a nstecu sens figurat enunt

Am zis plitiseala la sensul figurat. Cum sa fie plictiseala cu atatea pe cap?

Eu n-o pot disocia de notiunea de divinitate, decat cel mult in sens figurat. Sfintenia este starea de apropiere de natura originara si necorupta de a exista, care este caracteristica divinitatii.
As concluziona deci, ca dupa parerea mea nu poate exista sfintenie in afara divinitatii, daca un om face fapte proprii sfinteniei atunci acestea sunt doar efectul influentei naturii divine.

Iconoclast, in sensul figurat al cuvantului, inseamna contestatar al
valorilor, normelor sau ideilor consacrate prin traditie.

...La "provocarea" ta (pt. paianjen#13028, de hgrancea la Tue, 30/03/2004 - 18:08) voi incerca sa raspund intrebarilor formulate de mine insumi, despre SUFLET - evident FARA a avea pretentia ca opinia mea este "ultimul cuvint" care poate fi spus in acest domeniu.



--- Ce este "sufletul omului"? ---


- NIMIC mai mult decit SPIRITUL sau PERSONALITATEA lui.

...Nu am auzit niciodata afirmindu-se despre un bebelus de doua-trei luni - sa zicem - ca ar fi o persoana

spirituala / culta / inteleapta / pioasa / demna / cinstita / modesta / obtuza / ignoranta / aroganta / perversa / malitioasa / perfida / talentata / emotiva / sobra / prudenta / impulsiva / temerara /etc...

Toate trasaturile de caracter ale unui individ vor apare si se vor manifesta numai dupa ce creierul respectivului individ va fi atins un anume nivel de dezvoltare si maturizare intelectuala si emotionala, dupa ce acest individ a devenit CONSTIENT ca EXISTA... si are facultatea de a observa, analiza, sintetiza, asimila informatii, elabora idei... numai cind are deja VOINTA, si deci facultatea de a lua decizii, atitudini... in anumite circumstante... etc. Toate acestea sint strict legate de activitatea celui mai COMPLICAT si mai COMPLEX dintre toate organele: CREIERUL - singurul organ care pe linga functii strict fiziologice raspunde si de domeniul pshihic/intelectual al unui individ. Procesul de formare a caracterului si a personalitatii inceteaza in momentul in care creierul pierde controlul acestui domeniu, acest fenomen avind de obicei loc la moartea (creierului) individului. In orice moment, in cursul procesului de formare a caracterului/personalitatii individului, trasaturile de caracter sint "imprimate"/"salvate" in genele acestuia, asa cum este imprimata orice fel de informatie in memoria unui calculator de unde poate fi "rechemata" si intrebuintata/alterata, dupa nevoie.

--- Poate sa existe si sa se manifeste (gindeste? simte? vorbeste?) ca entitate separata de trupul material al individului? ---

- NU.

Luat IZOLAT de trupul individului, SUFLETUL/SPIRITUL nu e decit un set de informatii care, asemenea unui program de calculator de pe un CD/floppy, e INUTIL, ATITA TIMP CIT nu exista un calculator care sa-l citeasca/activeze.

(... Cind creierul MOARE, caracterul/personalitatea individului "ingheata" in forma in care l-a surprins momentul mortii creierului).

--- Este muritor sau nemuritor? ---

- Este MURITOR - la sensul PROPRIU.

(...Poate sa fie "nemuritor" doar in sens figurat: o persoana poate sa "traiasca" si dupa ce a MURIT... in functie de mostenirea spirituala - idei, influente, creatii artistice, etc. - pe care le lasa posteritatii...).


...ASA inteleg EU, ca exista si functioneaza "sufletul omului"... NU pot sa DEMONSTREZ ca intelegerea mea e cea CORECTA... dar, e o interpretare care SATISFACE logica mea...

"Dumnezeu este obiectul unui concept rational, care exprimã, regulativ, posibilitatea absolutã a unui lucru, nefiind el însusi un fenomen, adicã un dat al experientei.

Insa, în orizontul practicului, acolo unde legea moralã are ca obiect Binele suveran, Dumnezeu este însãsi conditia de posibilitate a Binelui suveran.

Dumnezeu reprezintã al treilea postulat al ratiunii practice.

Existenta lui Dumnezeu nu trebuie doveditã.

Fireste, în spatiul dialecticii transcendentale ratiunea produce dovezi ale existentei lui Dumnezeu:
-dovada fizico-teologicã;

-dovada cosmologicã;

-dovada ontologicã.

Toate acestea însã nu fac altceva decât sã "identifice" un obiect pentru Idealul ratiunii, ceea ce este imposibil,cãci Ideile (conceptele) ratiunii nu se raporteazã la obiecte ale experientei, nici nu pot astepta, vreodatã, o fenomenalizare a obiectului lor.

În orizontul practicului trebuie sã acceptãm existenta lui Dumnezeu, cãci altfel s-ar nãrui însãsi viata omului (fiintei rationale).

N-ar mai avea îndreptãtire existentialã Binele suveran, apoi legea moralã ar rãmâne fãrã obiect, libertatea s-ar aneantizã, dar odatã cu ea s-ar pierde si cauzalitatea, ceee ce înseamnã cã si cunoasterea, natura, lumea fenomenalã si-ar pierde temeiurile."

- "Tradus" in limba muritorilor de rind, textul de mai sus vrea sa zica - presupun - ca Dumnezeu la care face referire Biblia nu trebuie neaparat considerat un individ, cu chip si asemanare asa cum il prezinta Geneza 1:26-27, ci mai degraba o notiune abstracta... o necunoscuta pe care o introducem in mod conventional intr-un exercitiu de algebra pentru a facilita rezolvarea acestuia... si ca o consecinta, intreaga Biblie trebuie interpretata mai degraba in sens figurativ decit in sens literal.

Din punct de vedere personal, logica mea accepta notiunea de Dumnezeu ca persoana (individ) fizica (,) cu "chip si asemanare" (cu forma si contur!) - care efectiv vede, aude, vorbeste, se bucura, se minie, etc... deci si interpretarea Bibliei va fi acceptata in general in sens literal.


"te limitezi in gandire..."

- Posibil... In acelasi timp, nu avem nici o garantie ca (,) cu cit o teorie este mai sofisticata, cu atit probabilitatea ca aceasta sa fie mai aproape de adevar este mai mare...


"esti convins ca detii adevarul?"

- INTERESANTA intrebare, amice DESTIN, daca luam in considerare faptul ca fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com emana parca aerul si tonul unei autoritati supreme si ultime, in domeniul abordat, si apare formulat ca o AXIOMA absoluta, care nici nu mai necesita nici nu mai admite obiectii, completari, amendari, etc...

In ce ma priveste, spun intotdeauna ce gindesc si ma straduiesc sa expun si motivele pe care se intemeieaza presupunerile sau convingerile mele. Admit ca e posibil ca parerile mele sa nu reflecte neaparat si intotdeauna ADEVARUL, dar nu vad pe ce temei mi s-ar putea reprosa contrariul.


"daca accepti :
'Apocalipsa 21:1-3.'din care ai citat te contrazici singur...

- OARE?


"Unde va fi raiul ?

Unde va fi iadul ?

Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"

- DEPINDE de definitiile pe care le dam raiului, iadului, si sufletului.

Unde va fi raiul?

Daca raiul este Gradina Edenului, in virtutea ideii de restaurare a Pamintului la starea lui imediat dupa de la creatiune, raiul va relocat pe Pamint, probabil (?) ca parte constituenta din Noul Ierusalim la care s-a facut deja referire.

Prin extensie notiunea de rai poate sa se refere si la acel loc (undeva in UNIVERS - e irelevant unde!) unde rascumparatii vor fi transferati temporar pe perioada de reinoire a planetei Pamint, cind conform Epistolei lui Petru - 2 Petru 3:10 - si Apocalipsa 20:9, "pamintul cu tot ce este pe el va arde".

Unde e iadul?

Biblia nu suporta ideea existentei unui loc anume, permanent, in UNIVERS, unde sufletele despartite de trup ale celor rai ard - ad-literam - la nesfirsit. Toate textele care ar putea fi citate ca suport pentru o asemenea idee contin elemente metaforice sau alte figuri de stil care fac interpretarea lor literala doar partial acceptabila. Raspunsul la aceasta intrebare il dau tot 2 Petru 3:10 si Apocalipsa 20:9 care insista ca cei rai vor fi mistuiti de focul care se pogara din cer.


"Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"

- Obligatoriu amindoua, in conditia in care cele doua elemente nu se pot manifesta independent una de cealalta... dar acesta e din nou un aspect inca in discutie in contextul subiectelor "Sufletul" si "SUFLETUL ESTE NEMURITOR"...

Ce zici tu:
- "Tradus" in limba muritorilor de rind, textul de mai sus vrea sa zica - presupun - ca Dumnezeu la care face referire Biblia nu trebuie neaparat considerat un individ, cu chip si asemanare asa cum il prezinta Geneza 1:26-27, ci mai degraba o notiune abstracta... o necunoscuta pe care o introducem in mod conventional intr-un exercitiu de algebra pentru a facilita rezolvarea acestuia... si ca o consecinta, intreaga Biblie trebuie interpretata mai degraba in sens figurativ decit in sens literal."

Textul nu necesita "traducere"...numai a fi inteles....

Pe Dumnezeu nu poti sa-Lconsideri un individ...asa cum tu o faci...

tu continui cu:
"Din punct de vedere personal, logica mea accepta notiunea de Dumnezeu ca persoana (individ) fizica (,) cu "chip si asemanare" (cu forma si contur!) - care efectiv vede, aude, vorbeste, se bucura, se minie, etc... deci si interpretarea Bibliei va fi acceptata in general in sens literal."

Este parerea ta...

Am afirmat ca:
"te limitezi in gandire..."

"- Posibil... In acelasi timp, nu avem nici o garantie ca (,) cu cit o teorie este mai sofisticata, cu atit probabilitatea ca aceasta sa fie mai aproape de adevar este mai mare..."

teoriile au alt criteriu de credibilitate nu sofisticare!!!

La intrebarea mea:
"esti convins ca detii adevarul?"

Tu raspunzi cu inscenari:

"- INTERESANTA intrebare, amice DESTIN, daca luam in considerare faptul ca fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com emana parca aerul si tonul unei autoritati supreme si ultime, in domeniul abordat, si apare formulat ca o AXIOMA absoluta, care nici nu mai necesita nici nu mai admite obiectii, completari, amendari, etc..."

De unde o asemenea afirmatie???..."fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com...

Este mai usor cat de elementar de fapt...!!! sa aducem afirmatii fara suport decat sa venim cu argumente in discutii dealtfel libere...

Pe ce subiect al meu nu ai fost admis cu obiectii,complectari, amendari?

Dai dovada de instabilitate in gandire,de aici apar acele contraziceri de unul singur...

tu afirmi:

"Prin extensie notiunea de rai poate sa se refere si la acel loc (undeva in UNIVERS - e irelevant unde!) unde rascumparatii vor fi transferati temporar pe perioada de reinoire a planetei Pamint, cind conform Epistolei lui Petru - 2 Petru 3:10 - si Apocalipsa 20:9, "pamintul cu tot ce este pe el va arde".

Acum afirmi :
"(undeva in UNIVERS-e irelevant unde)" si in alt loc,afirmi: "ca locul oamenilor este numai pe pamant"

te contrazici nu?

ce mai zici in continuare:

"Biblia nu suporta ideea existentei unui loc anume, permanent, in UNIVERS, unde sufletele despartite de trup ale celor rai ard - ad-literam - la nesfirsit."

deci din nou te contrazici singur...nu pe pamant ci in "UNIVERS"este locul ...

La intrebarea mea:
Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"

tu raspunzi:

"- Obligatoriu amindoua, in conditia in care cele doua elemente nu se pot manifesta independent una de cealalta... dar acesta e din nou un aspect inca in discutie in contextul subiectelor "Sufletul" si "SUFLETUL ESTE NEMURITOR"..."

Aici da-mi voie sa afirm ca este o mare confuzie...de ce obligatoriu?de ce elemente?de ce nu se pot manifesta independente una de alta?

Cand corpul a trecut in nefiinta ce-l mai leaga de suflet?

Cum se mai manifesta un corp neinsufletit?

Cum acest corp neinsufletit sa nu se poate manifesta independent de suflet?

Fie ca intelepciunea sa ne "guverneze" gandirea...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Cred ca exemplul cel mai bun de iubire absolut pura este (cu scuzele de rigoare pentru cei cu alte credinte) dat de Isus. El spunea ca trebuie sa ne iubim dusmanii, si cand cineva iti da o palma sa intorci si obrazul celalalt. Acum acest principiu e considerat inaplicabil, si cei ce il invoca sunt crezuti ipocriti. Dar in cazul lui Isus chiar era adevarat, el ii iubea pe toti (fie ei chiar pacatosi, chiar pe calaii sai) indiferent de ceea ce facusera si ce gandeau. Ca sa ai o iubire atat de pura trebuie sa ai o inima foarte mare, si sa fii foarte generos. Si trebuie sa ierti din inima orice scapare si orice greseala - eroarea e omenenasca.

Isus nu avea numai o inima mare, avea o perceptie fara de margini, a absolutului daca pot sa ma exprim asa. In sensul ca era atat de "in joy" - in contat direct/fericire deplina - cu Dumnezeu incat vedea in jur numai creatia lui Dumnezeu. Tot din jur, natura, pietre, stele, oameni, tot. D-aia a zis ca trebuie sa ne iubim dusmanii si sa intoarcem obrazul. In sensul asta. Adica sa ajungi sa vezi totul in jur prin prisma creatiei divine si sa fii tolerant cu toti (si sa-i iubesti in egala masura, chiar daca iti dau palme...in sensul figurat). E ca si cum Dumnezeu e tatal tau si al tuturor (al creatiei in fond). Ei bine, acest tata (sau mama sau "ceva-ul", cum il percepe fiecare) are aceeasi dragoste egala fata de toti ca doar el i-a creat pe toti. E precum un parinte care-si iubeste copiii in aceeasi masura, indiferent de faptele copiilor.

Asta e dragostea fara conditii, iubirea pura, fara de limite. Restul sunt apa de ploaie (daca facem comparatia cu dragostea divina) sau ma rog...ceva de genul o steluta mica fata de o galaxie de sori. E ca si cum ai compara culorile celui mai frumos curcubeu care coboara peste o vale cu...culoarea mov, simpla, doar ea.

Stiu ca nu are legatura cu subiectul initial comentariul meu dar mi-a venit sa scriu aici. Sper ca nu v-ati suparat.

"Dupa un numar de reincarnari - timp in care acest interes spiritual va creste si va fi din ce in ce mai puternic - fiinta umana respectiva va deveni una cu Dumnezeu."

- In ce sens va deveni una cu Dumnezeu: in sens propriu?... In sens figurat?... In ambele sensuri?...

Ce se intelege prin "Dumnezeu" in contextul de mai sus: un Dumnezeu personal/individual?... O forta/oarecare forma de energie?...


"Oricum, dupa religia hindusa, nici un suflet nu va rataci la infinit prin reincarnari, ci se va intoarce intr-un tarziu la originea sa."

- ...Scopul... ratacirii... fiind in final, care?...

"...dupa religia hindusa, nici un suflet nu va rataci la infinit prin reincarnari, ci se va intoarce intr-un tarziu la originea sa... scopul... ratacirii... fiind in final... unirea cu Dumnezeu."

- Deci, sufletul purcede de la originea sa - DUMNEZEU -

...si dupa ce rataceste o vreme prin UNIVERS...

se intoarce la originea sa - DUMNEZEU -.

Care a fost scopul peregrinarii (ratacirii)?... De ce e nevoie de voiajul asta?...

(...Nu mi-ai dat nici un raspuns la primele intrebari din mesajul meu

#32276, by Paianjenul on Sun, 26/12/2004 - 21:46:

- In ce sens va deveni (sufletul) una cu Dumnezeu: in sens propriu?... In sens figurat?... In ambele sensuri?...

- Ce se intelege prin "Dumnezeu" in religia hindusa: un Dumnezeu personal/individual?... O forta/oarecare forma de energie?...)...

Luati primul capitol biblic din cartea Genezei :

1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. 3 Dumnezeu a zis: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. 6 Dumnezeu a zis: "Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape." 7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. 8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua. 9 Dumnezeu a zis: "Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!" Şi aşa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11 Apoi Dumnezeu a zis: "Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ." Şi aşa a fost. 12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia. 14 Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; 15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost. 16 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra. 20 Dumnezeu a zis: "Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului." 21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. 22 Dumnezeu le-a binecuvântat, şi a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ". 23 Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea. 24 Dumnezeu a zis: "Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor." Şi aşa a fost. 25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. 26 Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ." 27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. 28 Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ." 29 Şi Dumnezeu a zis: "Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră." 30 Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde." Şi aşa a fost. 31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Multe din Biblie sint scrise si neschimbate din timpuri stravechi, cind se faceau cele mai simpliste speculatii pe marginea universului. "La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul" reflecta credinta veche ca Pamintul ar fi fost centrul universului (saracul Bruno, de-asta a fost ars). "Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi." Zi, noapte, e clar ca nu corespund celor 24 de ore in care Soarele isi reflecta lumina pe Pamintul rotund, aflat in rotatie.

Apoi, chiar teologii sint unanim de acord ca multe din Biblie sint scrise metaforic, in sens figurat. Poate intreaga Geneza, in simplitatea ei zdrobitoare si banala, nu vrea nicidecum sa spuna ca Dzeu si-a creat de la o zi la alta cele din jur cu usurinta cu care-ti creezi niste jucarii. Totul e mai degraba alegoric, iar cind spunem ca "noi sintem creatia Lui" poate fi foarte bine interpretat in sens metafizic, de genul "realitatea inconjuratoare e rodul creatiei noastre spirituale".

Cititi si textul http://www.rcrwebsite.com/genesis1.htm, care pare foarte interesant, referitor la Geneza si evolutie. Extrag si-aici doar pasajul de inceput :

Multi crestini nu realizeaza ca evenimentele relatate in cartea Genezei au un caracter literar si istoric (indeosebi Gen.1-11), acestea facand parte din temelia credintei crestine. Toate doctrinele biblice ale teologiei isi trag radacinile, direct sau indirect, din cartea Genezei. De aceea, a o accepta ca atare este o conditie esentiala pentru a-l intelege pe Dumnezeu si planul Sau pentru om. Daca Geneza este doar un mit sau o alegorie, atunci doctrinele crestine nu au nici o baza.
Pe de alta parte, multi crestini au adaugat evolutia Bibliei, pozitie ce-l accepta pe Dumnezeu ca creator dar il limiteaza pe Acesta procesului evolutiei. Pozitia aceasta este daunatoare crestinului din mai multe motive. Haideti sa privim in detaliu la cateva argumente crestine importante, pentru a demonstra de ce trebuie sa se militeze pentru o Geneza literara.

Ai dreptate, e-o contradictie : psihologia considera fericirea sentiment, iar ratiunea tine de cognitiv, deci sfere diferite... Termenul poate fi totusi folosit in sens figurat si presupune nu fericirea fortata prin meditatiile logice, cit mai degraba simplificarea acelor multiple aspecte ce ne fac sa fim de fapt nefericiti. Cu alte cuvinte, constientizezi ca gradul de satisfactie creste cu lasarea la o parte a atitor false probleme, cu renuntarea la a te mai consuma pentru toate nimicurile, cu bucuria gasita in placerile simple si neinsemnate ale vietii. Direct si pe sleau (si cred ca, intr-o masura, ma include si pe mine :)) : fericirea epicuristului creste cu gradul sau de ...nesimtire ;)

Din pacate, resemnarea nu mai lasa loc nici de asteptari... de ce nu? in poezia ei, horsa dadea de inteles ca resemnata asteapta pe cineva sa plece. deci asteapta...uite un exemplu clar ca resemnarea lasa loc la asteptari. nu la cele cu sens figurat, in sensul de sperante (cred ca la astea te-ai gandit, nu?), ci la cele proprii (astept sa se intample ceea ce resemnata stiu ca se va intampla...ceva de genul asta). e chestiune de nuanta, aici. e chestiune de unghiul din care privesti lucrurile.

scuze ca te contrazic, dar nu-i nicidecum vorba de perceptie. e ca aceiasi doi termeni pot reprezenta doua lucruri esential diferite si au DEFINITII diferite, depinde din ce pct de vedere ii consideri. Materialist\idealist au capatat si sensul (diferit) de pe urma prin considerente la mod figurat. Dar acest ultim sens n-are nimic de-a face cu modul FILOZOFIC in care poti percepe existenta in sine.

Exemplu: unul poate fi idealist (in sens FILOZOFIC) si crede in lumea conceputa de Dzeu, dar in viata poate fi "materialist" (cu sens FIGURAT), ghidindu-se dupa bani si avutie.

= de unde stii ca este LATz; doar din mesajul in ca am tachinat-o pe Honey? Poate este LATU (lunga slaba si zaluda in versiune masculina :) sau LATU' piciorului (ca la fotbal ...da-i cu latu ;)?
... sau forma prescurtata de la "lacatus"
... sau Lica-Anton Theodorescu-Udriste
... sau LaToya Jackson (unde as fi pus U in loc de J, ca sa nu se prinda nimeni...:-)))

Hai scuze LATU-le
Nici un motiv de scuze. "Radem - glumim, dup-aia platim"...:-)))
(Rac: "platim" este aici in sensul figurativ...:-))))

dupa cum am vazut ca incerci sa o "strangi" pe irma
Daca tu ai avut senzatia ca eu o "strang" pe irma, atunci probabil ca am inteles eu gresit partea din postingul ei, cu Inca iti dau tarcoale, te adulmec, incet-incet ma apropii....:-)))

Esti echilibrat, citesti/asculti, te gandesti si apoi aplici
Incerc si eu sa tin pasul...:-))

totusi un patos tot pui la...radacina
Vrei sa zici ca "dracul nu e asa negru"?...:-)))

Incerc sa asimilez cele spuse de tine.Voi raspunde doar punctual.
In plus nu m-ai jignit.
Insa in acest ultim mail imi vine destul de greu sa descifrez ceea ce ai vrut sa spui.As prefera un limbaj putin mai concis.

1.Despre exemplul cu fumatul.-nu e tocmai cum spui. Fumatorii nu mai pot fi convinsi ca nu e sanatos ceea ce fac pentru ca ei stiu deja acest lucru.Pentru ei insa acest viciu e o necesitate fiziologica/psihologica pe care nu o pot controla.
Cu toate ca am schimbat putin sensul dat de tine "exemplului cotidian "analogia cu povestioara biblica se pastreaza.

Semnul pe care il cereau fariseii era chiar in fata lor.
Insa ei nu doreau ca sa vada.

2. Hristos, Duhul Sfant, si Dumnezeu NU SUNT PERSOANE.
Dragul meu Catalin, imi spui ca in crestinism "persoanele" reprezentand Divinitatea nu se identifica cu creatia, INSA: Isus spune "Eu sunt calea".
El se identifica cu calea(la propriu si la figurat)."Eu sunt viata"(se identifica cu viata)"Eu sunt adevarul". Oare cine rastalmaceste cuvintele lui eu sau tu. Eu inteleg sensul figurat al cuvintelor, insa nu exclud nici sensul propriu al acestora, care mi se pare chiar mai profund si la fel de adevarat.
Imi spui ca nu te poti identifica cu ceea ce faci.
Insa iti raspund:Exista o vorba care spune ca "Omul se cunoaste dupa faptele sale." - si aceste vorbe rafinate de subconstientul colectiv sa stii ca ascund mult adevar. Egoul tau se identifica cu ceea ce face, ceea ce spune, ceea ce gandeste.Si tot egoul tau este cel care spune: eu nu sunt faptele mele, eu nu sunt gandurile mele... paradoxal ! ...nu-i asa?...EGO-ul asta ne joaca feste, ne pacaleste. E drept ca nu esti gandul care iti trece prin cap insa te identifici cu el. Cum scapam de aceasta rastalmacire pe care EGO-ul o genereaza? Poate imi raspunzi tu din punctul de vedere al ortodoxiei.
Insa pana ce vom scapa de ego ne vom identifica cu ceea ce facem.


3.Tu imi argumentezi cu afirmatii de genul "Calea e Biserica, Adevarul e Ortodoxia, Viata e Hristos."
A spus oare Iisus asta? Biserica a spus-o.
Chiar tu Il citezi pe Iisus care zice"Eu sint Calea, Adevarul si Viata"
Si mai stiu si eu o alta vorba "Moda este pentru cei lipsiti de bun gust, bunele maniere pentru cei lipsiti de bun simt, si biserica/religia pentru cei lipsiti de credinta".
Nu as vrea sa atac biserica insa chestia asta cu "Calea e Biserica, Adevarul e Ortodoxia, Viata e Hristos." este pentru cei care nu mai ajung la adevarurile propovaduite de Iisus, care nu mai au suficienta credinta, caci tot Iisus a spus ca biserica se poate cladi in inima fiecaruia, ca acel adevar pe care il cauta in biserici se regaseste deja in sufletul tuturor.
Repet, nu atac biserica. Are utilitatea, meritele, si partile ei extraordinare. Insa sunt de asemenea multe fete ale ei care si-au pierdut spiritul autentic.

PS. Pt a evita mesaje asa de lungi hai sa discutam problemele punctiform.
Punct de plecare: Tu ce intelegi prin "Eu sint Calea, Adevarul si Viata"
Cum ne putem diminua EGO-ul.


PS2: M-ai intrebat dc sunt de acord cu biblia si cat accept din crestinism si ortodoxie.
Cred in Iisus si in Dumnezeu. Respect toate religiile care te pot aduce mai aproape de Dumnezeu, deci accept si simpatizez atat crestinismul cat si otodoxia. Biblia de asemenea releva adevaruri minunate si profunde. Insa nu cred orbeste in fieccare cuvintel din biblie. E o carte veche si in numeroase randuri tradusa ba chiar si modificata pe ici pe colo(in multe locuri).
Insa daca am afirmat ca cred in Iisus, de asemenea trebuie sa-ti spun ca si Budismul si Hinduismul au si ele lucruri minunate.

vad bine ghilimelele ... totusi nu inteleg care ar fi sensul figurat ...
asa cum daca nu te misti citeva minute nu paralizezi ..nici linistea exterioara sau interioara nu duce la surzenie ... si atunci ? unde e problema...
aici e vorba de autocontrol

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com

"Numai ca asta este dorinta ta, si a mea de altfel, de a trai in afara obisnuitului, a banalului, a conventionalului."

Mi-am amintit de primul tau mesaj la aparitia mea in cafenea. Eu ziceam ceva de un demon sinucigas, si ca raul are capacitatea de a se sinucide in noi de dragul binelui, in timp ce invers nu se prea aplica, ca e mai bine rau si capabil de nebunii (rau si viu!) decat bun si inert (bun si mort, in sens figurat). Tu mi-ai zis ca cineva neavizat ar putea lua asta ad literam, cu efecte neprevazute, cam ce ziceai mai devreme si despre visatori (unii). Si acum ma intorc la ce spuneai atunci si spun ca ai dreptate, ca nu trebuie sa sarim etape, ca ne jucam cu viata numai dupa ce o intoarcem pe toate partile si ne asiguram ca am "consumat" tot. Ca de obicei mai e ceva care sa ne surprinda si fara sa facem tumbe. Si ca extremele te pot imbogati atunci cand ai suficient control, altfel e destul de probabil sa te ducat la o "supradoza" (mai mult in sens figurat, desi nu-l exclud nici pe cel propriu!) si sa ramai doar cu extrema incantare a unui ultim flash!

exista greseli pentru care se pot inchide ochii si greseli care pot schimba radical sensul unui enunt. la admiterile de prin facultatea de litere se tine foarte mult cont de folosirea corecta a cratimei (pt ca totusi... e la mintea cocosului), insa amendamentele aduse doom-ului de la an la an reprezinta sfera greselilor oarecum acceptate in masura in care lucrarea de admitere nu refuleaza cu asfel de greseli.
schimbarea cu 'sunt' in loc de 'sint', 'cat' in loc de 'cit' inca se produce si mi se pare normal ca pentru ceva vreme de acum in colo sa se accepte varianta demodata la care multi nu renunta asa una cu doua.. pe de alta parte mi se pare de-a stangul hilar faptul ca multi au adoptat schimbarea insa intr-un mod defectuos (antreprindere, sant, a cobora)
diacriticele pot fi folosite cu usurinta pe calculator. eu am scris cu markeru' pe tastele corespunzatoare diacriticelor si pana sa se stearga deja invatasesem sa le scriu fara a ma uita prea mult la tastatura. chiar urmaream de curand niste discutii pe un chat suedez si am fost fascinat de faptul ca oamenii aceia umpleau fereastra de chat cu diacriticele specifice limbii lor, care in mod cert sunt mai multe si apar mult mai des in cuvintele suedeze comparativ cu limba romana. probabil la ei ignorarea acestor diacritice ar conduce la o prea mare ambiguitate. si nu e exclusa varianta respectului propriei limbi, asta spre deosebire de natia romanilor imbibata in dezinteres si decadenta. misto tara!...

ca tot am vazut un comment precedent referitor la asta: punctele de suspensie marcheaza si o pauza mai lunga in vorbire (cand vrei sa lasi interlocutorul/cititorul sa se prinda de o aluzie de exemplu). iar in conditiile in care comunicarea scrisa nu dispune de mimica, expresia fetei, reactii, tonalitatea vocii etc, efectul acestora trebuie reprodus altfel si anume prin folosirea mijloacelor accesibile.

"Napustitul" e parte din topic? Sau e un fel de buluceala simpatica?
"Napustitul" l-am preluat din mesajul anterior, unde a avut un sens figurativ...:-)
__________________
Things to do today:
1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

exista cel putin doua tipuri de comunicare, referitor la limbajul folosit.
prima ar fi caracterizata prin precizie, claritate. prin punere de intrebari care sa ajute la dezambiguizarea mesajului.se mai numeste si modelul preciziei.este functionala, cand este folosita in parametri adecvati. se adreseaza mai mult emisferei stangi.(rationalului)
al doilea tip se bazeaza pe sensul figurat, pe metafora. se mai numeste si modelul milton. e uimitoare pentru ca iti poate releva lucruri nebanuite despre tine si celalalt. se adreseaza emisferei drepte.(intuitiei)
in functie de situatie, le folosim pe amandoua.sunt oameni care o prefera pe una alteia. ambele sunt utile daca sunt folosite bine.


---------------------------------------------------------------------
libertatea este dincolo de zidurile pe care noi insine ni le ridicam