comentarii

a netezi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Mesajul anonimului "cardu uni - de My la: 02/02/2004 08:30:30
(la: Viata si integrarea romanilor in Franta)
Mesajul anonimului "cadru universitar" prezentat mai jos de Jimmy_Cecilia mi se pare evocator pentru mentalitatea predominanta din tara.

Da, e foarte greu pentru un pilon al cercului vicios românesc sa se adapteze într-o tara civilizata. Ar face un serviciu pretios lumii daca ar ramâne acasa, la "rangul lor", la viata lor senina netezita de spagi, sa nu mai se dea capre destepte prin alte meleaguri, dar mai ales capre sclifosite.

Va scrie un om bucuros ca are sansa de a trai în Franta, stiti voi, tara aia unde te îmbulzesti la prefecturi si locuitorii sunt prea politicosi.
#8754 (raspuns la: #8744) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
totusi de ce vine? - de (anonim) la: 27/02/2004 06:57:40
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
N-am reusit sa-mi dau inca seama de ce a fost trimisa aici doamna Lia Roberts. Nu cred ca-i o “tanti oarecare din Nevada” cum se sustinea intr-un mesaj de dinainte. Cat ar fi America de libera, nu vad pe cineva cu o functie atat de importanta (cam ca un vechi secretar de partid) candidand la presedentie prin Europa fara acordul/indemnul lui Bush.
Deocamdata sunt doua scenarii, habar n-am care-i cel adevarat:
1. Lia Roberts nu va castiga.
Americanii sunt incantati de docilitatea conducerii de la Bucuresti si le-o trimit pe Lia ca pe-un bonus ca sa treaca mai usor hopul electoral prin dispersarea voturilor dreptei. In ce priveste banii stricati cu campania, or sa se recupereze cumva. Mai cate-o sosea, mai cate-o comanda de elicoptere.
2. Lia Roberts va castiga.
Americanii sunt indignati de duplicitatea conducerii de la Bucuresti: ba cu ei, ba cu Europa si au decis ca ar fi mai economic si mai eficient sa-si trimita omul propriu sa faca ordine pe-aici. Ar trebui sa fim recunoscatori ca suntem tratati cu atata politete, adica drumul Liei e netezit de consilieri de imagine si nu de bombe, cum au patit-o alte tari mai putin dornice de obladuirea americana. Ma rog, noi avem un cert potential democratic. O s-o voteze toata lumea. Masa mare si hamesita a populatiei - "ca sa fie si la noi bine ca-n America". Afaceristii - ca sa le mearga afacerile nemaipomenit. Intelectualii - fiindca-i de bon-ton azi sa fii de dreapta (intr-o carte foarte erudita care a avut succes acum cativa ani era tratata ca absurda ideea ca prosperitatea ar trebui sa fie un orizont posibil pentru oricare, iar statul era vazut ca trebuind sa se limiteze doar la asigurarea securitatii si mentinerea in vigoare a regulilor de convietuire).
Si asa ne vom trezi o republica clientelara. Lumea e prea abrutizata de paisprezece ani de mizerie cu o conducere “pamanteana” ca sa mai incerce indignari nationale. Binele sigur nu va veni, ba e probabil s-o ducem chiar mai rau. Cei ce l-au importat pe Carol I macar erau romani si aveau in vedere cat de cat interesul statului. Dar americanii sigur nu ne vor ca sa ne distribuie felii din PIB-ul lor, ci pentru chestii strategice, geostrategice etc. Totusi sunt tare curios cum va fi cu doamna Lia.
potopul Mureshe:-) - de AlexM la: 12/09/2004 01:23:21
(la: Preoti homosexuali?)
nu stiu cine este acest Zecharia, dar voi cu chestiunile voastra m-ati facut sa-mi bag capul iar in vechiul testament. Frankly, sangeros rau frate. Unde mi se creeaza senzatia ca acel Dumnezeu de acolo nu era decat un fel de OberGuru care avea de fapt un plan de a conduce un anumit popor. Nu pe toate , ci numa unu pentru ca multe alte popoare sint considerate ca fiind "dushmani". Ce apare interesant este aspectul de "homeless", de oameni pribegi fara de pamant, mereu in cautare de loc unde sa se asheze mereu considerandu-se "straini" chiar si atunci cand s-au ashezat undeva.Imi aduce aminte de marea migratie ariana si de cultura kurganelor, de sciti si sarmatii de mai tarziu, de migratia germana , de migratia slava, de cea turko-ugrica, aparent o multime de migratii .Aparent printre aceste migratii de popoare si aici avem de a face cu o migratie desi nu este numita asa poate pentru ca oamenii pe vremea aceea nici nu considerau ca migreaza, dar deplasarea din loc in loc cu cirezile era considerat modul normal de viata. Cert este ca avem de a face cu un popor nomad si nu cu un popor stabilit undeva.Ma rog.. sii acest Dumnezeu actioneaza de fapt mai mereu pentru a netezi acestui popor ( hai sa-i zicem familie ) oarecum drumul spre pamantul fagaduit. Ce e interesant pentru mine ca studios al vremurilor de demult, este modul in care rasplateste Dumnezeu. Modul sau de a vorbi este acela vechi, tare vechi, unde el intradevar vorbeste pentru valorile de acu hãt, hãt..mii de ani. "sa-ti tin neamul, sa- nu tsi se stinga stirpea, sa itsi inmultsesc familia cata frunza si iarba, sa te fac bogat, sa ai de toate, s a m d, s a m d.
Aparent , chestiunea rasiala si familiala nu e chiar asa de negru vazuta. Abraham (fostul Avram) avea de nevasta pe soara lui Vitrega Sarai fosta Sara) cu care era frate de tata, Fetel lui Lot au facut cate un copil cu el ( io nu pot sa am orgasm in somn si matol, dar la Lot a fost posibil, vina cazand pe fete si pe .. vin). Copii Moabid (parca) (De_
La_Tatãl) si celelat care insemna parca "Apropiat, ruda" si din ei se va naste un alt popor. Ce e ciudat.. prima data la Egipteni fiind, aceasta familie nu a stat in scalvie, dar a dus-o bine pentru ca Avram a zis ca nevasta-sa e de fapt sor-sa. Faraonul care i-a pus-o lu Sara, s-a comportat cu restul familiei frumos. Nu e prea clar de ce s-a suparat Dumnezeu dar ma rog, a trimes alea 7 necazuri peste el si asa a aflat faraonul ca de fapt se incurcase cu o femeie "maritata" si uite justificarea celor 7 necazuri... hmmm.. cred ca o sa fac o pauza. A inceput sa ma fascineze povestea si se merita citita in liniste. Promite sa sune tare interesant mai ales ca , daca ne gandim la Turnul Babel, fraza lui Dumnezeu tradeaza ingrijorarea ce l-a cuprins cand zice "Opa, iote-te la oamenii astia. Acum ca sint uniti, cand vor sa faca ceva or sa o poata face. Ia sa le incurc io limbile ca sa nu se mai intseleaga unu cu altul..." Curios, curios, curios. Asa, tam nesam.
Cert este ca VT aduce foarte mult prin povestile sale cu povestile intalnite in manuscrisile apocrife si de exemplu in acele documente de la Marea Moarta unde crestinii nu apar deloc ca nishte "miei" blanzi si care se lasa jupuiti ci oameni care puneau mana pe sabie pentru asi sustine interesele. Ceea ce s-a si intamplat de fapt pana aproape de zilele noastre.

Mersi tuturor pentru trezirea interesului cu acest subiect. Trec la cetit:-))

AlexM
#21842 (raspuns la: #21763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce muzica ce .. ce .. ce - de Dinu Lazar la: 07/04/2005 18:47:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Oare conteaza atat de mult ce muzica asculta un fotograf ?"
"Si nu vad de ce unu care sta pe clasica toata ziua e mai shmecher ca altu' care asculta Parazitii (care de altfel imi plac si mie) ..."

Statistic vorbind, marea majoritate a fotografilor buni sau foarte buni pe care i-am cunoscut ascultau muzica buna, nu neaparat opera dar nici manele, citeau literatura care sa te puna pe ginduri sau care sa ramina in intortocheatele cotloane ale memoriei si erau cuplati la fenomenul artelor intr-un fel sau altul.
Cred, desi desigur, pot sa gresesc fundamental, dar eu asa cred, ca pentru a face fotografie buna trebuie sa ai ceva de spus si ceva de comunicat, si asta nu se poate face daca nu se stapinesc mijloacele de expresie proprii imaginii; si daca nu stii sa comunici si cum sa comunici nu te intelege nimeni.
La urma urmei, cineva face o imagine, si cineva vede acea imagine, si pentru ca cel ce vede sa inteleaga cit mai mult si pentru ca cel ce spune sa poata sa spuna cit mai mult, trebuie sa existe un limbaj.

De aceea ramin siderat cind ma uit pe forumurile romanesti, si vad cum diversi posesori de aparat foto care mai de care apasa pe declansator fara sa isi puna problema limbajului si fara sa spuna nimic, si mai vor si sa fie bagati in seama.

Muzica, pictura, teatrul, alte arte, literatura buna, poezia, sunt arte care pot ajuta un fotograf sa se exprime mai bine si care pot netezi calea spre comunicare.

Sigur, pot exista fotografi geniali, care sa faca imagini dementiale si senzationale fara sa stie sa citeasca si fara sa stie nimic din alte arte.
Bravo lor.

Pina una alta, suntem din pacate inconjurati de foaaarte multi oameni care fac o fotografie de rahat, raportat la ce se face prin lume, nu muncesc, si nici nu asculta nici o unda din alte arte, nu citesc si nu au treaba cu comunicarea.

Acestora nu pot decit sa le spun o fabula:

O cioara statea pe o craca si nu facea nimic toata ziulica.
Un iepuras, vazind-o, o intreaba:
- As putea sa stau si eu si sa nu fac nimic toata ziua?
- Bineinteles, de ce nu? ii raspunse cioara.
Astfel ca iepurasul statea pe pamant sub cioara si nu facea nimic.
Deodata, apare o vulpe si-l mananca pe iepuras.

MORALA: Ca sa poti sa stai si sa nu faci nimic toata ziua, trebuie sa fii foarte sus, in varf poate.
#42427 (raspuns la: #42328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce? - de lupisor la: 20/05/2005 01:51:23
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cineva spunea ca (citez din memorie) 'cea mai importanta caracteristica a omului inteligent este curiozitatea'. Rusine mie ca nu mai retin cine a spus acest mare adevar.
Intrebarea 'de ce ?' face parte din portia noastra zilnica de mirare in fata existentei. In problema ridicata de dvs. stimate domn Cristian un singur lucru nu are ce cauta: Dumnezeu! Nu ca as fi ateu, departe de mine gandul ci doar din simplul motiv ca inclinatia catre persoanele de acelasi sex are radacina clara si concreta in devenirea omului ca entitate.Din start trebuie sa precizez ca sunt heterosexual convins!
Dar in scurta mea existenta am avut ,la un moment dat ca sarcina de serviciu , tocmai aceasta tema, ca atare utilizand toate avantajele si legaturile pe care munca de ziarist mi le-a pus la dispozitie am reusit sa am o viziune -zic eu - de ansamblu asupra acestui 'fenomen'.
Radacinile sale se afla in principal in viata prescolara si scolara.Majoritatea celor cu care am stat de vorba au avut primele contacte fizice cu o persoana de acelasi sex in jur de 14 ani (varsta la care adolescentul inca isi exploreaza sexualitatea).
Pe de alta parte 90% dintre ei provin din familii dezbinate, lipsindu-le o educatie coerenta, un mediu familial relaxat, o situatie materiala normala sau aici trebuie subliniat opusul :familii cu o situatie materiala de invidiat dar cu foarte putin timp la dispozitie pentru a supraveghea dezvoltarea copilului.
Desi printre ei sunt si oameni cu o inteligenta peste medie, masa este formata din cei cu educatie medie, in principiu liceu, eventual scoala profesionala, mai rar postliceala.
Mediul in care au trait preponderent feminin sau masculin este iarasi un factor care poate influenta modul de atasare fata de alta persoana.
Problema principala este aceea a identificarii cu ceea ce el ca individ nu este.Si aceasta identificare poate merge de la aspecte fenomenale, de suprafata gen usoare imitari ale gesticii mimicii masculine /feminine pana la cazuri in care identificarea cu celalat sex devine un mod de viata utilizarea vestimentatiei, a tabieturilor, schimbarea modului de gandire, accentuarea anumitor trasaturi care tin de sexul opus ex: femei cu inclinatii masculine care refuza sa accepte existenta ciclului menstrual desi el este o realitate, afirmand pe aceasta perioada ca sunt in 'andropauza', la barabati existand lunar tendinta de a sustine ca sunt 'la ciclu'..:)sau de a se epila complet, implanturi de sani, etc.
Am enumerat pana acum traumele psihice, grupul mic format de familie, grupul mediu format de prieteni, educatia si identificarea cu sexul opus.
Sa nu omitem dezvoltarea insuficienta a organelor sexuale care este o alta premisa deloc de neglijat, precum si gresita impresie ca marimea conteaza-cazul barbatilor sau ca lipsa unui san ferm este un handicap cazul femeilor.
Pe langa acesti factori pe care eu ii consider ca stand la baza 'deviatiei sexuale' mai exista factori accidentali.Ex.: un accident suferit in tinerete duce la impotenta barbatului si acesta gaseste -in timp- ca metoda de refulare sexuala felatia! moment in care incepe cu primii pasi identificarea fenomenala mergand uneori pana la identificarea quasitotala cu sexul opus.La femeie deflorarea facuta de un barbat fara experienta duce la teama de actul sexual normal, aceasta putand aparea in principiu pe fondul unui temperament puternic dezechilibrat (temperamentul dezechilibrat, a nu se intelege altceva) cu o sensibilitate peste medie motivatie suficienta dar nu neaparat si necesara pentru schimbarea orientarii sexuale, dar care motivatie pusa langa o conjunctura favorabila (mediu, etc)poate 'netezi drumul catre deviatie.Sau tot aici un alt factor frica de barbati pe care parintele -cu teama de a 'nu pati rusinea' -adica sa nu ii fie fata virgina la casatorie- o sadeste in psihicul copilei .
INTOTDEAUNA -subliniez- exista o persoana matura care indica 'drumul ' novicei/lui si ajuta la sedimentarea ideii de a intretine o relatie cu o persoana de acelasi sex.Convertire poate dura de la o noapte in care s-a consumat prea multa sampanie pana la ani de tatonari mai mult sau mai putin discrete.
Odata pornita persoana pe acest drum poate renunta la scurt timp sau se poate orienta strict catre persoanele de acelasi sex ajungand pana la limita 'superioara' ura fata de persoanele de sex opus sau poate combina cele doua optiuni pe care le ofera natura.Si aici am ajuns pe un teritoriu care este mai greu de inteles si unde nu am cunostinte -in consecinta nu voi putea vorbi despre el- Bisexualii.
Voci din public vor pune desigur intrebarea :'ce facem cu gena pe care au descoperit-o oamenii de stiinta???' S-a vehiculat la un moment dat stirea prin presa ca ar fi fost descoperita o gena care este 'raspunzatoare' de aparitia homosexualitatii.Personal sunt reticent la aceasta 'descoperire' mai ales ca daca este sa facem legaturi putem sa aducem ca argument (nu iese fum fara sa fie foc) legenda conform careia la inceput omul avea ambele sexe, apoi divinitatea l-a despartit in barbat si femeie.Ca argument suplimentar am putea da exemplul hermafroditilor -ma refer la cei reali care poseda ambele sexe- dar sa tinem cont de faptul ca ei nu au functiile aferente dezvoltate normal, fiind practic aberatii genetice, dar in acelasi timp Oameni, asa cum suntem toti de altfel indiferent de orientarea sexuala.
Departe de a avea pretentia ca am epuizat subiectul, cred ca am atins totusi punctele nevralgice sau macar o parte dintre ele.
Revenind la amestecul divinitatii in deviatiile sexuale afirm ca asa ceva nu exista -amestecul- deviatia sexuala fiind doar un aspect colateral al devenirii individului ca entitate de sine statatoare in societate.Si ca in principiu deviatia sexuala este o caracterisica generata de dezvoltarea inegala a societatii.
Multumesc pentru rabdare celor care au avut 'curajul' sa lectureze expunerea mea pana aici. Respect!
iar subiectul este deschis in continuare....
gabi - de Belle la: 10/06/2005 16:08:00
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
exact toate!!! din cand in cand mai trebuie sa netezesc vreo bluza mai delicata, cateodata e cam inghesuiala la mine-n dulap si se mai sifoneaza doar de la agatatul pe umeras
#54190 (raspuns la: #54187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Devi Maitreyi - de teo_05 la: 15/06/2005 15:51:23
(la: Cele mai frumoase poezii)
Chiar daca ma vei prinde sub plasa de otel
N-am sa strig
Golurile se vor mari de la sine
Destul ca sa-mi scot mana si sa cuprind luna .
Si de vei face ziduri de piatra
Nicicand n-ai sa zidesti inchisoare pentru mine .
Pietrele se vor narui de la sine
De indata ce voi aparea eu .

Daca ma vei exila si ma vei trimite pe un ocean
Intr-o barca gaurita
Am sa desfid oceanul
Si n-am sa pierd nici aceasta batalie marina .


Sau daca ma vei trimite in desertul Saharei
Unde nisipul dusmanos e fierbinte ,
Deodata va sufla parfum de iasomnie
Ca sa-mi umplu serile pustii .

Ai uitat ca intr-una din primele noastre dimineti
Mi-ai pus in mana o sageata care poate ochi sunetul
Si ca tu ai fost cel care m-ai invatat
Sa trag la tinta fara gres .

Si azi , daca vrei sa ma umpli de intuneric
De nu-mi mai pot vedea drumul ,
Fii sigur c-am sa netezesc cerul
Si am sa umplu lumea de lumina intr-o noapte fara luna .

N-ai decat sa stai cu spatele intors la mine ,
Am sa-ti umplu cerul cu un cantec
Tacut ca o raza , Iar tu , mirat n-ai sa stii.
"Sinceritate dezarmanta"? - de cico la: 20/08/2005 01:29:47
(la: lupta contra naturaletii)
Iata una: admit ca ma fascineaza uneori sinii cit dovlecii sau implanturile lui Pamela Anderson, dar STIU ca ce ma excita cu-adevarat sint de fapt sinii mici si ascutiti :)) Si ca mine mai sint destui altii... Plus ca dimensiunile intr-adevar enorme sint de-a dreptul penibile pt cea care le arata. La unele poate le mai sta bine cu implanturi, dar sint curios citi barbati pica pe spate de placere la pipaitul a ceva ce simti ca-i artificial.

Nu inteleg (nici eu) titlul\indemnul "lupta contra naturaletii". Cu ce ti-a dat natura, cauta sa creezi mai degraba un echilibru. Apeleaza la chirurgia plastica doar in cazurile extreme si daca ai intr-adevar nevoie. Inteleg necesitatea unora de a face o "liposuccion", dar nu goana nebuna dupa implanturile mamare sau a zeci de operatii de netezit ridurile.

Scriam si altadata de cit poate fi de frumoasa o femeie ce doarme sau cind se scoala de dimineata, fara absolut nici un fard pe ea. Care nu percepe frumusetea la acest nivel, are alte probleme (de cuplu!), pe care nici un fard n-o sa le rezolve. Prin anii 80 femeile se fardau prea mult, acum e bine ca s-a evoluat spre mai multa discretie (chiar daca strainii gasesc ca romancele se fardeaza inca prea mult comparativ cu altele).

Mai e prostia asta la barbati cu metodele de largire\alungire a penisului. Nu ma refer la eficienta lor (indoielnica), ci la necesitate. Cind enorm de multe femei au orgasmul pe clitoris, iar altele sint chiar intimidate de ...obiectele prea lungi, e doar o alta idiotenie a timpurilor "moderne".
Pasarea paradisului Ca pe- - de Shtevia la: 14/12/2005 15:29:30
(la: Cele mai frumoase poezii)
Pasarea paradisului

Ca pe-un vârtej de pene colorate
O văd zburând, cu ochii adormiţi.
Aş vrea să mă trezesc pe jumătate,
Să-i netezesc aripile fierbinţi,

S-o liniştesc, să-i spun: - Hai, nu te teme,
Eu te iubesc şi nu-ţi voi face rău,
Nu te-am văzut de-atât amar de vreme
Şi-mi fuse dor de ciripitul tău…

Când mă trezesc, de-acuma nu mai este,
Doar fâlfâit de aripi mai aud
Şi nu mai ştiu – a fost ca o poveste –
Duc mâna la ureche, ca un surd.

S-a stins orice ecou, e zarea lină,
Şi soarele purcede-a răsări…
O, pasăre din rai, ce zi senină
Mi-ai dăruit, ‘nainte de-a pieri!

(Vasiloi Adela)
rsi - de om la: 10/02/2006 20:31:27
(la: Biblia musamalizata de papalitate sau nu?)
din cate am citit si eu despre cruciade, Daniel nu prea a gresit.
A fost un joc mare de interese, sfere de influienta, iar cruciatii au atacat crestinii de acolo tocmai ca sa faca jocurile puterii de la Vatican.
Ei au inceput distrugerile prin ultima cruciada, acestea au slabit puterea militara a zonei respectiva (razboi fratricid) ceea ce a netezit calea musulmanilor!
Iar despre lozinci...cand ti-o trage unul pe la spate, parca preferi dusmanul din fata decat sarpele de la san. Parca si Stafan cel mare a spus la fel: decat sa va inchinati lesilor (crestini), mai bine turcilor! :))
#105095 (raspuns la: #105094) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
FLOARE ALBASTRA - de sarsilovici la: 07/04/2006 19:38:50
(la: Cele mai frumoase poezii)


FLOARE ALBASTRA

– Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vietii mele.



In zadar râuri de soare
Gramadesti-n a ta gândire
Si câmpiile asire
Si întunecata mare;



Piramidele-nvechite
Urca-n cer vârful lor mare –
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite!



Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul;
Eu am râs, n-am zis nimica.



– Hai în codrul cu verdeata,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca sta sa se pravale
In prapastia mareata.



Acolo-n ochi de padure,
Lânga balta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea în foi de mure.



Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.




Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dânsul gura.



De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie –
S-apoi cine treaba are!



Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gât.



Pe carare-n bolti de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.



Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?



Inc-o gura – si dispare...
Ca un stâlp eu stam în luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!

................................................

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra –
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist în lume!

(1873, 1 aprilie)


<<(înapoi la Opera)
ArkAngel - de Cri Cri la: 21/04/2006 19:28:45
(la: Speranţa)
A murit, e drept. Si afara sunt nori josi, inabusitori, e aproape cald, iar lumina e nehotarata...
Va ploua, oare? Iti va spala cerul sufletul cu lacrimile lui?
Se va starni o furtuna, oare? Iti va ravasi parul, salbatic, ajutandu-te sa uiti de mangaierile care ti-l netezeau candva?
Se va face frig, oare? Iti va ingheta inima potolindu-i bataia in pieptul care doare?
Va iesi soarele oare? Iti va gadila suav genele alintate altadata de buzele iubitului?
Nu se intampla nimic si, incet, sufletul adoarme. Dar inca mai privesti in zare...
Nu vine nimeni si, incet, pleoapele se coboara lipsind zarea de culori. Mai auzi doar vocile trecatorilor nepasatori...
Dar soapta lui nu e printre ele si, incet, vocile se pierd intr-o rumoare mlastinoasa pe care refuzi s-o mai asculti...
E intuneric si gol in jur, te astepti sa-i simti mirosul, dar nu... nu mai miroase a nimic; parca nici aer nu mai e, sa-ti infioare narile...
Si, deoadata, se intampla ceva. Exact atunci cand nu mai asteptai nimic-nimic. Si aceasta unica certitudine trezeste toate sperantele din somnul lor pe care-l credeai vesnic :)
tot mai tarziu - de luis la: 29/06/2006 19:38:00
(la: Haideţi să ne jucăm de-a literatura. Încep eu... Cine continuă ?)
Hm! Imposibil, ii domina toate gandurile iar sentimentele romantice il insoteau asa cum puii suspecti de aviara se tin dupa closca galagioasa. Cu gesturi pripite isi scoase din buzunar mp3 playeru". Il cuprindea atat de rar romantismul incat starea emotionala pe care tocmai o experimenta trebuia neaparat prelungita. Versurile binecunoscute ale manelistului preferat capatau noi semnificatii:
Esti frumoase ca o stele,
And mi-ai rupt inima-n doi
Toate sufletele mele
Bate pentru tu si noi.
Ochii i se umezira aproape instantaneu.
Emotionant! Cum pot unii sa creeze ceva atat de frumos, fara niciun efort, cel putin in aparenta.O adiere racoroasa il facu sa realizeze ca e deja tarziu.
Isi netezi cu grija tricoul mulat pe a carui fata trona cu litere de-o schioapa inscriptia "De puta madre". -Ei Raducule, de acum la televizor! E meci tare! Joaca Rapiduletu'!
proletaru - de unicul la: 31/07/2006 09:02:36
(la: Frontiere)
Pina si doamnele pot da dovada de putin respect in ceea ce priveste un oarecare potential fructificator de iubire . Nu am nevoie de indrumari ! Daca ma impotmolesc cer ajutorul dar deocamdata calatoresc pe drumuri netezi . Nu sint jucarii obisnuite sint piese de lego cu care construiesc o idee a carei vizibilitate este vaga . Incerc sa o fac vizibila tocmai pentru a evita convietuirea in igrasie .
#136728 (raspuns la: #136710) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de Cri Cri la: 20/08/2006 19:36:45
(la: mă tem)
Dacă forezi mai atent, s-ar putea să vezi niscaiva fisuri pe la coţuri.Versul nu curge lin, ci cam împiedicat.

Pot sa-ti pun degetul pe "impiedicaturi".
Sunt, daca privesc din perspectiva "cursului lin", cum o pui tu.
Dar eu le vad facand tot farmecul imaginii. Spasmul neputincios pe care l-am perceput eu se datoreaza lor si da bine cu ideea poeziei.
Sincer, eu asa cred.
Fiindca m-ai pus pe ganduri, am incercat s-o netezesc pe unde credeam. Dar piere efectul. Zic eu ca, de aceasta data, n-ai de ce sa te crispezi de "curs". E perfect.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#140435 (raspuns la: #140382) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dumnezeu Creatorul - de Jianu Neridan la: 14/09/2006 00:04:28
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
crestin
Vrei sa-L intelegi pe Dumnezeu, sa-L cunosti?Uita-te in jurul tau sa vezi frumusetea pe care a creat-o.Uita-te la tine insuti si minuneaza-te cat de minunat te-a creat.Daca vezi ceva rau in jurul tau sa stii ca nu e de la Dumnezeu, e opera vrajmasului sau.
Gandeste-te.Dumnezeu ne-a facut liberi si are mare rabdare cu fiecare dintre noi.Tu ai rabdare?Cata?Gandeste-te ca El ne da o multime de binecuvantari: sanatate, aer, soare, hrana, binecuvantari materiale, nevasta, copii ...si cum Ii raspundem noi?
Vrei sa-L cunosti pe Dumnezeu sa vezi ca exista?El a demonstrat ca ne iubeste pe mine si pe tine.Pentru ca nu exista alta cale de salvare pentru mine si pentru tine El a trimis pe Singurul Sau Fiu sa moara pentru noi pe crucea Golgotei.Ai inteles tu lucrul asta?Stii cat L-a costat pe El sa-mi dea mie si tie o noua sansa?
Sa stii ca El asteapta recunoasterea noastra."Recunoaste-L in toate caile tale si EL iti va netezi cararile."Analizeaza-ti sufletul.Duhul Sfant iti spune in constiinta- daca o mai ai- in ce esti vinovat fata de El.
Domnul este dragoste dar este si dreptate.Nu te juca cu cuvintele cand vorbesti de EL.Biblia spune "ca nu va lasa nepedepsit Domnul pe cel ce ia in desert Numele Lui"-Exod cap.20.
Argumentul cel mai bun ca Dumnezeu exista este ca vei vedea schimbarile pe care El le face in viata ta-in bine.Numai sa-I ceri.
latu - de alex andra la: 22/09/2006 18:16:11
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Oare ai putea fi creatza
Intr-o buna dimineatza?...:-))))


Chiar asa !
Oare-as putea?
Paru-i lins
Fara intins:))
Mintea-mi insa este creatza !
Uite, o sa-ti cer povatza:
Cum sa fac s-o descretzesc,
Lobii sa-i mai netezesc ?
Poate-asa, nitel mai plata,
Nu mai supar niciodata.

Lost without music in a world of noises
#147012 (raspuns la: #147005) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
reiau - de Bitterdream la: 09/10/2006 19:51:31
(la: DUPLICITATEA)
cu scuze daca va aparea a doua oara. este posibil sa se fi produs o incurcatura la upload.
deci.

(A fost o scapare din mana. Una dintre ele.
Elegant.)
Multumesc. Nu stiu cat de elegant, dar sincer de data asta, da.

(Vrei sa omori un vis? Spune-l. Impartaseste-l.
Asa te intelesesem si prima data.)
De asta o sa invatam sa ne pastram visele ascunse. Sa fim mai netezi, limpezi si rationali. Invat greu asta, dar invat.

(Nu cred nimic, nu am nici o senzatie. Ai uitat ca tin ochii bine inchisi?
Retragere pe toata linia? De ce?
De altfel, fiinta amorfa din descrierea ta, nu exista.)
Nu ma retrag. M-am dat doar un pas inapoi, am respirat, ca uitasem, si mi-am deschis larg ochii, m-am mai privit o data in oglinda sa vad daca sunt cu mine. Si o sa incerc sa-i tin asa. Cat despre fiinta amorfa, asa e, nu exista, desi uneori as fi preferat sa am o astfel de fiinta de schimb.

(Chiar nu pot sa rad decat de mine. Dar ma fac a rade de altii.
Pentru a fi in ton?)
O mica duplicitate personala, nu? Sau putin altceva.

(Inventarul e destul de trist. Ca orice inventar la care nu ies lucrurile bine.
Sau ca orice inventar pe care nu-l facem de teama ca lucrurile ar putea iesi altfel decat bine?)
L-am facut si tot nu e bine. L-am reluat si e la fel de rau. Pana la urma cred ca o sa trebuiasca sa mi-l asum.

(Am personalizat prea mult si acum platesc.
Radem, glumim - si-apoi platim. Nu disting surpriza in cele spuse. Si e bine asa.)
Un exercitiu mic de plata pentru o vina reala. Daca vina nu exista o sa inventez una. Numai asa, ca sa nu uit ca totul se plateste pe lumea asta.

(Totusi. Nu vrei sa vorbim despre duplicitate ?
Adica pe shleau?)
Adica da. E greu de ajuns la simplitate.


__________________________________
"i sit and watch the distant need,
that cracks me up and makes me bleed."
#150362 (raspuns la: #150270) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#155793, de anisia - de om la: 07/11/2006 23:47:42
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
ma dansezi? ;;) = oh, simt ca visez (sa nu ma trezesti in palme :)), visurile imi devin realitate! Incepem cu vals vienez (cel englezesc este mai fara imaginatie ;) ca sa-mi netezesc plushul si apoi trecem pe lambada ca sa ma desprafuiesc de emotia dansului cu tine :))
:))
PS: sa speram ca (nu)-l calcam prea rau pe coada pe ..pisu:))

----------------------------------------------------------
"Las lupii tineri sa se sfashie in arena, in timp ce eu flirtez cu doamnele..." :))
#155795 (raspuns la: #155793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...