comentarii

a lucrat la hotel panoramic 1996


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
candidat URR pentru Cotroceni - de Marius Adrian Porojnicu la: 05/11/2004 17:24:59
(la: Despre viata politica si actualitate, cu Cosmin Alexandru)
Se pare ca se desfasoara niste "jocuri politice" foarte periculoase !
Socotind ca trebuie sa stiti si voi,atasez un articol deosebit de important,pe care va rog sa-l lecturati cu atentie !
JOCURI POLITICE....
--------------------------------------------------------------------

<< Inapoi la lista de mesaje

DAN VOICULESCU s-a nascut la 25 septembrie 1946, in Bucuresti (un istoric, specialist in probleme etnice, afirma ca bunica sa dinspre tata a fost tiganca), este casatorit si are doua fete. Pe timpul cit a fost numita ministra a IMM-urilor silvia CIORNEI, a circulat informatia ca aceasta este amanta lui Dan Voiculescu. Date biografice cunoscute: l Posibil ca pina in anul 1969 sa fi absolvit facultatea, dar si cursuri specifice muncii de informatii l De la virsta de 23 ani (1969) si pina in 1982, Dan Voiculescu a lucrat in intreprinderi de stat de Comert Exterior (“ca ofiter acoperit”) l 1982-1989 a activat la Reprezentanta din Bucuresti a SC CRESCENT COMERCIAL & MARITIME, firma specializata in comert exterior l intre 1990 si 2003, este actionar majoritar la GRUPUL GRIVCO situat in blocul GRIVCO din Str. Girlei nr. 1, Bucuresti, cod 71576, tel: 021.2221531, 2221532; fax: 2222942; e-mail: grivco@roknet.ro

l in anul 2003, D.V. a declarat ca a transferat sarcinile sale comerciale fiicelor sale l in 1977 devine doctor in economie, la ASE Bucuresti l in 1991 devine membru al PACIFIC WESTERN UNIVERSITY, LOS ANGELES, SUA l in 1996 devine profesor la ASE Bucuresti, Facultatea de Relatii Internationale. Holding-ul GRIVCO este unul din cele mai importante grupuri de afaceri private din România, cu activitati in: comert international, servicii bancare si financiare, productie

Grivco este, de asemenea, proprietarul celui mai mare trust mass-media din România, care include: post de Televiziune nationala, post de Radio, ziare nationale si locale, editura Prin reprezentantele sale din Cairo, Istanbul, Moscova, Belgrad, Beijing, Beirut, holding-ul GRIVCO intretine relatii comerciale active cu strainatatea Presedinte al Fundatiei Umaniste “Dan Voiculescu”, din 1990 Presedinte fondator al Partidului Umanist din România, inregistrat in 1991.

Dan Voiculescu are mai multe locuinte, printre care si cea din Str. Vasile Alecsandri nr. 44, din orasul Predeal, jud. Prahova. in aceasta vila (de care are grija un fost sef de sala de la Hotelul “Orizont”, din Predeal, care foloseste autoturismul BV-10-SIR) este observat foarte rar si D.V. cu invitatii sai, de regula cetateni straini. in cursul anului 2003, D.V. a fost observat ca a luat masa la Hotel “Orizont”, din Predeal, cu comerciantul palestinian Fathi Taher. Societatile lui D.V. au vindut cantitati mari de marfa, realizate la “OLTCHIM SA”, “DOLJCHIM SA”, “ARPECHIM SA” s.a., la preturi avantajoase, astfel si acestea au fost considerate firme-capusa. Despre Dan Voiculescu s-a retinut informatia potrivit careia, pe spatiul rus, este sprijinit in activitatile sale comerciale si de atasatul militar rus aflat la Ambasada acestui stat la Bucuresti. Revenind la postul de Televiziune ANTENA 1 si la “JURNALUL NATIONAL”, exista informatii ca acestea sint coordonate din umbra de foste cadre de informatii, cum ar fi de exemplu colonelul ROTARU, un apropiat al lui D.V., fost ofiter in DIE. in anul 1995, pe timpul desfasurarii FORUMULUI CRANS MONTANA la Bucuresti, sefa de cabinet a generalului de Brigada TRAIAN CICEO, domnisoara POPESCU (din Diviziunea “V”), a fost documentata de unitatea speciala de S.O. ca a intrat in relatii cu cetateni straini participanti la aceasta activitate, iar cu unii din acestia a intretinut relatii intime contra valuta, drept pentru care PRIMUL ADJUNCT AL SRI, generalul Victor MARCU, a luat decizia de a o indeparta din sistem. Generalul TRAIAN CICEO, fost ofiter DIE, a apelat la colonelul ROTARU, si astfel a salvat-o pe subordonata sa, mutind-o la ANTENA 1. Pe timpul cit s-a realizat contractul de editare a publicatiei “JURNALUL DE ViLCEA”, pentru a facilita acest demers, colonelul GHEORGHE HUIDU, din Diviziunea “V”, a apelat la domnisoara POPESCU, aceasta devenind intre timp subordonata lui ROTARU. Colonelul SRI GHEORGHE HUIDU, in prezent pensionar, fost ziarist, beneficiar al drepturilor de revolutionar, a afirmat in acea perioada ca ANTENA 1 si “JURNALUL NATIONAL” sint acoperiri ale unor structuri SIE, finantate din Bugetul de Stat. Domnisoara POPESCU este absolventa unei scoli de ofiteri de informatii, dar si a unei facultati civile; este de origine din Moldova, are permis de conducere si autoturism, locuieste in Bucuresti. Ex-senatorul PNTCD SERBAN SANDULESCU a afirmat, inainte cu o zi de a deceda, ca detine un document de la SIE si va demasca pe cei ce au luat comisioane in urma privatizarii ROMTELECOM SA. S-a retinut afirmatia sa ca Dan Voiculescu a realizat, prin firmele fiicei sale AGATA, exporturi de produse chimice de la SC OLTCHIM SA, cumulind un debit de peste 6 miliarde lei la nivelul anului 1996. in aceeasi postura s-a aflat si generalul MIHAIL-VIOREL TIBULEAC, care a realizat exporturi, prin cele 6 firme ale sotiei sale, cu produsele de la SC OLTCHIM SA - Govora, Vilcea, cumulind debite considerabile in acea perioada (nu se detin date ca ar fi fost achitate in totalitate). Adaugam elementul comun, si anume faptul ca ing. CONSTANTIN ROIBU, directorul general al SC OLTCHIM SA, a afirmat ca este ofiter acoperit SIE. Si despre SC TRANSILVANIA GENERAL IMPORT-EXPORT SA se afirma ca este acoperire folosita de SIE, iar fratii MICULA sint ofiteri acoperiti.

Fata de aceasta situatie, analizam datoriile acestor societati (“OLTCHIM”, “TRANSILVANIA GENERAL IMPORT-EXPORT SA”) fata de statul român si concluzionam: Sint sau nu acesti indivizi ofiteri acoperiti? Daca sint, de ce nu sint deconspirati? Daca nu sint, de ce se tolereaza aceasta situatie (ce afecteaza grav interesele financiare ale statului român)? Structurile informative din care fac parte asa-zisii ofiteri acoperiti cum reactioneaza? Dan Voiculescu este, sau nu ofiter acoperit SIE? Daca da, este deconspirat, daca nu, de ce a beneficiat si beneficiaza de facilitatile statului? Aceste situatii anormale influenteaza climatul social, respectiv cel electoral.

Despre denumirea societatii “CRESCENT” se afirma ca a fost aleasa asa deoarece in aceasta se gasesc cuvintele “SECRET” si initialele “C”, respectiv “N” (acestea ar veni de la CEAUSESCU NICOLAE). Explicatia apartine unui fost ofiter DIE.

in concluzie, se apreciaza ca D.V. a obtinut acel act din care rezulta ca nu a fost informator/agent/securist deoarece urmeaza sa parcurga o noua etapa politica. Analizind numai o structura judeteana PUR - Vilcea, consemnam urmatoarele date: Fostul prefect de Vilcea, MIRCEA PERPELEA, lider PUR, despre care s-a afirmat ca este ofiter acoperit, dupa ce a falimentat o banca locala si l-a sprijinit pe infractorul ION MARIN, zis “BOBI”, sa devalizeze doua banci din Gorj, a fost trimis la post in Marsilia, ca sef al reprezentantei comerciale române din Franta Despre DUMITRU BUSE, fost director BANCOREX Vilcea, coordonator al unor firme-capusa pe linga “OLTCHIM SA”, lider PUR, s-a zvonit ca este ofiter acoperit Se spune ca exista un locotenent-colonel in rezerva, fost lector in Academia Militara, absolvent al Scolii Militare din Sibiu 01512, arma securitate-militie, care coordoneaza structura informativa a PUR (Vilcea) Din structura PUR Craiova face parte colonelul in rezerva de Contrainformatii CONSTANTIN TIULETE Congresul de fuziune dintre PSD si PUR reprezinta “o noua etapa” politica, avind urmari mediatice deosebite.

in incheiere, formulam urmatoarele ipoteze:

1) Actiunea lui D.V., puternic mediatizata, prin care se incearca contracararea deconspirarilor sau a INFORMATIILOR APARUTE DESPRE OFITERII ACOPERITI, este interfata unui plan elaborat de “STRUCTURA A” (a grupului cu aceleasi interese) sub masca PSD-ului si a aliatilor sai (PUR s.a.).

2) Este posibil ca acest plan sa fie o consecinta a nesigurantei autorilor, care iau in calcul si alternativa pierderii alegerilor, ce ar avea ca urmare identificarea si pedepsirea “acoperitilor”, care sint implicati in actiuni oculte, inclusiv politice.

3) O data cu aplicarea acestui plan, se are in vedere ca, la un semnal, toti cei deconspirati ca fiind “ofiteri acoperiti” sa intre in structuri economice si politice, sa fie stersi din bazele de date ale structurilor de informatii.

4) Mijloacele de informare in masa ce apartin lui D.V. vor fi folosite sa loveasca acei oameni politici considerati periculosi de catre STRUCTURA “A”.

5) Structurile informative clandestine ale PSD-ului si PUR-ului vor fi activate sa controleze tot teatrul politic (este posibil ca aceste entitati specifice sa fuzioneze pe plan local si sa actioneze sub o singura bagheta).

6) Se va disputa o lupta fara menajamente intre STRUCTURA “A” (puternic sprijinita de MOSCOVA) si noile grupuri constituite, din care unul se afla in sustinerea ALIANTEI D.A.

7) STRUCTURA “A” foloseste o parte din resursele sale media pentru a se acredita ideea ca Alianta PNL-PD este sustinuta de americani, chiar daca sint elemente in acest sens.

8) Obiectivul nedeclarat de actuala PUTERE este contracararea “pericolului de a cistiga fortele fidele PRM-ului”, deoarece efectele ar putea fi dezastruoase, atit pentru ALIANTA PSD-PUR, cit si pentru ALIANTA D.A. (ALIANTA D.A. este considerata o ramura autonoma politic a fostului PSDR; daca aceasta ar accede la Putere, va tine cont sa protejeze numai o mica parte din listele PSD-PUR, respectiv ELITELE). ALIANTA POPULARA a ex-presedintelui EMIL CONSTANTINESCU desfasoara demersuri sa armonizeze actiunile PNTCD, sperind intr-un sprijin al fortelor de aceeasi factura, europene. Este posibil ca si aceasta structura sa “boicoteze” fortele PRM-ului, pentru a nu accede la Putere.

Facind o analiza prin prisma intereselor geopolitice, pot fi luate in calcul urmatoarele ipoteze si concluzii, dupa cum urmeaza:

1) Exista conditii ca STRUCTURA “A”, chiar daca detine un capital urias de bani acumulati pentru alegeri, sa piarda controlul si sa ramina cu un maximum de 25%.

2) Efectul implicarii indirecte in alegeri a americanilor va fi mic, deoarece se bazeaza pe elemente duplicitare.

3) Americanii vor monitoriza mai mult miscarile politice din România, pentru a proteja structura militara NATO.

4) Interesele evreilor din România pot produce un mare dezechilibru al actualelor forte aliate (PSD, PUR s.a.).

Se estimeaza o campanie dura, iar alegerile se vor desfasura legal, daca va fi contracarata frauda preconizata a fi utilizata. Exista tehnica electronica de virf cu care se poate controla informatia, respectiv rezultatele votului. Cine va detine aceasta tehnica va cistiga alegerile. ATENTIE la structurile informative clandestine ce vor fi implicate in alegeri!




#27797 (raspuns la: #14965) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ion Iliescu, CV. Cred ca este falsificat... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:11:35
(la: Oamenii politici...)
PDSR
Partidul Democratiei Sociale din Romania



Ion Iliescu
presedintele PDSR



Curriculum Vitae



S-a nascut la 3 martie 1930, in Oltenita, un orasel din sudul tarii, unde si-a petrecut copilaria si a urmat primii doi ani ai cursurilor scolii primare, pe care si le continua la Bucuresti; tot aici, urmeaza cursurile gimnaziale si liceale, fiind, succesiv, elev al liceelor "Industrial-Polizu", "Spiru Haret" si "Sfantul Sava".

Sfera formatiei universitare, precum si a preocuparilor profesionale o constituie domeniile gospodaririi apelor si ecologiei. A urmat cursurile Facultatii de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti si ale Institutului Energetic de la Moscova.

In anul 1955 si-a inceput activitatea profesionala ca inginer proiectant la Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti. In perioada 1979-1984, cand a condus Consiliul National al Apelor, a participat la elaborarea unor proiecte de anvergura privind gospodarirea si utilizarea resurselor de apa ale tarii si a sustinut punctele de vedere stiintifice ale specialistilor in domeniu, pronuntandu-se impotriva programelor megalomane ale dictaturii. Ca urmare, in 1984, a fost demis.

Din 1984 si pana la 22 Decembrie 1989 a fost directorul Editurii Tehnice din Bucuresti. A editat lucrari de varf cunoscute pe plan international in domeniul tehnic, realizand, astfel, in pofida numeroaselor oprelisti, o bresa in izolarea informationala la care erau constransi specialistii romani. Este autor a numeroase studii, articole si comunicari aparute de-a lungul timpului in reviste de specialitate.

In viata publica s-a manifestat constant ca promotor al spiritului democratic, al deschiderii spre valorile politice, stiintifice si culturale europene.

In 1948 s-a numarat printre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevilor din Romania, constituita pe principiile libertatii si democratiei. Organizatia a fost ulterior desfiintata, reprosandu-i-se ca "a neglijat criteriile de clasa".

In 1956 a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania, organizata dupa modelul uniunilor nationale ale studentilor din tarile europene, ca organizatii profesionale ale studentilor. A participat la miscarea studenteasca internationala in diverse foruri si organisme ale acesteia, ca reprezentant al studentimii romane.

In perioada anilor '80, domnul Ion Iliescu a fost, vreme de cativa ani, presedinte al unei federatii sportive cu foarte bune performante pe plan international, Federatia romana de caiac-canoe.

A fost sustinator activ al noului curs politic pe care l-a cunoscut Romania in anii '60, remarcandu-se prin pozitiile sale ferme, de afirmare a independentei si suveranitatii tarii, in raporturile cu Uniunea Sovietica, de desovietizare reala a tuturor compartimentelor vietii economice, politice si culturale romanesti, de deschidere spre Occident. In anii 1967-1971, cand acest curs politic a trezit numeroase sperante, a fost ministru pentru problemele tineretului din Romania.

Este notorie luarea sa de pozitie in cadrul Sesiunii extraordinare a Parlamentului roman din august 1968, cand s-a ridicat impotriva invadarii de catre URSS a Cehoslovaciei, precum si impotriva teoriei brejneviste a "suveranitatii limitate".

In 1971, in cursul celor sase luni in care a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, a intrat in conflict deschis cu politica "revolutiei culturale" promovata de Nicolae Ceausescu, impotrivindu-se manifestarilor cultului personalitatii. Desi a fost exclus din forul central de partid, a continuat sa adopte o atitudine similara si cand a indeplinit functia de vicepresedinte al Consiliului judetean Timis, in anii 1971-1974, si pe cea de presedinte al Consiliului judetean Iasi, in anii 1974-1979. Ca urmare, a fost acuzat de "deviere intelectualista" si, treptat, a fost indepartat din viata politica. S-a aflat in permanenta sub urmarirea si supravegherea organelor de securitate, care au incercat sa-l izoleze, sa-l scoata din viata publica, sa-i controleze si sa-i limiteze posibilitatile de comunicare.

Cu toate acestea, personalitatea domnului Ion Iliescu a devenit din ce in ce mai cunoscuta in randurile unor largi medii profesionale si sociale din Romania, precum si din strainatate. Este omul politic despre care, inca din anii dictaturii ceausiste, se vorbea cu speranta si incredere ca despre principalul oponent al totalitarismului - militant autentic pentru libertate, dreptate si democratie. Prin curajoase si repetate luari de pozitie s-a manifestat impotriva dictaturii, chiar cand aceasta era la apogeu. La spargerea complotului tacerii din jurul numelui sau au contribuit si emisiunile unor posturi de radio occidentale care erau ascultate clandestin de largi categorii ale populatiei romanesti.

Nu este lipsit de semnificatie faptul ca, in zilele premergatoare prabusirii dictaturii, in orasul Timisoara - unde a lucrat patru ani - si in alte localitati ale tarii, multimile iesite in strada scandau numele lui Ion Iliescu.

Inca din primele ore ale Revolutiei romane, in seara zilei de 22 Decembrie 1989, a fost desemnat in fruntea noului organism de conducere a statului roman: Consiliul Frontului Salvarii Nationale. A dat citire, la posturile de radio si televiziune nationale, Comunicatului catre tara, la elaborarea caruia a participat, definind natura politica si sociala a transformarilor care aveau sa marcheze ireversibil destinul Romaniei: demolarea sistemului totalitar comunist, a monopolului unui singur partid; instaurarea democratiei, a pluralismului politic; instituirea statului de drept; constructia societatii civile; respectul demnitatii si drepturilor omului; garantarea libertatii de expresie, de asociere si manifestare; reforma economica si tranzitia la economia de piata; larga deschidere pe plan international.

Incepand cu 22 Decembrie 1989, a indeplinit functia de Presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.

In perioada februarie-mai 1990 a condus Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, in care au fost inclusi reprezentantii tuturor partidelor politice aparute in cursul lunii ianuarie.

La 20 mai 1990 a fost ales Presedinte al Romaniei.

La alegerile prezidentiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate in conformitate cu noua Constitutie, a obtinut 7.297.551 voturi, adica 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a electoratului optand pentru programul sau "Cred in schimbarea in bine a Romaniei". Caracteristicile de fond ale acestui program sunt reconcilierea nationala, pactul social, conlucrarea tuturor fortelor politice pentru stabilitatea si redresarea tarii, tranzitia spre economia de piata, continuarea reformei economice, protectie sociala, deschiderea spre lume. Dupa alegerea sa in functia de Presedinte, domnul Ion Iliescu a declarat: "Voi fi presedintele tuturor cetatenilor Romaniei. Pe toti ii asigur ca interesele tarii imi vor fi singurul si categoricul reper la care ma voi raporta tot timpul mandatului prezidential; ca, in temeiul inaltei misiuni care imi revine, nu voi cunoaste ragaz pana ce nu vom vedea tara iesita din criza si intrata in normalitate".

La alegerile generale si prezidentiale din 3 noiembrie 1996, domnul Ion Iliescu a fost ales senator PDSR.

Conferinta Nationala Extraodrinara a Partidului Democratiei Sociale din Romania din 17 ianuarie 1997 l-a desemnat de domnul Ion Iliescu presedinte al PDSR, functie in care a fost reales la Conferinta Nationala a partidului din 20-21 iunie 1997.

In 1992 a publicat cartea "Probleme globale. Creativitate", in care sunt reunite articole si studii ce dau expresie unor procupari mai vechi, legate de profesia sa, reflectii privind mediul inconjurator, raportul dintre efectele benefice ale aplicarii progreselor tehnico-stiintifice contemporane si ritmurile ingrijoratoare ale epuizarii unor resurse neregenerabile, cu efecte ireversibile si imprevizibile pentru viitorul planetei.

In 1993 publica lucrarea "Revolutie si reforma", pe care o reia, in 1994, intr-o editie noua, adaugita. Principalele mobiluri si teme de reflectie ale cartii sunt particularitatile Revolutiei romane, pe fundalul schimbarilor care s-au produs si se produc in intreg centrul si estul european, precum si evaluarea proceselor de tranzitie pe care le cunoaste Romania, din unghiul integrarii lor in ansamblul schimbarilor ce au loc in viata internationala si in economia europeana si mondiala.

Tot in 1994 ii apare cartea "Romania in Europa si in lume", ce cuprinde alocutiuni, discursuri si interventii in cadrul unor forumuri si organisme internationale, articole si studii privind pozitiile si orientarile in politica externa a Romaniei, conform noului curs, ireversibil, al vietii politice, economice si sociale romanesti.

In 1995 publica alte trei carti: "Revolutia traita" - convorbiri si aprecieri privind evenimentele din Decembrie 1989; "Toamna diplomatica" - o seama de interventii si demersuri prezidentiale in cadrul unor intruniri internationale. "Momente de istorie. Volumul I" - interventii si documente referitoare la Revolutia din Decembrie si incercarile prin care a trecut Romania in perioada privizoratului politic, primele alegeri libere din mai 1990 si framantarile post-electorale.

In 1996 publica "Momente de istorie - Volumele II si III" si volumul "Dialoguri romano-americane".

Foloseste in mod curent, in activitatea sa, limbile franceza, engleza si rusa.

Este casatorit din anul 1951. Sotia sa, doamna Elena Iliescu, este de profesie inginer, cercetator stiintific in domeniul coroziunii metalelor.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~





Crede si nu cerceta!...
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Corruption a la francaise - de anita47 la: 14/02/2004 03:38:57
(la: Coruptia oamenilor politici...)
Corruption à la francaise


Scandalul "ELF": petrol si spionaj
Procesul de coruptie al companiei petroliere franceze "Elf" - proces al carui vedict a fost dat de Curtea Penala din Paris pe 12 noiembrie 2003, de catre judecatorul Michel Desplant, a dezvaluit dimensiunile coruptiei politice din Franta, incepand inca din anii '60. "Elf" reprezinta cea mai mare firma - controlata de statul francez -, cu un profit estimat la 232,6 miliarde de franci in 1996. Procesul a stabilit ca ea a fost devalizata de aproape 2 miliarde de franci (circa 305 milioane de euro) chiar de conducerea companiei, in timpul celui de-al doilea mandat prezidential al lui Francois Mitterrand (1988-1995). Loik le Floch-Prigent, presedintele "Elf" intre 1989 si 1993, a fost condamnat prin sentinta din 12 noiembrie 2003 la 5 ani inchisoare si o amenda penala de 375.000 euro. Alfred Sirven, fost director executiv, a primit 5 ani inchisoare si 1 milion euro amenda penala. Andre Tarallo (76 de ani), considerat nr. 2 in conducerea "Elf" - poreclit "domnul Africa" -, a primit si el 5 ani si 2 milioane de euro amenda. Alain Gillon, fost director executiv pentru rafinarii, a fost condamnat la 3 ani inchisoare si o amenda penala de 2 milioane euro. Din 37 de inculpati in procesul "Elf", 30 au fost gasiti vinovati si condamnati. Printre verdictele date s-au numarat "abuzul de proprietate sociala si de credite", "abuzul de putere", "complicitatea la abuz de proprietate sociala" si "utilizarea de documente falsificate".


Procesul "Elf": decapitari franceze si mituiri de lideri africani
Procesul a dovedit ca presedintele "Elf" - Loik le Floch-Prigent - a delapidat compania pe care o conducea cu 16,2 milioane euro, pentru "cheltuieli personale". Le Floch-Prigent si-a plasat mai intai sotia, pe Fatima Belaid, intr-o pozitie de conducere. Dupa numai 18 luni de casnicie el a inaintat actele de divort, platindu-si insa datoriile fata de fosta sotie din banii companiei, la care lucrau amandoi. Astfel, Fatima Belaid a primit, in urma matrapazlacurilor cu "divortul", 18 milioane de franci, platiti direct intr-un cont dintr-o banca elvetiana. Fatima s-a plans ca, prin divort, a fost obligata "sa isi schimbe" apartamentul de peste 300 de metri patrati cu unul de "numai" 171 metri patrati.

Alfred Sirven a "umflat" si el 6,2 milioane de euro pentru "nevoi personale", din suma totala de 168 milioane euro de care a fost acuzat ca o delapidase Sirven a fost acuzat si pentru delapidarea altor 172 milioane euro, adica echivalentul net consolidat al companiei "Elf" pe anul 1993.

Alfred Tarallo ("domnul Africa") a incercat sa justifice o delapidare de 300 milioane franci, sustinand la proces ca acesti bani, si imensa vila construita de el in Corsica, ar face parte dintr-o viitoare asa-zisa "fundatie franco-africana". Reteaua de contacte mafiote a lui Alfred Tarallo - cunoscuta de decenii, si pusa sub pavaza "Elf" - includea politicienii africani si alti potentati de culoare, care formau "varful de lance" al politicii franceze neocoloniale din Africa. In disperare de cauza, Tarallo a invocat in audierile de la proces faptul ca fusese silit sa treaca milioane de franci prin conturile sale din bancile elvetiene pentru a "plati" (mitui) diversi politicieni africani de care raspundea politic, precum presedintele Gabonului, Omar Bongo, al carui finantator "discret" fusese Tarallo. Pentru a intelege mai bine semnificatia acestor socante dezvaluiri - care combina delapidarile din lumea petrolului, cu mituirile si alte afaceri politice - trebuie sa ne referim putin la istoria companiei "Elf", strans legata de serviciile secrete si politica externa a Frantei. Compania de stat "Elf" a fost constituita de generalul De Gaulle in 1963, "pentru a asigura independenta Frantei in materie de petrol, dar compania s-a nascut, a crescut si a prosperat de fapt printr-o relatie speciala, incestuoasa, cu Africa" ("Le Monde", 12 noiembrie 2003).

Conform depozitiei lui Loik le Floch-Prigent, compania "Elf" a avut intotdeauna si alte sarcini, in afara de afacerile cu petrol: "In 1962, Pierre Guillaumat l-a convins pe De Gaulle sa creeze o structura paralela ("Total", impreuna cu "Elf"), pe care gaullistii sa o foloseasca precum o veritabila armata in Africa. Pe de o parte, Minister al Petrolului. Pe de alta, serviciu de spionaj in tarile producatoare de petrol.". Inca de la inceput, a explicat le Floch-Prigent, generalul l-a pus in fruntea "Elf" pe Pierre Guillammat, adica pe fondatorul DGSS (Direction General des Services Speciaux), fost ministru al Apararii. Astazi, "Elf" - desi in parte companiei privata - a ramas principalul serviciu de informatii secrete si instrument de actiune (mituiri de politicieni, lovituri de stat, interventii militare etc) al Frantei in spatiul Africii. Din 1963, "Elf" a acoperit actiuni secrete si a finantat operatiuni politice si militare in regiunea Africii. Avand un acces total la presedintii Pompidou (1969-1974) si Giscard D'Estaing (1974-1981), "Elf" a inceput cu timpul sa actioneze "autonom", inclusiv in ceea ce priveste finantele.

Conducerea "Elf" i-a considerat intotdeauna pe "baronii gaullisti" stapani de drept ai companiei si s-a asteptat sa fie recompensata corespunzator pentru serviciile "extrapetroliere" prestate.


"Elf" si axa Mitterrand - Kohl
Organizatia "Voltaire" - o asociatie constituita in 1994, pentru a combate reinstaurarea oricarei forme de cenzura a clientelismului si a asa-zisei "ordini morale" - sintetizeaza foarte bine relatiile presedintelui Francois Mitterrand cu "Elf". "Spre surpriza tuturor, alegerile din 1981 nu au adus revenirea la putere a gaullistilor, ci i-au impus pe socialisti. Mai abil decat predecesorii sai, Mitterrand a preluat doar partial controlul la "Elf", care avea astfel o dubla subordonare: catre presedintele socialist si catre RPR (partidul gaullist). Unii din conducatorii "Elf" au tras, cu maxima promptitudine, avantaje din aceasta dubla subordonare, castigand averi considerabile."

"Elf" impunea, pe vremea aceea, si dadea jos presedintii din Gabon, Congo, Camerun si Angola. Compania petroliera ajunsese sa controleze politic nu numai tarile francofone din Africa, ci si unele din sfera de influenta anglofona, ca Nigeria. Prin mituirea lui Omar Bongo, "Elf" a penetrat la OPEC (Organizatia Statelor Exportatoare de Petrol) si a inceput sa participe la transferurile de tehnologie nucleara. "Elf" a finantat toate partidele importante din Franta si cumparat lideri importanti din Europa. Astfel, "Elf" a fost aceea care a finantat din umbra campaniile politice ale lui Helmuth Kohl si pe cele ale lui Felipe Gonzales. Recent s-a implicat in Uzbekistan si Venezuela, state mari producatoare de petrol. Documentul organizatiei "Voltaire", citat de noi, prezinta si o copie dupa un ordin de plata, in valoare de 100 milioane de franci CFA (moneda curenta in 14 tari africane), emisa de "Sogara", companie de rafinare din Gabon, filiala lui "Elf-Gabon" din Port-Gentil, pentru presedintele Gabonului, Omar Bongo. Acesta a preluat suma, "cash", pe 21 ianuarie 1992, de la banca BIPG din Libreville (Gabon). Pentru a justifica aceste "malversatiuni financiare", Loik le Floch-Prigent a clamat in proces: "Un singur om trebuie chestionat: presedintele Francois Mitterrand". Mitterrand insa decedase intre timp. El fusese cel care l-a impus si mentinut pe le Floch-Prigent ca presedinte la "Elf", dupa cum subliniaza ironic "Le Monde" din 12 noiembrie 2003.

Le Floch-Prigent a explicat Curtii Penale din Paris cum au functionat "fondurile negre" ("caisse noire") ale lui "Elf": "Acest sistem functiona, in principal, pentru partidul gaullist, RPR. L-am informat pe presedintele Francois Mitterrand, care mi-a spus ca ar fi bine sa mai largesc putin sfera beneficiarilor, fara sa ii las pe dinafara, fireste, tocmai pe cei din RPR". Astfel ca, sub umbrela lui Mitterrand, toate partidele si liderii parlamentari, de stanga sau de dreapta, puteau beneficia de fondurile negre, cu o conditie: sa capete "binecuvantarea" acestuia. Pe plan extern, sistemul de finantare clandestina a lui "Elf" l-a sustinut pe cancelarul Helmuth Kohl si a "intarit" prietenia franco-germana. Pentru sustinerea lui Kohl, "Elf" a apelat la urmatoriul scenariu: mai intai, a cumparat refinaria est-germana "Leuna" si reteaua de distribuire a petrolului "Minol", salvandu-l astfel pe Kohl de iminentul colaps al acestei industrii in Germania reunificata. Ca sa-l citam pe judecatorul Michel Desplan: "Elf a fost pusa sa plateasca, cu ocazia achizitiilor "Leuna" si "Minol", cele mai mari comisioane, in trei etape: in prima 256 milioane franci, in a doua 13 milioane de franci si in a treia etapa alte 13 milioane franci. Aceste comisioane erau necesare pentru a obtine de la Bruxelles, de la Bonn si de la diferite landuri germane un credit de 2 miliarde de marci, fara de care investitia totala de 6 miliarde ar fi fost nerentabila".

"Le Monde" din 30 aprilie 2003 comenteaza malitios: "Iata ce se numeste "lobbying", un cuvant fara indoiala politicos, pentru ceea ce a facut Alfred Sirven".

In proces, Alfred Sirven a explicat: "In aceasta afacere cu Kohl am avut acces la persoane proeminente din tara. Imi amintesc, de exemplu, de compania franceza Sisie, condusa de doamna Edith Cresson (fost prim-ministru al Frantei in 1991-1992), care a participat la afacere cu 3 milioane franci si nu a fost citata in instanta". Tot Sirven l-a angajat in afacere si pe colonelul ® Pierre Lethier, care a primit un comision de 96 de milioane franci pentru ca a lucrat cu Dieter Holtzer, recompensat cu un comision de 160 milioane de franci, la constituirea fondului clandestin pentru Kohl, dupa manevrele de "inginerie financiara". A mai fost implicat in constituirea fondului si Holger Phahls - ulterior disparut -, fost secretar de stat la Aparare si membru CDU (Uniunea Crestin-Democrata), partidul lui Kohl.


Afacerea Mery
La 22 septembrie 2000 "Le Monde" - anticipand parca scandalul "Elf" - publica transcrierea unei videocasete in care Jean-Claude Mery, antreprenor din constructii, descria in detaliu activitatile financiare ilegale ale RPR (Rassemblement pour la Republique), partidul gaullist. Mery, decedat in 1999, fusese unul din finantatorii RPR in anii '80. Metodele descrise de Mery converg spre acelasi scenariu: companiile care castiga contracte de miliarde de franci, pentru lucrari in marile orase, trebuie sa-si exprime "gratitudinea" platind apoi comisioane de milioane de franci RPR-ului si primariilor sustinute de RPR. De regula, opozitia procedeaza identic atunci cand ajunge la putere, astfel ca atat Puterea, cat si Opozitia adopta "legea tacerii" - Omerta - in chestiunea comisioanelor. Ceea ce era nou si exploziv in depozitia de pe videocaseta lui Mery aparea in dezvaluirea unor nume de politicieni, de cifre si date. Pentru prima data seful statului era indicat drept figura-cheie a sistemului de finantare ilegala a partidului. Doua zile dupa dezvaluirea din "Le Monde", saptamanalul "L'Express" a adus noi date despre "videocaseta Mery": videocaseta originala, cu inregistrarea confesiunii lui Mery, a stat timp de doi ani in posesia socialistului Dominique Strauss-Kahn, in acel timp consilier al primului-ministru Lionel Jospin. In noiembrie 1999, Strauss-Kahn fusese obligat sa-si dea demisia, dupa ce se dovedise ca primise sume frauduloase de la organizatia studenteasca MNEF. Strauss-Kahn primise videocaseta de la avocatul Alain Belot, care il reprezinta si pe renumitul Karl Lagerfeld, si a carui datorie la fisc scazuse subit de la 200 milioane franci la doar 45 milioane, dupa ce Belot i-a inmanat videocaseta lui Strauss-Kahn.

Pe videocaseta, Mery istoriseste cum s-a dus la Jaques Chirac, pe cand acesta era primar al Parisului, cu 5 milioane de franci in servieta, pe care a depus-o in fata lui Chirac, pe birou, la Palatul Matignon. Chirac l-a felicitat pe Mery pentru "talentul" dovedit in strangerea de "donatii". In anul 2000 Chirac era insa presedinte al Frantei - si se bucura asadar de imunitate. Cand scandalul Mery a izbucnit, presedintele Chirac l-a acuzat imediat pe primul-ministru Jospin de "intrigi ilegale" si de "lovitura sub centura".


Afacerea fregatelor franceze pentru Taiwan
Procesul "Elf", din 2003, a mai scos la iveala si o alta afacere ilegala. Este vorba de sase fregate, comandate de Taiwan firmei franceze "Thompson". Sirven si "Elf" s-au implicat in afacere, mijlocind comanda, in ciuda relatiilor foarte bune ale Frantei cu China. Fregatele, livrate de "Thompson", au costat Taiwanul 16 miliarde de franci (2,5 miliade de euro). Din aceasta suma, 5 miliarde de franci au reprezentat "comisionul" incasat de Sirven si "Elf". In afacerea fregatelor a mai fost implicat si Roland Dumas, fost ministru socialist de Externe, prieten de lunga durata al presedintelui Mitterrand. Afacerea fregatelor a avut un final tragic: zece persoane, "care stiau prea multe", au decedat in preajma procesului. Dintre acestia, patru in conditii pe care si Politia franceza le considera "extrem de suspecte". Printre cei "decedati" brusc s-a numarat si Thierry Imbert, membru al serviciului secret DGSE. Tatal lui Thierry a declarat presei ca, in ajun, fiul ii marturisise in amanunt afacerea cu fregatele, dar mai ales cine se alesese cu comisioane grase din afacere. Si nu numai cu fregate: Thierry ii vorbise tatalui sau si despre comisioane primite pentru livrarea unor avioane Mirage 2000. "Le Monde" din 13 mai 2003 o intreaga lista cu cei care primisera comisioane ilegale: Roland Dumas (condamnat in alt proces de coruptie, la 30 mai 2001); Dominique Strauss-Kahn, fost trezorier al Partidului Socialist; Robert Hue, fost lider al Partidului Comunist; RPR; Consiliul Primariei Parisului etc. Dar aceste investigatii au costat: judecatoarea Eva Joly a fost numita la post in Norvegia, in 2002; asistentul Evei Joly in cazul "Elf". Laurence Vichnievsky, a fost si el indepartat; Patrik Demure, care a investigat finantarile ilegale de la RPR, indepartat la randul lui. Tatal lui Thierry Imbert a declarat presei: "Fiul meu mi-a spus ca persoane importante din Franta si Taiwan, ca si din conducerea lui "Thompson", au acumulat averi colosale de pe urma acestor contracte".


Vladimir ALEXE

ZIUA
====


Buna ziua, Alin - de Stefan Niculescu-Maier la: 24/02/2004 23:18:30
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Revin cu prietenie la rugamintea de a mi se adresa intrebari la persoana a 2-a singular. Nu e obligatoriu, dar imi face placere, ma incurajeaza sa fiu la randul meu, cat mai deschis.



Guvernarea 1996-2000 a fost doar presupus reformatoare, Alin. In realitate tot mai multi cunoscuti nu vad in ea decat o manevra din umbra a securitatii, manevra care a asigurat propasirea economica a partidului aflat astazi la putere (revenit cu si mai mult aplomb si cu inmultite tentacule), dupa patru ani in care a lucrat la adapost de grijile de gospodarire cotidiana a tarii (dar avand grija si sa tina guvernarea Constantinescu ocupata cu minerii, pentru orice eventualitate ca ar fi incercat sa se ridice din genunchi). In ce ma priveste, am cateva exemple in minte care ma pun foarte serios pe ganduri in favoarea acestei teorii - episoadele cu mineri e doar unul.



Daca vei cauta acel film, cel mai probabil il vei gasi la BARRACLOUGH CAREY PRODUCTIONS Ltd, cei care au produs seria de 7 filme pentru BBC, sub genericul "And The Walls Came Tumbling Down".



M-ar bucura sa se initieze un muzeu al disidentei in Romania. Un gand amar ma duce si la perceptia ca n-ar fi nevoie de prea mult spatiu pentru epoca contemporana. Dimpotriva, continua sa fie sterse din memoria colectiva nenumarate acte de eroism pentru pastrarea demnitatii nationale petrecute in timpuri incomparabil mai grele decat acel inceput de 1989 cand, chiar arestat fiind, intuiam ca e doar o chestiune de timp ca unda de soc a "perestroikai" sa ajunga si la Bucuresti si sa scapam de teroare. Dar si asta este alta poveste. S-a lucrat asiduu la stergerea istoriei in Romania, putin se mai poate recupera, putini mai sunt in viata sa depuna marturie. Nu stiu de exemplu daca a existat vreo initiativa de a strange marturii orale, cum s-a facut in cazul Holocaustului. Daca cineva a auzit, il rog sa-mi spuna.



Legat de procesele la care te referi, se incearca in prezent in Romania punerea pe rol a unui "Proces al Comunismului" - si chiar fac parte dintre reclamanti, in mod oficial. Totusi, de relativ scurta vreme, de cand am putut citi in Romania libera o stire despre disidenta grupului Bacanu (in legatura cu lansarea unui film cu acest subiect de catre Lucia Hossu Longin), stire in care numele meu nici nu aparea (desi era publicata de RL!), mi-a pierit orice chef sa ma mai asociez la orice chiar cu fostii mei colegi de inchisoare care vad ca ard poduri fara sens si fara sa gandeasca.



Asa am ajuns sa cred ca trebuie luat de fapt totul de la inceput dar cu calm, lucrand la schimbare multi ani si avand timp si de noi insine si de copiii nostri, pentru care anii in care ii putem ajuta sa aiba un bun inceput in viata, atat cat ne pricepem, nu se mai intorc niciodata.

#10505 (raspuns la: #10482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scoli in US - de HappyCajun la: 27/02/2004 15:33:43
(la: Romani in strainatate)
Referitor la scoala din US: am predat undergraduate courses (echivalentul cursurilor universitare de la noi) 5 ani si am dat preparatii la studenti de an I-IV, la elevi de public highschool si la elevi de private highschool. Am auzit/citit pe foarte multi (romani) spunind ca elevii americani sint prosti si slab pregatiti, pe foarte putini i-am auzit facind referire la programa de aici, foarte diferita de cea romaneasca (in Romania am predat 4 ani). Liceele de stat asigura un minimum de pregatire, e adevarat. Copiii dotati (gifted) insa sint pusi in clase speciale si li se preda la un nivel ridicat si un ritm alert. Si daca comparati elevii gifted de aici cu cei buni din tara, diferentele nu sint asa de mari. Elevii buni din clasele XI si XII au optiunea de a lua cursuri la universitate (in general e vorba de cursurile de an I sau freshman level) care vor fi recunoscute la nr. dupa ce intra la college (facultate). Cursurile universitare pentru anul intii si doi acopera materia claselor IX-XII din Romania, la un nivel ceva mai ridicat. Ma refer in special la matematica, fizica si chimie.
Daca se incearca o comparatie la nivel de final de liceu…cei de aici (US) sint dezavantajati, programa fiind mult mai usoara. Dar o diploma de liceu in US nu ofera prea multe sanse (McDonald si altele similare, salar minim). Asa ca majoritatea merg la college (universitate) si educatia se completeaza. Dupa facultate urmeaza cursurile de specializare, sau grad school-ul pt. cei care vor un master sau un doctorat.
Iar in Romania, din cite imi amintesc, nu toti elevii 'miscau muntii'. Intr-o clasa de 36 de la un liceu teoretic, erau cam 6 foarte buni, care invatau usor si cu putin efort, era majoritatea care statea pe carti si luau preparatii pompate cu bani grei, si alti 6 sau asa ceva care se cam...tirau. Si nu intrau 100% la facultate.

Nu am considerat niciodata colegii mei americani ca fiind prosti. Faptul ca eu luasem un curs asemanator in facultate in Romania nu ma facea mai desteapta, ci doar mai bine informata la inceput de semestru. Iar la sfirsit de semestru, si eu si ei ajungeam la acelasi nivel. Cu toata scoala mult laudata din Romania (si nu spun asta peiorativ) si scoala americana atit de luata in deridere, la sfirsitul studiilor facute aici, romani, germani, americani, turci, rusi si alte natii, bagajul de cunostinte e cam acelasi. Am lucrat/lucrez in doua laboratoare nationale (Argonne si Los Alamos) si am intilnit romani in ambele. Sint buni dar….nu sint singurii buni. La fel cum mitul cu ‘chinezii sint grozavi’ ramine…un mit. Creiere sint peste tot, ma bucura cind vad romani pe listele cu grad students sau profesori la facultati si centre de cercetare, dar de aici si pina la ‘we are the best’ e cale lunga.
Si referitor la olimpiadele internationale, tot am citit pe Cafenea cum romanii cistiga ‘integral’, ‘majoritar’, etc. Rezultatele de pe site-urile oficiale ale Olimpiadelor Internationale de mate si fizica (olimpiade care se tin cu elevi de liceu) arata altfel. Si cu astea inchei. Imi cer scuze pentrun eventualele greseli de ortografie, vorbesc romaneste cam o ora pe saptamina si scriu tot cam atit. In plus Word-ul imi tot corecteaza cuvintele si ies trasnai.

Matematica Country Ranking by Year

Romania
1995 2
1996 1
1997 7 impartit cu Bulgaria
1998 11
1999 4
2000 11 impartit cu Israel
2001 15
2002 8
2003 7

USA
1995 11
1996 2
1997 4 impartit cu Rusia
1998 3
1999 10
2000 3
2001 2
2002 3
2003 3

China – locuri intii: 2002, 2001, 2000, 1999 (cu Rusia), 1997, 1995

Fizica total premii (1967 – 2003)

Romania
2 absolute winner
22 premii I
38 premii II
42 premii III
25 mentiuni speciale

USA
1 absolute winner
16 premii I
12 premii II
25 premii III
11 mentiuni speciale

China
7 absolute winner
44 premii I
18 premii II
9 premii III
2 mentiuni speciale

HappyC.
#10826 (raspuns la: #10762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alta reclama - de Dinu Lazar la: 14/03/2004 17:33:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Merg eu pe strada zilele trecute; ma intilnesc cu un cunoscut fotograf; zice ala "tataie, mai schimba ochelarii, taica". Buna gluma, zic eu. Mai trece o vreme, da telefon alt lucrator pe cimpiile imaginii: "ce faci nene, ai inceput sa dai rasoale? Ai pierdut axu` optic?"
Am intrat la idei, desigur.
Nu intelegeam nimic.
Alaltaieri apuc sa vad si eu beleaua.
O firma mare, nu zic numele, da` becheri, voia sa faca o carte postala cu doua imagini; sus o imagine panoramica de interior la ei, jos un montaj cu Bucurestiul vechi.
Mi-au trimis si o macheta de principiu; pe baza aceleia am facut o macheta finala si le-am dat pe CD imaginile necesare; asta e sus, asta e jos, asta e dimensiunea. Am facut si un print de proba sa vada exact lucrarea.
Pe cartea postala finala ce vad; a disparut paginatia initiala, si imaginea panoramica in raport 1:5 au bagat-o in cele din urma intr-un spatiu de 1:3, fara sa faca crop; pur si simplu au condensat-o pe latime; de pare ca te uiti printr-o lentila cilindrica neclara sau ca ai brusc astigmatism major.
Uite asa am ajuns de risul tirgului, ca mi-au trecut mindri numele pe spatele pacostei.
Asa ca fotografu` poa` sa vada, dar sunt altii o mie care dintr-o mie de motive, nu fac altceva decit sa bage si pe altii nevinovati in rahat cu prima ocazie.
#12038 (raspuns la: #12025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
9/11/2001 - de Little Eagle la: 25/03/2004 14:47:41
(la: 11 Septembrie 2001)
Pt. Paianjen,
La site-ul tau adaug si eu unul f. interesant pt. cine e interesat:
http://www.geocities.com/purplesage23/theyknew.html#timeline

Ca fapt divers,in acea zi tocmai eram in drum spre studioul unde lucram,in Manhattan,era ora 9:00AM si eram pe punctul de a traversa strada 42 pe 5th Ave.Era verde pt. pietoni si am observat ca nimeni nu traversa din sens opus...toata lumea se uita in sus in departare,eu fiind cu spatele si m-am intors sa vad la ce se uitau si aratau cu degetele...am vazut un nor de fum urias ...distanta ar fi cam de 30 blocuri de unde eram si prima impresie ce am avut si trecut prin cap a fost ca e vorba de un incendiu urias,deja pompierii mergeau intr-acolo.
Mi-am continuat drumul si ajuns la studio erau citiva colegi ce stateau la masa si se uitau la TV....atunci am realizat catastrofa imensa si vazut pe ecran cum primul turn se prabusea....la numai 2-3 min. de cind ma uitam la TV am vazut cum al 2lea avion intra in al 2lea turn....CREDE-MA ca eram in soc total!!!!NU-MI venea sa cred ca poate fi adevarat!!!!!Ne-am dus la geamuri si fiind la etaj inalt am putut vedea mai bine pe viu norii grei de fum,iti spun ca toti tremuram si fumam
tigara dupa tigara si nu aveam puterea de a ne zice nimic unul altuia!
Eram toti socati si fetele plingeau si tremurau.
desigur ca nu am lucrat in acea zi si nici urmatoarele caci am stat acasa,traficul se oprise,tunelele inchise,nu aveam cum sa fac naveta din New Jersey (cu autobuzul
ce musai trebuie sa treaca prin Lincoln Tunel ce era inchis).
In acea zi am ajuns tirziu acasa si cu un tren special plin la refuz de lume.NIMENI NU spunea o vorba in tren!!!Toti eram tristi si abatuti,femeile plingeau.
M-am gindit la cumnatul meu care avea biroul chiar pe Wall St. si ....cladirea fiind VECINA DE STRADA cu...GEMENII!!!!
Acasa sotia lui era disperata nu auzise nimic de la el,mobilul lui nu functiona.
Dupa citeva ore in final el a dat telefon de la un hotel unde s-a cazat neputind pleca din oras.Era OK dar zdruncinat psihic....El este sef executiv(firma de brokers)
si imediat dupa primul turn lovit a spus tuturor sa plece din cladire ignorind securitatea cladirii care le-a spus sa ...stea inauntru.Dupa aldoilea turn,acesta cazind a afectat...cladirea in care avea biroul si treptat ea n-a putut fi salvata ci s-a darimat de la sine!!!!!In panica ce a urmat dupa primul turn si fum si praf si cioburi de geamuri pe jos el a alergat in sus adica uptown Manhattan,si-a pierdut un pantof si taiat pe picior in cioburi dar a continuat sa fuga speriat si socat si ceea ce l-a socat si mai mult au fost...bufniturile de trupuri de oameni ce se aruncasera de la etajele in flacari si cadeau pe trotuare...unele chiar pe linga el!!!
Pt. el a fost o experienta ingrozitoare.N-a putut dormi cu noptile.Din anul trecut din nou lucreaza in acea zona,intr-o alta cladire noua.In fiecare an de 9/11 isi duce intregul lui colectiv de subalterni(45 la numar) si la fel si seful lui direct la un restaurant unde rezerva mesele pt. dinner el platind totul,fiind o cina in memoria acelor tragice evenimente si a celor morti.

Am tinut sa-ti scriu astea,la fel si pt. forumistii ce poate nu au trait acele clipe de tragedie nefiind in NY la acea data fatidica.
LOVE&PEACE,
Ozzy
Gasirea unui job in Romania - de Daniel Racovitan la: 30/04/2004 09:17:55
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
O poveste reala:

O tipa romanca a facut MBA-ul in State, cu specializare in turism. A lucrat cativa ani ca manager la un hotel din las Vegas, pe un salariu care il da pe spate pe oricare dintre noi, si unde a acumulat o multime de experienta occidentala.

Intr-o buna zi, ce s-a gandit: ma, trebuie sa fac ceva pentru tara in care m-am nascut, cu competentele si experienta mea am sa pun osu' la dezvoltarea turismului romanesc. Nici una, nici alta, isi da demisia si vine in Romania sa mute muntii din loc, precum brigadierii odinioara...

Dupa patru luni de cautari inca nu isi gasise nici un job. Era prea calificata. In disperare de cauza, se duce la un targ de joburi pentru tinerii care vor sa se intoarca in Romania, organizat in Bucuresti. Si-a gasit ea job? Siiigur ca si-a gasit. Este vorba despre un post in ministerul turismului, cu salariu de trei milioane de lei. Este ea patrioata? Este... Este ea traitoare de pe azi pe maine, pe o leafa de mizerie? Este...

Well, cei care va ganditi sa va intoarceti, ganditi-va de zece ori; s-ar putea sa nu mai intalniti vreodata in viata sansele pe care le aveti acum.

Facand o facultate in Occident v-at pregatit pentru Occident. Societatea romaneasca este prea infantila ca sa va accepte. Nu ati mancat suficient salam cu soia.

.....................................................................................
Ce-o mai face domnu' Melcu?

Pt Thelinuxguy.. Egiptul ? - de Coralie la: 07/05/2004 04:25:50
(la: Turism in Israel)
Egiptul este o tara sigura, unde esti in securitate
Abia ma intorc, am fost cu Jimmy sa facem curse: pantofi, poshete si lucruri din piele... revine pretul la 10% din pretul european :)

Am stat 8 zile la Cairo, ne-am dus in turiste independente, cu Alitalia de la Nice, hotelul SAFIR in plin centru (4 stele internationale, 5 stele locale),
Jimmy si-a vazut prietenii si fostii colegi, care au organizat receptii pentru ea, am facut si pe turistele (revizitat multe monumente si muzee),

Bilete (avion si hotel) cumparate prin internet (advences.com) 435 euro de persoana, cu micul dejun doar inclus si viza facuta pe loc, inclusa in pret.

Transferul la aeroport si taxele de sejourX2 - adaugi 50 euro de persoana

Ne-am deplasat cu taxi, nu costa scump, mai ales daca negociezi in araba, pranzul in restaurante egiptiene, seara la prieteni..

Peste tot este cea mai mare securitate, oamenii sunt de o amabilitate extraordinara si te simti cu adevarat in securitate
Dar atentie! trebuie sa negociezi toate preturile sau trebuie sa sti unde te duci...
E adevarat ca eu am avut o buna calauza, care cunoaste Egiptul ca buzunarul ei, nu de geaba a lucrat si studiat acolo..

Asa ca te poti duce linistit, Thelinuxguy, si te asigur ca ai ce vedea!
Pentru un prim voyage este indicat sa faci un voiaj in grup organizat de 12 zile, combinat croaziera pe Nil (Assouan, Luxor, etc) cu vizita Cairo
#15081 (raspuns la: #14456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Belle - de Little Eagle la: 25/05/2004 20:49:21
(la: Cati dintre romanii plecati din tara isi fac meseria)
Draga sora scumpa si frumoasa,

Am sa-ti spun o poveste adevarata:
cred ca stii acum daca ai citit mesajele mele,ca iubita mea nasica a plecat in lumea spiritelor pe 13 Mai.
Ea m-a botezat in Romania.Mama ei este la fel nasa mea mare si este vara cu mama mea.Tatal nasei mele mari a fost un faimos inginer mecanic si inventator si mai mult de atat un faimos pilot de raliuri,vorbesc de anii 1904-1920,era prieten cu Victor Bibescu.Numele lui este Jean Calcianu si daca vrei sa stii mai multe il gasesti pe Google.
Aveam cred ca 1-2 ani

cand Unchiul Jean ma tinea in brate si la acea varsta desenam,desigur ca un copil mic,o masina cubica si ii spuneam"abla lu nenea Jan."Si el radea si a spus naselor mele ca voi deveni un artist cunoscut .
A murit de cancer.
A fost un mare pilot de curse si firma Reanault l-a angajat ca inginer si a inventat multe lucruri tehnice ce au dus la evolutia automobilului,apoi la un raliu ce l-a castigat la Monte Carlo(nasa mea mare inca are cupa de argint de
Grand Prix cu numele lui pe ea),a fost rugat de...Bugatti,marele constructor de masini in persoana sa lucreze pt. el si i-a dat cadou una din masinile lui personale.Un Bugatti.

Unchiul Jean(asa il numeam) a trait mult in Franta si Italia.Dar era un ...Casanova,iubea mult femeile si asa s-a pricopsit nasa mea mare cu surori vitrege in Franta,Italia,Germania si Elvetia...are 3 surori si 2 frati vitregi.
Cauta-l pe unchiu Jean pe google,cei din voi cu dragoste pt. automobil trebuie ca ati auzit de el.Vremuri trecute dar el le-a schimbat prin geniul lui.
Sa stii ca la 21 ani el a facut un record mergand cu masina inventata de el pe distanta Bucuresti-Paris in doar 44 ore!

Rodica,nasa mea mica care m-a botezat si a plecat pe 13 Mai,a avut diploma de universitate in istoria artelor,apoi a fost stewardesa in anii 60-70 la Tarom
apoi si-a luat diploma in avocatura si lucrat la tribunal in Bucuresti.Dupa revolutie s-a privatizat ca avocat al apararii desigur.
Sotul ei este Dusi(asa il numim in familie),pe numele real este Utiu Iuliu si a fost un f. mare fotbalist in Romania anilor 60 de nationala.A fost portar si jucat la Dinamo si la F.C.Constanta dar si in Belgia si Paris(F.C.Nantes).

A fost o vreme antrenor la cluburi de divizia C in Ro.
Asta imi e familia din Ro.
Un alt lucru ce spun e ca Nasa mea mare,mama Rodicai deseori a plecat la frati si surori in vizita chemati de ei.
Cu 40 ani in urma a fost curtata de Jean Negresco la Nice...celebrul propietar al faimosului hotel de super lux,cei care traiti in Franta ati auzit de acest hotel faimos,al romanului Negrescu.
Nasa mea l-a refuzat....dar au avut cateva sapt. fericite impreuna,el dorea si a cerut-o de sotie!
Fiecare cu drumul lui.Puteam fi azi in Franta de ex......de multi ani si f. bogat!
Nasa mea arata ca Bette Davies tanara.
.........................................................................................................................
In ceea ce ma priveste,criera mea a fost mereu de artist plastic,fie in Ro. fie aici in USA.
Aici am avut greutati dar le-am trecut,am studiat,am muncit pe rupte si inca o fac,poate nu pictez arta de galerie dar nu simt in mine asta,sunt un simplu artist ilustrator de reclame comerciale tv,nu ma supara deloc,fac bani multi si cu ei pot ajuta pe cei ce nu au.
In final imi place ceea ce fac si asta e important,nu regret nimic,nici o schimbare.
Am plecat din Ro. nu pt. un viitor artistic anume,ci pt. a fi liber,atata tot.Sa scap de Ceausescu si comunism.
Voi toti stiti prin cate am trecut,totul e adunat acum in buzunar si sunt multumit de soarta mea.

Draga mea si iubita mea Belle,atat am avut de spus deocamdata.
Voi reveni.

Te iubesc mult si din suflet,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)




































































Pt. Jay - de Little Eagle la: 18/06/2004 21:15:51
(la: Moda)
Dear Brother,
Iam so sorry,dupa nume am crezut ca esti fata...
Am locuit in cartierul Pajura,nu departe de Hotel Parc si Turist.O vreme am lucrat la Parc Hotel ca grafician inainte de a emigra.
Sa stii ca nu sunt doar pt. drepturile omului,adica numai pt. fratii mei indieni americani,dar si pt. african americans.

Am 48 ani,dar sufletul e de 20.Am sa-ti mai scriu,acum trebuie sa merg cu sotia la Home depot sa cumparam pietris pt. gradina si pamant de flori etc.E tare umed
azi,e f. cald de lesini,va fi o vara f. calda.

Pe curand,
Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries)
........................................................................................................................
"Mitakuye Oyasin"(We are all related)
Lame Deer


#16394 (raspuns la: #16318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt.Steve Irwin...Enigmescu - de Little Eagle la: 25/06/2004 01:10:40
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Dear Bro,

Hey mate,I really LOVE Steve,he's the best!!!
Tiganiada de Budai Deleanu?Just cracking a joke and having a Fosters beer.HA!

Dupa cum stii am cunoscut multe ,am trait destule,si printre altele am cunoscut si o gramada de tzigani.
Desigur ca sunt inruditi cu indienii din India,odata am scris ceva despre radacinile lor.Ei au crezut in avatarul Rama,cu timpul au fost numiti ...roma(provenind de la Rama)si apoi si romi.

Sa spun sincer ,eu am putin sange de tzigan in mine,dar se pierde in trecut,nu stiu daca m-as numi real tzigan.
Sunt o lume aparte insa,f.aparte si din proprie experienta iti zic ca sa NU ai incredere in ei deloc,chiar cand te coplesesc cu cadouri si petreceri de mare lux.Cu ei mereu trebuie sa ai ochii in 4!!!!
dar sa mai stii ca uneori,daca simt ei si deodata li se scoala ca vor sa faca ceva pt. tine,doar cand au ei chef...atunci vor face 100%!!!!
Si nu cer nici o recompensa!

Prin 1977 am lucrat 1 an la o intreprindere in Buc.numita ISPIF,eram mereu cu alti 2 colegi,un inginer si sofer,plecati prin toata Ro. sa facem poze si masuratori pt. terenuri de agricultura.
Odata am fost in Alba Iulia,si am avut ceva probleme cu primaria pt. autorizatii etc,dar un tzigan gras si mic a rezolvat totul in cateva min. Era Burlibasa Orasului si tziganii lui munceau la constructii off the books,si deci nu erau pe state de plata dar luau bani desigur si primarul era in palma Bulibasei!

Au lucrat pt. noi,ne-au ajutat cu caratul aparatelor etc. si la fel cu cazarea pe ....gratis la hotelul cel mai mare din oras,noi am luat chitantele sa ...dovedim ca am platit ca sa fim remunerati la Buc. de Institut!HA!
La fel si transport etc.
Tziganii,au fost la inaltime!Bulibasa lua toti banii de la ei si apoi avea grija de ei cu mancare ,haine si bautura.Toate femeile din satra treceau mai intii pe la el inainte de a fi maritate,el personal avea dreptul la orice femeie ,fie fata mare fie maritata.Avea 3 neveste.

Cand am plecat dupa 5 zile,Bulibasa a dat un mare ospat in camp deschis la satra lui.nu departe de ditamai palatul ce avea....avea 3 masini,f. f. de prost gust(Kitsch TOTAL!)cu ciucurei la geamuri si multe statuete de plastic,perdele si culori combinate...aiurea,verde ca prazul cu rosu deschis si galben...te durea capul!

In fine,petrecerea a fost colosala!!!!S-au taiat 2 porci mari,2 capre si 8 pui,tot ce nu se gasea pe piata in Ro. am avut la un praznic de povesti!!!Salamuri,branze,peste,carnati,bere straina,vinuri in prostie,tzuica,palinca,cozonaci mancam ca la un ospat de-l lui Henry the VIII !!!
Dansuri din buric,femei tziganci imbracate ca de ceremonie,tziganii insa beau in prostie lazi de vin spumos,le place,mai ales cel roz!
M-am simtit tare fericit cu ei,am dansat,ne-am pupat,erau unii care treceau granita cand li se scula lor spre Iugoslavia,faceau trafic cu aur,nici nu aveau pasapoarte decat false.

Dar ce sex am avut....mama mia!!!!Bulibasa mi-a dat sa ALEG pe cine vreau,m-a simpatizat din prima data cand ne-am vazut.Am avut petrecerea sub un cort imens,am fost cam 200 persoane,primarul si el!
Era o coliba de lut si acolo m-am destrabalat cu 2 tziganci la 17 ani,crede-ma ca erau frumoase!Am ales pe spranceana!

sincer ,parerea mea e ca sunt oameni f. okay!Stiu ca fura,pun blesteme,fac multe lucruri rele,dar sunt si ei oameni,cand traiest intre ei ,abia atunci iti dai seama.
In Buc. am avut multi prieteni tzigani,ne adunam uneori cate 10-16 la unul din ei acasa in Damaroaia(imi aduc aminte,pe nume Muie tziganul),jucam barbut sau luati roma ori poker sau ...remi pe bani desigur.
Unii purtau pistoale.....i-am vazut inarmati,dar neaparat fiecare avea un sis lung la picior sau la spate la curea.
Odata Muie avea un TV si VCR,in Ro. doar elita de sus avea asa veva,era la inceputuri.JVC.Avea filme pe casete si facea bani (word of mouth) cerind 50 lei de pers.sa vada filme,si ne adunam in casa lui vreo 30 tineri in fiecare seara.
facea Muie o avere.Eu si gagicile mele de pe atunci nu plateam.Uneori faceam diverse lucruri pt. Muie,mergeam pe Lipscani si vindeam la negru Kent ori Pall Mall,Marlboro,tigari de contrabanda.

La fel vindeam(cei ce -si aduc aminte si au trait vremile),spray Rexona,sapun Rexona,Lux,..."blugi" Roy Rogers si Levy's.uneori si pantofi de dama.
Ce-mi dadea Muie aia vindeam.

Si uite cate stiu si cate experiente am trait in viata,mereu am vrut sa cunosc multe sa traiesc totul posibil la limita,live for today,tomorrow never comes.
Dar despre tzigani,sunt cu ei my brother la fel cum sunt si cu tine.
Cand nu te miros ei,si nu te cunosc anticipat(sa stii ca au un al 6lea simt)te vor trage in piept la orice secunda.
daca vad in tine un smecheras,te lasa in pace si te respecta.

Eram cu ani in urma la Paris la Notre Dame cu Marilyn sotia,si multi tzigani,desigur femei...barbatii nu muncesc!
daniel trebuie ca stie cati sunt pe acolo.
Eram pe o banca si au venit 2 la noi cu cersitul,le-am dat 5$,au plecat,dupa 5 min au revenit....si le-am auzit vorbind si in tziganeste si in romaneste amestecat,cum ca suntem de jumulit....
Cand au venit la banca le-am zis in rom. " sa-si rada pizdele in fata altora" e o expresie pt. ei f.dura legata de cersit si a nu fi sincer.

Apoi am zis ca le fac un buzunar in stomac imediat daca nu se uschesc din fata mea,si au plecat zicand multumesc conasule.

Dar astea pe moment cu tziganii,am de lucru,nu stiu inca daca azi ori incep maine.Agentul meu m-a telefonat dar cand fac altceva,ca acum,Nu intrerup ce am inceput nici pt. bani macar!Asa ca-l las sa astepte.

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)



























































































































no, bene... - de Alice la: 30/06/2004 12:35:11
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
"De la primele atestari ale romilor în România, ei erau servitori, si apartineau mosierilor, mânastirilor, si curtilor domnesti. Multi erau tinuti din cauza meseriilor specifice pe care le aveau. Pâna la abolirea sclaviei în secolul al XIX- lea, noi grupe de sclavi au fost aduse cu Imperiul Otoman. Viorel Achim ofera o perspectiva asupra tuturor tipurilor de sclavi care existau, în functie de tipul de proprietar, profesie, felul de tribut pe care romii trebuiau sa îl plateasca stapânilor lor, si în functie de sedentarismul sau nomadismul lor.
Acesta era un nomadism în care oamenii traiau în sferturi fixe de iarna, iar vara calatoreau pe aceleasi drumuri, vizitând aceleasi locuri în fiecare an, având un permis de la proprietarul lor. Din punctul de vedere al nomazilor, aceste permise ofereau chiar si protectie: a le face lor rau îi facea rau puternicului lor proprietar. Fara asemenea documente ei ar fi fost priviti ca sclavi fugiti, iar aceasta era privita ca o crima. Acesta era un sistem bine controlat, si în zile determinate ale anului ei trebuiau sa plateasca tribut proprietarului lor. Oriunde în lume greseli si deprecieri interveneau în relatia dintre nomazi si sedentari.
Pentru sedentari, pamântul si cladirile sunt bunurile cele mai importante în care investesc si pe care vor sa le lase generatiei viitoare. Nomazii nu pot vedea valoarea acestor bunuri: "nu le poti lua cu tine". Ei prefera sa investeasca în lucruri cum ar fi: carute, aur, cirezi mari de vite, care în mentalitatea sedentarilor nu au o valoare stabila. Toate considerate de autor ca fiind "bani risipiti".
În acele vremuri nimeni nu era egal fata de altcineva. Aceasta egalitate este un principiu destul de recent al dreptatii. Fiecare grup, în concordanta cu clasa, religia, limba, descendenta, chiar si din acelasi imperiu sau provincie, avea statutul sau, era guvernat de un set de legi diferit si cadea sub jurisdictia unor judecatori diferiti. Din cauza acestor statute diferite, casatoriile între grupuri erau foarte limitate, astfel diferitele culturi cu seturile lor de norme si valori, activitatile economice tipice, limbile, s-au mentinut pentru secole.
Mai târziu, ca parte a politicii de asimilare a romilor, membrii diferitelor grupuri au fost obligati sa se casatoreasca între ei. Un exemplu al unei astfel de politici a fost legea proclamata în 1783 de Joseph al II-lea, împaratul Imperiului Austriac, care organiza viata romilor din Transilvania în detaliu. Ei erau obligati la asimilare totala cu cei din jur: nu aveau voie sa vorbeasca în propria limba, sau sa îmbrace portul traditional, li se interzicea casatoria în cadrul etniei, nu erau lasati sa dreseze cai, iar numarul lautarilor a trebuit redus cât de mult posibil. Copiii lor au fost nevoiti sa mearga la scoala, fiind sub responsabilitatea preotului local. Mosierul trebuia sa le acorde terenuri mici de pamânt astfel încât acestia sa fie implicati în agricultura. Oricine îsi abandona casa sau locul de munca era tratat ca vagabond si era adus înapoi pe locul unde era înregistrat. Implementarea acestei legi depindea, în orice caz, de conditiile locale si de aceea variau foarte mult de la o provincie la alta.


Abolirea sclaviei


Sub influenta miscarii internationale de abolire a sclaviei, si în ciuda rezistentei dârze opuse de nobilime, la mijlocul secolului al XIX-lea grupuri de sclavi, incluzând grupuri de romi, au fost eliberate în Valahia si în Moldova. Aceste masuri au avut ca obiectiv obligatia ca romii sa fie legati de satele în care urmau sa lucreze în agricultura pe aceleasi baze ca si alti tarani: o parte din recolta trebuia data proprietarului de pamânt. Multi romi au refuzat loturile de pamânt ce li se acordasera în aceste conditii neavantajoase, si au ales sa îsi mentina profesiile lor. Pentru ei abolirea însemna o agravare a exploatarii lor. Multi dintre ei s-au mutat la marginea oraselor sau satelor, si ca rezultat în fiecare sat s-au asezat cei care prelucreaza metale precum si alti mestesugari, unde populatia din agricultura avea nevoie de deprinderile lor. Bineînteles ca o parte din populatie au devenit tarani, în primul rând cei care deja lucrau ca sclavi pe acel pamânt. În jurul unui numar de mânastiri, satele erau formate în principal sau chiar în totalitate din romi.
Unele grupuri nomade si-au continuat stilul de viata itinerant. Primavara, veneau din calatoriile lor de iarna în satele de care apartineau în mod oficial, îsi plateau taxele, si apoi calatoreau în toata tara pâna iarna urmatoare. În timpul celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea si la începutul celui de-al XX-lea, abolirea sclaviei a iscat un puternic val migrator spre alte parti ale Europei si spre America.



Perioada interbelica si al doilea razboi mondial


Perioada dintre cele doua razboaie mondiale se caracterizeaza pe de-o parte printr-o mai mare asimilare a romilor si pe de alta parte aparitia unei miscari proprii de emancipare a acestora. Au fost fondate organizatii cum ar fi Uniunea Generala a Romilor din România. Din nefericire, ele nu au avut timpul necesar pentru a se consolida. Dupa instalarea dictaturii regale si izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, aceste organizatii au fost dizolvate. În aceasta perioada, progresul industrial a facut ca multe din bunurile lor manufacturiere sa devina demodate si non-competitive. Artizanatul lor era în declin; unele meserii au disparut pur si simplu.
Rasismul care a aparut în perioada interbelica nu a fost inventat de catre germani. Istoria lumii este, din pacate, plina de astfel de izbucniri ale rasismului. Strategiile variau de la reducerea grupurilor mari la un statut marginal al unei cetatenii de categoria a doua, sclavie, la epurare etnica si genocid total. În aceasta perioada, asa-numitii "oameni de stiinta" au scos la iveala justificari "stiintifice" ale inferioritatii unor grupuri etnice, usurând în acest fel drumul politicilor promovate de guvernul condus de Antonescu, împotriva romilor. În 1942 cam 25000 de romi au fost deportati în Transnistria unde au fost lasati pe bancurile râului Bug, fara a avea unde sa munceasca si fara suficiente mijloace de subzistenta. Selectia acestora s-a bazat pe stilul de viata, nomadism, timpul petrecut în închisoare, lipsa mijloacelor de subzistenta sau a unei ocupatii permanente. Aproximativ jumatate dintre ei au murit acolo.


Regimul comunist

Sub regimul comunist toti erau egali în fata legii. Bineînteles, ca în."Ferma Animalelor" de George Orwell, unde unii erau "mai egali" decât altii. Desi o lege nu facea distinctia între grupuri, unele grupuri erau mai afectate de o lege decât altele. O "hârtie" putea discrimina foarte mult. Regimul comunist nu le-a recunoscut romilor statutul de minoritate etnica, si ca o consecinta, nu li s-a acordat o educatie în limba lor natala, si nu s-a tinut cont de specificul lor cultural.
În acele timpuri, datorita politicii angajarii totale, fiecare avea un loc de munca si un câstig, care îi asigura persoanei îngrijire medicala gratuita, un numar de zile de concediu si dreptul la pensie. Multi romi au lucrat ca muncitori necalificati în uzine mari, sau în "cooperativele agricole de productie" (fermele de stat).
O data cu închiderea unor mari uzine sau cu reducerea fortei de munca la un nivel mai competitiv, si cu retrocedarea terenurilor cooperativelor catre proprietarii originari, majoritatea romilor si-au pierdut slujbele. Multi dintre ei si-au reluat modul de viata traditional, incluzând reîntoarcerea la nomadism.
Diferitele grupuri de romi s-au adaptat în diferite feluri la noua situatie. Unii dintre ei si-au gasit relatiile profesionale, prietenii, în timp ce altii sunt victime ale saraciei si discriminarii si nu au nici un mijloc de supravietuire.



Bibliografie:

Achim, Viorel:
1998 Tiganii în istoria României, Bucuresti: Editura Enciclopedica
Fonseca, Isabel
1995 Bury Me Standin. London: Chatto and Windus
Fraser, Angus
1994 The Gypsies. Oxford: Blackwell Publishers
Stewart, Michael
1996 The Time of gypsies. Boulder: Westview Press.
Yoors, Jan
1967 The Gypsies. New York: Simon and Schuster "

[www.edu.ro/download/istoria_rromilor_v4.pdf] - situl e al Ministerului Educatiei, sper ca nu-i o frauda ...:(

ps. regasesc stilul lui 'enigmescu' la un vechi (de-acum antic) forumist care-si spunea 'dogmatic' si cu care am discutat candva despre atitudinea lejer didactica a mesajelor pe care le redacteaza.
Dogmatic isi construia argumentele practicand o forma interesanta de maieutica.

Mi-a placut sa studiez asta...

Si eu fumez, Sixpack - de OmuletulGoma la: 07/08/2004 01:50:47
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
...si iti impartasesc umilintele - suntem dati afara de peste tot. Ba chiar in Boulder, Colorado nu ai voie sa fumezi nici macar pe strada. Dar nu vad o conspiratie in asta si sunt constient cu fiecare tigare ca mi-am mai bagat un cui in cosciug. Al meu, de fapt, cred ca e facut numai din cuie, n-a mai ramas loc si pentru scandura dupa 21 de ani de fumat. Dar efortul de a ne face sa ne lasam il vad totusi ca pe ceva bun, la fel ca pe propaganda impotriva avorturilor. Nu, nu cred ca ar trebuii ilegalizate, dar suport efortul de educatie si reducere al acestora. Am un baietel de 4 ani, am fost martor la minunea dezvoltarii si nasterii lui si nu pot spune cu constiinta curata : "Face-ti, fetelor, avorturi dupa cum va place". Pe de alta parte, vad legatura dintre o mama si pruncul ei nenascut mult prea intima, prea adanca sa-mi permita intruzia printr-o lege. Hotararea de a naste sau de a avorta un copil nu poate ramane decat a mamei, dar ca societate, eu cred ca avem datoria de a incuraja si suporta alternativa vietii. Si cu aceste declaratii stiu ca mi-am pus in cap ambele tabere. Ma declar "Pro Life Choice".
Dar divaghez. Ceea ce vroiam sa spun este ca am convingerea ca lupta impotriva fumatului si implicit a fumatorilor este de natura "grassroots", un efort popular. Cei care au pierdut parinti, rude, prieteni se coalizeaza sa vindece aceasta plaga.
Tot asa a luat fiinta si organizatia MADD(Mothers Against Drunk Driving - Mame Impotriva Condusului sub Influenta Alcolului) - un efort de a face strazile mai putin periculoase. Cu totii, si in special cei care suntem parinti, cred eu ca vrem sa lasam in urma noastra o lume mai buna decat cea care ne-a fost data noua, pentru ca urmasii nostri sa o "duca" mai bine. Diferentele, cred eu, se ivesc prin ideile fiecaruia despre ce inseamna "mai buna". Si cu asta ajung la problema pe care mi-ai pus-o - functia guvernului.
Vezi tu, parerile mele personale coincid in mare masura cu ale conservatorilor care ar prefera "acele cupluri" in afara legii. Adica nu cred ca tendintele homo sunt determinate genetic, le vad ca pe o deviere psihica. Dar totusi cred ca aceasta deviere este atat de adanca incat nu poate fi remediata. Cel putin nu de metodele medicale sau oricum altcumva cunoscute in ziua de azi. In alt plan, consider ca aceste tendinte nu impiedica un individ sa functioneze normal in societate. In primii mei ani aici in US, am avut norocul/ghinionul sa-mi gasesc o slujba intr-un hotel de 4 stele(adevarate!) in care trei sferturi dintre masculii care lucrau acolo preferau alti masculi. La inceput am fost dezgustat, scarbit si speriat de avansuri. Da, mi s-au facut si din acelea, mai ales ca aveam 21 de ani si nu aratam deloc rau. Dar in timp - am lucrat la acel hotel vreo 7 ani - ei au invatat sa-mi respecte preferintele, iar eu am invatat sa-i judec pe fiecare in parte. Asa am descoperit ca si ei sunt la fel ca si noi, cei normali. Ca si ei nu vor decat o lume mai buna, mai intelegatoare in care sa isi poata gasi fericirea si linistea. Am cunoscut cupluri cu 25 de ani impreuna care inca erau dedicati unul altuia asa cum multe cupluri hetero ar vrea sa poata fi.
Ce incerc sa spun este ca impotriva propagandei unora, si acesti oameni sunt la fel cu noi toti, nu fac mai mult rau societatii decat noi restul. Iar guvernul are rolul de a ne reprezenta pe TOTI!
Ma gasesc categoric impotriva grupurilor "alternative" care incearca sa schimbe biserica(oricare ar fi ea) sa le accepte stilul de viata. Biserica are regulile ei si acestia ar trebui sa le respecte. Dar in fata legii, independent de invatamintele si condamnarile religiei, nu gasesc un argument convingator care sa trateze acesti oamnei altfel decat pe altii, bazat numai pe aceasta preferinta sexuala.

Te citez:
Pentru unele persoane ce au dubii si nu prea ar intra in categoria amintita de tine, hotarirea unei tari de a-i pune in afara legii "ca cupluri normale", este poate singurul motiv pentru care sint heterosexuali si asa vor merge pina la moarte.

In primul rand nu sunt sigur ca inteleg la ce categorie te referi. Ajuta-ma.
Cat despre a doua parte a remarcii tale - din ce am observat eu, cei care de frica legii si a societatii traiesc o viata "normala" pana la moarte, sunt nefericiti si ne-inpliniti pana la moarte. Atata timp cat viata lor nu o afecteaza direct negativ pe a mea, de ce le-as interzice eu (sau guvernul meu) dreptul la "life, liberty, & the pursuit of happiness" (viata, libertate si cautarea fericirii), baze pe care a fost cladita aceasta natie.

Indulgenta si acceptarea diferentelor dintre oameni si dintre culturi diferite cred ca ne deschide orizonturi mult mai largi de intelegere. Ostracizarea altora, bazata numai pe mitul corectitudinii noastre ne face pe noi cu ceva mai buni?

Cand traia in Romania, tatal meu s-a dus o data in vizita la "o gashca" de tigani cu cortul. S-a anuntat ca vizitator si si-a depus ofranda de cadouri(marunte, dar gestul conteaza, nu?). Acolo a cunoscut proverbiala ospitalitate romanesca. A fost tratat regeste, cu deferenta si respect. I-au aratat dansurile si muzica lor. I-au povestit legendele si poznaile lor. Si a invatat ceva despre tigani. Chiar daca a doua zi a fost jefuit de unul dintre ei, mi-a spus ca nu a regretat niciodata ce a facut.
Si cand vorbea despre tigani, nu am vazut sau auzit niciodata in cuvintele si gesturile lui dezgustul sau dispretul romanului care nu i-a cunoscut.
Putem fi mai buni, mai toleranti, mai ingaduitori, putem.
#19256 (raspuns la: #19053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LMC - de mirelavus la: 14/09/2004 00:41:44
(la: inginer mecanic)
Felicitari sotului! Eu invat din octombrie anul trecut si simt ca tot nu sunt pregatita, asa ca l-am amanat pentru aprilie. E adevarat ca a trecut ca mult timp de cand am terminat facultatea (1996), ca inginer nu am lucrat nici in Romania iar aici lucrez designer/drafter, insa nu este nici un PE in firma!!!! So...toti anii de experienta s-au dus pe apa sambatei. Daca nu iau acest examen sa pot intra EIT la o firma sa pot capata experienta in domeniu pentru urmatorul step (PE), nu raman decat la stadiul de drafter, ca experienta de drafter nu se ia in considerare. Am 999 Non-quatitative Problems, 1001 Solved Problems precum si Rapid Preparation for EIT exam de Michael Lindeburg si stiu ce vrei sa spui cu "burta pe carte", insa deja ma lasa puterile si incep sa cred a n-o sa fiu niciodata capabila sa iau acest examen.
In fine, vom trai si vom vedea. Multumesc frumos.
Tomorrow Never Dies!
#22129 (raspuns la: #22110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
plata lucratorilor - de pr Iulian Nistea la: 13/10/2004 23:09:51
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna Alex.

La aceasta intrebare a raspuns Mântuitorul in pilda platii lucratorilor:

Un om avea nevoie de lucratori si a venit de dimineata si a angajat pe cine a gasit. Dar nu a fost de'ajuns, si a revenit la amiaza si iarasi a angajat pe cei pe care i-a gasit. Si tot asa, catre seara. Iar la sfârsitul zilei, i-a platit pe toti la fel. Dar cel care a lucrat de dimineata a avut de comentat: "Cum, si acela care a venit in al 11-lea ceas e platit ca mine?" Raspunsul a venit prompt: "Ai luat tu ceea ce ai meritat? - Atunci ce te priveste cum platesc eu pe restul?"

Invatatura acestei parabole e tocmai ca Domnul rasplateste cu iubirea, nu cu rasplata dupa fapte! Fiul risipitor si el a fost primit cu ospat (iar fratele lui a avut de comentat). De asemeni, pastorul cel bun pleaca in cautarea singurei oi ratacite dintr-o suta.

Toate arata ca Domnul vrea intoarcerea omului, vrea ca inima omului sa fie pregatita sa-L primeasca.

Intrebarea cruciala e: Va mai fi in stare cel care si-a trait constient viata in desfrânare sa se intoarca in ultima clipa? - Caci ceea ce faci, te si face! Nu e asa simplu: devenim ceea ce facem. Desigur, pâna la urma nu stim. Domnul stie. Nu este al nostru de a cerceta lucrurile acestea.

Dar simplul fapt de a pune aceasta problema contine in sine o urma de frustrare, de regret. Adica: cine pune problema asa, inseamna ca si el ar dori, undeva, in strafundurile lui, sa faca la fel, dar nu indrazneste (si bine face!), sau "legea" din el nu il lasa, sau "constiinta". Iar aceasta frustrare este dovada ca omul nu a gustat inca "pacea, bucuria si binecuvântarea" ce vin din implinirea cu bucurie si multumire a poruncilor lui Hristos.

Caci spune sfântul Marcu Ascetul (Filocalia 1):
"Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El il gasesc pe masura implinirii lor. Nu zice: Am implinit poruncile si n-am aflat pe Domnul. Caci ai aflat adeseori cunostiinta impreunata cu dreptate, cum zice Scriptura. Iar cei ce-L cauta pe El cum se cuvine, vor afla pacea" (Despre legea duhovniceasca 190-191).

Asadar cine implineste cu adevarat poruncile, afla intr-un anumit fel de Domnul, si nu mai are aceasta privire frustrata si plina de regret fata de cei care nu fac poruncile, ci are mila (adica "com-pasiune", impreuna-patimeste) de ei si se roaga pentru ei.

In rest, iarasi, vorba parintelui Nicolae Steinhardt: Din fericire, Domnul nu este contabil, ci boier darnic. Dracul este cel care contabilizeaza.

Doamne ajuta.
pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#25033 (raspuns la: #24435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
barbatii romani din diaspora - de valico la: 15/10/2004 03:29:31
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Buna Daniela,
Sunt in Ireland, unde femeia este foarte apreciata. Ultimii doi presedinti , ca si cel de la urmatoarele alegeri, sunt femei. Aici femeia e foarte respectata.
Sotia este Managera unui hotel in Dublin. Acasa am terminat amandoi ASE Bucuresti, Management, la stat. Eu am lucrat numai la multinationals, sotia intotdeauna gasea numai pozitii de assistant manager. Pentru femei acasa, eventual numai secretare,de umplutura.
Aici sunt egale in functii, promovate ca si barbatii, nu se face discriminare, femeile sunt de multe ori mai competitive decat barbatii.
Vad asta in toate sectoarele.Eu si sotia facem inot la doua piscine diferite.Eu inot intr-o sesiune intre2.5 km si 3 km.adica50-60 laps a 50m .
Sunt fete care inoata si mai mult decat mine.
Fetele sunt de multe ori mai bune ca barbatii, si profesional.Conduc masinile mai prudent, rezultate profesionale superioare
Despre mentalitatile de "acasa".Le stim.
Aici am fost singurul roman, care la cateva luni dupa nasterea fiului nostru, sotia s-a reincadrat in munca.In loc sa stea sa creasca copilul acasa, asa cum fac toate femeile romance de aici, fara exceptie, pana la 2-3 ani, sotia a muncit si copilul merge la cresa, la care platim bani buni, 780 euro/ luna <2 ani, si 754 euro/luna>2 ani.
Despre gatit,curatenie, etc, stiu mentalitatile romanesti. Femeia trebuie sa fie femeia de servici in casa.La noi nu e asa,gatim amandoi, facem curat ,ducem copilul la cresa pe ture, avem 2 masini.
Semanam foarte mult cu o familie irish, mai degraba ,decat cu una romana.Aici majoritatea romancelor stau acasa si cresc copiii sau lucreaza cateva ore/saptamana.
Eu nu pot vedea ca femeia sa nu aiba o cariera?Sa stea acasa sa creasca copilul?Toti romanii rad de noi ca ne dam copilul la cresa, si te costa multi bani, plus ca nu invata decat engleza la creche.
Insa cei la care nu lucreaza ambii parinti nu se descurca stralucit, n-au nici bani de creche, nu mai spui de cariera.
Insa mentalitatile romanesti, da le stim!
Wake up brothers! This is 2005 coming soon!
Cine de pe aici a lucrat in R - de gabriel.serbescu la: 04/11/2004 21:21:43
(la: Alegerile in USA)
Cine de pe aici a lucrat in Romania pe vremea comunistilor?

Pe vremea comunistilor nu se lucra
#27671 (raspuns la: #27668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dare de seama - Sambata am fost la Predeal - de Dinu Lazar la: 28/02/2005 20:25:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Cat priveste vanzarea, chiar si prietenul dvs. le vinde cu 3 euro bucata."
Nu am stiut si mi se pare scandalos de putin.
Am surfat situl acela foarte superficial, m-am intilnit pe strada cu omul si mi-a spus ca are acea afacere; nu am intrat in detalii sa vad marea afacere de care zicea.

Deocamdata cine are puterea la noi in presa romaneasca in mina face si preturile; ingrozitor. Citiva sunt milionari si au chiar zeci si sute de milioane de dolari si pentru ca o masa amorfa de fotografi se calca pe picioare ca sa vinda ieftin sau sa dea poze pe de-a moaca.

In Europa exista sute de agentii care cumpara materiale(articole) de 4-5 pagini de text si 12-16 imagini cu o mie de euroi, ziua de lucru la editoriale si reportaje se plateste minim 300 de euro dar media e de 500 euro pe zi, iar ziua de lucru la advertising, PR sau corporate porneste de la 800 de euro in sus, pina la muuult... am auzit de fotografi straini care au lucrat aici comenzi pentru firme de publicitate romanesti, adusi cu douazeci de mii de euro pe zi... si am auzitin sectorul foto bucurestean de bugete de o juma de milion de dolari luate de firme straine... cei straini sunt foarte buni ca sunt straini, unu` din Ro nu e bun ca nu are aura si nici glagorie.

Normal ar fi totusi ca cei de pe aici care fac poze mai de reportaj sa le puna frumos pe un sit si sa dea cite un mail la editorii foto de pe la ziare sau pe la agenii, de aici si de afara... marketingul e mai important decit fotografia insasi.

Am putea lua ca baza de plecare preturile din vremea hulita de dinainte de `89...

Atunci, pretul pentru o fotografie publicata in presa sau ca utilitate ( coperti, calendare, etc) era de 250-400 de lei, si drepturile de autor, daca erau cedate, de 75-150 de lei; se lua ca medie pe o imagine cel putin 350 de lei, adica in dolari la cursul oficial, cam 30 de dolari, ceea ce nu era rau. Era un tarif, colaborarile se plateau si fotograful de presa avea un salariu bunicel si in afara de asta, avea acordul, adica niste bani pentru ce publica, cam pina la inca o jumatate de salariu.

Cum s-a ajuns la situatia de acum, nu imi dau seama; poate pentru ca fotografii mai in virsta au disparut brusc si a fost in anii `90 o fractura intre generatii, au aparut tineri care nu sunt preocupati de cultura financiara in bresla, si de fapt nu sunt preocupati de bresla in general. E care pe care si de chestia asta unii profita ce nu se poate si altii supravietuiesc cum se poate.

Eu tot cred ca o forma de a aseza lucrurile ar fi sa se creeze grupuri de fotografi reuniti de o chestie comuna si care sa faca proiecte mari pe perioade de timp mai mari si care sa atraga fonduri care exista dar sunt intangibile fara un management eficient.

Spre exemplu am cunoscut niste unii din Hu care fac imagini panoramice de am cazut in freza... http://www.budapest360.hu/about_eng.htm

Pai nu s-ar putea face asa ceva cu orase si peisaje romanesti???

Sigur, la noi sunt gropi, polei, mizerie, rahat pe strada, dar or fi si ceva imagini interesante de facut, sau visez eu?

Cred ca toata energia existenta la atitia cafegii, fotomagazinisti, badorgudishti, forumisti, ar trebui sa se adune cumva... dar nu aiurea.
Pe criterii de stil, de forma, de simpatie, dar sa existe niste criterii mai clare decit sigur, superba iubire de fotografie.
#37644 (raspuns la: #37570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...