a presa

Da, fara indoiala ca astea sunt parte dintre raspunsuri.
In plus, sunt prea multe, mult prea multe ziare. Uite, ma uit la revista presei si vad prezentate acolo, alaturi de ziarele care fac eforturi sa ofere, macar din cand in cand, si substanta, tot felul de gazetute cu tiraje de 5-6.000 de exemplare care-si spun “ziare nationale”. E o moda ca fiecare om de afaceri mai rasarit sa-si faca ziar sau sa finanteze unul din umbra. Presa e un instrument de negociere politica. Daca ai un ziar ti se poate face loc pe o lista pentru parlament, poti obtine contracte, poti manevra etc.
Ce vede cumparatorul pe taraba? Vreo 20 de cotidiene de informatie generala editate in Bucuresti (auzisem zilele trecute ca in toata Austria sunt 20 de cotidiene). Cel care nu cumpara in mod obisnuit presa e naucit. Alege la intimplare isi da seama ca a aruncat banii aiurea.
Dar mai cred ceva – ca presa s-a ticalosit, iar oamenii simt asta, chiar daca nu au acces in culisele. Cele 300 - 400 de cotidiene din Romania nu pot supravietui decat cu publicitate – iar clientii de publicitate au aflat repede ce putere au. Ziarele fara scrupule isi santajeaza clientii, ziarele mai decente le fac concesii, publica articole “caldute”, inchid ochii. Sunt putine care incearca sa se mentina si altfel pe linia de plutire – si nu se mai aud in zarva publicistica din Romania.
Ei bine, cititorii nu sunt prosti. Presa produce o singura “marfa”, si marfa aia e credibilitatea. Iar credibilitatea e fragila, se castiga in ani si se pierde repede, toata odata.
E grav. Ziaristii invata ticalosia si compromisul de la sefii lor si de la patroni, care acum domina deciziile editoriale. Vor trebui sa treaca vreo 30 de ani pana cand vor scapa de metehnele astea.
Da, Zabriskie Point. Am vazut filmul demult tare, ar trebui sa-l caut.

Nu confunda romanii cu presa. Eu stiu ca asta vor liderii de opinie din presa : sa acrediteze ideea ca ei vorbesc in numele romanilor. Nu e adevarat. Vorbesc in numele intereselor institutiilor lor si ale lor personale. Foarte putini dintre ei reusesc sa intrevada si sa sustina un interes national.
Din pacate, in Romania, servilismul nu e impus de sus. El se naste spontan in orice om care doreste sa ajunga cat mai sus. Multe concerne de presa au datorii de sute de miliarde la stat. Cum ar putea spune ceva impotriva celui care ar trebui (si-ar putea) sa-i forteze sa plateasca datoriile ? O multime de ziaristi doresc si obtin tot felul de beneficii de la cei care le pot acorda (autorizatii, case, deplasari in strainatate, facilitati la firme). Cum ar putea deveni brusc, obiectivi ?
Atentie ! Nu generalizez ! Exista ziaristi corecti, obiectivi si intransigenti. Din pacate, unii dintre ei au si ei pret: convingerea ca ceea ce fac e folositor societatii. Si-atunci accepta alaturarea celor care pot schimba ceva in Romania, guvernantii.
Iar romanii, in general ? Ei spun in gura mare ce gandesc, dar doar ca sa se planga.

Domnule Dinu, am si eu o intrebare care la prima vedere poate parea stupida, nu reusesc insa sa ma dumiresc de loc de ce se intimpla asa si ma gindesc ca poate, poate, dumneavoastra sa aveti vre un raspuns.
O parte din fotografiile mele sunt distribuite prin citeva canale si in Romania si preluate de publicatii mai mult sau mai putin de specialitate.
Presa din Romania insa, are obiceiul foarte curios pentru mine de a nu publica " Credit Line" ul onora din fotografiile publicate, chiar daca platesc drepturile de autor.
Agentiile care ma reprezita dau vina pe publicatii, iar publicatiile pe agentii.
Ma poate lamuri si pe mine cineva ce ce intimpla de fapt ?

Multumesc
Petre Buzoianu

Bun venit la o cafea, stimate domnule Buzoianu!
Problema Dvs la noi e lamurita de la sine; in presa se fura ca la balamuc, oficial si neoficial.
Oficial, adica atunci cind se plateste, se plateste foarte foarte prost; neoficial, orice publicatie, luata la bani marunti, are mai multe sau mai putine imagini care nu se stie ale cui sunt, de unde sunt, si, normal, nu se platesc pen`ca piscina patronului trebuie si ea umpluta si iahtu` nu are vele si elicopteru` elice si mertzanu` stea.
Pentru ca sa scape de probleme, rareori se spune cine a facut cutare poza; din cite stiu, nici nu e vreo lege care sa-i oblige sa puna acel credit line.
Eu, din cite mai vad si mai aflu, apreciez ca un procent important din imaginile pe care le vedem pe ici pe colo nu sunt platite, ca sa nu zic ca sunt furate.
Eu am avut un caz cu un ziar mare mare, cel mai mare ca tiraj de la noi; a publicat niste fotografii de-ale mele fara sa intrebe si fara credit line si desigur fara sa plateasca; am trimis redactorului sef un extras din legea dreptului de autor; acesta mi-a dat telefon foarte ofuscat si mi-a spus ca au avut anul trecut beneficiu multe milioane de dolari si pentru ei e o nimica toata sa isi ia cei mai buni avocati si sa-i dau io pe ei in judecata daca vreau sa infund pushcaria pina la adinci batrineti si ca acu` e bine dispus si o sa treaca peste faptul ca l-am jignit cu faxul cu extrase din lege. Adica o io s-o iau eu peste bot ca l-am deranjat, asta voia sa spuna.
Deci, e un sistem aici la ora asta, care e cam asa; nimeni nu va obliga sa dati poze la publicatii sau la ziare. Daca dati, multe nu vor fi platite sau nu vor avea credit line. Si multe din cele platite vor fi in bataie de joc; Mediafaxul, unde am facut grava eroare sa dau niste poze, mi-a vindut poze cu un dolar, cu doi dolari... incredibil. Sume impozabile, desigur.
Asa ca mie imi e foarte simplu sa va lamuresc; e libertate, e care pe care, e furaciune generala, fotografilor din Ro putin le pasa si sunt incapabili sa stabileasca niste norme de conduita profesionala, majoritatea sunt amploaiati pe salarii de mizerie si rad si ei ciubucuri pe unde pot, distrugind astfel preturile in fotografia profesionala.
Calitatea imaginii, pe ansamblu, e la pamint, dar asta nu doare pe nimeni, viata merge inainte, si supravietuieste care cum poate, iesirea e prin Sarindar, vorba crainicului de la gradinile de vara de odinioara.
Ca fotografilor de aici si de acum nu le pasa de ce se intimpla, sau ca sunt inculti, se vede si din lipsa lor totala de prezenta din orice forum de discutii pro sau de fotografie generala, in Ro sau in lume; daca nu stii ce mai e si daca nu participi activ pe la photopro, fotonews, fotoeditorial, prodig, fotomagazin, afepereu, chiar badorgood, inseamna ca n-ai treaba cu meseria asta si ce se vede e numai partea vizibila a aisbergului.
Pentru ca inca e de apreciat linistea, scandalurilor dintre diversele gashti si fractiuni si grupari.
Ce rezolvare vad eu? Sa existe o patura solida si bine pregatita si inchegata de freelanceri care sa dea materiale la publicatii si firme; sa existe un for profesional care sa certifice si sa oblige pe toti, clienti si fotografi, la niste preturi minimale si la o calitate profesionala a produsului finit.
Sunt firme in Ro care acum doi ani aveau bugete de sute de mii de dolari pe an pentru fotografie, si acum si-au cumparat un aparat digital si un baietzash de la IT sa butoneze, si care va sa zica fac economie; nu conteaza ca produsul fotografic rezultat e jalnic.
Dar, repet, mai multe imagini decit ati crede sunt furate pur si simplu.
A se vedea la bxg raspunsul procuraturii in cazul unei imagini furate de Carrefour. Credit line? Astea sunt amagiri. Cum ziceam: ce lume vesela, care este.

<>

Da.

Dureroasa problema.

Din pacate, exista mereu fotografi doritori sa ilustreze pe de-a moaca si sa aiba imagini in publicatii in care se vobeste de Cohello, Caraion, Liiceanu, si alte multe nume sonore, in ideea ca e o vecinatate onoranta care se va rasfringe si asupra lor cumva.
De fapt mie mi se pare o hotie de la a la z, se profita de niste amariti si treaba merge inainte.
Exista publicatii culturale care platesc mii de dolari pe luna chirie la sediu si citeva sute de dolari iau numele "sonore" pentru un articolas de o mie de cuvinte, si care nu platesc fotografia sau o platesc mizerabil, pentru ca asa e cutuma, fotografu` sa fie mindru ca publica ceva cite o data si il mai ia cineva in seama.
Exista fundatii culturale cu bugete de multe milioane de dolai pe an care nu dau un sfantz pe imaginea pe care o folosesc; exista trusturi de presa cu venituri tot de multe milioane de dolari, care nu vor sa plateasca, si care se bazeaza pe barteru` clasic "te mai publicam si noi, tu nu ceri bani, noi iti mai facem un lobby ceva, mai te vede lumea, facem o simbioza, hai ca e bine, bate palma"

In tarile civilizate sunt calculate sumele care trebuie platite pentru o coperta, pentru o optime de pagina, pentru orice imagine, pentru orice tiraj; stii ca pentru o coperta de carte ar trebui sa iei intre atit si atit si pentru un editorial de 6 pagini care apare intr-o revista de tirajul x, atitia bani.
Nu se spune nicaieri pe acolo ca o revista de cultura si arta ar trebui sa plateasca mai putin sau de loc.

Eu as avea multe de spus pe tema asta, dar din pacate subiectul nu intereseaza pe nimeni, reactiile sunt cu 2-3 exceptii ca si nule, asa ca asta e, fotografii din Ro nu au decit sa se lase furati si sa se intrebe pe tacute rar, din an in pasti, cum devine cazu`.

Nu este adevarat ca in Ro nu exista bani in presa ori aiurea; exista, dar pentru fotografie nu se da nimic, pen`ca merge si asa si pentru ca perceptia generala e ca fotografu` e un bou care mindru este sa se vada tiparit, sau e un artist, el zboara si se hraneste numai cu lumini si umbre, sau e un gindac ce cu sfioshenie trebuie sa se strecoare pe la colturi, mindru ca il baga cineva in seama.

Dragos e intr-un oras moldovean, nu cred ca stie el cit se plateste pe aici fotografia in presa ori in Dilema Veche.
Ii spun eu; prafu` de pe toba se plateste, si nici ala.
Dar ar fi interesant sa fie intrebati pe mail cit se plateste o poza tiparita, cred ca ne-am distra in hohote.

Vorbeam zilele trecute cu o doamna care se invirte in cercurile artistice americane din LA; imi spunea ca acolo treaba e simpla, daca esti bun ai bani si daca esti prost nu ai bani; nu te intreaba lumea ce artist esti, ci citi bani faci; daca vinzi sau nu. Acolo o Dilema Veche ar alerga innebunita sa aiba ilustratii produse de un fotograf cu renume si scump, ca asa i-ar creste si ei actiunile; aici e invers, ca multe altele.

Hop si eu, cã mã simt violat prin toate orificiile. Pãi atât timp cât cei care ne reprezintã furã de nici ei nu mai pot tine socoteala, ce pretentii sã mai avem de la altii?
Tocmai am descoperit cã o mare firmã de transport fluvial a folosit fotografii de-ale mele la realizarea unui CD Multimedia precum si pe un catalog de prezentare. Am incercat sã iau legãtura cu ei si m-am lovit tocmai de partidul care ne pãstoreste. Mi-am pierdut clientii apoi unul câte unul, de zici cã am leprã. Mã gândesc serios dacã se meritã sã mã mai încordez pe aici. Este rãzboi pe fatã, iar faptul cã ai valoare ( în fotografie sã zicem ) nu prea te ajutã cu nimic.
Un amic mi-a arãtat niste materiale promotionale pe care le-a tipãrit pentru a-si promova afacerea. Amic bun, un om de mare valoare, exterm de bine educat(credeam eu). Foarte mândru de acele printuri. Numai fotografii furate de pe www, editate si machetate de un cioban. Mã întreabã ce pãrere am eu ca specialist! Nu am mai rezistat si i-am demonstrat cã acele... chestii mã fac pe mine sã mor de foame. Mi-a rãspuns nonsalant cã au o mare calitate: sunt ieftine!
Un om care suferã dacã nu este apreciat la adevãrata sa valoare, nu este capabil sã pretuiascã valoarea altuia?
Deci se aplicã Legea Junglei! Care pe care si cel mai tare ia totul.
Presã, Justitie, Politie, Guvern. Uitati-vã în oglindã fratilor.
Eu am spart-o de mult, nu mi-a plãcut ce vedeam.
Salutãri Domnule Petre BUZOIANU, acum înteleg care este valoarea patriotismului!
Mircea BEZERGHEANU.

Azi aflam noutati in presa centrala. In tranzitie de la caricatura la fotografie, cu o rochie contra-cost
http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol§ion_id=4&article_id=78334

Ar fi interesant de facut o comparatie intre fotografia romaneasca interbelica si cea de acum, si mai precis intre imaginea de presa de atunci si cea de acum.
De fapt nu prea am avea ce sa comparam, pentru ca in prezent fotografie de presa nu prea vad in presa; cu exceptia expozitiilor unde mai concureaza rar fotoreporterii, in care se mai vede ceva, in rest e jale dar e bine; e jale raportat la calitatea imaginii, la limbajul plastic, la incarcatura si fibra compozitionala, e bine pentru ca asta e publicul, nu se doreste probabil altceva.
Practic nu exista fotoreportaje in presa romaneasca; unde sunt, sunt descrieri iconografice destul de slabute si atit; imagini de impact, imagini care sa te puna pe ginduri, imagini la care sa te gindesti, nu prea se vad.
Si naratiunea fotografica e absenta cu desavirsire.
Au cafegii alta parere?

Si in presa romana au aparut unele articole referitoare la HCB:
http://www.ziua.ro/display.php?id=21900&data=2004-08-06
Dar un material si interesant puteti vedea pe www.magnumphoto.com
Are si cateva fotografii extraordinare, facute dupa 90 de ani!?!

Comunicat de presa
Bucuresti, 25 August 2004

Asociatia Mioritics a finalizat prima etapa a
proiectului Photo Raid 2004, desfasurat
cu scopul de a valorifica cultural si turistic
bisericile fortificate din Transilvania.
Timp de 9 zile, 7 fotografi s-au deplasat in luna
iulie intr-un circuit a inclus 60 de
biserici fortificate in zona Sighisoara - Medias -
Sibiu - Agnita. Participantii la
caravana foto au strabatut aproximativ 1250 km prin
niste locuri deosebit de
frumoase, pline de istorie dar ignorate.

"Dorim sa refacem legatura de suflet dintre cei ce
traiesc acum in afara Romaniei
si locurile lor natale. Expozitiile vor fi un bun
prilej de intalnire a membrilor
comunitatilor, dar si un mijloc de promovare a
adevaratei imagini a Romaniei" a
declarat Dragos Matei, director de proiect la
Asociatia Mioritics.

Prima expozitie de fotografie este la Sibiu, cu ocazia
festivalului medieval
CetatiTransilvane' 27-29 august, in turnurile de pe
Strada Cetatii.
Vor fi prezentate aproximativ 100 fotografii cu
subiecte diverse, legate de viata
satelor sasesti: imagini cu biserici, peisaje, oamenii
ce traiesc in zona.

Expozitiile se vor desfasura atat in tara (
Sighisoara, Bucuresti, Biertan), cat si
in Germania si Austria.
Intreaga desfasurare a proiectului poate fi urmarita
la www.mioritics.ro

Proiectul PHOTO RAID 2004 se desfasoara sub Patronajul
UNESCO.
Parteneri: HP Romania, Mihai Eminescu Trust, System
Plus, dordeduca.ro

Contact:
Dragos Matei - coordonator de proiect
dragos@mioritics.ro
0722.241.781 / 021 314.16.07

Zici "presa e manipulata".

Gresit. Presa e principalul manipulatior, aservita -- cu rare exceptii, PSD-ului si lui Nastase.

___________________________________________________
cretini si lasi, da' multi...

Cred ca ati citit in presa(?) ca Andrei Gheorghe ar fi fost dat afara de la
Realitatea TV in urma dezbaterii televizate de miercuri.

Textul complet al emisiunii il puteti citi la adresa
http://www.voteaza.org/modules/news/article.php?storyid=192.

"Fals. Armata americana si Casa Alba au fost sesizate in legatura cu tortura prizonierilor irakieni cu multe luni inainte de catre Crucea Rosie, dar au tacut pana cand presa a izbucnit."
Care presa, cea independenta sau cea care il sprijina pe Bush?
Ca eu am citit in Time despre chestia asta...

le vezi in presa nazista si cea stalinista. Astia i-au invatat pe toti manipularea presei.

Astea au fost regimuri care mai intii au aplicat cenzurarea informatiei. Eu ma gindeam doar la cele in care informatia nu e inabusita. E o mare diferenta, trebuie sa recunosti.

Ma numesc MiHalachi.
Mi-a placut textul D-voastra insa nu am reusit sa vad care este pozitia fotografiilor de presa de la noi. Care este pozitia scolilor(profesorilor) de fotografie de la noi? Cate festivaluri dedicate fotografiei avem? Unde este reactia fotografiilor cand in reviste asa zise de specialitate apar tot felul de indivizi care nu au nici o treaba cu fotografia. Cum sa participam la imbogatirea culturii imaginii noastre cand pe principalele posturi de televiziune se promoveaza o imagine de calitate redusa( decoruri si cadre)
Cei de la Jurnalul National se pare ca s-au dezghetat de catva timp insa nu e suficient sa ai un 28 mm si sa spui ca ai imbunatit imaginea ( nu merge peste tot ). O promovare a fotografiei ( concursuri expozitii si mass media) ar insemna un pas inainte; Oamenii chiar si cei neinitiati reusesc sa recunoasca o imagine buna pentru ca le vorbeste , le spune ceva, insa trebuie sa aiba mai intai acces la ea. Oare fotografii romani nu sunt destul de motivati?Cred ca fotograful roman de azi traieste cu o angoasa care nu tine numai de banii pe care nu-i castiga si de frica de a-si pierde slujba ci si de faptul ca pe undeva stie ca se adreseaza unui public necultivat si ca mesajul sau va ramane nereceptat din cauza acestei teribile ignorante. De aici si lipsa dorintei de a schimba ceva: e o poveste veche la noi romanii!Cred ca pentru moment singurul lucru ar fi sa ne bagam in cap ca trebuie sa devenim si noi ceva...si ca ar trebui sa ne miscam putin chiar si cu foamea in stomac!
pe curand

"Ma numesc MiHalachi. "

Bun venit la o cafea, stimate domn.

"Oamenii chiar si cei neinitiati reusesc sa recunoasca o imagine buna pentru ca le vorbeste , le spune ceva, insa trebuie sa aiba mai intai acces la ea."

Lucrurile sunt destul de complicate; o imagine buna se face cu un alfabet cromatic, tonal, compozitional, si chiar daca multe elemente par a fi instinctive in realizarea unei imagini, nu este de loc asa.
O fotografie buna este mai aproape de opera, de balet, de artele culte, decit de manele si de broshurici facute de imbecili care stiu sa manevreze mausu` intimplator.
Daca marea masa de privitori este inculta, daca nu stie sa faca diferenta intre o imagine buna si o porcarie, nu poate exista imagine "de calitate".

"Oare fotografii romani nu sunt destul de motivati?Cred ca fotograful roman de azi traieste cu o angoasa care nu tine numai de banii pe care nu-i castiga si de frica de a-si pierde slujba ci si de faptul ca pe undeva stie ca se adreseaza unui public necultivat si ca mesajul sau va ramane nereceptat din cauza acestei teribile ignorante. De aici si lipsa dorintei de a schimba ceva: e o poveste veche la noi romanii!Cred ca pentru moment singurul lucru ar fi sa ne bagam in cap ca trebuie sa devenim si noi ceva...si ca ar trebui sa ne miscam putin chiar si cu foamea in stomac!"

In esenta, aveti perfecta dreptate. Iubitorul de fotografie - ca sa nu zic amatorul de fotografie, ca poate deranjaza - ar trebui sa se exprime mai cu patos, mai vizibil, mai cu dangat de clopote, mai cu folos.
Blogurile foto deja sunt o chestie; exista bloguri foto romanesti absolut remarcabile deja, la nivel foarte inalt de exprimare plastica si verbala; asta ar fi un pas, colectivele de artisti care fac un proiect ( cum e minunatul enisala.ro) sunt evident un pas necesar si pozitiv inainte; ar urma realizarea unor situri gen thereportage.com in limba romana, niste reviste de prezentare a unor reportaje inchegate, deshtepte, bine facute, asa cum din pacate nu vedem in presa romaneasca; daca se reuseste trecerea peste problemele - mari in spatiul balkanic - de legate de asociere a mai multor artisti care sa traga impreuna carutza, s-ar putea face niste nuclee de creatie extraordinare.

Si acum se fac iesiri la fotografiat, mai rar sau mai greu, cu gashca; si acum mai se intimpla sa mai existe momente cind e mai placut de iesit cu grupul intr-o zona ( si 7 zile e un exemplu) - mai lipseste, in afara de 7zile si enisala, finalizarea, crearea unor situri cu albumele realizate, a unor expozitii.

Cred ca aparitia iminenta a unor colective de fotografi care sa rezolve teme grele, imposibil sau greu de rezolvat de fiecare separat, a unor publicatii, virtuale macar, cu imagini bune, ar putea insemna mult pentru viata fotografica romaneasca.

Deocamdata ce se intimpla mi se pare o tragedie; eu vad numai doua clase principale in imaginea romaneasca: avem in primul rind un mare numar de pushti care, cinste lor, descopera mirajul fotografiei; se ambaleaza, pun poze pe situri, incep sa se preocupe; dintre cei care incep, poate unu` la suta rezista si peste 4 ani, marea majoritate trimitind fotografia de la rangul de prima preocupare la rangul de foste amoruri.
Acestia intretin cel mai mare zgomot pe listele de discutii fotografice romanesti; nu e rau; sunt preocupati de obiective, aparate, softane; cei preocupati de comunicare, de estetica, de compozitie, sunt rara avis, adica foarte putini, pentru cei ce chiulira de la latina; exista de fapt un zid la care putini se gindesc intre mirajul tehnologiei si arta comunicarii.
Cind ajung la poalele acestui zid, putini trec dincolo.
Bun, si avem marea masa de fotografi profesionisti, care - la noi - in principiu, cu rarisime exceptii, nu comunica, nu discuta, nu exista pe net, fac ce se cere la comanda, la pretul posibil ( deseori infim) - si la calitatea deseori apropiata de orice lucru pe care il faci ca sa existe si ca sa indeplineasca niste criterii minime ca sa aduca un banut si sa se invirte senila.

In momentul cind vor exista niste - neaparat mai multe - cluburi, locuri, situri, reviste, edituri, agentii romanesti, numai de fotografie, in care se vor vedea opere inchegate si lucrari de nivel, atunci se vor putea misca itzele.

Pentru asta, trebuie ca niste energii sa se uneasca in scopuri creative, si nu distructive, si trebuiesc create deci: unu - ceva grupuri care sa duca impreuna bushteanul, si - doi - reviste virtuale de creatie ale acestor grupuri, sau care sa promoveze fotografia creativa, asa cum sunt http://www.visuelimage.com/, http://revue.com/toc/sommaire.shtml, http://dp.mariottini.free.fr/sommaire.htm - citeva exemple din cele citeva zeci de mii posibile...
Dar, momentan, mai stam o leaca.
Mai o cafea, mai un ciubuc, trece timpul si asa.

"Atat timp cat directorul ziarului unde lucrez sustine ca o fotografie e gresita compozitional daca subiectul nu este amplasat in centru, ce pot sa mai zic..."

Sunteti un tip curajos. Sperati si dvs. ca seful nu bea o cafea cu noi pe aici. Din pacate.

Eu stiu ziarul la care lucrati si intr-adevar fotografiile publicate lasa de dorit. Dar asta se intampla peste tot in presa romaneasca. Am un prieten care lucreaza la un cotidian de sport (n-am sa-l numesc din motive lesne de inteles dar cum nu sunt multe, alegeti si dvs. unul la intamplare ca oricum nu gresiti) si imi povestea ca au un editor cu care nu se poate intelege nimeni. Ultima smecherie e sa-i intre pe calculator si sa-si modifice (fara ca acesta sa stie) proprile fotografii dandu-le un pic de level, pentru ca fiind facute in noctura, erau un pic sub expuse, si la toate rugamintile lui acesta a refuzat sa editeze corespunzator.

Deci asta e situatia. Urmeaza scrisul pe ascuns al articolelor bune si de ce nu adusul banilor de acasa pentru propriul salariu.

Pai istorii comice daca de fapt nu ar fi dramatice va pot povesti pina miine.
Structura este cam asa; la computere, la detepeu, sunt niste oameni care sunt intr-o casta superioara cu mii de clase fotografilor; sunt niste domni sau doamne care se vad cu directia in fiecare clipa bot in bot si pentru toti fotograful e un dobitoc, o gloaba care tre` sa dea totusi ceva sa ilustreze publicatia; pentru ca fotograful e, cum stie orice detepist, un mare dobitoc care trebuie shuntat si care nu merita decit sa i se taie capul, vedem ce se intimpla.
Imi aduc aminte cu placere de momentele cind mai colaboram si eu la un mare trust de presa din Ro pentru femei; trec peste faptul ca investitiile in domeniu in redactie erau ca si nule, monitoarele luate de la gunoi de prin Germania aici erau excelente pentru calibrat poze, plus ca de programe cu licentza nici nu putea fi vorba, si mausurile inotau intr-o galushca de pisla si gem ( erau cu bila) - si scanarile erau facute de niste unii carora daca le ziceai "histograma" se uitau in jur sa vada ce gram de historie vede prostu` de fotograf... trec de astea si imi amintesc o zi de fotografiat cind modelul a stat trei ore jumate sa i se faca o inalta lucratura la par, si mai aveam 5 minute si ne dadea afara din locatie; am facut fotografiile asa cum s-a putut, in speranta ca o infima portiune de par se va putea retusa; aiurea, eram poet.
Omul de la detepeu a spus ca firma mama de la Paris ii interzisese expres sa retuseze ceva pe imagine, fie si un fir de iarga sau o mesa de par miscata cu un milimetru, cum era in cazul asta; si a umplut redactia cu shtangi si sopirle ca ce poze proaste fac eu, de era sa ma cocoseze aia cu costul intregii sedinte rebutate din cauza mea, care sedinta a trebuit repetata pentru ca onor detepeului i-a fost lene sa puna trei fire de par in plus, chestie de zece secunde de lucru in Photoshop.
Cum ziceam, as putea vorbi pina miine de atmosfera orweliana, antilucrativa, si de luptele care m-au scirbit; pe de o parte conducerea care o avea cu fotografia ca baba cu mitraliera, si de nesiguranta nu intreba fotograful ce sa puna pe coperta, ci facea sedinte de zeci de ore ca ce coperta sa aleaga cu niste de fapt terchea berchea de detepisti care erau buni numai pentru ca le cintau in struna... si pe de alta parte parca toti se coalizau si din zece propuneri o alegeau absolut intotdeauna pe aia care dadea cel mai prost.
Dar ce conteaza?
Viata merge inainte; se fac astfel niste cariere colosale, se aduna averi incredibile, si daca fotografii e prosti nu au decit sa muste din malul cu mil inca cincisnsprezece ani de acum incolo.
Pentru ca cine face git e dat afara si in locul lui vine un altul in doi timpi si trei miscari; fotografii la Romanica sunt niste lefegii nenorociti, nu niste liber profesionisti care sa aiba un cuvint de zis in treburile meseriei si in cultura romana.
Pe de alta parte, sigur, numai niste maxim 3-4 anormali vorbesc pe tema asta si au ceva de macanit; de fapt totul e in regula si ce e e foarte bine si oricine zice altceva are ceva stricat la bibilica.
Ma uitam la pozele alea cu fumul anuntate azi aici... ma gindeam dom`le, ce chestii grozave pentru o copertzica de carte de poezii, pentru o ilustratie de ceva, pentru un afis interesant... dar ce, credeti ca bintuie pe internetul romanesc directori artistici de la edituri si grupuri de presa, sa freamate daca vad ceva barosan si sa propuna contracte de colaborare? Credeti ca imaginea are vreo valoare? In primul rind, cel mai la indemina e sa ciordeasca imaginea asa cum e si sa zica bravo fraiere in gind; daca nu, fac un print si dau poza la fotograful platit cu centul pe ora, si-i spun: mai , fa o poza ca asta.
A fost in Ro pe vremea odiosului si sinistrei o editura... nu are importanta care... copertile se dadeau la niste graficieni; sigur, pe pile, pe matol, pe relatii, dar o suta doua de graficieni aveau niste bani foarte buni in fiecare an de la editura respectiva, cu care puteau sa isi finanteze lucrarile personale sau lucrarile de sertar care nu au aparut nici azi.
Acum in acel loc e tot o editura, dar are angajat pe un singur cineva care face coperti, citeva sute de coperti pe an, pentru un salariu minimal...editura fiind un important far al democratiei, capitalismului, libertatii si dreptatii.
Atunci ce pretentii sa mai avem... asa merge treaba si cu fotografia.
Apropo, fotograf, nu are editura aia... nu mai e important sa ai asa ceva azi.
Asta e chestia cu pozele cu fumuri... grozave poze...astept sa zbirniie telefonul la artist... va salut, suntem revista cutare, am vrea o serie de portrete de scriitori cu un fundal ca acela... si niste imagini de moda... neaparat.
Da` s-ar putea sa astept cam mult... si omul cu fumurile, si mai mult... asta e.
Nu mai folositi titlul asta ca o sa se ia astia de la www.presa.ro ca ce avem cu ei. Nu avem nimic, veni vorba la discutie, atit.

de ce apar imagini proaste in presa? eu detin raspunsul! am fost ales sa stiu :) cititi si voi aici:

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=3423

pai nu?

Frumos articolu`:
==================
Nu v-aţi întrebat niciodată de ce presa e plină de poze oribile din punct de vedere al calităţii fotografice, deşi vorba aceea, ziarele şi agenţiile de presă angajează fotografi profesionişti? Nu v-aţi gândit niciodată că poate fotografii şi redactorii le poartă pică acelor personalităţi pe care le fotografiază în ipostaze ridicole, penibile, inestetice? Prin pozele de presă abundă ochelarii căzuţi pe nas sau fluturaţi în aer, degetele pe nas sau la ochi sau fluturând aiurea, pumni încleştaţi, priviri nostalgice îndreptate către cer, degete întinse în altă direcţie decât privirile. Poze disproporţionate numai ca să încapă şi mâinile gesticulând. Ciudăţenii şi urâţenii. Sunt pure „întâmplări”? Nuuuu. Aceste poze penibile sunt intenţionat realizate şi selectate, pentru că reprezintă semnale masonice.
=================
Nu am stiut ca s-a pus la balamuc Internet... poate o fi o metoda moderna de tratare a bolior mintale...
Ce bine ar fi, semnale, chestii, masoni, pam pam, mesaje subliminale... da de unde... singurul mesaj subliminal pe care il vad eu in pozele descrise este lipsa de cultura si munca facuta pe sarite, noi ne facem ca muncim si voi va faceti ca ne platiti, lipsa totala de standarde in domeniu si sentimentul de gashca, gloata, cireada, de detepisti si shefuleti, care pun si pagineaza pozele conform principiului: din mai multe cea mai proasta si daca e numai una o ciopirtim si pe aia si cropuim numa mucii, ca atit pricepe tzaranul care ne citeste.