comentarii

a lua in bataie de joc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
jeniffer - de hgrancea la: 23/08/2006 09:29:16
(la: Intrebari pentru atei)
Ma intreb daca cei care se cred nemuritori, cred in adevaratul sens al cuvintului
-nu stiu ce cred altii... dar pot spune ca eu asa simt...simt ca nu am aparut in momentul nasterii si nu voi dispare in momentul mortii ...
pt mine sensul vietii e desavirsirea sufletului, suflet care isi va continua evolutia si dupa ce planeta asta nu va mai permite existenta vietii
Nu imi pot imagina ce sens ar mai avea sa muncesc si sa traiesc citiva ani doar pt a-mi satisface simturile intr-o lume care va dispare in citva ani..(sute ...sau mii ...)

...si cred ca universul (materia care misca in jurul nostru, studiata de atit de multi) este directionat de un individ, numit, in ortodoxia romaneasca domnul zeu, dictatorul idol inchipuit.
- ma intreb la rindul meu de unde vine pornirea ta de a lua in bataie de joc conceptul de divinitate prin denumiri ca: zeu, idol si dictator
ca nu crezi te inteleg dar de ce sa faci si bataie de joc ???
poti sa imi explici ? te rog !!!
- cit despre faptul nu ii poti intelege pe cei care cred ca un individ stapineste materia ... uite cum vad eu lucrurile
dumnezeu nu este un individ asemenea omului
dumnezeu este o mare fiinta care include oamenii... pamintul si tot ce exista... raportul dintre om si dumnezeu este asemanator cu cel dintre celula si organism

Cred ei atit cit cineva nascut fara morala secolului trecut si care a invatat morala din tot si toate, iar adevarul realitatii, adica ceea ce stim, din studiul lui?

:) mult m-am straduit sa inteleg ceva din rindurile de mai sus dar nu am reusit ...ma poate ajuta cineva ???

Cum se poate inchipui de un spirit omenesc neutru filozofiilor despre lume, un mare creator care ne-a creat pe noi, ne-a dar spirit si il controla, cind sintem unitati intr-un sistem in care conducerea nu se poate atribuii unui spirit? Cum ar fi, cind poate fi numai inchipuit, ca fiind bun si intelept?

- pai daca spui ca oamenii sint unitati intr-un sistem... ia sa vedem ...
nu uita ca un sistem este mai mult decit suma partilor sale componente !
daca ai duce rationamentul pina la capat ai ajunge aproape de convingerile mele... dar conducerea nu o face direct o entitate, conducerea se realizeaza prin actiunea unui sistem de legi ...
-pentru atei este evident ca pot exista legi fara un leguitor pt un credincios nu ...

Cind sintem de acord cu versiunea biologiei despre viata, varianta religiei nu poate fi crezuta, orice s-ar intimpla, pentru ca totul este explicabil prin natural.

- versiunea biologiei despre viata este o simpla teorie, asa cum spuneam as accepta ca viul poate apare spontan din neviu daca asta ar putea fi repetabil macar in conditii de laborator...
mie unul imi este greu sa accept ca viata si inteligenta apar de la sine (si nu pot fi repetate pt dureaza milioane de ani :))
prefer sa consider ca sintem parte a unei fiinte

"Acum 4.600.000.000 de ani, cand s-a format pamantul, atmosfera sa continea gaze vulcanice cu foarte putin oxigen, fiind astfel ostila oricarei forme de viata." Stilul scrierii in biologie este diferit de cel din religie si nu pomeneste un spirit care s-ar ocupa de noi.

- Nu uita ca pina si stiinta pe care o proclami aici considera toate astea ca teorii ... si ca mereu exista oameni de stiinta care vin cu alte ipoteze si teorii noi acum din niste calcule au iesit 4 miliarde ... miine cine stie
Nu e stiintific sa faci din stiinta un idol prefer o atitidine mai sceptica si echilibrata ... si nu mi se pare de bun simt sa jignesti ceea ce pt alti e considerat sfint chiar daca nu e recunoscut stiintific.

Vad ca nu ai zis nimic despre fenomenul inedia (sa stii ca a fost studiat de siinta ait de draga tie) ...

Inca o intrebare stii ce insemna sa ai ceva sfint ?

#140957 (raspuns la: #139978) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Afaceri cu capshuni - de Dinu Lazar la: 28/03/2004 05:13:57
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Zice domnu` Bora: " Am avut recent o discutie cu un prieten care sustinea ca o persoana poate sa fie si artist si manager in acelasi
timp. Se pare ca se poate. Se pare ca dl. Lazar e 40% ar-
tist, 40% om de afaceri si 20% pedagog."

Dom`le, ce mi-ar place sa fiu om de afaceri aia patruj`la suta.
Mi-ar place si zece, si chiar si cinci la suta.
Dar nu sunt.
De citiva ani fac fotografie mai mult pentru mine si pentru extrem de rari clienti, pe care nu ii caut niciodata eu, si care pot plati cit cred eu ca ar face imaginea realizata de mine.
Raportat la un fotograf de afara cu oarecare succes sau chiar la unul de aici cu dever, oricum veniturile mele sunt de tot risu`.
Cind am bani ii dau pe scule, softuri, computer, si nu mai e vremea cind iti luai o Leica si stateai linistit si te uitai la ea douazeci de ani, dupa care te gindeai sa iei alt model; daca tii la meserie, si eu tin, trebuie sa dai mult si mereu ca sa fii in regula cu toate cele.
Dar imi asum insuccesul comercial, desi nu e numai vina mea... in ultimii 5-6 ani, in Ro am constatat o prabusire a preturilor pentru fotografiile din sectorul editorial si comercial.
Nu pot intelege cum aici, unde costul vietii este destul de apropiat de cel de oriunde din Europa, multe chestii fiind mai scumpe ca oriunde (aparatele de fotografiat, accesoriile, componentele de calculator sunt si de 2-3 ori mai scumpe, cite o data, din cauza taxelor aberante si a costurilor indirecte de tot felul) - deci nu pot intelege cum cind preturile sunt cum sunt, in fotografie sa se plateasca de intre 4 si 10 ori mai putin ca in Europa si din banii astia sa platesti si impozite si toate angaralele.
Din cauza ca in bresla fotografilor romani exista foarte multi care nu au o minima cultura economica sau atasament la meserie sau cit de cit cunostinte de marketing, din cauza ca fotografia pe care o produc e numai o ciubuceala si nu o arta sau o meserie care are pretul ei, clientii au prabusit preturile, la nivele incredibile.
O fotografie la ziar la noi se plateste cu sub 10$ - 20$, o agentie de presa plateste pe o poza si 2$, si o imagine exceptionala ca aia cu Constantinescu stropit cu cerneala, data pe flux si preluata de sute de ziare, a adus fotografei ceva pe la 50$... o bataie de joc.
O fotografie de coperta de carte aduce 10-20 $, si o zi de lucru aici in domeniul revistelor de lux aduce rareori 150$, cind minimul in Europa este 400$ -600$... si in sectorul comercial fotografia sta la fel de rau, veniturile fiind in medie si de 10 ori mai mici ca in Eu.
Asta in conditiile in care, cum ziceam undeva mai jos, exista un "cost of doing business", un cost al raminerii in afacere, si daca iei 150$ pe zi ca fotograf, nu inseamna ca ai cules capsuni si astia sunt banii cu care te intorci in tzara, ci astia sunt banii din care platesti impozite uriase, iti platesti leasingul sau costurile la aparate, accesorii, blituri, scule, masina, etc... si facind o diagrama cu costurile meseriei, vezi ca daca din 150$ ramii (rar) cu 10% pentru tine esti boier mare si indiscutabil, aproape fericit.
Asa ca asta e cu omu` de afaceri, care este. E o piata care pe mine ma depaseste, nu am elasticitatea si energia sa ma cert cu toti clientii care se fac ca ploua si iti spun inchizind usa la gipanul de cincizeci de mii de dulai sau vorbind din piscina personala ca e prea scumpa treaba si la banii astia gasesc o mie de fotografi mai ieftini.
Asta cind am o zi fericita si vorbeste cineva cu mine, fara sa-mi fure pur si simplu maldarul de diapozitive fara sa zica nimic...
Deocamdata eu sunt membru al unor grupuri de discutii importante in fotografia mondiala, fotoeditorial, prodig, photopro, si altele, unde se dezbate in cam o suta de mailuri pe zi problema abordarii clientilor, problema costurilor, a "cost of doing business" si alte chestii legate de partea mai paminteasca a meseriei; nu vad nici un roman pe acolo, nici ca membru si nici ca vorbitor sau om care sa se intrebe sau sa raspunda... si pe bune, ce sa zica, io nene fac orice la orice pret, asta e piata, e democratie, jungla e jungla si daca nu iau io cashcavalu e foame i il ia altu`, si tot panseuri de genul acesta cu piata face pretu` si se regleaza piata singura si legea cererii si a ofertei.
Parerea mea este ca atunci cind si daca vom intra in Europa, va fi si nevoie de fotografie de calitate, care va putea sa fie platita bine, si cel care a cerut o zecime din pret pentru o zecime de calitate miine nu va putea sa spuna nene, acu` sunt european, de miine pretul meu e la nivel, desi calitatea va fi tot una romaneasca.
Cu foarte mici exceptii, poate cu exceptia a 10-15 oameni care sunt foarte buni in fotografie la noi, restul vor fi maturati de fotografi buni care vor veni sa lucreze aici asa cum mergem noi acum la ei sa culegem capsuni.
Aplecati pe rasaduri, fotografii romani care vor fi acceptati la munca in Spania se vor intreba cum dracu` s-a ajuns aici si unde a fost buba...
#12938 (raspuns la: #12903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Banu' (marunt) si succesu' - de Dinu Lazar la: 02/03/2005 16:08:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Desigur ce am zis mai sus e o simpla presupunere. Oricum cat timp 2,3 dolari inseamna plata la noi eu nu am de gand sa vand fotografii. Mai bine le tin pe hardisk sau in album si le arat pe la prieteni sau pe site-uri."

Sigur, plata fotografiilor la noi e o bataie de joc; dar aici s-a ajuns si din cauza calitatii morale a celor care se ocupa cu fotografia, si intr-o oarecare masura inculturii financiare care exista in domeniu; pe ansamblu, s-a ajuns aici pentru ca se poate, adica penru ca merge si asa.
Imi aduc aminte ca in anii `90 se putea cistiga foarte bine inca; pentru o imagine cu o picatura de apa care cade ( a fost pe eticheta de la apa Perla) s-au platit doua mii de dolari prin anii `95, si cind s-a facut primul numar din Avantaje, englezul respectiv a platit mii de dolari fotografiile; pe urma a venit acolo un fotograf englez care pentru masa, casa si doua mii de $ pe luna facea toate fotografiile de la doua, trei reviste ale respectivului trust, si cind si-au dat seama ca si asta e prea mult au angajat colaboratori si fotografi in redactie care ilustreaza pe cit se da.
Piata romaneasca nu cred sa mai dea vreo speranta inca vreo generatie, doua, celor care ar vrea sa isi amortizeze cheltuielile sau chiar sa incerce sa traiasca civilizat din fotografie, dar se poate sta aici si colabora oriunde in lume si lua un ban bun; sunt agentii foto, agenti, oportunitati de a plasa imagini, Internetul ofera o incredibila oportunitate.
Cine vrea poate vinde imagini in lume si poate sa cistige bine din fotografie. Trebuie numai incercat, muncit la marketing, trimise oferte...nimic nu e simplu.
Desi in toata lumea e o inflatie incredibila de fotografii de calitate si preturile se prabusesc, si agentiile de imagine dau faliment pe capete, tot mai sunt oportunitati de a cistiga ceva din imagine mai civilizate ca aici, unde e o bataie de joc incredibila, demotivanta si tragica totodata.
#37911 (raspuns la: #37904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de Belle la: 14/07/2005 22:38:23
(la: Da sau nu pentru avort?)
good point :))))

pe de alta parte am asa o indoiala in suflet atunci cand ma stradui sa dau cel mai bun sfat care ma pricep si defapt nu era decat bataie de joc... de asta (poate) m-am abtinut sa-i raspund ...stii cum e, nu pot sa pun degetul sa vad unde-i buba dar ceva mi se pare dubios

oh well... vorba ta ... si daca ma gandesc bine poate sunt persoane care n-au curajul sa "iasa in fatza" cu astfel de probleme dar citind sfaturile voastre va lua o decizie corecta
#59672 (raspuns la: #59671) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tare ne mai place s-o frecam pe uscat - de niculae la: 03/11/2006 02:27:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
- Sa ma iertati va rog,dar,mi-e unul a inceput sa mi se cam faca lehamite de aceleasi plangeri pe care le aud,pot sa zic,de ani de zile

Plangeri si plangeri.Ca aia,ca aialalta,ca uite cum ne trag toti in piept,ca ce bataie de joc,ce hotie,cata lipsa de respect,ce desconsideratie fata
de munca altuia,ca etc...etc....
- Care dintre dumneavoastra ar putea lua un aparat foto,un obiectiv,un blitz,orice accesoriu gratis sau cu cativa lei de pe Lipscani si l-ar refuza
ducandu-se sa-l ia de la magazin,platindu-l cu bani grei,din consideratie fata de munca muncitorilor chinezi sau taiwanezi din fabricile care produc Canon sau Nikon sau.....
- Cel mai bun exemplu: de ce cumparam softuri cu bani grei,cand am putea sa le cumparam cu cativa lei cracuite de pe la tarabe ?
- Raspunsul este; de nevoie,de frica,fiindca altfel nu se poate,fiindca exista controale si fiindca legea prevede niste pedepse.
Controale,rare,pedepse relativ mici intre noi fie vorba,cica se rezolva si cu o spaga,cand te prinde,daca te prinde....Si totusi...
Faptul ca stim ca exista o lege si un risc,determina pe cei care vor sa fie linistiti si corecti sa faca o cheltuiala pe care altfel ar putea-o reduce sau evita.
- Cine ar avea de suferit daca imaginile ar fi platite la valoare meritata ?
Pai sa vedem;...Tot felul de amarasteni,proprietari de Edituri, Ziare, Agentii de turism,de publicitate,de PR,de mama masii...
De ce nu vor si ei sa fie linistiti si fara probleme ? Fiindca sunt linistiti si fara probleme.
Nu-i deranjeaza nimeni si nimic.La noi nu exista obligatia sa scrii undeva cat de mic,cine a facut fotografiile.Ca la nevoie sa poti verifica daca acel fotograf exista si ce scule si softuri are el legal.
La noi nu are cine sa verifice asta,nu exista nimic prevazut in vreo lege.
Nu exista nici un fel de controale.
Ce este o fotografie ? Un produs.O marfa.Putea ea sa apara din senin.
Poti avea o fabrica de confectii si sa vinzi costume,daca nu ai acte pentru stofa,ata,nasturi si toate materialele ? Sigur nu.
Stim cu totii ca se fura masiv in tara asta (si in altele mai laudate decat asta),dar,tot se straduiesc sa aiba ceva acte de acoperire.
La fotografie nu e nevoie.

#155034 (raspuns la: #154890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel... - de monte_oro la: 28/08/2009 14:07:45
(la: De ce a fost huiduita Madonna)
Daca profesorii de acolo... ar avea in clase unele dintre exemplarele de aici... cu siguranta ca ar regreta blandetea legii...sau duritatea ei. Aici, profesorii au, practic, mainile legate din punctul de vedere al pedepselor pentru recalcitranti. Au doar ”dreptul” de a fi bataia de joc a unor tampitei si tampitele agresivi/e. Dar...deh... viata in occident iti rafineaza gusturile... si incepem sa judecam doar in principii inalte... in timp ce ...aici... in concret... ca profesor...poti lua flegme-n gura si catedre-n cap. Uita-te pe youtube... so-o sa vezi destule astfel de minuni. Cu siguranta, profesorul are dreptul...doar de a spune...merci...si sa-si incaseze... umilinta...si salariul nemajorat cu 50%. Vorbesti deja dintr-o realitate paralela celei de aici... si revenim la formele fara fond.
#476338 (raspuns la: #476330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
constitutia - de (anonim) la: 15/10/2003 10:26:51
(la: "Constitutia")
o mare cacialma. nu se stie mare lucru nu se publica decat f. putin, nu se face cunoscut decat lucruri neimportante. parerea mea-bani publici bagati in diverse buzunare servind unor scopuri marunte si meschine. nu vreau sa particip la asa ceva. se mizeaza pe ascutitul sentiment de turma si se maniouleaza mase de oameni fara ca cei ce fac asta sa manifeste vreo jena. mi se pare o mare bataie de joc si chiar o insulta adusa inteligentei oamenilor din tara asta
Raspuns: - de chitina35 la: 17/10/2003 10:33:03
(la: Pestele de la coada se impute, sau "bovina si Constitutia")
Normal ca o lege organica se schimba mai usor decat o constitutie. Vezi, nu aici am vrut sa ajung ci la faptul ca domnii nostri guvernanti au zapacit lumea de cap cu faptul ca noua Constitutie nu te mai obliga la armata. Eu am vrut sa subliniez ca nimic din ceea ce spun ei nu este adevarat. ARAMATA SE VA FACE PANA LA ADOPTAREA UNEI LEGI CARE SA SPECIFICE CLAR ACEST LUCRU; adica faptul ca armata nu este obligatorie. Asta am vrut sa spun.
Dupa mine, armata este buna pentru baieti pentru ies din puful de acasa si de langa fusta mamei. Dar nu armata romana. Copilul meu nu v-a face armata in Romania si de stiu ca mituiesc toti generalii. Aceasta este bataie de joc, nu armata. Din pacate copiii nostri nu vor scapa de armata prea curand. Degeaba isi fac vise. Legea privind obligativitatea armatei se va da mult mai tarziu. Anul viitor este an electoral. Se vor da legi sociale: ajutoare, scaderi de impozit, mariri de alocatii, pensii etc. Nu au ei timp de armata si de copiii nostri.
#1551 (raspuns la: #1511) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am accesat pagina Jurnalului National - de (anonim) la: 02/12/2003 02:41:04
(la: La multi ani Romania !)
cu articolul referitor la Alba Iulia ieri 1,12,2003

bataie de joc
pentru roman
mascarada pentru politicieni

jale imi e...
Catalina
Cum te-ai impacat cu cenzura - de Dinu Lazar la: 07/12/2003 10:55:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Problema este mai complicata. As reformula intrebarea astfel: cum te impaci cu cenzura, fie ea comunista sau contemporana?
Pentru ca am avut si am de a face cu chestii incredibile.
Cenzura a fost si este o problema pentru oricine vrea sa faca ceva.
Asta oriunde si oricind.
Chiar si cenzura economica; ai face ceva, dar nu ai mijloacele, si asta e cel mai rau lucru dintre toate.
Inainte de 89, sigur, erau niste subiecte interzise, erau tot felul de cretini care isi dadeau cu parerea, ( dar asta gasim si acum) - de in general ti se scirbea sa mai faci ceva ( nu o sa uit niciodata pozele mele rupte si aruncate prin camera de consiliu de un bou, fost director la Agerpres, care acum preda liber si democrat un curs de jurnalism la o universitate particulara) - dar daca erai shmeker si elastic puteai sa o cotesti cumva si sa mai faci, ca fotograf cel putin, si chestii interesante.
Mai tras, mai impins, mai o cafea, mai un kentosan, mai o glumitza, oameni erau si ei, am facut totusi o expozitie cu nuduri la care trimisul de la Consiliul Culturii nu a scos decit o poza din 50 care au ramas, si tot in acele vremuri am publicat si poze cu Noica, si peisaje, si eseuri, si a fost o intreaga pleiada de fotografi care au facut niste fotografii extrem de interesante, departe de linia ideologica a momentului, de la Mihailopol si Edmund Hoffer la Agarici si Emanuel Tinjala sau Armand Rosenthal.
"Faptele vorbeshte", indiferent de ce ar zice oricine acum.
In 1985 am participat la un concurs al companiei Air France si am luat un premiu care a constat in 2 saptamini la Paris, masa casa si masina ca sa fac orice poze as fi vrut; am facut citeva mii de imagini in acele 2 saptamini si am selectat in timp citeva, cu care am luat alte premii, si totul mergea ca o senila cumva. Bun, dar cu mari eforturi, supraomenesti, am facut rost de niste hirtie foto Ilford, care se gasea extrem de greu, si am facut citeva zeci de printuri de calitate, mari, ca sa fac si eu o expozitie la Biblioteca Franceza; era prin `87 cred; am rugat pe mosh Comanescu, secretarul AAF, sa imi faca o trampa sa ma duc la directoarea de atunci a Bibliotecii, ea imi spune ce chestie , ar fi interesant, sa las pozele citeva zile sa se uite. Trec doua saptamini si ma suna cineva de acolo, sa imi spuna ca doamna directoare considera ca imaginile sunt mult prea triste, ca ce am facut nu e un act cultural care sa poata avea ca rezultat o expozitie, ca are chiar dubii daca e un act cultural, si sa iau ambalajul inapoi.
De cenzura, fie ea ideologica, de casta, economica, de grup, de bisericutza, de neam, cine face ceva are parte tot timpul deci.
Asa ca ce sa zic... nu am avut de facut fotografii de muncitori fericiti, nu am facut poze politice, m-am fofilat pe unde am putut si i-am dat tare cu peisajul, fotografia de arhitectura, atit cit s-a putut, fotografia de ambianta, si de obiceiuri populare. Am o lada mare de publicatii de atunci, in care am aparut cu fotografii de care nu imi e rusine si care constituie o parte importanta a portofoliului meu si majoritatea lucrarilor alb negru care se vad pe situl meu sunt atunci facute si multe tot atunci tiparite.
Nu am apucat sa-i fac poze lui Ceausescu si acum mai ca imi pare rau, ca fotograf vorbind; ca fotograf la Femeia, trebuia sa fac o fotografie la Plugusoru` cu copilu` parfumat si Nea Nicu in fata CC a PCR pe 29 decembrie `89 si stiu ca cei din redactie cerusera aprobare sa particip la aceasta circaraie, dar ceasurile istoriei au hotarit altfel, ceea ce nu e rau.
Dar nu am apucat sa-i fac poze nici regelui Mihai, a carui mecanism de relatii cu presa nu a agreeat sa ii fac niste fotografii pentru citeva mari publicatii si agentii, inclusiv franceze, cind a revenit in mod oficial acum doi ani, daca nu ma insel; imi trebuia acreditarea si sprijinul biroului lui de presa sau a cui facea pe atasatul de presa, asa ca au pierdut citeva reportaje interesante, zic eu. Eu personal tot la capitolul cenzura trec asta.
Asa ca povestea cu cenzura e complicata si nu se rezuma la un regim sau la un timp... cine face cite ceva se poate lovi de tot felul de cenzuri oricind.
Nu vreau sa minimalizez chestiile cumplite de dinainte de `89, dar nici sa patesc acum precum un bun prieten, adica sa fiu scriitor in aceste timpuri democrate si libere, sa scriu despre ceva despre care a mai scris un alt cetatzean, si el acolo scriitor, filosof si editor, sa deranjez, adica, si ca la o juma` de an sa scoata secretara editorului filosof o carte despre tortionari ai anilor `50 si sa-l gasesc acolo pe tatal meu, sa aduc probe ca nu a fost asa si sa nu ii pese nimanui. Asa ca... treaba cu cenzura e mai complicata...
La o analiza a amintirilor, cred ca totusi mi s-a intimplat si mie o chestie inainte de `89.
Pe scurt, un student de la Institutul Grigorescu, de la sculptura, a facut o foarte interesanta chestie la Muzeul Satului; parca il chema Popescu, dar nu sunt sigur; a conceput niste mumii de paie, de statura unui om, si le-a pus ca o populatie in diverse locuri, pe prispa, in pat, la poarta; era o instalatie superba si arata extrem de bine, mi se parea un proiect grozav; eu am facut niste fotografii, la rindul lor interesante, si m-am dus cu ele pe unde am putut, ca sa le public; erau diverse suplimente literar artistice, unde se puteau publica fara probleme eseuri.
Era chiar in timpurile cind incepuse sistematizarea de la sate, cu sustinerea din fiecare seara de la Europa Libera si cu tragediile cunoscute.
Bun, am lasat acele poze pe la citeva redactii, un om de cultura de atunci, sotul unei importante personalitati de acum din lumea tevereului, le-a vazut, si a facut un tapaj ingrozitor, s-a dus cu o falca in cer si una in pamint la Consiluil Culturii, ca ce bataie de joc, taranul romani nu e din paie, tovarashi, el nu poate fi din stuf, uite unde mege educatia decadenta, acum, cind suflarea natiei da o noua fatza satului romanesc, bla bla.
Eu nu am patit nimic, dar nu s-a mai publicat nici o poza, si am stat mai pe linga shantz un an doi, si de soarta lui Popescu nu mai stiu nimic.
Acum din pacate, pentru ca timpul are un efect edulcorant, mi se par glumitze momentele cind la Electrecord vedeam fatza pamintie a directorului venit de la Madam Suzi Quatro ( Suzana Gidea) sau de la Dulea ( de unde termenul mai duleaza) care imi respingeau la rind coperti de disc, asta ca e cu ogor de griu si de ce nu e griul strins, asta ca e cu capitze si vede toarashul si intreaba la ce ceapeu nu s-au strins roadele, si aici parca e o cruce in zare si zice toarasha ca nu s-a vegheat la cultura maselor.
Despre imaginea de moda raportata la acele timpuri am mai zis cam cum era.
Asa ca... ar fi multe de zis cu cenzura.
Noroc ca acum cenzura e o amintire tulbure a unor vremi apuse, cum ar putea spune si domnul Ardelean de la EvZ, reporterul proaspat batut saptamina trecuta. Pai?
#6095 (raspuns la: #6089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cifrele cu salariile asistent - de My la: 10/01/2004 07:09:57
(la: Un salariu decent in Romania)
Cifrele cu salariile asistentelor, sunt un pic umflate, nici o asistenta canadiana sau vest-europeana nu câstiga atât, dar sa zicem ca trebuie si firma de intermediere sa atraga clientii, asteriscurile nu se pun la publicitate. Oricum ideea e ca salariul oricum e pe masura responsabilitatii, adica mare, chiar si pentru o asistenta, si nu bataie de joc.
#7877 (raspuns la: #7875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tinerii admira inevitabil rez - de My la: 20/01/2004 10:02:02
(la: Tinara generatie, fascinata de “descurcareti” si “tupeisti”)
Tinerii admira inevitabil rezultatul.

Mi-ar fi greu sa-mi cresc copilul în România, sa-i spun pe de o parte sa fie serios, sa învete, sa fie cinstit, iar când iese afara vede ca aceia seriosi si cinstiti umbla în zdrente si sunt bataia de joc a smecherilor cu jipane, care nu dau doi bani pe cinste si munca onorabila.
#8236 (raspuns la: #8213) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ah, ambasada Romaniei de la P - de Daniel Racovitan la: 08/02/2004 17:00:43
(la: Amoc (temporar) de Romania)
Ah, este un fapt notoriu: ambasada Romaniei de la Paris e chintesenta bataii de joc a statului roman fata de cetatean (cu-cu radio-moquette, esti pe receptie?). Daca vrei sa vezi Romania la nudu' gol, ghiseul consulatului e locul cel mai indicat...

Si se mai mira fel de fel de pasunisti ca de ce emigreaza romanii...

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"
in nici un caz! - de (anonim) la: 12/03/2004 01:37:32
(la: Ati mai face armata?)
Ma folosesc de puterea anonimatului ca nu cumva sa divulg vre-o prostie si sa am probleme.
Am intrat intamplator pe acest site si am descoperit OAMENI.
Ca un raspuns la intrebarea d-vs as folosii expresia:
NU! NU! NU!
A fost un iad pentru mine. am fost batut aproape in fiecare zi de puscariasi, ati intelesbine, de puscariasi.
Eu eram in principiu pus sa-i supraveghez pe ei dar din cauza superiorilor au cam luat puterea acolo si a fost iad.
Am facut armata la minele de petrol.
Astea erau majoritatea conectate la conducte suflate mult prea gros cu aur.
Eu trebuia sa-i supraveghez si sa am grija sa nu detina pile sau jmirghel ca nu cumva sa fure din conducte.
Transportul se facea simplu.
Noi controlam buzunarele ca oamenii nu-i controlam si-n fund.
Acesti infractori erau in stare sa faca orice pentru pilitura aceea.
Am fost parasiti de colonelul care avea grija de noi si pe care-l stiau toti de frica.
I acea noapte am fost chemati afara printr-un semnal de alarma scurt.
Atunci,in acea noapte a inceput cosmarul, am fost batuti mai multi cu toate incercarile noastre de aparare, am fost chinuiti , au urinat pe noi si pe cei mai dragalasi i-au supus la tot felul de perversiuni.
8 luni de chin pentru ca am ramas cativa care nu ne-am dat de partea lor.
Cu prima ocazie cand am pus mana pe un receptor (de revelion) am sunat acasa si pe scurt le-am povestit alor mei.
Tatal meu a facut apel la judecatoria militara si a fost arestat 3 zile mai tarziu pentru instigare la scandal intr-o unitate militara.
Noi 4 care am mai ramas bataia de joc a soldatilor, care cu 9 luni in urma ne plangeau in brate de dorul mamelor sau a sotiilor si carora le dadeam de mancare cand nu aveau pachet, am fost transferati la o unitate in Bucuresti si culmea, dupa ce am luat livretul am constatat ca toata perioada am fost imcadrat la acea unitate in Buc. si nu la T.M
Spuneti-mi mie ca armata la voi a fost grea ca ati cules porumb, eu va spun ca am 32 de ani si sunt intr-un program de recuperare fizica, suferind o pareza si din cauza asta nu voi mai avea copii.
Am considerat mereu copiii ca fiind lumina ochilor mei. Astazi va pot spune ca sunt "orb".
raspuns la comentariul Domnului ovidiu Bufnila - de ema word la: 12/03/2004 05:43:15
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Este evidenta justetea celor pe care le afirmati. Insa ideea este ca observ ca in ultima vreme lumea buna pare din nou predispusa sa devina misogina, ba chiar abject misogina... Ceea ce a spus Iaru nu este decit unul dintre exemple. Mai rau este ca pina si cei din elita formatorilor de opinie si membri ai USR se dau in stamba, vezi Cristian Tudor Popescu, bunaoara, care scrie recent un editorial nedemn de conditia unui intelectual european , in care atribuie, la al sau Adevarul Literar si Artistic, calificativul de "femei cu vaginul uscat" unor tinere poete pentru motivul ca nu scriu dupa gustul Domniei sale(editorialul poate fi citit intr/unul din numerele ALA pe februarie, regret ca am uitat). Vin si eu, pacatoasa, sa observ, oare ce are anatomia si fiziologia genitala feminina cu analizele literare si stilistice? Dar oare nu cumva mirlania si agresivitatea aceasta de necontracarat, care intimideaza prin violenta si perversitate, inseamna un sfirsit al dialogului, o premisa a nasterii, la fel de violenta, a misandriei ? Si, oare, la ce bun? SI, oare, pentru ce ? Unde ne poate duce un nou razboi al sexelor, si inca unul facut din dorinta de aflare in treaba?
Dar revin sa arat ca lucrurile pot fi chiar mai urite...Lucram anul trecut la o revista literara din nordul tarii. Eram singura femeie din redactie, dar nu mi se dadea dreptul la semnatura, atunci cind scriam editorialele revistei, si timp de vreo trei ani numai eu le/am scris. Mi se cerea sa semnez > Redactia. La inceputul anului trecut, m/am ridicat intr/o sedinta de redactie si am pledat pentru a alcatui in numarul pe oct./noiembrie un sector de articole dedicate Doamnei MOnica Lovinescu, de la a carei nastere s/au implinit anul trecut 80 de ani. Am argumentat ca este una dintre cele mai mari personalitati ale romanilor cunoscute in ultimii 50 de ani, ca a avut un mare rol in cresterea culturii noastre, in promovarea ei in Europa, ca a dat o opera critica exceptionala, ca a dat un model de moralitate demn de un supraom, ca este unul dintre romanii cei mai respectati la Paris s.a. In plus, originile Doamnei erau in zona nordica, acolo unde se tiparea revista. Inca din acea sedinta am fost luata in bataie de joc, propunerea mea a fost respinsa, numele Doamnei Lovinescu a fost batjocorit. Eu am ripostat ca atitudinea colectivului de redactie este injusta, ca este lipsita de onoare, ca nu este drept ca numele unei mari scriitoare sa fie sistematic evitat si denigrat, numai pentru motivul ca vorbim de o femeie, si inca de o reprezentanta a excelentei culturi romanesti. Nu voi mai lungi povestea... dar, urmarea atitudinii mele este ca am fost data afara din redactie si din revista, incalcindu/mi /se flagrant drepturile. Fara preaviz, fara nimic, si inca de Martisor, de Ziua Femeii...Si "cadoul" acesta mi l/au facut Domniile lor cu toate ca eram, ca si ei, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania si ca aveam nevoie de acel job pentru a cistiga si eu niste bani...Dar eram femeie.
Mai cunosc multe cazuri in care este vizibila cresterea acestui curent misogin. Pe mine ma intristeaza tot ce se intimpla. La escaladarea unor astfel de razboaie ale ideologiilor(caci misoginismul, ca si xenofobia, ori antisemitismul etc. este tot ideologie) nu ai cum sa ripostezi. Decit sa asisti neputincios(oasa) si , eventual, sa te dai nitel mai la o parte, ca sa nu te striveasca tancul din care se aude, stupid, urletul unor barbati din care fumega fiarele...
#11882 (raspuns la: #11622) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Presa din Romania - de Dinu Lazar la: 17/03/2004 16:40:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Bun venit la o cafea, stimate domnule Buzoianu!
Problema Dvs la noi e lamurita de la sine; in presa se fura ca la balamuc, oficial si neoficial.
Oficial, adica atunci cind se plateste, se plateste foarte foarte prost; neoficial, orice publicatie, luata la bani marunti, are mai multe sau mai putine imagini care nu se stie ale cui sunt, de unde sunt, si, normal, nu se platesc pen`ca piscina patronului trebuie si ea umpluta si iahtu` nu are vele si elicopteru` elice si mertzanu` stea.
Pentru ca sa scape de probleme, rareori se spune cine a facut cutare poza; din cite stiu, nici nu e vreo lege care sa-i oblige sa puna acel credit line.
Eu, din cite mai vad si mai aflu, apreciez ca un procent important din imaginile pe care le vedem pe ici pe colo nu sunt platite, ca sa nu zic ca sunt furate.
Eu am avut un caz cu un ziar mare mare, cel mai mare ca tiraj de la noi; a publicat niste fotografii de-ale mele fara sa intrebe si fara credit line si desigur fara sa plateasca; am trimis redactorului sef un extras din legea dreptului de autor; acesta mi-a dat telefon foarte ofuscat si mi-a spus ca au avut anul trecut beneficiu multe milioane de dolari si pentru ei e o nimica toata sa isi ia cei mai buni avocati si sa-i dau io pe ei in judecata daca vreau sa infund pushcaria pina la adinci batrineti si ca acu` e bine dispus si o sa treaca peste faptul ca l-am jignit cu faxul cu extrase din lege. Adica o io s-o iau eu peste bot ca l-am deranjat, asta voia sa spuna.
Deci, e un sistem aici la ora asta, care e cam asa; nimeni nu va obliga sa dati poze la publicatii sau la ziare. Daca dati, multe nu vor fi platite sau nu vor avea credit line. Si multe din cele platite vor fi in bataie de joc; Mediafaxul, unde am facut grava eroare sa dau niste poze, mi-a vindut poze cu un dolar, cu doi dolari... incredibil. Sume impozabile, desigur.
Asa ca mie imi e foarte simplu sa va lamuresc; e libertate, e care pe care, e furaciune generala, fotografilor din Ro putin le pasa si sunt incapabili sa stabileasca niste norme de conduita profesionala, majoritatea sunt amploaiati pe salarii de mizerie si rad si ei ciubucuri pe unde pot, distrugind astfel preturile in fotografia profesionala.
Calitatea imaginii, pe ansamblu, e la pamint, dar asta nu doare pe nimeni, viata merge inainte, si supravietuieste care cum poate, iesirea e prin Sarindar, vorba crainicului de la gradinile de vara de odinioara.
Ca fotografilor de aici si de acum nu le pasa de ce se intimpla, sau ca sunt inculti, se vede si din lipsa lor totala de prezenta din orice forum de discutii pro sau de fotografie generala, in Ro sau in lume; daca nu stii ce mai e si daca nu participi activ pe la photopro, fotonews, fotoeditorial, prodig, fotomagazin, afepereu, chiar badorgood, inseamna ca n-ai treaba cu meseria asta si ce se vede e numai partea vizibila a aisbergului.
Pentru ca inca e de apreciat linistea, scandalurilor dintre diversele gashti si fractiuni si grupari.
Ce rezolvare vad eu? Sa existe o patura solida si bine pregatita si inchegata de freelanceri care sa dea materiale la publicatii si firme; sa existe un for profesional care sa certifice si sa oblige pe toti, clienti si fotografi, la niste preturi minimale si la o calitate profesionala a produsului finit.
Sunt firme in Ro care acum doi ani aveau bugete de sute de mii de dolari pe an pentru fotografie, si acum si-au cumparat un aparat digital si un baietzash de la IT sa butoneze, si care va sa zica fac economie; nu conteaza ca produsul fotografic rezultat e jalnic.
Dar, repet, mai multe imagini decit ati crede sunt furate pur si simplu.
A se vedea la bxg raspunsul procuraturii in cazul unei imagini furate de Carrefour. Credit line? Astea sunt amagiri. Cum ziceam: ce lume vesela, care este.
#12294 (raspuns la: #12282) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un protest ar fi de tot risu` plinsu - de Dinu Lazar la: 31/03/2004 14:42:00
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
Sa presupunem ca cineva are febra.
Febra mare.
Si vine un doctor mare si spune dom`le, trebuie puse multe pungi de gheatza ca sa anihilam febra.
Normal ca omul ala moare.
Asa si aici.
In loc sa se faca un protest la guvernul Romaniei ca isi face treaba in bataie de joc si ca pe imaginea Romaniei se dau bani mai ceva ca pe astuparea gropilor de pe drumurile frumoasei patrii, dar nu se vede nimic, va luati de puradeii astia care au facut scirbosheniile respective.
Pai daca veti cauta pe Internet cuvintele Romania si photo o sa vedeti numai vome, numai rahaturi, numai spaime si imagini de tot rahatul.
O chestie constructiva mi s-ar parea crearea unui curent de opinie si a unui grup de initiativa care sa faca un sit uluitor despre Romania, un album exceptional, un DVD sau un CD...
Tzutzerii aia care au fotografiat tziganii atit o sa astepte, un scandal sau o vilva stirnita de imaginile lor.
O sa zica cum ca mama ce buni sunt, la prima expo si ce scandal au stirnit, inseamna ca e ceva de capul lor.
Folositi o tehnica mai de bumerang, incercati sa evaluati orice actiune realizati, o treaba viscerala e cel mai prost lucru pe care il puteti face.
Orice skandal le va conveni si nu ii va convinge si nu va face decit sa afume peisajul.
Daca aveti energie faceti chestii constructive; daca nu, faceti-va ca nu vedeti.
Elaborati un program complex, unitar si pe termen lung de imbunatatzire a imaginii acestei natii; dar nu prin proteste copilaresti.
E o vinare de vint, e energie inutil cheltuita.
Daca aveti aaa... bilute, uite, va dau eu 12 imagini gratis, sau luati de unde vreti si de unde puteti ce va place, sa fie facute afise de 70x100 cm; imaginile astea le puneti pe pancarte mari si 12 oameni sa se plimbe la vernisaj cu pancartele; sa scrie mare si vizibil ACEASTA E ADEVARATA ROMANIE si daca afisele o sa arate grozav, ar fi un protest de care se va duce buhul.
Dar fara sa va legati de shmenarii aia sau de opera lor. Care este...
Despre Poze - de Dinu Lazar la: 01/04/2004 23:57:13
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
Eu, stimata doamna, sigur ca nu ma refeream la reproduceri, care sunt destul de bune ca sa vedem ce se intimpla; ma refeream la originale, care sunt fotografii sub orice limita, dupa parerea mea.
Sigur, pornim de la titlu; numai un schizofrenic sau un paranoic poate sa faca asa niste poze si sa le dea titlu "Primavara in Ro"; cred ca se poate face o competenta analiza de catre cei care lucreaza in domeniu PR cum se poate face o imagine negativa...
Mie originalele mi s-au parut niste porcarii pentru ca:
- desi tehnic aparent sunt corecte, atit de corecte cit pot fi produse de un aparat automat, minuit la marea zeflemea -
- ca idee sunt banale si la limita de foare jos a limbajului vizual si facute la stilul "opreste aici masina sa-i pozam si pe astia" - pozare care se face ducind aparatul la ochi stind in picioare si luind o "amintire" cu un obiectiv care ala e, cine stie care,
- ca estetica sunt dezastru, sunt poze facute de cineva care habar nu are de ce e aia fotografie, facute in bataie de joc, dupa ce ca subiectul e cum e, mai e si fotografiat ca dracu`; o lumina execrabila, umbre foarte urite, compozitie voit idioata probabil, ca subiectul sa fie si mai dezastruos, linii de fuga si de compozitie zero, perspectiva e la pamint,
genul de imagine facute de un inapoiat mintal care zice ca e voit totul si ca e mare arta pe care noi, intzepeniti in timp, nu o putem pricepe.
Dar in arta se poate orice si totul e relativ, nu?
Cel putin in fotografia clasica, estetica si subiectul nu au nimic comun.
Poti sa ai un subiect timpit pe care sa-l "rezolvi" estetic inaltindu-l in ceruri sau bagindu-l in iad, numai si numai folosind mijloacele de expresie plastica; sigur ca poate apare oricind artistu` din tufis (nu ma refer la Dvs ci la alte specimene de pe aici) si poate spune despre orice porcarie ca e opera de arta si, culmea, are dreptate, ca arta e arta si doar legile compozitiei sunt facute ca sa fie incalcate, nu? Si nimic nu conteaza, care este.
#13162 (raspuns la: #13141) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
13162 - de Dinu Lazar la: 02/04/2004 14:51:35
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
pai, stimate domn, eu nu m-am legat de aparatu` lu` hartistu` care este.
Daca aveti cindva timp si dati o goneta sa cititi ce mai scrie subsemnatu` in vorbele despre fotografie de pe situl asta veti vedea ca eu sunt cel mai mare partizan al lomografiei (vedeti la google ce este) si sunt absolut convins ca absolut cu orice gioarsa de aparat se pot face opere de arta. M-am legat eu de aparatul sau de polaroidu` sau de tehnica??? Poate mai vedeti ce am spus, nu are rost sa repet aici, dar daca poate va e greu sa faceti scroll in jos, acolo scrie:
"- desi tehnic aparent sunt corecte, atit de corecte cit pot fi produse de un aparat automat, minuit la marea zeflemea -
- ca idee sunt banale si la limita de foare jos a limbajului vizual si facute la stilul "opreste aici masina sa-i pozam si pe astia" - pozare care se face ducind aparatul la ochi stind in picioare si luind o "amintire" cu un obiectiv care ala e, cine stie care,
- ca estetica sunt dezastru, sunt poze facute de cineva care habar nu are de ce e aia fotografie, facute in bataie de joc, dupa ce ca subiectul e cum e, mai e si fotografiat ca dracu`; o lumina execrabila, umbre foarte urite, compozitie voit idioata probabil, ca subiectul sa fie si mai dezastruos, linii de fuga si de compozitie zero, perspectiva e la pamint,
genul de imagine facute de un inapoiat mintal care zice ca e voit totul si ca e mare arta pe care noi, intzepeniti in timp, nu o putem pricepe."

Asa ca unde ati vazut ceva de polaroid sau vorbe despre tehnic corect ce poate transmite, chiar sunt curios.

Mesajul transmis de fotografii francezi e unul la misto si daca chiar va intereseaza problema despre cum se face imaginea unei natii, mergeti tot la conferinta mea pe la inceputuri si cititi cum un mare redactor de la o mare publicatie europeana a fost dus la ciolhane la manastiri in moldova, si articolul publicat era despre copii strazii si aurolacii de la Gara de Nord.
Nu vreau acum sa dezgrop mortii, dar a fost vazut un membru marcant al gedeseului cum platea niste aurolaci ca sa se ia la bataie si sa filmeze un sanchi cine verite, ca sa faca un film cu care a luat multi bani de la fundatii barosane... cam asa se scrie istoria.
Si ar mai fi chestii, dar plictisim lume a pe aici.
Parerea mea este ca foarte multe lucruri sunt murdare si jegoase la noi si alte multe lucruri sunt minunate si superbe si incintatoare; de ce se vad in lume numai si numai alea jegoase, sa ne spuna iluminatii care mai beau cafele pe aici, dar parerea mea e ca un aport considerabil il aduc incompetentii nostri guvernanti, care este.
Fraza pe care se bizuie propaganda Romaniei acum este "Romania, pur si simplu surprinzatoare"
Tata si mama campaniilor de imagine a fost anul trecut pe aici in Ro si a fost intrebat ce crede de fraza asta si a spus ca e o timpenie.
Nu mai intru in detalii ca nu are rost.
Cum e cu polaroidu?
#13208 (raspuns la: #13197) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Irakul vazut de dinauntru - de (anonim) la: 18/04/2004 19:48:48
(la: Irakul un al doilea Vietnam?)
Operatiunea Liberarea Irakului a fost comentata de m-ai bine de un an acum , comparata fiind cu tot felul de alte situatii precedente printre care si Vietnamul.
Un razboi inutil cu pierderi la fel de inutile de ambele partii. Irakul e obosit e distrus aproape in intregime,acoperit in mizerie si saracie. Se poate spune aproape aceleasi cuvinte despre trupele americane. Obosite , indurerate de pierderile atatora dintre oameni , de promisiunile netinute ale guvernului de a le retrage dupa ceea ce fusese initial o perioada de 6 luni ,apoi de un an si apoi ceva m-ai mult. Familile de acasa incep sa se ingandureze si sa sa-si piarda increderea , soldatii si -au pierdut-o de mult . Iar ceea ce fusese initial invizionat ca o razbunare glorioasa a unui septembrie nefericit si dureros s-a transformat intr-o nepasatoare bataie de joc a guvernului american fata de propriul popor.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...