comentarii

a mers cuvint prin lume


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in legatura cu #9008 - de eulenspiegel la: 06/02/2004 08:34:15
(la: Romani in strainatate)
sper sa nu fiu acuzat de trolling. Stiu ca este o sarcina dificila, dar ma simt obligat sa fac ceva. In folosul romanilor din tara, noi cei de aici ("vest") trebuie sa incetam sa-i dezinformam . Asta este si o incercare de demistificare a vestului. Vad cuvinte ca "lume de luptatori" si "tari" asociate cu viata si munca in vest.
Nu trebuie sa fii nici luptator, nici tare ca sa traiesti aici. Trebuie doar sa fii tinar, sanatos, intreg, iar daca mai ai si educatie solida poti sa ajungi sa cistigi mai bine decit 80-90% din populatia locala.
Societatea este foarte bine cristalizata iar economia este bine structurata si se autoconduce.Exista legi economice care functioneaza.
O problema in RO este haosul social si lipsa legilor economice, nu lipsa legislaturii. Legislatura singura nu este suficienta sa mentina o economie viabila, iar societatea este tot asa de sanatoasa ca si economia pe care se sprijina.
Deci , aici (in US, cazul meu) nu este nevoie decit de forta de munca calificata care sa incapa in tipare gata formate. Daca nu stii sa faci product styling sau stock brokerage poti sa pui faianta sau parchet, e drept pe 10 ori mai putin bani, dar desi aproape de limita saraciei esti inca OK.
De ce nu mergem noi (romanii) in tari ca Pakistan, Bangladesh sau Nigeria? pentru ca acolo este infinit mai greu decit in RO.
Asa ca sintem aici pentru ca aici este mult mai usor ca-n RO. si acesta nu este un indemn la imigrare.
#25771, de un anonim la Thu, 21/10/2004 - 09:07 - de carapiscum la: 24/10/2004 15:29:32
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
"Cand am sa vad preotimea de la noi umbland desculta, traind in posturi si purtand haine din sac, va fi OK!"

Asta explica totul, in opinia mea! Si am mai auzit de ideea asta pe la unii ca cel/cea care a scris aici sub masca anonimatului. Ce vreau eu sa intreb: daca ai sa vezi vreun preot asa precum iti doresti, si zici ca atunci va fi ok, inseamna ca ai sa accepti ortodoxia? Sau faptul ca tu traiesti in dezmierdarile lumii si te inbuibi ca si cum viata ta s-ar rezuma doar la mancat, baut si desfranari, acest fapt iti da tie dreptul sa doresti sa vezi oameni umbland desculti si imbracati in sac (la inceputul mileniului 3) doar ca sa mai ai atunci tu de ce/cine sa-ti bati joc? Cu alte cuvinte toata lumea ar trebui sa huzureasca iar preotii ar trebui sa fie muritori de foame si sa-si lase familiile la cheremul unora ca tine. Mai, da' ce logica sanatoasa ai! N-ai uitat cumva un aspect, asa, neimportant? Si anume ca din moment ce nu-si risipesc averea cu tot felul de dulceti lumesti, au dreptul sa agoniseasca pt. ei si familie!!!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#26094 (raspuns la: #25771) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oamenii devin homosexuali... - de kitana la: 09/05/2005 17:41:22
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
foarte buna tama de discutie.de exemplu dupa ce am vazut filum "la mala educacion"am ramas socata pentru o saptamana.nu putea sa inteleg unele lucrui diun mersul firesc al lumii.apoi am vazut un alt film:the angel in america"parca se numea si am devenit foarte curioasa despre acest sub.as vrea insa sa sti9u si parerea unor homosexuali,nu inainte de a preciza ca fiinta umana este din fire bisexuata deci se pot produce tot felul de deplasari ale balantei .
mariana(kitana)
Este interesant de observat c - de Cassandra la: 02/01/2006 15:32:45
(la: Cine conduce lumea?)
Este interesant de observat cum in orice moment al istoriei exista indivizi care imbratiseaza explicatiile cele mai fanteziste, si printr-o motivatie puternica care-mi scapa, reusesc sa monteze o intreaga teorie cu toate pseudo-dovezile de rigoare astfel incit la prima vedere sa aiba credibilitate. Iata, potrivit acestei categorii de indivizi, oamenii nu ar fi ajuns niciodata pe Luna, Ceausestii inca traiesc bine mersi undeva prin lume, guvernele mondiale conspira sa ascunda faptul ca extraterestrii se afla de fapt printre noi, si mai nou atentatele teroriste sint rezutatul manipularii americanilor.
Ce chilipir pe capul extremistilor islamici care au propagandisti gratis...

____________
"Oamenii isi aranjeaza in fiecare zi parul. De ce nu si inima?" Proverb chinez.
#98204 (raspuns la: #98117) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de cate ori m-am intrebat asta... - de Michigan la: 28/04/2006 21:28:49
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Am o relatie de 7 ani cu un barbat, sotul meu, pe care nu pot sa spun ca il iubesc, ci il ador, sunt dependenta de afectiunea lui, de tandretea lui, de faptul ca e langa mine in fiecare seara si ca ma trezesc alaturi de el in fiecare dimineata. El reprezinta pentru mine totul si imi vad viata alaturi de el, el va fi tatal copiilor mei, cu el imi fac un camin, el imi umple sufletul de lumina. Totusi, de curand, acum cateva luni, am cunoscut un alt barbat. Desi nu mi-am dorit nici o clipa o relatie, usor usor am ajuns sa tinem mult unul la altul. Acum pot sa spun ca il iubesc, iar el simte acelasi lucru pentru mine. Am vorbit mult, am ajuns sa ne cunoastem destul de bine si ceea ce m-a atras cel mai mult la el este faptul ca gandim aproape lafel. Suntem pe aceeasi lungime de unda, cand eu incep o idee, el o continua cu cuvintele negraite de la mine din minte. Nu am crezut ca pot intalni pe cineva care sa ma inteleaga, sa-mi citeasca sufletul, fara ca macar sa deschid gura. Mi-a fost greu sa incep sa simt ceva pentru el, dar acum merg pe un drum fara intoarcere. Nu vreau sa il iubesc, dar asta simt. Am incercat sa rup orice relatie cu el, sa renunt la tot ce ne leaga, dar nu pot. Mi-am dorit sa devenim doar prieteni, confidenti, sa ne iubim platonic, dar niciuna dintre parti nu e capabila de asa ceva.
Este casatorit. Nu a fost niciodata vorba despre ruperea relatiilor pe care le aveam atunci cand ne-am cunoscut. Nu imi doresc asta nici o clipa. Nu ne vedem aproape deloc. Relatia noastra nu s-a consumat pe deplin, nici nu cred ca as putea sa o fac. Totusi, ce e mai rau: sa faci dragoste cu un strain pentru care nu simti nimic, sau sa iubesti un barbat fara sa il ai fizic? Am constiinta incarcata si stiu ca ceea ce fac nu este corect fata de barbatul meu, ca e imoral si ilegal, dar nu simt ca fac rau! Lui, nu ii fac rau... si nici el nu imi face mie. In fond, imi iubesc aproapele, nuuu? :)
Barbatului meu nu i-am spus nimic, nu as putea sa ii spun ca iubesc inca un barbat. Cu toate astea, ma simte, simte ca ceva s-a schimbat in mine, ca simt mai mult, ca ma framanta ceva in adancul meu. De teama, a devenit barbatul pe care mi l-am dorit intotdeauna. E dulce, atent, tandru, iubitor... Nu-s cuvinte pe lumea asta sa exprime indeajus schimbarea lui. Transformarea asta sper sa fie de durata, dar sincer, sunt destul de circumspecta.
Din cauza vinovatiei ce ma macina, am devenit, la randul meu, mult mai calda, mai atenta, mai dulce si mai iubitoare cu barbatul meu. Pot sa spun ca acest barbat a schimbat in bine relatia mea cu sotul meu. Totusi aceasta influenta poate fi de scurta durata. Mi-e frica de clipa cand voi fi pusa fata in fata cu pacatele mele, cand va trebui sa imi recunosc vina si sa imi indeplinesc penitenta. Mi-e frica sa nu imi pierd sotul, dar nu pot sa renunt la barbatul care imi citeste sufletul in ochi.
Deci, ce sa fie: cinstita sau ipocrita? Voi continua sa fiu ipocrita, pana o sa mi se stranga latul in jurul gatului. Atunci voi vedea ce e de facut.
conducta - de misabus la: 25/01/2007 20:31:32
(la: Versuri la comanda)

Pierdut si trist, pribeag pe asta lume,
Cerseam la toti cite-un cuvint
Si lumea m-a-ngropat cu vorbe multe.
Ce darnici oameni pe Pamint!

Si moartea mi-a venit pe o conducta
E un cliseu, il stim cu totii_
Am parasit si ultima reduta,
Ma duc si eu odata cu toti mortii.


limfatic
#171220 (raspuns la: #171217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
honey - de irma la: 15/04/2009 21:56:59
(la: Despre femei si nu numai)
poate am zis gresit "obisnuinta", poate e ceva ce-a vazut si la ea acasa, si considera ca asta e mersul firesc al lumii...
#427470 (raspuns la: #427468) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 22/09/2009 13:27:11 Modificat la: 22/09/2009 13:32:00
(la: maria. sara-maria)
mă simt împlinit în toate nucleele iar întreaga viață din mine se scurge în ea. încă o dată o scot și o simt plină compactă atît de grea încît nicio macara din lume n-ar putea s-o clintească. în sfera asta de aer sînt strînse toate cuvintele din lume. am adunat acolo orice aș putea crede simți imagina. aceasta este dragostea mea pentru tine.

O iubire necompusa si neimpartita,excelenta implinire:)
yuki - de Knulp_2 la: 23/09/2009 21:23:57
(la: Testosteron & Foliculina)
am incercat sa te fac sa recunosti ca ti-a scapat porumbelul. Nu am reusit.

Orice-ar fi, expresia "majoritatea barbatilor sunt niste misogini ordinari" are aceeasi logica cu expresia "majoritatea femeilor sunt proaste".

Ce sa mai spun...
Apropos de exemplul tau, intr-un mediu concurential se spun rahaturi, indiferent de varsta, sex, religie etc.
Si in plus, daca femeia respectiva se comporta ca un obiect sexual sau ca o melita, probabil chiar sa fie obiect sexual sau melita. Iar daca barbatul (barbatii respectivi) au un comportament marlanesc, absolut sigur sunt niste marlani si nimic mai mult.
Nu sunt necesare judecati generalizate despre mersul lucrurilor in lume sau mai stiu eu ce.
#484642 (raspuns la: #484626) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
andante - de amari la: 09/10/2009 01:25:14
(la: Herta Muller - Nobel 2009 pentru Literatură)
da,e un premiu pentru literatura insa dat in numele celui care a militat pentru pace dupa ce a realizat cat rau a putut produce.
da,este acea fraza o aberatie insa eu nu-i contestam opera. Subiectul care i-a adus o recunoastere a fost cel care i-a schimbat viata(nu in rau) si care i-a lasat urme destul de adanci ca sa se apuce sa-l puna pe hartie.Eu nu-i agreez pe cei care in acele vremuri au fugit sau mers catre alte lumi si acum,dupa multi ani fac pe eroii ori pe refugiatii,oprimatii politic.Eroi sunt cei care au ramas intre hotarele tarii si au infruntat comunismul si ororile lui.
Aceeasi parere o am si fata de Pacepa pe care-l consider tradator.
#488897 (raspuns la: #488885) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hehe... - de monte_oro la: 29/05/2010 14:33:19
(la: Ce mijto....)
...jtiam io ca nu ejti in stare decat de discursuri revansarde...Si uite asa raman ierarhiile firesti...ale cerurilor...si Olimpului...:))Mersul firesc al lumii...
#545196 (raspuns la: #545195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Baby Mititelu la: 26/08/2010 06:55:14
(la: pergola de viţă sălbatică)
Placuta, cum sa nu? Dar cel mai tare ma emotioneaza poeziile tale in care din cateva versuri si maxim douazeci de cuvinte vad lumea intreaga...
*** - de lafemme la: 31/08/2010 20:31:49
(la: Pianistul din mall)
doamne! de-a dreptul halucinant. nici nu stiu ce cat am inteles... dar m-am trezit intr-una din lumile acelea in care nimic nue ceea ce pare.

si da "mamaitza" este unul din cele mai frumoase cuvinte din lume
*** - de alina_alina la: 24/06/2011 23:36:22
(la: singuratate)
multumesc pentru sfaturi si incurajari.
uneori se pare ca cele mai simple cuvinte din lume iti pot aduce alinare.
va multumesc inca o data
#616238 (raspuns la: #616216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lumea sau noi sub luneta? - de (anonim) la: 27/08/2003 02:50:41
(la: La Luneta utilizatorii modereaza comentariile!)
am crezut ca acest site este un loc de intalnire a celor ce doresc sa comunice. pentru ce ai ales aceasta modalitate de a nota fiecare comentariu? nu te-ai gandit ca va indeparta oamenii si ca popularitatea site-ului va scadea?
intr-o lume in care ne petrecem marea majoritate a timpului intr-un concurs pentru o pozitie mai buna, crede-ma ca avem nevoie de un refugiu unde sa putem fi noi insine, unde sa ne putem exprima in voie fara a fi nevoiti sa ne cautam cuvintele cu grija pentru a capata punctajul maxim!
ai intitulat acest site: Luneta/Lumea luata la bani marunti... puteai foarte bine sa-l intitulezi:Luneta/Parerea ta luata la bani marunti... ar fi fost in concordonta cu ideea de punctaj al opiniilor noastre.
Gabita
#63 (raspuns la: #23) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dusmancele - de Ingrid la: 15/10/2003 09:29:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
de George Cosbuc

Las' ochii, mamă, las' sã plânga!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
Mi-ai dat sã sug, de-acea sunt
Nătângă!
Dar n-am pus doară jurământ,
Sã merg neplânsă în mormânt!

Nu plâng ca mi-e de Leana teamă,
De ciuda plâng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le ieu
In samă,
Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,
Că scoală satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casă-n casă,
Ca n-am broboadă de mătasă,
N-am sort cu flori - şi dacă n-am
Ce-i pasă?
N-am mers sã-i cer, aveam-n-aveam,
Si n-o sã-mi meargã neam de neam.

Stă-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - "Sã mor îmi vine,
Auzi tu! Sã se prindă ea
Cu mine!
Sti ieri la moară ce spunea?
Că-s proastă foc şi gură-rea!

Si-auzi! Ii umblă-n cap, tu soră,
S-ajunga ea Lucsandrei noră!
O, meargã-i numele! N-o vezi
La horă?
Ce sort! Nu-ti vine nici sã crezi,
Fă cruce, fã, sã nu-l visezi.

Nu l-aş purta nici de poruncă!
Ce poarta ea, alt om aruncă
C-un rând de haine-o văd mergând
La muncă,
La joc şi hori acelaşi rând,
Il poarta-ntr-una, şi de când!

Lucsandra-i doară preuteasă,
Ea-şi cată nora mai aleasă,
S-o ducă-n bunuri şi-n duium
Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sã-si stringă nora de pe drum.

Sã-şi ieie nora pe-o Satană?
Ca e saracă şi golană,
De ce nu vine ca sã-i dau
Pomană?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casă nici cenusa n-au!"

Auzi tu. mamă, câte-mi spune?
Si-aleargă-n sat sã mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Imi pune.
De-aş sta sã-i dau şi eu răspuns,
La câte legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doară-doară
M-apuc sã-i spun o vorbă-n poară,
Si daca tac, îi vin călduri
Sã moară.
Sã vezi tu, mamă, -njurături!
Ca ea cu mã-sa-s zece guri.

Cu gura mãsa bate-o gloată,
Si-i de otravă Leana toată -
Mi-ar pune capul sub picior,
Sã poată.
Dar lor pe plac eu n-am sã mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singură-mi ţes tortul
Si umblu şi eu cum socot
Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rãu de tot.

Mã prind cu ea? Cel-sfânt s-o bată
Dar cum mã prind? Ea e bogată,
Ce haine mi-am fãcut ca ea
Vr’o dată?
La joc mã poţi oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs şi-i scot eu nume?
Ori ies, gătita-n ciuda ei,
In lume?
Ii ştiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Il ţiu legat de mine?
Il trag de mânecă? Ba bine!
El vine-aşa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot uşa sã i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sã-i spui?

Sunt eu la urmă vinovată,
Că Leana umblă ca turbată
Sã-l vadă-n casa lor intrând
Odată?
Si dacă lui nu-i dă prin gând,
Ea blestemă de nu-şi dă rând!

Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urâta,
Că-s mai frumoasă decât ea,
Si-atâta!
Sã aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Că boii-s buni, bine-i bogată,
Dar dacă pui flăcăii odată
S-aleaga dinşii cum socot
O fată:
Bogata-s pupă boii-n bot,
Imbătrânind cu boi cu tot!
Mersi JCC. Ai in punct inter - de relu la: 30/10/2003 09:04:15
(la: Romani in strainatate)
Mersi JCC. Ai in punct interesant despre romanii din Anglia, Germania, si as adauga Austria. Oare tara gazda are un efect asupra romanilor care s-au stabilit acolo? Cuvintele "comunitate" si "Germania" poate ca nu prea merg in aceeasi propozitie. Ma bucur pentru tine JCC ca ai gasit un grup de oameni cu care sa-ti imparti viata in mod prietenos si omenesc. E rar, cred. Imi aduc aminte acum vreo 3 ani, in Kitchener-Waterloo (aici in Canada) unde am fost scolit un timp, e o comunitate romana destul de activa si mare. Cred ca sint majoritatea uniti prin credinta (biserici) dar nu sint sigur. Noi stim o familie de pocaiti, si daca caut in lung si-n lat nu cred ca o sa gasesc oameni mai de treaba decit ei. Jos palaria. Oricum, eu nefiind bisericos si foarte ocupat, nu m-am chinuit sa ma intilnesc cu aceasta comunitate. Dar in acea vara am auzit ca o sa fie un picnique romanesc la o arie de conservatie linga oras (foarte frumos, mare, cu lac, curat lacrima, copaci multi, iarba si tintari). M-am dus si eu cu prietena mea (nu vorbeste romaneste), sa-l ascultam pe Hrusca si vedem care-i treaba cu romanii nostri. A fost un success deplin. Au fost mici si suc (consumul de alcool este interzis in locuri publice) oamenii erau prietenosi, respectuosi, umoristi, veseli, si nici n-au clipit cind au trebuit sa vorbeasca engleza cu prietena mea, samd. Intr-adevar, m-am simtit mindru de romanii nostri. Apoi, cind a iesit Hrusca la mijloc in iie alba si pantaloni negri, cu chitara'n mina, si-anceput sa cinte cu vocea lui puternica "Treceti batalioane romane Carpatii...", mie, macho man, cu sufletul tare ca piatra, imi curgeau lacrimile girla! Oh boy. M-a uns pe suflet.

Apoi am stat la o coada de 30m sa cumpar un CD si sa dau mina cu Hrusca si sa-i spun ca a fost excelent. Apropos, vreau sa adaug ca profesionalismul lui Hrusca este impecabil. What a guy! E cumva din Ardeal? Ca asa se pare.

Numai bine,
-R
#2718 (raspuns la: #2685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca cuvintele cheie in lo - de (anonim) la: 01/12/2003 14:30:22
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Cred ca cuvintele cheie in logica ta sint "drept de autor". Ce naiba toata lumea intelege de ce dreptul de autor ar trebui platit. Singura mea problema este ca autorii adevarati nu primesc mai mult de 10% sin dreptul asta.
D'aia downloadez muzica si filme de cite ori am ocazia. Si dau bani celor care cinta in statiile de metrou sau in fata sa Safeway.
#5711 (raspuns la: #1329) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...