A fost odată de mult pe la începuturile vieţii, doi copii , un băieţel şi o fetiţă, care trăiau într-o grădină a fericirii depline, numită Eden. Cu toate că îi ştia inocenţi, totuşi Tatăl Ceresc, dorind ca ei să rămână veşnic copii i-a spus lui Adam: ,,Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină dar din pomul cunoştiinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca vei muri negreşit.’’
Dar cum Adam singur se plictisea de moarte, Dumnezeu a zis : ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.'' Şi a creat-o pe micuţa Eva. Adam s-a bucurat nespus fiindcă acum avea cu cine să se joace şi să bucure de fericire împreună cu Eva (nimeni nu poate fi fericit singur, fericirea totdeuana o trăim împreună cu cineva). Copii au continuat să se joace împreună uitând de ceea ce Tatăl le spusese că nu au voie să facă. În joaca lor inocentă ei se pierduseră în uitarea de sine. Dar în joaca lor au întâlnit şarpele. Deşi mai mică ca Adam, Eva a simţit mai întâi şarpele cum s-a urcat pe picioarele ei, cum s-a încolăcit şi s-a prelins tot mai sus, fără să poată face ceva, cum a urcat până la sâni ei daţi în pârg şi nici n-a ştiut când i s-a strecurat în suflet. Căci şarpele era mai şiret decât toate fiarele pământului. El a zis Evei: ,,Oare a zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină? Eva a răspuns că pot mâca din toate roadele, dar despre rodul din mijlocul grădinei, Dumnezeu zis:,,Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atngeţi de el , ca să nu muriţi, ca sănu muriţi.’’ Atunci şarpele a zis femeii:,,Hotărât , că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el , vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu , cunoscând binele şi răul.'' Eva a văzut că pomul era plăcut la privit şi bun de mâncat. Atunci îndemnată de şarpe, de dorinţa aceea din suflet, ea n-a mai rezistat ispitei şi a mâncat. Mai apoi -a îndemnat şi pe Adam să mănânce. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au văzut că sunt goi; au cunoscut că erau goi ... Şarpele se însinuase în sufletul Evei ca o dorinţă căreia nu i se putea opune. În pofida interdicţiei Tatălui Ceresc, Eva a mâncat, ea mai întâi din pomul cunoaşterii binelui şi răului. De atunci toate urmaşele Evei păţesc la fel ca Eva; şarpele se strecoară mai întâi în sufletele fetelor, lor li se deschid ochii mai înainte de li se deschide băieţilor. Când fetiţei i se deschid ochii înseamnă că a ieşit din copilărie. Fiecare băiat sau fată simte ieşirea din copilărie odată cu intrarea în puberatae ca pe o vină şi, de aici, ruşinarea, îmbujorarea la faţă, roşirea Fiecare fetiţă repetă de atunci povestea Evei... şi fiecare băiat pe-a lui Adam. Prima reacţie a Evei a fost că s-a îmbujorat toată la faţă când a auzit glasul Domnului chemându-i la El. Adam şi Eva s-au ascuns să nu fie văzuţi căci le era frică (frica indusă de vinovăţie) şi fiindcă acum ,,ştiau cu certitudine'' că sunt goi. Când ieşim din copilărie pierdem inocenţa; căpătăm în schimb ruşinea, vinovăţia şi frica faţă de cei maturi ... ( povestea omului ar putea urma, dacă vei răspunde la ea)
Povestea omului... eseul 2 modificat - de spinroz la: 08/05/2005 20:57:43
(la: Copilaria)
Dumnezeu, ca orice tată grijuliu a pretins copiilor, Adam şi Eva, supunere şi ascultare. Copii, ca orice copii, au uitat de îndată de interdicţiile Tatălui şi s-au lăsat ispitiţi de şarpe care i-a îndemnat să mănâce din fructul oprit. A nu se supune, a nu asculta stă în firea oricărui copil. Dar mai cu seamă când e vorba de cunoaşterea binelui şi răului... curiozitatea de a experimenta binele şi răul e în firea nu numai a copilului, dar, şi mai cu seamă, a celor ce au gustat deja din pomul cunoştinţei binelui şi răului;alte tentaţii ale cunoaşterii ne ispitesc pe fiecare şi alţi şerpi ne îndeamnă să gustăm din pomul interzis, tot mai mai bogat şi mai stufos al cunoaşterii binelui şi răului. Totul ar fi fost bine, Dumnezeu nu l-a stigmatizat cu păcatul, ci doar l-a alungat din rai, ca să-şi câştige pâinea cu ,,sudoarea frunţii sale'' , mai cu seamă că omul devenise ca El şi putea acum netutelat de Tatăl să-şi câştige pâinea,singur, autonom.
Dar s-a găsit un renegat al filosofiei antice care s-a convertit la catolicism şi a zis: ceea ce au făcut cei doi, Adam şi Eva a fost cel mai mare păcat; el au pus în spinarea generaţiilor care au urmat păcatul originar. Şi ca să justifice păcatul a scris o cugetare la fel de absurdă ca şi interpretarea care a dat-o mitului biblic: ,,omul a căzut în păcat.'' Sf. Augustin, căci despre el este vorba, a cugetat adânc şi a zis:,,Fiindcă omul, în rai nu a voit ce putea, de atunci încoace el nu a putut ce voia.’’ Omul a pierdut o libertate, e adevărat, cea a inocenţei, dar a câştigat o alta, cea a conştienţei. De atunci fiecare generaţie repetă căderea în păcat; până în momentul ieşirii din copilărie copilul trăieşte fără de griji într-o dulce uitare de sine, de lume şi de real şi reiterează astfel starea edenică a omului adamic; apoi când intră în pubertate el cade în păcat, apare dorinţa caun şarpe ce s-a insinuat fără să ştie în sufletul său inocent. De aici, din mitul biblic, Sf.Augustin a reclamat dogma predestinării: omul nu poate evita să săvârşească păcatul, fiecare este predestinat din eternitate, de Dumnezeu spre a fi mântuit sau pierdut; este ,,păcatul moştenit’’ ce se transmite ereditar şi pe care fiecare generaţie de copii îl săvârşeşte odată cu ieşirea din copilărie şi păşirea în prebubertate sau pubertate . Platon nu a vorbit de păcat , el a vorbit despre o ,,lege a amintirii’’ , ,,o reminiscenţă’ care ne face să cunoaştem realitatea fără ca cineva să ne fi învăţat ceva despre ea. Alegoria mitului peşterii pare atât de asemănătoare cu mitul biblic; doar morala binelui şi răului ce însoţeşte formarea raţiunii emană în plus mitul biblic. La fel ca Adam şi Eva , după ce s-au înfruptat din pomul cunoaşterii şi li s-au deschis ochii, omul din peşteră suferă o închidere ochilor, nu poate ţine ochii în lumină , nu se poate acomoda cu lumina cunoaşterii, îl orbeşte. Asemănător se întmplă cu oricare copil care iese din copilărie şi intră în pubertat: i se deschide ochii. Pe măsură ce omul iese din negura primitivă la lumina culturii el se eliberează de aparenţa lumii sensibile care ne face pe toţi prizonieri ai supravieţuirii; pe Adam şi Eva care deşi trăiau prea fericţi în grădina raiului şi poate tocmai de aceea aveau ,,ochii închişi''(vieţuirea în dulcele Eden nu era prea propice dezvoltării gândirii, dimpotrivă îndemna ,,la dolce farniente'' ) pe oamenii din peşteră, prizonierii ai propriei lor lumi materiale, nu-i interesa lumina cunoaşterii,ba chiar le era teamă, lumina le făcea rău şi voiau să se întorcă la lumea lor cea a umbrelor. Când mănâncă din pomul interzis, lui Adam şi Evei ,,li se deschid ochii'' şi încep să vadă şi primul lucru care l-au conşteintizat când ,,li s-au deschi ochii'' a fost că amândoi erau goi. La ce vârstă conştientizează acum copii că sunt goi? Cunoaşterea ne scoate la lumină; ea ne dezvăluie toate principiile care stau la baza Creaţiei lui Dumnezeu. La capătul drumului, acolo de unde vine lumina, îl vom afla pe El, pe Creator. Noi îl căutăm pe Dumnezeu în lumea sensibilă, însă Plotin însistă în toată doctrina să ne demonstreze că de fapt Dumnezeu se află în noi. E adevărat că Dumnezeu se află în lume, adică în întreg universul. ,,Dacă ar lipsi din lume, ar lipsi din noi.'' spune Plotin. (Enn II,,9,16,25). Toată căutarea noastră în lumea sensibilă e de fapt căutarea lui Dumnezeu, dar căutarea asta în afară noastră se prea poate să fie un ocol mare în spaţiu şi timp care să ne aducă în cele din urmă în noi înşine. S-ar putea ca Plotin să nu se fi înşelat de vreme ce în meditaţiile sale l-a cionteplat înlăuntrul său pe Dumnezeu. Plotin spune că în noi, în partea pe care nu o conştientizăm se află partea superioară a sufletului, ,, modelul gândirii divine''. Prin acest ,,model al gândirii divine'' spune Plotin Dumnezeu se află în noi. Plotin nu vorbeşte de inconştient, noi însă îl intuim în ceea ce el numeşte ,,partea superioară'' , sau ,,partea de sus'' ca fiind inconştientul. Nu este cel instinctual al lui Freud , ci acela al lui Jung, format din arhetipuri şi scheme ce compun ,,inconştientul colectiv'', adică ca să vorbim în limbajul IA-ul un program mintal împlantat în reţelel neuronale fundamentale, ce constituie ,,mintea'' din creierul noului născut, cu care fiecare ne naştem şi cu care accesăm lumea reală spre a cunoaşte binele şi răul în baza căruia ne formăm prin repetiţie raţiunea, conştinţa, conştientul într-o perioadă atât de lungă de timp, 21-23 de ani pe care nici o altă primată nu o are în programul genetic. E vârsta când la om se definitifează mintea şi reţele cortexului şi când devenim autonomi , netutelaţi de tata şi de mama. Nimeni nu se naşte cu creierul ,,tabula rasa'', nici măcar oligofrenii sau idioţii; dacă nu am avea implatat în acel inconştient colectiv , virtual, scheme, reprezentări şi arhetipuri ale lumii reale, ce se constituie ăîntr-unprogram logic şi coerent de accesare a realităţii, fiecare din fiinţele umane nu ar putea cunoaşte realitatea conştient. Nici un computer nu poate funcţiona fără un program adecvat;nici o minte nu poate funcţiona fără un prograrm. Cu cât un program este mai inteligent cu atât computerul trebuie să fie mai performant; cu cât o minte este mai inteligentă cu atât creierul trebuie să dispună de reţele neuronale mai performate. imageria crebrală a demonstrat că nu un creier mai mare este mai performant ci amploarea reţelelor neuronale care participă la emiterea unui gând.
Această ipoteză a ultimului mare păgân mistic că cee ce căutăm noi în lumea sensibilă se află în noi îmi aminteşte de Alchimistul lui Coehlo: comoara pe care a căutat-o în aventura sa în deşert, la Piramide, se afla chiar acolo în locul în care dormise şi visase Santiago.
Pe la şapte-opt ani, fiecare copil încalcă legile raiului şi muşcă din pomul cunoaşterii binelui şi răului. E un păcat o moştenit ereditar şi fiecare îl comitem inconştient. În momentul când el începe să deceleze binele şi răul, când apar primele semne de ruşine, de smerenie înseamnă că s-au format primele reprezentări de judecată raţională. Odată cu raţiunea apar şi primele exigenţe morale cele ale binelui şi răului. Plotin, foarte zgârcit cu biografia sa, a povestit discipolilor săi un episod pe care Porphyrios l-a consemnat în Viaţa filosofului ,,Deşi începuse să meargă la dascălul de gramatică şi împlinise opt ani, se ducea la doica lui şi îi dezvelea sânii, dând să sugă, dar spunându-i-se într-o zi că este un copil rău i s-a făcut ruşine şi a renunţat.’’(V. P. 3.2).
E oare păcatul cunoaşterii marele păcat al omenirii? Numai filosofii creştini, începând cu Augustin, au pus în cârca omului cunoaşterea binelui şi răului drept o cădere în păcat. Noi credem, dimpotrivă, că omul s-a înălţat prin acestă cunoaştere! Prin cunoaşterea binelui şi răului a ajuns asemeni Creatorului. Dumnezeu însuşi a recunoscut acest lucru: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul.’’(Facerea 3,4). Dacă omul a ajuns ca Dumnezeu, înseamnă că această cunoaştere a binelui şi răului din lumea sensibilă nu e o cădere în păcat, că nu îi este legiut lui Dumnezeu să-şi împingă propria creatura în păcat, ci o înălţare, că doar u întâmplător ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa. Ideea păcatului ne-a fost indusă de teologii creştini,începând cu Sf Augustin spre a ne stigmatiza astfel originea, în folosul lor. Şarpele a spus adevărul! Dumnezeu a confirmat spusele lui.
De ce totuşi i-a interzis Dumnezeu, creaturii sale, să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului? A vrut Dumnezeu ca omul să rămână un veşnic copil inocent? Dacă, da, de ce l-a vrut pe om astfel? (va urma...)
#47593 (raspuns la: #47477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Catalin, cosmarul povestit de - de cristiscu la: 25/05/2005 23:37:05
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Catalin, cosmarul povestit de tine m-a impresionat in mod deosebit. Nu stiu din ce cauza. Poate ca e prea neobisnuit - cu acei pui de gaina. Ceva m-a facut sa tresar in explicatia gasita de tine. Esti sigur ca nu poate fi altceva?
In copilarie am facut destule prostii. Nu mai multe ca altii de aceeasi varsta. Fugaream ciini si pisici cu cracane si cornete. Odata, cu mai multi prieteni, am dat foc la niste hartii la gura unei despartituri de gard in care se ascunsese un caine vagabond, fricos si jigarit. O vreme dupa aceea am trait cu remuscarea ca poate a murit din cauza noastra. Peste ani nu mai cred asta, ca despartitura era lunga de peste 10 metri si focul fusese mic. Totusi m-a mustrat mult timp constiinta.
Esti sigur ca n-ai avut si tu vreo experienta asemanatoare, de pe urma careia sa ai remuscari?
#51285 (raspuns la: #50399) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O sa-mi spui odata toata pove - de Honey in the Sunshine la: 06/12/2005 21:01:10
(la: Povestiri fără sens - Mai eşti?)
O sa-mi spui odata toata povestea, nu-i asa, Radule ?:)

Pana acum e "bucata" mea preferata (si te citesc constant).
______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi
Fetele sa va spun poveste - de Andre29 la: 21/02/2006 22:28:12
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Fetele sa va spun poveste

Dati-va degrab aproape

Sa va spun in soapta

Cum curcubeul a aparut:




Intr-un colt de lume, exista un mic sat fara culoare. Totul se amesteca in alb, negru sau gri. Pana si oamenii erau gri, chiar si sentimentele erau tot gri sau chiar negre. Peste tot domina o atmosfera apasatoare si trista.

La marginea unei paduri gri se afla un mic bordei in care locuia un mos garbovit de ani, cu o barba lunga si alba. Intr-una din acele zile fara culoare, dupa o ploaie de asemenea necolorata, mosul iesi pe prispa casei sa priveasca cerul si ramase uimit.
Sus, chiar de-asupra capului alb, zarea un arc foarte diferit de tot ce-l inconjura. De ce i se parea lui ca arcul nu seamana cu nimic din jur? Pentru ca nu avea nici una din nuantele cu care era obisnuit de un veac.

Curios se intreba:

- Ce sa fie? Ia hai sa ating cu bastonul meu una dintre panglicile de sus.

Zis si facut. Atinse prima panglica si trandafirii din gradina au prins o culoare diferita: erau rosii.
Mosului i-a placut culoarea si a continuat sa atinga arcul de sus, care isi scurgea culorile pe pamant odata cu atingerea bastonului.
Astfel, toate florile au devenit colorate, padurea era verde, iar soarele si graul din holde, galbene.
Doar cerul parca nu a prins inca nici o culoare, insa mosul atinse si panglica albastra, iar acesta se colora intr-un cer senin.

Culorile au inceput sa se aseze si pe obrajii oamenilor posomorati din acel colt de lume, iar acestia au devenit mult mai buni si bucurosi. Acum zambeau si au uitat curand de vechea lume cenusie.

De atunci, curcubeul ca un zmeu,

Se va aseza mereu,

Peste oameni si paduri,

Joc frumos de trubadur...


________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
#107487 (raspuns la: #107474) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...