comentarii

a iesit la lumina


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
nimeni nu stie sa piarda, maan - de Tudor-Cristian la: 25/04/2005 10:28:39
(la: Hartuirea sexuala - o problema simplificata de barbati!?)
Dragii mei,

Intoleranta voastra a iesit la lumina. Straluceste soarele pe ea. Orbeste.

Eu am zis mai devreme lui maan : "Iata ca si tu ai reusit sa vii cu argumente", cu alte cuvinte, te credeam, iti dadeam dreptate, iti ceream scuze, altfel spus. Dupa aceea am scris "N-am sa mai polemizez", in felul asta demonstrand intentia mea de pace. Am explicat apoi, ca am vrut sa anim conferinta asta care, pana la interventia mea, era anosta. Am avut buna intentie.
Dar nu, tu vrei sa curga sange ! Vrei razbunare, vrei satisfactie !!! De unde atata ura ? Chiar nu esti in stare sa porti o discutie ? Ce crezi ca rezolvi in felul asta, intinzand...problema ?
De-aia a ajuns Romania asta asa de jos, din cauza ca in loc sa ne vedem de treaba, ne preocupa orgoliul, el sa nu fie ranit. Si de-aia meritam cu totii sa fim tratati de sus de Daniel Racovitan si altii ca el, care uita de unde au plecat.
Nu e posibil ca dupa ce eu am scris mesajul meu de mai devreme, tu sa vii si sa reiei tema ... Crezi in Dumnezeu, doamna ? Suntem in saptamana mare.

Reaua credinta a lui Daniel Racovitan nu vine din faptul ca te apara pe tine, maan, ci din citatele pe care mi le da cu referire la Occidentul lui drag. Daca tu, maan, esti dispusa sa accepti umilirea lui Daniel, ca noi am fi inapoiati, eu nu sunt dispus. Nu ma consider cu nimic inferior romanilor plecati dincolo, prin urmare nu accept lectii de la ei.
Un francez din Franta, poate ar putea sa ma puna la punct. Nu si un roman din Franta, din Australia, din Olanda, de unde vrei tu.
Stie Daniel Racovitan despre "mentalitatea inca prezenta in Romania (la unii barbati cati si la o anumita categorie de femei)". Cine esti ? Vreun guru ?
De ce spui ca este eronata judecata conform careia "nu iese foc fara fum" ? Asta e un proverb din intelepciunea populara romaneasca... Dar de ce sa ma mir : voi, cei plecati dincolo ati fi in stare sa va negati si apartenenta la neam. Nu ai nevoie de provocari ? Atunci de ce ai deschis aceasta pagina ? Pentru pupici si laude ? Nu vrei spirit liber ? Discutii interesante ?
Imi pare rau ca, de dragul orgoliului tau ai mentinut aceasta discutie stupida, ai provocat revarsarea asta de rautate. Asta vroiai ? Esti multumit acum ? De ce nu ma dai afara de pe site ? De ce nu-mi stergi contul, toate textele, interventiile, ca si cum nu as fi fost ?
DE CE NU MA CENZUREZI ?

CHIAR NU AM DREPTUL SA IMI SPUN OPINIA PE ACEST FORUM ?

Unde am nimerit, oare ? Si comunistii erau mai blanzi... Nu stiti sa duceti lupta de idei ?
Am omorat pe cineva daca am pus si varianta ca maan sa fie si ea vinovata de provocare ? Trebuia sa inghit neconditionat povestea ei ? Nu a spus autoarea coferintei ca doreste sa intoarca problema pe toate fetele ? Dar pe profesorul ala acuzat, l-a intrebat cineva care e varianta lui ? Stam si "punem botul" la ce ni se spune, la criticile cuiva la adresa altcuiva care nu are cum sa se apere ? Credem tot fara sa ne indoim, fara sa dezbatem, macar ?
Trebuie ca acum sa platesc ca am gandit ?

Nu conteaza adevarul, ci numai satisfacerea orgoliilor voastre.

Nu stim sa pierdem.


Daca e nevoie, am sa plec, veti scapa de unul incomod.


Tudor
occident - de popix la: 06/10/2005 23:36:14
(la: "Nebuni dupa Occident")
"dar pe mine ma ingrijoreaza mai mult soarta sutelor de copii care raman in tara in timp ce parintii sunt la cules de capsuni. o intreaga generatie creste in grija unor bunici in varsta, cam rupti de realitatea zilelor noastre si fara prea multa autoritate. asta in cazuri fericite. sunt copii care la 14-15 ani sunt lasati sa se descurce singuri, mai trece o matusa din cand in cand sa vada ce fac. pana la urma urmai parintii si-au ales soarta, crezand ca fac ce e mai bine pentru ei si copiii lor dar pe copii nu i-a intrebat nimeni nimic."

in multe cazuri foarte corect OANA.de fapt as zice in 95%...

cat priveste viata in occident si Evenimentul Zilei...

prima e intr-adevar grea si uneori frustranta.a doua(publicatia) mi se pare una din marile "cazzate" iesita la lumina dupa '89...



#77214 (raspuns la: #77180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Jeniffer - de Muresh la: 19/04/2006 07:00:12
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Jeniffer
Scrieti dv.:
"nu prea am inteles ceea ce gindesti despre aceasta istorie."
Si inca:
"inteleg ca nu se poate cunoaste adevarata istorie care s-a petrecut in capul celor citati de tine"
Doamna adevarata istorie a fost gasita cu descifrarea textului. Daca NT e adevarat (daca), atunci si textul asta e adevarat. Nu mai putin decat NT.
Yehuda (yehudi = evreu) a fost o victima sacrificata si cu el tot poporul evreu. Scrie in textul cu pricina ca Iisus i-ar fi spus ceva in genul:
Sa stii ca vei fii invinovatit de toti si ca numele tau va fi pe veci dezonorat, dar, totusi, te conjur sa ma dai pe mina romanilor ca sa ma pot lepada de acest invelis material (corpul sau) si ca cele proorocite sa se indeplineasca. Si iac-asa s-a nascut crestinismul. Crestinii au capatat un sfint care prin jertfa lui i-a curatit de pacate. Evreii au capatat si ei ceva. O oftica, un cancer, un kkt in suflet, un nume de gheseftari. Oameni care pt. un gheseft de 30 de arginti sunt in stare sa-l vinda pe D-zeu facand pact cu diavolul. Si in timpul rastignirii (Evanghelia lui Mark) s-a mai gasit un evreu timpit care a spus ceva in genul: singele lui (a lui Iisus) sa cada pe capul nostr' (pina aici hai sa spunem ca e in regula desi vorbeste fara ingaduinta in numele tuturor - omul e mazohist si isi face autocritica comunista) si pe capul copchiilor nostrii. Si eu spun ca asta e prea de tot. Nu numai ca toata tarasenia e o vina inchipuita acum ca s-a gasit TEXTUL, dar sa mai tragi vina asta inchipuita asupra copchiilor? Si vin acum crestinii cei isteti si spun ca copii nu-s suficienti. Treba, musai, bagati in chestia asta si nepotii si stranepotii si stra-stranepotii, etc. si prin operatia matematica numita INDUCTIE ajungem la Hitler si continuam. Si vine textul asta si rastoarna caruta. Adica cum, evreii nu-s vinovati? Adica cum? au iesit de fraieri. Aproape ca as fi vrut ca TEXTUL asta sa nu fi fost gasit de la bun inceput. Nu e placut sa te simti fraier. Mort?, da, dar fraier... Si inca ceva... Evanghelistii nu au inclus textul asta in NT. Pe Marc il inteleg. Ce mai ramane din singele pe capul... daca mai vine si Textul asta. Dar ceilalti evanghelisti?
Clar, cineva a MINTIT aici prin omiterea unui text primordial. Adevarul a iesit la lumina, dar prea tarziu...
#117917 (raspuns la: #117899) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 26/04/2006 20:47:05
(la: EVAHGHELIA LUI IUDA)
Adrian Fuchs :

Evangheliile Gnostice (dupa Filip, dupa Maria, dupa Toma, a Adevarului, a Egiptenilor etc) au fost editate anul trecut de editura Herald. Se gasesc si costa 200 si ceva de mii de lei. Sunt interesante si instructive.
Cat despre Evanghelia dupa Iuda, ea va aparea la sfarsitul acestui an sau la inceputul anului viitor.
Evanghelia dupa Iuda este ceva mai complexa si mai stricta in sensuri. Exemplarul iesit la lumina sunt de fapt doua. Doar unul provine din lotul esenian de la Marea Moarta. Celalalt se pare ca a circulat inca din Evul Mediu timpuriu prin Europa, in ciuda si spre ciuda bisericii catolice.
Se discuta si varianta ca Iuda si Iisus ar fii fost chiar frati. Ca Iuda si Maria Magdalena ar fii adus in Franta fructul iubirii lui Iisus cu Maria Magdalena. Sunt ipoteze, sunt speculatii, sunt fabulatii ?
Firesc trebuie sa fie ca toti cei 13 ucenici (cu tot cu Maria Magdalena)sa aiba propria varianta a povestirii. Cu infloriturile, cu omisiunile si cu variantele si viziunile proprii.
sara buna - de alex andra la: 16/05/2006 21:32:14
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
tot eu, sireaca, sun adunarea :(
deci, sun adunarea !!!
pifani, pe unde stati pititzi?
iesiti la lumina (electrica)!!!

<->_____________________________
Lost without music in a world of noises
#122627 (raspuns la: #122507) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna seara, dansatori - de alex andra la: 19/07/2006 21:37:43
(la: The Ball Room)
Ce se mai intampla pe aici? Pe unde v-ati ascuns? Prin camerele ovale ?
Ia mai iesiti la lumina, ca au venit cei de la Uriah Heep:)

Lost without music in a world of noises
#134218 (raspuns la: #134054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de Intruder la: 30/10/2006 21:24:15
(la: Omul in raport cu existenta sa)
Pe parcursul vietii sale el trece prin foarte multe incercari precum foamea, setea, dar acestea sunt soar obstacole pe calea spre eterna pace.

asa...si?
chestia ca viata se scurge fara sa se mai intoarca, o stiam.
in clipa cand m-am nascut, mi-a zis doctorul: "bai, zgaiba!...ai grija c-ai iesit la lumina! incepand din secunda asta viata ti se scurge fara sa se mai intoarca, ai inteles? daca nu-ti convine, spune-mi si rezolvam c-o miscare in doi timpi...sau te "scap" pe ciment, cum vrei!"

ce nu stiu, este: care-i scopul meu unic?
sa fac umbra? sa iubesc sau sa urasc? sa scriu aiureli care azi sunt citite si maine uitate? sa "umplu pamantul" cu indivizi ca mine? sa ocup un loc si-apoi cand mi-e lumea mai draga sa-l eliberez?

In sinele fiecarui om vibreaza un ecou
de unde stii?
la mine nu vibreaza nici un ecou, vibrez eu cand intru-n transa; m-apuca asa deodata, toamna cea intunecata, aruncand patura uda peste motzul-ciumafaie si n-am baie...

cand nu sunt ascultat, vorbesc cu mine insumi...cred ca de aia nu-mi vibreaza eul ca s-aud ce zic.

mai zic ceva si tac:
foamea si setea sunt teribile, cred...insa sunt si altele, mai teribile; nu-ti doresc sa ti se-ntample.

acestea fiind zise,
pace si virtute...:D

Intruder
______________________________________
"The sun is shining. But the ice is slippery."
Gloria, - de Intruder la: 22/11/2007 19:06:37
(la: Poetii ca un puzzle )
Am auzit candva o parere cum ca cei capabili sa creeze musai sa fie măcinati de patimi, orgolii, suferinte sau frustrări (am preluat, Rodica, o particica din comentariul tau) - caci de aici si-ar hrani inspiratia si asta le-ar colora emotional arta, mai mult decat emotiile pozitive sau "tihnite"...

E ceva adevarat in asta?


o singura parere as putea-o combate cu ochii-nchisi.
totusi...
macinat de patimi, nu-s...oarecum mi-a trecut dar astept cu teama varsta de 45-50 de ani.
orgolii, da. la oameni mici, orgolii mici...la oameni mari, orgolii mari.
ale mele sunt si-atat.
suferinte- nu stiu. dac-au fost, s-au cicatrizat...daca vor fi, mama ma-sii!
frustrari, da.
de cand m-am nascut am fost frustrat ca n-am venit pe lume cu capul inainte. am pierdut ocazia sa ma dau pe toboganul vietii si am iesit la lumina ca buruiana rea.

aaaaa, dar stai!
n-am creat nimic...tot ce-am scris, m-a creat pe mine.


#258804 (raspuns la: #258679) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Autobiografie de fiu risipitor - Intruder - de Lady Allia la: 15/07/2008 12:10:11
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )

nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc.
am venit in lume, perpendicular pe cer
si mama visa cai albi, pascandu-i in palme.
am crescut cu cuvinte insirate deasupra patului.
le luam, le infasuram pe degete, mi le asezam pe pleoape.
bunica s-a suit in tren si mi-a adus o paine mare si rotunda
de parc-as fi putut s-o frang de marginea zarii!
cand mi-au rasarit primii doi dinti de jos,
tata a spus ca semanam cu un soricel parvenit
fiindca rontaiam chei, usi, brosuri cu poze.
prima amintire e cu mine pe sanie
cand am cazut in zapada, ca-ntr-o fantana de ingeri.
mai tarziu, m-am aruncat in focuri (la fel ca atunci)
si-am iubit prea repede ca sa-mi topesc troienele.
la sapte ani m-au dat la scoala, sa n-apuc sa mor
analfabet sau nestiutor de istorii pagane.
mama a luat un mar si o nuca
explicandu-mi cum se roteste pamantul in jurul soarelui
dar vedeam mereu cum tata se roteste in jurul ei.
se minuna de propria-i traiectorie ca de-o ninsoare-n april.
sora mea a fost prima zana imbracata in alb;
avea o bagheta fermecata din care picau cirese coapte
ne construiam cascade si maluri de rau
le populam cu piratii lui Tom Sawyer...
cresteam si ma cuprindeau infrigurari
ca serpii flamanzi, haotici.
cand am sarutat prima data o fata
am alunecat lin in miezul pamantului
unde erau castani, inrositi de buze femeiesti.
am facut pact cu diavolii cartilor
si ii caram dupa mine prin excursii.
prietenii montau corturi in luminisuri bucolice
eu -cantam cu greierii pe stanci.
pe pupitrele scolilor imi scrijeleam fruntea
dar domnul decan nu pricepea scrisul meu sfartecat.
intr-o zi, am imbracat o uniforma albastra
cu trese pline de praf si orgoliu.
faceam umbra la steag cu mana-nclestata pe arma,
toamna imi atarna grea, de bocanci.
odihniti-va in pace, eroi!
eu va veghez moartea sub tancuri inmugurite...
mai tarziu, am descoperit ca banii imi fura din timp
dar imi facea bine fosnetul lor strepezit;
puteam cumpara vieti din ceara, la kilogram.
cand a venit timpul sa am o casa
mi-am cumparat o canapea alba, ca o insula
tata mi-a dat doua cutii mari, cu carti
si-a zis "ia-le, sa nu stai singur!"
mi-am facut pereti portocalii
dormeam ca-ntr-o colivie aprinsa.
cateodata ieseam, sa fiu lins de faruri
sa conduc femei catre un domiciliu ipotetic.
ma mistuiam de sus in jos, intre coapsele lor
si dimineata plecam incet, cu haina pe umar.

apoi,
nu stiu cum
m-a acoperit lumina.
ma indragostisem
prea simplu
si imi repetam moartea
si-nvierea
ca o povara
dusa pana la capat.
ma dureau saruturile
noptilor de-apoi,
cadeau in mine
ca avalansele
impinse in desert.
era mult...prea mult
pentru o singura viata,
pentru un trup.

cand am iesit din lumina, eram orb.
Dumnezeu murise, undeva sus
si-mi faceam culcus de bolovani
cu ferestre varate-n podea.
tata mi-a adus iar, carti smulse din inima lui
si-a zis "ia-le prostule...citeste si umbla!"
citeam si uitam de cum dadeam pagina.
sub pat mi-am facut o biblioteca lepadata.
m-am apucat sa scriu cu fier de plug
pana cand mi-au inflorit cuvintele sub brazde.
...si "a fost" l-am ingropat adanc, intr-un cimitir mocnit.

intr-o vara tarzie cu miros de pere dulci,
cineva mi-a clatinat incremenirea
si-am vrut sa traiesc o suta de ani
sa pot coagula aerul cu respiratii impreunate.
apele erau in matca lor,
oamenii isi duceau aceeasi cruce, de veacuri,
maracinii invadasera toti serpii din cale-mi.
Dumnezeu nu murise,
doar mi-a scrijelit pe scoarta "taci, in puii mei!"
intrasem in ape verzi
si nu vroiam sa plec, nu vroiam sa plec!
am sters cartile de praf,
le-am asezat in rafturi
iar tata s-a pregatit sa-si primeasca
fiul risipitor de tumult.

la nunta mea, n-a plans nimeni.
pasari mici si albe, ciripeau peisaje lacustre,
valsul diminetii se-asternea la usi.
eram prea frumosi ca sa fim adevarati
eram prea vii in muzeul de oase, al lumii.
atunci, am descoperit o planeta
cu luceferi zglobii, cu oglinzi convexe
unde ma vedeam de fiecare data, altfel
si mereu eram eu, acelasi strangator de cumpene.

tine-ma de mana si nu-mi da drumul!
...ai lasat in mine urme de pasi
rostogoliti de mers.

"mi-au obosit mainile scriind"...
odata si-odata,
voi povesti
moartea mea,
revazuta si adaugita
volum cu volum...
caramizi de aduceri aminte,
ca un zid cu iesire la mare.

...............

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16628/autobiografie-de-fiu-risipitor/1
*** - de Intruder la: 26/09/2008 21:05:50
(la: ratacire)
Benonica nu are glas mai suptzirel ca al mieu!
...si io cand am iesit la lumina, saraca mama s-a ingrozit! a zis: "de esti tu aiesta, nu-ti sunt muma io!"
buon, las' ca m-au scos oam'nii de bine din garla Ciurelului...fatalitate!
#345472 (raspuns la: #345468) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Intruder la: 19/11/2008 14:09:54
(la: Paznic de noapte la somn diurn)
pai ea e revoltata de cand s-a nascut, asa cred. :))))
a iesit la lumina cu bazdacu-n sus, zbarrrrrrr, pe arcuri!

hindus, mai traiesti? shafu' teu mai rasufla?...scoate-ti ciufu' din hartzoage, sa ti videm...:D

#364460 (raspuns la: #364447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ar mai fi un articol - de zaraza la: 28/06/2009 22:03:45 Modificat la: 28/06/2009 22:13:30
(la: Eugène vs Eugen)
care e o scrisoare deschisa a lui marie-france ionesco:

http://www.revista22.ro/furtuna-intr-un-pahar-de-apa-murdara-341.html

nu e legata punctual de discutia de fatza, dar cred ca ofera o viziune mai larga asupra subiectului :D

pun cateva fragmente:




Domnule Virgil Tanase,

Recurg, la randul meu, la aceeasi "cale necuviincioasa" pe care ati ales-o pentru a-mi scrie. In felul acesta, colegii d-voastra de la Ambasada Romana din Paris vor avea privilegiul sa citeasca primii aceasta scrisoare de raspuns, dupa cum au citit primii scrisoarea pe care mi-ati adresat-o.
Pentru inceput, cateva precizari:
1) "Primele noastre intalniri"

Creditul de care v-ati bucurat pe langa noi toti (Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, Mihnea Berindei, Alain Paruit, eu insami etc.) odata cu sosirea d-voastra la Paris, l-ati datorat generozitatii lui Tepeneag, care v-a deschis, largi, portile noastre si mai ales pe cele ale Editurii Flammarion.

In scurta vreme, machiavelismul d-voastra, de altminteri unul primitiv, a iesit la lumina: nici tatal meu si nici eu n-am uitat intrigile la care v-ati dedat atunci cand Jean-Louis Barrault a avut bunavointa sa va primeasca in urma rugamintii pe care ati adresat-o tatalui meu de a va recomanda ca artist persecutat si ca opozant al regimului de la Bucuresti. Nu ati parasit bine biroul lui Jean-Louis Barrault si acesta, uimit la culme, i-a telefonat tatalui meu: "Cine-i tipul pe care mi l-ati trimis, Eugène? Mi-a spus ca nu intelegeti nimic din situatia politica din Romania, ca sa nu mai vorbim de faptul ca vrea sa puna in scena nu un autor interzis, ci unul oficial". Intr-adevar, era vorba de o piesa a lui D.R. Popescu. Iar apoi v-ati grabit sa raspanditi in dreapta si in stanga ca Jean-Louis Barrault si tata ar fi certati. Iata un incantator debut parizian!
Asemenea intamplari i-au fost date sa traiasca mai fiecaruia dintre cei care v-au cunoscut.

2) "Incrancenarea cu care ai refuzat mereu publicului roman sa redescopere piesele lui Eugène Ionesco."

Va inselati, domnule Virgil Tanase. Piesele tatalui meu sunt jucate in clipa de fata mai peste tot in Romania: la Theatrum Mundi din Bucuresti, la Cluj, precum si in alte teatre. Ceea ce refuz este ca operele tatalui meu sa fie jucate la Teatrul National din Bucuresti, atata vreme cat el va ramane in mainile lui Dinu Sararu. Tocmai acest vestigiu activ al epocii Ceausescu, tocmai acest rinocer-sef a vrut sa puna in scena in teatrul sau Rinocerii, ceea ce ar fi fost, s-o recunoastem, o ironie prea din cale-afara.

Acelasi Dinu Sararu, servitor devotat al Conducatorului, s-a dus, escortat de o echipa de "reporteri", s-o caute pe mama lui Virgil Ierunca, femeie in varsta, undeva intr-un sat uitat de lume si - prin presiuni si intimidari de tot felul - i-a extorcat un asa-zis "interviu" in care o punea sa condamne activitatea fiului ei si sa se desolidarizeze de el. Iata o isprava demna sa figureze in Istoria infamiei si care, in orice caz, nu are cum sa fie uitata. Or, dupa cum rezulta din scrisoarea d-voastra, acelasi Dinu Sararu e cel care - stiind prea bine care este pozitia mea fata de el - nu se da batut si o ia de la capat, avandu-va pe d-voastra drept complice. Cine se aseamana se aduna.

Aveti obiceiul sa va laudati ca puteti manipula pe oricine doriti si v-ati zis, pesemne, ca nici pe mine nu va fi o problema sa ma convingeti. Ei bine, n-ati reusit.
Iar acum am sa va raspund de ce nu vreau sa puneti in scena "o piesa de Ionesco" (un adevarat regizor isi doreste sa puna in scena o piesa anumita, cu care are afinitati, si nu indiferent ce piesa a unui autor): refuzul meu nu se datoreaza unor considerente de ordin politic, in sensul in care le intelegeti pe acestea in scrisoarea d-voastra. Nu e vorba catusi de putin de manifestarea antipatiei mele fata de conducatorii actuali din Romania.

(...)

Cum se explica atunci refuzul meu? Motivul refuzului acesta, repet, nu trebuie cautat nici in considerente de ordin politic, nici in considerente estetice, ci intr-unul legat strict de persoana d-voastra: e vorba de dezgustul profund pe care l-ati inspirat pe vremuri tatalui meu si pe care continuati sa mi-l inspirati si mie. Din aranjamentele dubioase la care v-ati pretat n-a lipsit colaborarea cu serviciile politiei secrete: nici cu cele ale glorioasei Securitati si nici cu ale D.S.T.-ului, care a inscenat "disparitia" d-voastra. Pentru a va caracteriza, voi folosi o formula a lui Cioran, care, e drept, se referea la altcineva, dar care vi se potriveste de minune: "O corcitura de Smerdiakov si de Constantin Virgil Gheorghiu".







Intruderu, pt tine - de munteanu rodica la: 06/11/2009 09:07:46 Modificat la: 06/11/2009 09:08:58
(la: Hai sa-ti dedic o poezie )
şi DA, o o minune care merită recitită.

Si DA, nu ma intrabati de ce, că nu spun nimic.




Autobiografie de fiu risipitor
(Intruder)




nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc.
am venit in lume, perpendicular pe cer
si mama visa cai albi, pascandu-i in palme.
am crescut cu cuvinte insirate deasupra patului.
le luam, le infasuram pe degete, mi le asezam pe pleoape.
bunica s-a suit in tren si mi-a adus o paine mare si rotunda
de parc-as fi putut s-o frang de marginea zarii!
cand mi-au rasarit primii doi dinti de jos,
tata a spus ca semanam cu un soricel parvenit
fiindca rontaiam chei, usi, brosuri cu poze.
prima amintire e cu mine pe sanie
cand am cazut in zapada, ca-ntr-o fantana de ingeri.
mai tarziu, m-am aruncat in focuri (la fel ca atunci)
si-am iubit prea repede ca sa-mi topesc troienele.
la sapte ani m-au dat la scoala, sa n-apuc sa mor
analfabet sau nestiutor de istorii pagane.
mama a luat un mar si o nuca
explicandu-mi cum se roteste pamantul in jurul soarelui
dar vedeam mereu cum tata se roteste in jurul ei.
se minuna de propria-i traiectorie ca de-o ninsoare-n april.
sora mea a fost prima zana imbracata in alb;
avea o bagheta fermecata din care picau cirese coapte
ne construiam cascade si maluri de rau
le populam cu piratii lui Tom Sawyer...
cresteam si ma cuprindeau infrigurari
ca serpii flamanzi, haotici.
cand am sarutat prima data o fata
am alunecat lin in miezul pamantului
unde erau castani, inrositi de buze femeiesti.
am facut pact cu diavolii cartilor
si ii caram dupa mine prin excursii.
prietenii montau corturi in luminisuri bucolice
eu -cantam cu greierii pe stanci.
pe pupitrele scolilor imi scrijeleam fruntea
dar domnul decan nu pricepea scrisul meu sfartecat.
intr-o zi, am imbracat o uniforma albastra
cu trese pline de praf si orgoliu.
faceam umbra la steag cu mana-nclestata pe arma,
toamna imi atarna grea, de bocanci.
odihniti-va in pace, eroi!
eu va veghez moartea sub tancuri inmugurite...
mai tarziu, am descoperit ca banii imi fura din timp
dar imi facea bine fosnetul lor strepezit;
puteam cumpara vieti din ceara, la kilogram.
cand a venit timpul sa am o casa
mi-am cumparat o canapea alba, ca o insula
tata mi-a dat doua cutii mari, cu carti
si-a zis "ia-le, sa nu stai singur!"
mi-am facut pereti portocalii
dormeam ca-ntr-o colivie aprinsa.
cateodata ieseam, sa fiu lins de faruri
sa conduc femei catre un domiciliu ipotetic.
ma mistuiam de sus in jos, intre coapsele lor
si dimineata plecam incet, cu haina pe umar.

apoi,
nu stiu cum
m-a acoperit lumina.
ma indragostisem
prea simplu
si imi repetam moartea
si-nvierea
ca o povara
dusa pana la capat.
ma dureau saruturile
noptilor de-apoi,
cadeau in mine
ca avalansele
impinse in desert.
era mult...prea mult
pentru o singura viata,
pentru un trup.

cand am iesit din lumina, eram orb.
Dumnezeu murise, undeva sus
si-mi faceam culcus de bolovani
cu ferestre varate-n podea.
tata mi-a adus iar, carti smulse din inima lui
si-a zis "ia-le prostule...citeste si umbla!"
citeam si uitam de cum dadeam pagina.
sub pat mi-am facut o biblioteca lepadata.
m-am apucat sa scriu cu fier de plug
pana cand mi-au inflorit cuvintele sub brazde.
...si "a fost" l-am ingropat adanc, intr-un cimitir mocnit.

intr-o vara tarzie cu miros de pere dulci,
cineva mi-a clatinat incremenirea
si-am vrut sa traiesc o suta de ani
sa pot coagula aerul cu respiratii impreunate.
apele erau in matca lor,
oamenii isi duceau aceeasi cruce, de veacuri,
maracinii invadasera toti serpii din cale-mi.
Dumnezeu nu murise,
doar mi-a scrijelit pe scoarta "taci, in puii mei!"
intrasem in ape verzi
si nu vroiam sa plec, nu vroiam sa plec!
am sters cartile de praf,
le-am asezat in rafturi
iar tata s-a pregatit sa-si primeasca
fiul risipitor de tumult.

la nunta mea, n-a plans nimeni.
pasari mici si albe, ciripeau peisaje lacustre,
valsul diminetii se-asternea la usi.
eram prea frumosi ca sa fim adevarati
eram prea vii in muzeul de oase, al lumii.
atunci, am descoperit o planeta
cu luceferi zglobii, cu oglinzi convexe
unde ma vedeam de fiecare data, altfel
si mereu eram eu, acelasi strangator de cumpene.

tine-ma de mana si nu-mi da drumul!
...ai lasat in mine urme de pasi
rostogoliti de mers.

"mi-au obosit mainile scriind"...
odata si-odata,
voi povesti
moartea mea,
revazuta si adaugita
volum cu volum...
caramizi de aduceri aminte,
ca un zid cu iesire la mare.




*** - de pescadorul la: 22/11/2014 16:53:49
(la: Viata merge inainte)
Aoleu, era sa uit fata de procesul secolului, tanti Bica mama anchetelor specializate in combaterea şi investigarea infracţiunilor de criminalitate organizata si terorism, sta un pic la meditatie in arest tocmai pentru aparteneta la grup infractional care dadea terenuri la cine trebuie, persoane importante din tabara cuarata si neprihanita. Dansa care desi n-a tras prafuri pe nas iesea din hotelul maharajahilor, asta vis-a-vis de pret impreuna cu bunaciunea pentru Romania la Paris. Bine nu orasul conteaza, putea sa fie si Rosiorii de Vede sau chiar metropola Videle dar simbioza intre justitie si politic este un pic curioasa. Pa draga te pup, aoleu vezi ca am uitat, s-ar putea sa te chem pe la mine pe la birou sa te anchetez nitel. Sa treci pe la mine sa alcatuim rechizitoriul impreuna... :))))
Nuuuu, e clar justitia a fost confiscata de "tarfele bolsevice". Sariti dragi dasporezi, Europo ajutoooor, salvati independenta justitiei. Cuuuum e talhari si printre tarfele de pe trotuarul din dreapta?... :)))))
Iti inchipui cum isi musca acum hotii aia de stanga ce infunda puscariile pentru niste mizilicuri de cateva zeci de milioane de euro, fata de prejudiciul adus statului in numai o singura "inginerie" de 135 de milioane prin "umflarea scorului despagubirilor" doar pentru un teren cu aceasta suma?
Mai nene dar iar stai si te intrebi ca prostul, cretinizat de Antena 3? Aceste fapte care ne doare a fost efectuate intre 2009 si 2011. Astazi suntem in 2014, cum dracu de s-a dat cu procese strigatoare la cer in populatie, in care vinovatii exclusivi a fost doar "tarfele", ca nu mai subliniez culoarea ca stiti dvs. chiar inainte de alegeri chiar daca mai aparea si cate un cocosel ce n-ar fi fost chiar din ograda hulita si un astfel de caz, care le intrece pe toate la un loc, a iesit la lumina tocmai dupa alegeri, cand poporul revansard si-a facut deja treaba reparatorie? Doar cretinii care s-au uitat la antena au aflat inca de atunci cum a stat treaba dar e bine ca abia acum macar cand justitia a avut timp sa mai respire nitel, s-a sesizat din oficiu, dupa 3 ani. Maaaama ce tare frate.
Si tot la acel eveniment inaltator cu investirea noului presedinte in paralel cu actualul, un nesimtit de reporter cel mai probabil de la gunoaiele alea de antene, a avut tupeul sa intrebe pe actualul ce parere are. Si raspunsul a cazut ca sabia lui Damucles "Nimeni nu e mai presus de lege" si cand deja ma busisera lacrimile ca n-am mai putut suporta tensiune a venit si finalul ca o lovitura de bulan "Nici macar eu"... am lesinat... :))))))))
#653004 (raspuns la: #653003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Piatra luminii celei mai mar - de Alice la: 02/10/2003 02:23:24
(la: "There is a crack...")
"Piatra luminii celei mai mari zace intai in fundul pamantului,unde niciodata n-o atinge o raza."
N.Iorga
...iar "unde-i multa lumina, e - de papadie67 la: 02/10/2003 02:36:59
(la: "There is a crack...")
...iar "unde-i multa lumina, e si mult intuneric".
#629 (raspuns la: #628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...Si semn ca vii cu lumina-n - de Alice la: 06/10/2003 02:58:12
(la: Firmituri de poezie)
...Si semn ca vii cu lumina-n turn, si te-astepti sa-ti multumeasca liliecii!
Continuare "pentru ca usa se - de relu la: 28/10/2003 22:02:25
(la: o poveste...)
Continuare "pentru ca usa se deschide si in prag apare un ciine ciobanesc. Se ridica pe labele din spate si ma intreaba in franceza: 'Citi ani ai?' Ma uit nedumerita si ma gindesc ca acest membru al familiei canine nu arata rau. Dar limba aia e tare lunga, si au inceput sa-i curga balele. '23' -- raspund incet si nu pot sa-mi explic de ce nu ma intorc si-o iau la fuga. 'Ah, un numar prim.' 'Cum te numesti?' 'Griveille. Dar prietenii-mi zic GV. Am iesit sa urlu la luna, scuza deranjul, in ultimul timp am fost ocupat cu tot felul de...' si se opri brusc. 'Nu e important. E o seara teribil de romantica, nu?' spune Griveille si se misca catre mine, biped, balanganinduse ca ciclopul din filmul ala vechi cu Ulise. Se opreste linga mine, isi intoarce capul mare si latos si-si linge flegma cu o miscare experta de limba. 'Ce ochi frumosi ai', zice, si apoi continua sa priveasca luna argintoasa. Hmmm. A trecut mult timp de cind cineva m-a complimentat de fel, si, cit de penibil s-ar parea, sint incintata; dar numai un pic. Ma simt ca intr-o poveste... poate ca daca il sarut se schimba intr-un printz. Dar gindul disparu ca umbra sub fulger cind mi-am amintit de problema bucala a dinsului. Fara sa-mi dea de stire, Griveille incepu sa urle la luna: 'Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,...'

Dintr-o data incep sa percep ca lumina monitorului Viewsonic imi straluceste in ochi. Atipisem cu capul pe birou. Incetul cu incetul imi revin si-mi amintesc visul cu Griveille, care-mi aminteste in mod tangentzial ca n-am terminat compunerea pentru cursul 'Istoria Tumultuoasa a Frantei'. E prea tirziu acum, sint prea obosita. O termin miine. Dar inca am un simtamint placut si sint incapabila sa nu recunosc ca e datorita complimentului facut de Griveille. De ce nu e Fanel un pic mai mult ca Griveille? -- bineinteles, fara bale, par peste tot, si cu o limba mai scurta. Mai galant. Sa-mi spuna ca am ochi frumosi, si ca ma adora. Vezi sa nu! -- student tipic de informatica 'ai auzit ce-a facut SCO? I-a dat in judecata pe IBM. Vor sa declare licenta GPL nula! Le e frica de Linux, pentru ca e bazat pe o ideologie comunista de cel mai mare nivel. Pur si simplu, GPL este complet anti-capitalista, pentru ca desfiinteaza proprietatea privata. Vezi, Linux nu e proprietatea nimanui. Fundatia capitalismului este proprietatea privata! Guvernul, care oricum este in mare proportie o papusa a marilor companii, e speriat. Acum, in sfirsit, a iesit la iveala ca pazirea proprietatii intelectuale prin licentze este cel mai mare dusman propriu.'... Nici macar n-a observat ca m-am tuns si mi-am facut parul in special pentru ca azi e un an de cind ne-am plimbat pe strazi prima data pina noaptea tirziu, mina-n-mina, si de cind mi-a spus ultima data ca am ochi frumosi. Imi vine sa pling si inima mi se stringe intr-un ghem. Griveille, dragule de tine, sper sa ne mai vedem in tara lui Ene.
lumina/intuneric - de Catalina Bader la: 07/11/2003 07:27:00
(la: ROMANIA)
Nu intelegi
lumina daca nu intelegi intuneric-ul
bucuria daca nu ai necaz-uri
victoria fara infrangere
Nu intelegi ce este BINE daca nu cunosti ce este RAU
#3557 (raspuns la: #3556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noica - de Dinu Lazar la: 19/11/2003 16:51:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
A fost o personalitate charismatica cum nu intilnesti in viata decit daca ai mare noroc.
Anul 1986 cind am stat citeva zile de iarna in preajma domnului Noica la Paltinis a fost un an greu, din multe puncte de vedere. Incepuse sa se stringa shurubul in toate cele, eu aveam un Trabant si benzina era pe cartela, dar nu se gasea nici asa, am strins doua luni benzina ca sa ajungem la Paltinis, Victor Botez, care mi-a mijlocit aceste imagini, si cu mine. La Paltinis nimic nu era incalzit, lumina se stingea la fiecare 2 ore cam o jumatate de ora... in camera lui Noica erau 4-5 grade, chiuveta inghetza dimineata, el minca din niste pungi de plastic niste chestii incerte si reci aduse hat, din coltul celelalt al statiunii, de la cantina hotelului, care hotel nu avea nici ala incalzire.
Eu eram extrem de emotionat si ce pot spune precis e ca eram si extrem de complexat si sigur, el avea o personalitate charismatica si o inteligenta si o memorie cum nu am mai vazut - ca aparitie si ca prezenta mi s-a parut coplesitor. Ca admirator care a trecut pe acolo sunt absolut convins ca i-am lasat o impresie deplorabila, de bifat pe lista cu "si altii", peste toate cele aveam si un sentiment de teama difuza, dar totusi au fost facute citeva imagini importante, zic eu, de care acum iata, se bucura cel putin o editura care face bani buni cu ele.
Ar fi multe de spus si de povestit, si mult mi-ar place o data sa ascult benzile cu vizita mea acolo, pentru ca in `92 sau `93 am aflat ca erau microfoane si totul se inregistra de Securitate si toata corespondenta era oprita sau/si controlata. Eu i-am trimis imaginile facute cu el dar nu mi-a raspuns niciodata, nu stiu nici macar daca le-a vazut sau daca da, daca i-au placut sau nu.
Pentru mine acea intilnire a fost importanta, de abia de atunci am constientizat importanta si complexitatea portretului in fotografie, si reponsabilitatea imaginii. Fotografiile realizate arata frinturi din exact ce am vazut, nu stiu daca am surprins eul dinauntru dar cite ceva din ce se vede poate da..., plansa pe care scria, taiata rotund la o parte ca o viola, cartile de pe pat, din pat, de sub pat, chiuveta cu apa la rezervor si galeata cu zoaie de dedesupt( deci nu era nici apa curenta nici caldura si deseori nici curent electric...), cele trei haine si doua jersee, pipa, termometrul si borcanul cu flori uscate si cartea lui Eminescu de pe masa, imaginile de pestera neolitica de pe peretele de la intrare, poate si ceva din starile si intrebarile lui, masuta cu pastile si lanterna de la capul patului, ochelarii cu un bratz lipit cu scoci... imagini frinte si poate neesentiale ale unei minti sclipitoare, unul dintre marile suflete ale neamului, un ascet bogat cu un spirit urias...

Scrie la Pateric:

“Spunea un batrân ca era un frate care traia în liniste si tacere în chilia lui, si se zabovea pururea citind Sfintele Scripturi, patericele si vietile sfintilor parinti, si asa a petrecut douazeci de ani.
Dupa aceea, într-una din zile, i-a venit o umilinta si un gând ca sa iasa si sa mearga în pustie, sa petreaca în liniste fara de gâlceava, precum au petrecut si sfintii parinti cei de demult. Si asa a iesit din chilia sa si a plecat sa mearga în pustie.
Mergând spre pustie, l-a întâlnit avva Isac, care l-a întrebat, zicând: unde mergi, fiule?
Fratele i-a raspuns: douazeci de ani sunt de când pururea citesc Sfintele Scripturi, vietile si învataturile sfintilor parinti, iar acum vreau sa merg sa încep si cu lucrul, poruncile si învataturile pe care le-am citit.”

Dar, mergatorii in gipane si mertzane din viloaiele de azi nu citesc Patericul... tare sunt curios ce spune de aceste timpuri domnul Constantin Noica, de acolo de sus...
#4757 (raspuns la: #4730) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...