a nu avea incredere in prieteni

Cred in prietenia care depaseste stadiul de curiozitate, de incantare in prezenta celuilalt. Prietenia este prima scoala la care ne formam, iesiti de sub incidenta sfaturilor si afectiunii parintesti. Inca de mici intindem mainile in directia celuilalt. De aceea ne si tremura astazi atat de tare.:) Dar prietenie fara simtul umorului nu prea se poate - incrancenare in prietenie nu trebuie sa existe... Intai sa ne impacam cu noi insine si pe urma sa ramanem pe pozitii... Ce prieten este acela care satisface doar nevoile constiente ale celuilalt? Care, la gandul ca a ranit un prieten, isi devine dusman? Inapoi pe baricada! :)

Cu toata increderea in prietenie.

nu ii alegi tu, va alegetzi de comun acord
"prietenie" este starea aia unica in care simtzi ca esti foarte apropiat de cineva, ca ai incredere in el, ca poptzi sa itzi dai viatza pe miinile lui cu incredere...

am prieteni in jurul lumii si unii sunt f bogatzi, altzii nu au dupa ce bea apa... dar sunt la fel de prieten cu ambele categorii

prietenia nu este despre cit iei de la cineva ci cit dai/oferi cuiva...

nu il alegi doar tu, va alegetzi de comun acord

"prietenie" este starea aia unica in care simtzi ca esti foarte apropiat de cineva, ca ai incredere in el, ca potzi sa itzi dai viatza pe miinile lui cu incredere...

am prieteni in jurul lumii si unii sunt f bogatzi, altzii nu au dupa ce bea apa... dar sunt la fel de prieten cu ambele categorii

prietenia nu este despre cit iei de la cineva ci cit oferi cuiva...

Propunerea mea pentru cele trei pedepse a fost pur si simplu o gluma. Nu trebuie sa-mi dovedesti mie acte de bravura, de fapt nimanui.

respect foarte mult dreptul la anonimat; si eu nu vreau sa dau prea multe detalii despre mine. Imi protejez familia cit mai mult. M-am ars prea mult avind incredere in prieteni 9foarte buni la acea vreme): mii de sterline si o casa in Romania....asta este insa alta poveste care incerc sa o pun in trecut. Am invatat din experienta proprie...desi foarte scump.

Si nici nu cred ca trebuie sa iti aduci aminte de timpuri intunecate petrecute in Romania sau in alta parte. De fapt nu trebuie sa dai socoteala nimanui.

Sint circumspect cam la tot.

Faptul ca 'I pulled your leg', dupa cum stii, nu este prima data. Gasesc tentativele tale de a-ti cere iertate prea nostime sa nu comentez...:). Iti amintesti Anita47?

Pe sleau acum, mi se pare cam ciudat ca mesajele tale, care initial abordau subiecte legate mai mult de viata lui Ozzy (sex, drugs, drinks, music) s-au transformat acum in cele de 'indian cugetator'.
De aceea incerc sa vad la 'what you are up to now'...:) Din curiozitate.

Am sa-ti trimit adresa mea de e-mail pe mesaje private...:).

Numai bine

Stii tu, tipii ãia rãi de care mama ţi-a spus sã te fereşti întotdeauna.
tu nu ai invatzat ca trebuie sa faci ce face popa, nu ce zice el...;)?

lasand gluma la o parte, cel mai bun prieten al meu (prietenie ce dureaza de peste 20 de ani) este unul dintre baietii aceia rai de care pomenesti si dupa care multe fete s-au uitat cu coada ochiului. este omul care m-a ajutat in cele mai grele momente ale mele, care m-a invatzat cele mai multe lucruri despre viata, despre incredere, despre prietenie, despre sufletul omului. am mai degraba incredere intr-un astfel de barbat, caruia-i citesti intentiile cu usurinta, decat intr-un fandosit cu sapte facultati, lac pe unghii si poza mamii in portofel.

continuare la #51599, de gigi2005 la Fri, 27/05/2005 - 04:27

La liceu am avut o prietena; surori sa fi fost si nu ne intelegeam asa. Eram nedespartite...Tot acum am cunoscut si prima dragoste; iubire dureroasa cu fluturi in stomac, iubire de copii si adolescenti in acelasi timp...Prima mea iubire, pe care n-am uitat-o si n-o voi uita niciodata...
Formam un trio super, mai ales dupa clasa a 10-a cand "treapta" a despartit multi prieteni. Aveam incredere in prietenii mei cei mai buni, iubitul meu "C" si scumpa mea "A"...pana intr-o zi cand...
Era intr-o sambata si eram singuri la "C" acasa, invatzam pentru teza. Dintr-un caiet cade o notitza. O iau sa o pun la loc si vad scrisul lui "C" si numele lui "A" pe ea. Curiozitatea ma ardea... si am citit: "A" este dorinta mea. Eram in clasa a 12-a si eram prieteni de aproape 3 ani. Eram un cuplu cu traditie la un liceu bun din centrul Bucurestiului. Mai aveam putin pana la bac si prietenul meu era pe cale sa ma paraseasca pentru prietena mea cea mai buna...N-am mai vazut literele din carte...la teza am copiat cu nerusinare...l-am urat...Am jucat teatru prefacandu-ma ca nu stiu nimic. Devenisem un observator redutabil, cercetam si interpretam toate privirile si cuvintele...M-am mobilizat pentru bac, am intrat la facultate, a intrat si el, dar "A" nu a intrat. Eu am inceput cursurile el a plecat in armata. Despartirea a venit firesc, mi-a scris, nu i-am raspuns, mi-a scris iar si atunci i-am spus de toata framantarea si suferinta mea si de faptul ca ceea ce au facut ei se numeste iselaciune.
Atunci am aflat ca ea ii facea ochi dulci de mult, ca iesisera impreuna de multe ori fara mine, ca facusera dragoste (eu cu "C" nu am facut dragoste niciodata. E singurul meu regret in ceea ce-l priveste) ...
De atunci am inceput sa nu mai am incredere in oameni... si mai ales in prieteni. De fapt sunt singurele persoane care mi-au ranit sentimentele... Restul a fost pura intamplare.

Asta am vrut sa subliniez si eu Anisia...
Cat despre....' intamplare impartasita ces-a solicitat a nu fi spusa mai departe"...probabilitatea ca 'spusul mai departe' sa nu se intample mi se pare infima.
In momentul cand impartasesti ceva cuiva, urmand a-i solicita sa nu spuna mai departe, inseamna ca ai incredere in acea persoana, corect?
Imi vine acum in minte prima lege a silogismului din logica:
daca a=1 si b=1 si c=1 si a -->b =1 si b-->c =1 atuci si a-->c =1(1=adevarat)
in cazul nostru
daca o persoana 'a' are incredere intr-o persoana 'b' si 'b' are incredere intr-o persoana 'c' inseamna ca......persoana 'a' are incredere si in persoana 'c' :))

Cum e f. putin probabil ca pentru persoana b sa nu existe cel putin o alta persoana in care sa aiba incredere, in momentul cand 'impartasesti' ceva cuiva, iti asumi practic tot cercul lui de incredere.

Poate ca logic is overrated si mai ales, poate ca am tinut eu minte gresit silogismul...eh, m-am jucat un pic:) Vin cu un argument care s-ar putea sa convinga: prieteniile sau amicitiile virtuale! Se fac confesiuni mult mai degajat decat prietenilor apropiati fizic tocmai pt ca probabilitatea de a te intersecta cu celelalte puncte de pe cercul de incredere al prietenului virtual este foarte mica, iar asta cnofera o anumita protectie faptului impartasit si implicit tie.

"dincolo de o oaresicare curiozitate naturala, eu nu vad necesitatea dezvaluirii vizuale, poate doar ca un act de politete intre corespondenti"

corect! nu-i o necesitate...dar, politicoasa nu sunt de felul meu.

vad dezvaluirea ca pe un act de incredere, de prietenie :)

Din pacate sunt cazuri in care investitia ne costa o gramada de ani si pe urma realizam ca am fost doar folositi... :(
Doare cumplit. Ma intreb de cate experiente de genul acesta e nevoie pentru a ne pierde definitiv increderea in prieteni, in ideea de prietenie.

...si spun "inimioare de copil'' pentru ca in acest moment mi-a venit in minte un baietel de la o alta grupa, pregatitoare (avem clasele alaturate), care in fiecare dimineata cand il aduce mami la gradi se uita cu ochii in lacrimi la ea si suspina de ti se rupe sufletul si o roaga sa nu il lase acolo, sa il ia cu ea, ca "o sa mi se franga inimioara mea de copil mic de dorul tau!"...E acelasi speach de vreo 2 ani.Zambesc cu drag.
Am banuit bine ca partea cu ignoratul s-ar putea sa nu functioneze.Ci din contra.
Pune-l la treaba.Implicati-l in treburile voastre de fiecare seara ca si cum ar fi un adult cu drepturi depline. Sau, ma rog, asa sa ii dai impresia. Sa te ajute la bucatarie, pe sotul tau - daca e cazul. Da-i sarcini care sa fie cu o oarecare dificultate pentru el. Spune-i mereu ca "de acum e baiatul mamei el mare, care o ajuta pe mami, si mami e mandra si fericita ca in sfarsit are un ajutor". Ideea este sa realizeze de ce nu poti fi tot timpul la dispozitia lui si sa vada singur cat dureaza sa faci o mancare, sa speli sa calci etc. Dar - atentie !- sarcinile sa nu fie sub forma unui ordin ! Ci sub forma solicitarii ajutorului sau, ca sa termini mai repede sa te poti juca cu el.Acelasi lucru cred ca ar fi util sa il faca si sotul tau. Ar fi bine si pt tine, pt ca ti-ar lasa si tie sa ai un timp al tau ( din ceea ce intuiesc si nu cred ca sunt prea departe de adevar, cam cade in sarcina ta piticul), ar fi bine si pt pusti pt ca ar avea "timpul lui cu tati, ca intre barbati" si ar fi benefic si pt sotul tau, pt ca i-ar castiga incredere si prietenia in sudarea unei relatii viitoare tata- adolescent. pentru ca acum se pun toate bazele, in absolut tot.
Jumatatea aceea de ora sa ramana bucatica voastra de timp aparte.
Fa o testare 2-3 zile si vezi cum e.
Psiholog- da, cunosc o foarte buna dna doctor psiholog, specializata pe lucrul cu copiii, o sufletista. Din pacate, ma tem ca suntem din orase diferite. Insa lasa-mi 2 zile ca sa vorbesc cu ea sa vad pe cine cunoaste in Bucuresti.
Ai sa vezi insa ca si psihologul va merge pe aceeasi idee : sa ii ocupi timpul pana la momentul in care un program va deveni obisnuinta.
Il trimiti in tabara in vara? Este foarte bun regimul de tabara in dezvoltarea personalitatii.
Mi-a placut ceea ce ai spus cu jocurile. "fa tu, ca eu ma uit!".II este drag si e fericit pur si simplu ca sunteti langa el. Nu joaca in sine e obiectul atentiei lui, ci voi. Ceea ce e un lucru extraordinar. Si stii de ce? Pentru ca este semnul unei legaturi foarte puternice intre voi si acest lucru este deosebit de important pentru o legatura viitoare. Asa cum ti-am spus si mai sus, acum e momentul in care se sudeaza - sau se rup legaturi. Ori , daca fericirea lui e sa va aibe in preajma tot timpul, gandeste-te ce relatie buna veti avea mai tarziu, cand va ajunge la varsta adolescentei !
E dificil acum si e frustrant pentru tine.Pentru ca si tu ai nevoie de atentie si de timpul tau. La fel si sotul tau. Piticul poate sa inteleaga lucrul asta. Mergi pe ideea de a-i da impresia ca, ajutindu-te, te protejeaza. Ar trebui sa functioneze. Le place sa se simta importanti.

Spuneai la un moment dat in raspunsul tau ca nu iti pot da seama cine sunt eu. Ei bine, nici eu, nu prea cunosc raspunsul la aceasta intrebare. Dar cred ca vreme indelungata am fost o randunica mica si vulnerabila, inocenta si lipsita de aparare, de prieteni adevarati si de o motivatie pentru a fi fericita, ratacita intr-o lume plina de fiinte perfide si profitoare, in care cu greu isi putea gasi un loc fara a deveni asemeni lor.
O randunica care a vazut multe lucruri rele si a trecut prin nenumarate incercari dureroase dar care "cu timpul" a invatat ca in viata trebuie sa dea dovada de multa rabdare si intelepciune daca vrea sa ajunga la "liman".(..).
Dar intr-o buna zi mica randunica a gasit ceea ce cauta de mult: PRIETENI! Nu erau prea multi, dar erau atat de draguti cu totii, sau cel putin asa pareau. Micuta randunica era in sfarsit multumita, iesea cu prietenii si se bucura de viata simtind ca traieste din nou. In sfarsit rasarea si pentru ea o mica speranta de a iesi din rutina plictisitoare si amara. Si a fost atat de bine o perioada, totul era atat de minunat , in sfarsit nu se mai simtea singura si abandonata. Insa dupa vreun an, au aparut probleme in paradisul ei, prietenii pe care ii admira, ii respecta si ii iubea s-au dovedit a fi extrem de parsivi, ba unii din ei chiar rautaciosi si plini de ura si invidie...Si din nou a fost dezamagita biata randunica, fatal si teribil de viata asta nedreapta...Si singurul lucru care ii venea in minte mereu era o singura intrebare: de ce?
De cele mai multe ori in viata suntem dezamagiti de oamenii la care tinem cel mai mult, si asta doare cel mai tare, pentru ca de restul nu ne pasa chiar atat; dar de ce oare trebuie sa fie asa? De ce atata suferinta? Si mai ales de ce oare ii ranim tocmai pe cei la care pretindem ca tinem mult?
Sunt atatea intrebari la care cu greu putem gasi un raspuns tinanind cont de rautatea de care dam dovada zilnic si de ura care pune stapanire pe intreaga lume...Este oare mai usor sa faci rau decat bine? Avem o satisfactie mai mare? Ce fel de satisfactie poate fi sa il vezi pe cel de langa tine nefericit si sa sti ca TU esti cauza amarei lui suferinte? Te mai poti numi oare om?
Iar acum, ranita si total dezamagita de cei pe care ii respecta, ii admira si ii iubea atat de mult, mica randunica va cauta sa ii uite, consolandu-se cu gandul ca poate a gresit pentru ca si-a deschis prea mult sufletul fata de ei. Dar tot sufera in tacere deorece nu poate intelege de ce daca ea a investit in acele relatii timp, intelegere, sentimente si chiar a pus mult suflet, binele pe care a incercat sa il faca, a fost recompensat cu atat de mult rau.
Dupa aceasta experienta in care a vazut cum prietenii cu care se intelegea atat de bine si carora le-a fost alaturi ori de cate ori i se solicita ajutorul s-au indepartat rand pe rand din cauza unor prostii pentru ca altfel nu pot sa le numesc, mica randunica a ramas cu multe sechele si nici chiar OMUL pe care il iubeste si care o iubeste nu le poate intelege, pentru ca el e o altfel de fire, pentru care tradarea unor prieteni nu are o insemnatate atat de mare ca pentru micuta randunica care e o natura dezlantuita intr-un suflet sensibil si care poate fi ucisa atat de usor.
Odata cu acea experienta ceva in mica randunica s-a sfaramat, as putea spune chiar ca randunica a murit , acum e doar " un cadavru viu". Iar pentru a reveni din nou pe linia de plutire va avea nevoie de ceva timp pentru a invata sa aiba din nou incredere in oameni, deoarece cu toate ca nu si-a pierdut increderea in prietenie si in valorile ei, si-a pierdut increderea ia ea insasi.
Si cand te gandesti ca tot ce si-a dorit a fost doar sa aduca putina lumina si cantec in viata prietenilor, ca a incercat sa le arate un alt fel de a trai si a simti lucrurile si viata. Dar ei nu au inteles nimic din toate acestea, au trecut ca niste ignoranti pe langa o sansa de a se inalta spre ceruri. Dar pana la urma a fost alegerea lor. Totul are un pret. Iar deobicei fericirea cladita pe suferinta altora se naruie. Desi eu nu le doresc asta, pentru ca inca mai tin la ei si fiindca vor avea mereu un loc in inima mea chiar daca m-au ranit si mi-au produs atat de multa suferinta. Au fost si momente de viata minunate pe care mica randunica le-a trait alaturi de prietenii ei, momente pe care nu le va uita pentru ca i-au adus multa bucurie in suflet. Iar atunci cand o napadeste tristetea si nostalgia isi aminteste doar de ceea ce a fost frumos si curat in acele relatii.
Deci, Cri cri, nu cred ca sunt un spirit mai "ascutit", care poate patrunde dincolo de aparente, pentru ca m-am inselat de foarte multe ori in privinta oamenilor, cred ca mai degraba sunt un suflet "sensibil" care crede inca in bunatatea semenilor sai, desi odata cu trecerea timpului incepe sa aiba oarecare indoieli ca ar mai fi prea multe astfel de fiinte, dar care nu vrea totusi sa renunte la ideea ca la baza oamenii sunt buni si generosi, si care va cauta toata viata ei astfel de oameni. Si numai unul de va gasi si tot va fi fericita. Dar poate sunt chiar mai multi, doar ca ea nu a stiut sa ii vada ori sa ii cunoasca.
O astfel de fiinta a gasit in persoana Omului care ii sta acum alaturi desi la o distanta de mii de kilometri.
Cam asta ar fi o parte din povestea mea, dar mai sunt si alte capitole, unle scrise, altele nu, pe care le-ai putea descoperi daca vrei sa le cauti. Unele se afla chiar aici, pe alte pagini din site.
Nu stiu daca fac bine deschinzindu-mi sufletul inca odata fata de oameni, dar nu pot trai fara speranta ca intr-o buna zi o parte din ei vor intelege ceea ce e de inteles si ca poate vor invata ceva din toate aceste experiente ale mele, desi din cate mi-am dat seama prea putini sunt dispusi sa faca asta si atunci "dau singuri cu capul de pereti" si se trezesc sau continua sa "doarma". Acum, depinde de fiecare ce alege.
In ceea ce priveste ultima parte a mesajului tau. Nu-i nimic daca nu ai raspuns urarii mele, de altfel nu asteptam nici un raspuns la ea, am facut aceea urare doar pentru ca asa am simtit in acel moment.
Am fost fericita de Pasti alaturi de cei dragi si vroiam sa iti doresc si tie acelasi lucru. Sper ca ai petrecut bine si ca te-ai simti excelent acolo unde ai fost.

am incredere in prieteni...am incredere ca ziua de miine va aduce ceva mai bun.

pentru ca numai iubirea te poate implini cu adevarat caom, numai ea. si cei care neaga asta sunt cei care nu o au. stiu pt ca am trecut si eu prin asta. am iubit, am pierdut, s-a prabusit tot..nu-mi amintesc cum am luat-o de la capat pt ca a fost greu dar incet-incet mi-am recastigat increderea, viata, prietenii...
si..in timp, a venit si EL. si am inteles. am inteles ca iubirea e cand imi ia chipul in maini si imi spune: "daca nu te-as fi cunoscut, nu as fi fost niciodata fericit", iubirea e cand vine spre mine chiar daca tip si plang, iubirea e cand ma intorc seara obosita de la serviciu si ma asteapta sa pun capul obosita pe umarul lui, iubirea e cand imi spune ca nu trebuie sa facem sex daca sunt suparata pe el, ca el vrea mai intai sa discutam, sa ne rezolvam problema, ca nu poate sa o faca daca stie ca eu sunt suparata, iubirea e cand ma simt rau si el ma intelege, iubirea e cand nu se mai duce la fotbal pt ca ramane langa mine s m tina in brate.... iubirea e el, asa cum e el, cu defectele si calitatile lui.
cred ca pentru fiecare exista acel cineva. cred acum desi inainte nu credeam. am invatat de la iubitul meu ca iubirea inseamna acceptare, iertare, incredere si respect .. printre altele

"cum de am fost atat de proasta sa am incredere in prieteni."

acei oameni nu ti-au fost tocmai prieteni buni

ma bucur ca ai reusit sa scapi de depresie; iar acel EL e intr-adevar un om minunat ca a stat alaturi de tine

ai grija sa nu fi transformat insa dependenta de "prieteni", in dependenta de "EL"
te-ai intrebat ce s-ar intampla cu tine daca lucrurile intre voi la un moment dat n-ar mai merge?
incerca sa te centrezi pe tine mai mult, altfel iti creezi vulnerabilate pentru viitoare noi depresii

sanatate iti doresc,
si voie buna :)

EU SUNT S...SAU MA SIMT FOARTE DES SINGUR DAR CU CINE POT VORBI, N-AM AVUT NICIODATA INCREDERE IN PRIETENI NICI MACAR O CLIPA ,DE ACEEA AM AJUNS ASA DAR ASTA NU E ,RAU PRIETENII TE POT TRADA IN ORICE SECUNDA CHIAR DACA NU AI CREDE-N VECI ,TREBUIE SA AI INCREDERE NUMAI SI NUMAI IN T.I.N.E NU UITA ASTA

Prenumele
Se spune ca prenumele este reflectarea personalitatii fiecaruia, ca determina mai mult sau mai putin trasaturile de caracter. Cea mai importanta litera a prenumelui este prima, de aceea ne-am propus o analiza a prenumelui in functie de aceasta.
Alege prima litera a prenumelui tau
Litera A
Ai multa ambitie si simt al actiunii individuale. Nevoia de autonomie si independenta este foarte marcata. Iti place sa-i impresionezi pe ceilalti cu descoperirile tale. Spirit viu, esti promt in initiative si foarte convingator. Dozeaza-ti autoritatea si incearca sa ai rabdare cu ceilalti, sa-i asculti si sa-i ierti. Ai tendinta sa te remarci, sa te afirmi, cel mai adesea intr-o maniera diplomata. A-ti afirma identitatea prin actiunile tale are importanta capitala pentru tine. Acorzi multa importanta nevoilor fizice. Iti place sa fii propriul stapan si te inconjori de oameni calmi, cooperanti si sociabili, genul de oameni de care te poti folosi usor.
Litera B
Ai un gust artistic deosebit. Iubesti confortul si situatiile confortabile. Concretul si materialul sunt determinante in viata ta. Iti plac oamenii din inalta societate cu care vrei sa ai cat mai multe legaturi. Esti lunatic, posesiv si gelos. Iti place tot ce e frumos si ai un simt estetic dezvoltat. Esti sentimental, chiar daca cel mai adesea cauti confortul material: nu te poti desparti, orice-ar fi, de pantofii vechi, de vechile fotografii. Ai nevoie sa te simti apreciat, iar in dragoste iti trebuie tot timpul dovezi. Esti o fire senzuala care trebuie flatata tot timpul. Ai vointa, esti perseverent si esti mandru de felul cum arati.
Litera C
Esti ingenios, creativ si un bun orator. Iti plac oamenii expresivi, extravertiti, simpatici. Ai grija la tendinta de a exagera lucrurile si la reactiile excesive. Inveti in general cu usurinta, fiind suficient sa asculti sau sa observi. Ai un spirit de cameleon, pentru ca te adaptezi usor ideilor persoanelor cu care intri in contact. Spirit ludic, esti genul de persoana care ramane mereu tanara. Prietenii tai sunt filozofi, loiali, cu spirit viu dar uneori excesivi si sarcastici.
Litera D
Ai un foarte bun simt practic, construiesti totul cu grija si vrei ca lucrurile sa dureze. Esti perseverent, cu spirit de analiza si o logica de neclintit. Esti conservator, patriot, loial, docil, disciplinat si iti place sa-ti sustii si sa-ti ajuti apropiatii. Odata ce ti-ai dat cuvantul cu siguranta il vei respecta. Iti plac stabilitatea si rutina. Universul tau, bun sau rau, se invarte in jurul familiei. Iti place sa te simti protejat de un camin, de familie. Esti introvertit, demn de incredere, serviabil, prietenos, amabil, docil, curajos, respectuos.

accept sa fiu paruita pentru tonul pe care-l folosesc, pentru lipsa diplomatiei, pentru injuraturi (ca am gura sloboda!) dar nu pentru ganduri necurate. - eu cred ca el a pierdut, nu tu.un prieten te cunoaste, un prieten are incredere, un prieten iti spune chiar si tipand ca esti prea aspra, ca i-ar placea sa fii un pic mai indulgenta, sa inchizi un ochi, ca asa suntem noi, oamenii, claditi, avem nevoie sa fim tolerati in micile noastre greseli...dar un prieten adevarat nu-ti va intoarce niciodata spatele doar fiindca nu esti de acord cu el.

io n-am cetit nimica de h. muller.
abia de stiam ca exista si scrie.

da' am incredere in prieteni: si cand zice unu' ca e o cretina si o dezaxata, pasamite-l cred.
chiar inainte de-a cerceta.

http://www.diaconescuradu.com/o-prima-tura-aclimatizare

"Cam toate varfurile din zona taberei de baza nu arata ca varfuri usoare. De fapt asta e putin spus si cam toate arata ca varfuri pe care daca ai deschide un traseu acesta ar fi de la ABO (abominable, cotatia cea mai dificila din scara franceza) in sus. Khan Tengri, care arata si el destul de intimidant pare extrem de accesibil in comparatie cu unele turnuri de gheata si de stanca ce se ridica pana peste 6000 de metri.

Si cum stiu prea bine ce e de nasul meu, mai ales cand sunt singur si cu un singur piolet, nu sint prea multe posibilitati pentru aclimatizate prin zona. Initial speram sa fie macar un varf mai accesibil de 6000 de metri in zona pe care sa-mi fac aclimatizarea, dar nu prea e cazul, asa ca o sa recurg la ce face toata lumea, respectiv o sa fac aclimatizarea direct pe munte.

Dar pana una alta e un ghetar in zona pe care se poate urca pana aproape de 4900 de metri asa ca am macar o tura de aclimatizare de facut. Trezirea e de dimineata pentru a prinde zapada inghetata si inaintez cu spor si cu chef, mai ales ca ieri am recuperat destul de bine la capitolul mancare.

Dupa o ora de mers pe morena ajung si la ghetarul ce arata incredibil de prietenos in comparatie cu alti ghetari din zona si incep sa urc cu spor intr-un fel de exercitiu care chiar imi place. Daca majoritatea ghetarilor din zona au portiuni in care seracurile se pravalesc vertical cel pe care sunt acum urca domol pana intr-un fel de amfiteatru la 4850 de metri unde se infunda intr-un perete cu doua hornuri cu zapada ce imi aduc un pic aminte de Rapa Zapezii. Cu inca cineva ar fi mers incercata iesirea in saua de 5000 de metri dar e deja tarziu si zapada a inceput sa se inmoaoie si e timpul sa cobor. Odata ajuns inapoi pe morena caldura se dezlantuie din nou, iar eu ma grabesc spre umbra cortului, ajungand inapoi in tabara la 5 ore de la plecare.

Singura problema e ca e abia ora 11 si nu sunt deloc obisnuit cu atat de mult timp liber, iar somnul dupa-masa nu merge daca nu esti obisnuit cu el, mai ales cand e un pic de sauna in cort. Pana la urma in schimb vin si norii impreuna cu un pic de zapada si reusesc sa atipesc intre momente in care citesc sau scriu jurnale. Ceva imi spune ca e nevoie de un pic de rabdare in perioada ce urmeaza. Seara macar am de lucru si fac bagajul pentru maine dimineata cand vreau sa plec spre tabara 1, pret de 3-4 ore pe ghetar inainte de a incepe urcusul propriu-zis. Partea buna e ca voi avea urme caci si rusii si cehii au plecat de dimineata in aceasi directie."

A avea incredere in orisicine e o prostie, a nu avea incredere in nimeni e o psihoza, a testa increderea in oameni e o necesitate. Cam asta sunt prejudiciile mele. E o chestie de mediu. Daca nu te-a inselat nimeni niciodata (sau nu te-ai prins, sau ai refuzat sa accepti ca ai fost inselat) n-ai nici un motiv sa nu te increzi in orice om. Daca cei mai buni prieteni te insala, ajungi sa n-ai incredere in nimeni (ca tatal meu). Dac-ai fost inselat de cateva ori, normal este sa fii mai precaut si sa nu te increzi in orisicine fara sa te asiguri mai intai ca persoana respectiva merita increderea ta.