a nu se lasa cu una cu doua

Mi-ai amintit ca in ciuda tuturor problemelor,greutatilor viata poate capata un nou sens cand visezi. Cred ca mi-am pierdut visele intre examene,probleme si stress si cred ca am uitat cum e sa traiesti. Am uitat ca viata nu inseamna munca,efort sau bani.....am uitat ca si un vis...sau o simpla privire te poate face sa zambesti. Obisnuiam sa traiesc prin vise si sperante,desi ma realitatea ma tragea de glezne inapoi pe pamant;acum constat ca a reusit. De cat timp nu am mai visat ca sunt cu prietenii la mare....noaptea....pe plaja...fumand o tigara si uitandu-ma in gol spre mare....imaginandu-mi ce se petrece dincolo de mare...dincolo de noi...dincolo de viata. Cred ca de acum incolo nu voi mai uita sa traiesc. DE fapt cred ca o sa las totul balta pentru doua zile,o sa imi sun prietenii,o sa luam trenul si vom merge la mare. Ma duc sa imi fac bagajul.

oameni curati
care sa ne reprezinte

care sa graiasca adevar
si sa se scuture de minciuna

care sa gandeasca
ca telul lor
este de a face ceva pentru Romania

sa se implice si sa lase cu una, cu doua.

Succes!

uite stirea:

"In timpul vizitei olimpicilor internationali din Romania la
institutiile europene din Bruxelles (24-28 ianuarie a.c.) a avut loc un
incident rusinos pentru tara noastra. Unul dintre elevii medaliati la
olimpiadele internationale a furat de la Centrul Eurocontrol, din
apropierea sediului NATO, un CD unicat. "Am fost atentionat dupa vizita
de la Centrul Spatial Eurocontrol ca a disparut un CD unicat pe care se
aflau simulari de zboruri. Le-am spus copiilor, seara, ca daca l-a luat
cineva din grup sa il lase la receptie. A doua zi a fost adus la
receptie", ne-a declarat, telefonic, Victor Paunescu, consilierul
ministrului Athanasiu, care i-a insotit pe cei 43 de olimpici. Am
contactat cativa olimpici care au confirmat ca a fost furat CD-ul, dar
ca nu se stie cine este autorul."

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"

Sarmale este singura mincare care eu nu stiu sa fac. Mai bine zis, eu nu am facut niciodata. Motivul fiind ca odata cind m-a pus mamica sa impaturesc sarmalele, nu am reusit nici cum sa le impatur. De atunci mie teama sa ma apuc de ele ca sa nu fac vreo prostie. Am sa-mi iau inima in dinti, si am sa iau riscul totusi sa o intreb pe mamica cum le face ea. Zic ca iau "risc" pentru ca daca o intreb o sa inceapa sa rida de mine, pentru ca stie clar ca eu nu fac sarmale, iar chestia cu intrebatul o sa-i porneasca alarmele in cap.

Dar pina o intreb eu pe ea, hai sa-ti spun ce-mi mai aduc eu aminte despre cum facea ea sarmale.

Deci, la compozitie ea amesteca carne de porc cu carne de vita. Intr-o vreme nu punea porc de loc pentru ca eu eram alergica la porc. Nu ma intreba cum face compozitia pentru ca nu sint sigura de ea.

Apoi pe fundul oalei (preferabil oala de tuci --Belle vezi ca acuma stiu cei aia tuci) punea un strat de varza murata taiata foarte marunt. Si aseza sarmalele frumos ca pe sardine in conserva. Deasupra mai punea un strat de varza murata si punea apa cam 3 sferturi din oala, in alte cuvinte sa nu acopere sarmalele. Oala o acoperea cu capacul si o punea ori in cuptor, ori pe aragaz, dar la foc mic. Sarmalele ies cele mai bune daca le faci incet. Adica tre sa le tii pe foc citeva ore. Mamica mi se pare ca le tinea doua ore jumate pina dadea clocot. Dupa aceea lua citeva paturi si prosoape si invelea oala si o lasa asa inca vreo doua ore. Asta facea in fiecare Duminica dimineata. Si-acuma imi aduc aminte ca primul lucru la care ne gindeam cind ne trezeam era sarmale, pentru ca mirosul lor ne gidila pe la nari si asa ne sculam noi Duminica dimineata sa mergem la biserica. Pe cind ne intorceam de la biserica sarmalele erau numai bune de mincat. Mie imi placea alea de deasupra pentru ca peste alea punea o conserva mica de sos de rosii, si eram moarta dupa gustul ala combinat cu gustul sarmalelor. Ti se topeau in gura nu altceva. Si mamica le facea si asa mici de tot cam cit degetul mic de la mina, ca iti intra una in gura. Oricum, eu cred ca secretul se afla in faptul ca ea le fierbea asa mult timp. Dar cred ca mai este un secret, si ala se pare ca este referitor la varza. Nu stiu exact ce facea ea cu varza, dar am sa-ti spun odata ce aflu de la ea.

pe ultimul link da click unde scrie in stanga video clips ... lasa-le pe primele doua cu practical sparring (desi si astea sunt faine) dar uita-te la celalalte :)))

Atunci fa seara dupa cina (lasi sa treaca vreo doua ore dupa haleala) niste stretching pe covor. Gasesti pe Internet niste miscari daca cauti, sunt si carti la biblioteca. Nu e greu deloc, nici vorba.

Se intinde tot corpul, pe rand toti muschii si e foarte relaxanta toata treaba. Nu-ti trebuie mult timp, poate 15 minute pe seara. E destul. In timp poti sa maresti dificultatea exercitiilor (sunt si mai grele) si durata lor daca ai chef insa la inceput poti sa te incumeti sa le faci pe alea mai simple. Interesant este ca o sa pierzi din cm. in talie, solduri, coapse, etc...insa din greutate nu. Se modifica proportiile corpului in timp incet, incet.

Nu-mi trebuie cadou. Daca scapi de cosmaruri, e suficient :))).

mai las serverul deschis vreo doua ore.

"mai las serverul deschis vreo doua ore."
oki, mersic!

curatenia-i terminat?
toata casa ai gatat?
harnicutza asa, ca matalutza
nu e orisice dragutza,
uite eu, "un puturos"
nici sa calc si nici sa cos
nu ma prea pricep defel.
ce sa-i faci, sunt "mititel"...
fabricutza de parfumuri
o gasii mergand pe drumuri
virtuale, ce e drept -
si iti spun, ca intzelept
fi-v-ar de m-ar adopta
nea Guerlian, Maria Sa;
fabricutza sa mi-o lase,
un jaguar si doua case.
iti dai seama ce mai zestre
as avea?! - ca in poveste :)

________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca toate zboara la aceeasi inaltime...

am vazut saptamanile trecute un film, "cu armele depuse" - cred ca-i zicea. sandra bullock in rolul feminin principal, imi amintesc. avem in povestirea de-acolo un exemplu vadit de cum mândria poate duce la pierzanie relatia dintre un el si o ea. un exemplu clar de orgoliu ranit ce nu lasa celei de-a doua sanse posibilitatea sa existe, renuntzând la tot in favoarea mândriei sale.
cati nu am trecut prin asta, noi insine? :))
________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca toate zboara la aceeasi inaltime...

nu prea cred ca ai dormi Pasager, ca iti pune mintea la contributie
ca la shah, e destul de greu

Belle, las ca dam noi doua cu periuta si Dnl Fefe impinge piatra, :)))
noi avem experienta la periat :))))

Ca tot zicea Guine de bunici...

Eram in vacanta de vara. Nu-mi amintesc ce facusem.. Cert e ca l-am suparat rau pe tataia. Asa ca a pornit dupa mine si vara-mea c-o joarda groasa in mana..Si dai si fugi cat era gradina de lunga. Am scapat in porumbul din fundul curtii, unde nici macar gumarii lu' tataia (tranformati in proiectile) care zbiera ca tot ne prinde el pan' la urma nu ne-au mai ajuns..:))
Dar inca nu scapasem. Necajit ca nu reusise sa ne arda vreo cateva, a decretat: "In noaptea asta, dormiti afara".
He-he-he!!! ne-am zis noi. Pai asta e pedeapsa???!!! Bogatie, sa vezi distractie pe noi. Cand nu era tataia prin preajma, ne-am furisat in casa, am sutit cateva presuri, cateva paturi si doua perne si p-aici ti-e drumul..
Acuma, in fundul curtii nu ne puteam duce, ca ne era cam frica. Unde dormim? Nu mai stiu care dintre noi a avut ideea stralucita: in vadul cu rosii. Si a fost de vis: greieri, cerul senin instelat, vanticel racoros. 10 minute. Dupa care am inceput sa dardaim si sa ne scarpinam care-pe unde caci se urcasera pe noi toate jiganiile terestre si extraterestre...Maiculitaaa...
"Mamaie!!! Te rugam, vorbeste cu tataie sa ne primeasca in casa..:(("
Doar ca tataie nu se lasa cu una cu doua... In final ni s-a dat voie sa dormim in saia... Trai neneaco! Fata de vadul cu rosii...nimerisem in paradis!!! :)

inorogul ala pricajit, ala ce se-mpiedica de orice piatra si rontaie frunze de alun, ala e-al meu...a venit intr-o dimineata devreme, la usa mea batand cu cornul in pragul usii si eu i-am deschis pentru ca nu-ntreb niciodata "cine e?"...imi venea sa-l zgudui ca m-a trezit cu noaptea-n cap dar se uita la mine prea bland si se apucase sa numere romburile de pe pijamalele mele.
cand a ajuns undeva pe la maneci, eu dormeam sprijinit de tocul usii, in picioare; m-a impuns usor cu cornu-n frunte si ideile mele fixe m-au avertizat ca e cazul sa pun de cafea...inorogului i-am facut o infuzie de trifoi si a zis ca o prefera fara lamaie, fara zahar.
apoi mi-a multumit si s-a dus in treaba lui.
abia acum am aflat ca sta si el prin turma lui Bitterdream, sper ca-i cuminte si doarme fara sa numere nimic. nici macar nu fornaie pe nari, doar cornul impunge Calea Lactee.

visuri?...ale mele nu stau asezate, nici macar pe cafenea. umbla teleleu si cred ca toata viata o sa mi-o petrec alergand dupa ele...cine alearga dupa multe visuri nu prinde niciunul dar eu nu ma las pana nu apuc doua-trei! :)

eu nu cred ca Sancho are ceva cu Patrirh ci cu faptul ca in acest moment cafeneaua a devenit imposibil de navigat. Cel putin pentru mine si altii, asa mai lenti:)
Reusesc cu greu sa depistez conferintele care ma intereseaza si la fel de greu imi e sa port un dialog cu cineva. De exemplu daca postez un raspuns pe o conferinta pe la 4 dupa-amiaza si apoi las cafeneaua pana a doua zi la pranz subiectul cu pricina e deja ingropat in zeci de poezii si poezioare.
De acord ca e democratie, dar ceea ce se face aici e flood in toata regula care parca are tocmai intentia de a bloca activitatea din cafenea.

Si, in final, un strigat disperat: VREAU OPTIUNEA "SUBIECTE FAVORITE" INAPOI! Fara ea chiar nu se mai poate...

Vezi, asa e arta. Ambigua:
Da, e exact ceea ce vor sa sugereze artistii care publica pe-aici uneori capodopere pe care eu le inteleg anapoda...

Romantismul s-a dus, reumatismul inca n-a venit si uite asa te situezi intre paradis si infern, in zona gri a purgatoriului.
Ambiguitatea destinului, care te lasa cu fundul in doua luntre... Interesant aspect...:-))

atunci ii dau poala, chiar daca n-am decat una!
las' sa aiba el, doua!

Nu pot sa te refuz. Da aceeasi invitatie ti-am adresat-o eu dincolo:)) Lasa, ca asa bem doua cafele:)))

alex

Si eu rad...dar rad asa cu placere...un zambet placut..o amintire faina...nici acum nu am foarte avansat..:)...dar incerc...adica no` amu` stii cum ii ardeleanu` ca nu se lasa cu una cu doua..:)

Las` ca n-am mai evoluat eu f mult de atunci:)) nu-i bai...da` am mai zis "io" mai sus ca nu ma las cu una-cu doua...:)

de mic copil strangeam cainii vagabonzi de pe strada spre marea disperare a lui mamamare, care nevoind sa ma bruscheze, îi lasa la doi vreo doua zile dupa care îi "matrasea" pe undeva zicand ca au fugit. Era si greu la vremea aia, erau anii imediat dupa razboi, nu prea aveam nici loc si nici ce manca noi, dapai cotarlele.
Om la casa mea, am hotarat, ca doar acum acum credeam ca pot sa hotarasc singur, peste capul consoartei sa iau un caine. Era prin '75 si la toate incercarile mele de a deschide discutia despre un prieten patruped auzeam numai : la mine-n casa nu intra nici un caine (!!!). Asa ca de 1 Martie am dat 1000 de lei unei cucoane de prin Domenii (cred ca pe Sandu Aldea) pe un cocker bej cu pete albe, i-am legat un snur alb-rosu la gat si l-am prezentat ca martzisor. Din ziua aia am avut, si avem inca, in permanenta caine in casa.
Alegerea rasei s-a facut dupa un articol pe cae il citisem si de unde reiesea ca ar fi cockerii cei mai destepti caini. Cred ca autorul nu a avut nici un cocker, Snooky, asa se numea personajul era prost ca noaptea.
Dupa scurt timp am reusit sa o sterg in Germania si Snooky m-a urmat la fel ca intreaga familie. E drept ca el mi-a fost trimes ultimul cu avionul dupa cateva luni pentruca Lufthansa nu voia sa il ia in cala iarna.
In timpul cat a fost fara noi Snooky a stat la mama mea unde a trait ca un boier. Acolo erau trei copii mici care il hraneau toata ziua cu biscuiti. Asta i-a adus un surplus de greutate de care nu a mai scapat pana la obstescul sfarsit, adica pe la 12 ani, cand din cauza greutatii care apsa pe coloana a paralizat si a trebuit sa-l adormim. Adica eu a trebuit sa fiu de fatza, pentruca la treburile neplacute consoarta se face ca ploua.
Dupa doua saptamani a aparut dansa acasa cu un soricar luat de la azilul de animale. L-am numit Terry, asar era cu adevarat destept, dar ca toti soricarii tare al dracului si prea plin de personalitate. Cu toate ca era de doua palme ar fi vrut sa incalece toate catzelele de prin imprejurimi. Din cauza asta a trebuit sa innaltz gardul la casa si tot reusea sa se strecoare, nu stiu cum cand simtzea "chemarea". Asta a poposit si el 12 ani la noi si dupa ce s-a dus eram hotarat sa inchei capitolul "caine" cand iar dupa 2-3 saptamani a facut cocoana o vizita la azil si a aparut acasa cu o dama, un wolf-spitz gri pe care a prezentat-o drept Kira. Kira e si acum la noi, are cam 12 ani si da semne de "oboseala".
Dupa ea nu stiu ce va mai fi, amandoi suntem destul de in varsta....