comentarii

a prinde a mai lucra cate ceva


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Lucrez de 3 luni la o firma d - de madlene la: 07/09/2006 19:39:40
(la: Seful, Directorul)
Lucrez de 3 luni la o firma de papetarie si birotica pe postul de secretara si contabil primar (pentru doua firme). In primele 2 saptamani parca era Raiul pe Pamant. Amandoi sefii se purtau frumos cu mine: dimineata imi gaseam cafeluta pe birou, nu ma scoteau din "dragutza", ma intrebau cum ma descurc, daca am nevoie de ajutor.
Lucrurile s-au schimbat radical dupa aceste 2 "saptamani de miere". Mi-au incredintat mai multe sarcini fata de cum ne-am inteles la inceput, se ratoiesc la mine, dau vina pe colegii mei sau pe mine daca nu le iese lor vreo comanda. Cand le-am cerut si eu 2 zile pentru a merge in Vama, m-au refuzat din start si tot ce am obtinut au fost cateva ore libere vineri dupa-amiaza ca sa prind trenul sper mare.
Am luat hotararea de a mai indura toate astea inca o luna, pana incepe scoala. Cu ocazia asta mai capat si eu experienta pentru a putea sa-mi gasesc altceva.
Acesta este primul meu job, dar parca nu mai vreau sa ma angajez niciodata. Greseala mea e ca eu ma stresez foarte tare, incerc sa fac sa fie totul perfect, iar ei nu stiu sa aprecieze munca mea (si aici ma refer si la partea materiala). Stau 9-10 h la serviciu, nu am pauza de masa, lucrez la calculator non-stop iar ei imi dau 5.000.000. Poate pentru unii sunt multi bani, dar eu stiu ca merit mai mult, stiu de ce sunt in stare.
Zilele trecute unul dintre sefi mi-a spus ca am devenit "indispensabila" pentru ei. Asa ca abia astept sa le vad fetele atunci cand o sa-mi prezint demisia...O sa le fie cam greu dupa plecarea mea. De ce? Pentru ca ei nu stiu cum sa se poarte cu angajatii. In plus, de cand muncesc la ei le-am tinut contabilitatea primara pentru ultimile 6 luni, deoarece nu aveau nimic...NIR-uri, Jurnale, Stocuri... Erau varza si asa o sa ramana si dupa plecarea mea...
Si ca sa mai ne destindem fruntile putin...

Intr-o zi, o directoare de succes de la resurse umane a fost calcata de un autobuz in timp ce se plimba shi a murit. Sufletul ei a fost intampinat la portzile Raiului de catre Sf. Petru in persoana.
- Bine ai venit in Rai.
Dar inainte sa te instalezi, se pare ca avem o problema. Vezi tu, n-am mai avut niciodata un director de la resurse umane care sa ajunga pana aici shi nu suntem prea siguri ce sa facem cu tine.
- Nici o problema, doar lasatzi-ma inauntru. - Ash vrea eu, dar am ordine de sus. Vei petrece o zi in Iad shi una in Rai shi apoi vei alege in care din ele vei vrea sa-tzi petreci eternitatea.
- De fapt eu m-am decis. Prefer sa raman in Rai.
- Imi pare rau, regulile sunt reguli. Shi astfel Sf. Petru o pune intr-un lift shi s-a dus direct in Iad. Ushile s-au deschis shi ea s-a gasit calcand pe iarba verde a unui teren de golf minunat. Mai departe era un local shi in fatza ei erau totzi prietenii ei - directori cu care lucrase shi totzi o aclamau. Au alergat totzi spre ea, au sarutat-o pe ambii obraji shi au discutat despre vremurile trecute. Au jucat o runda excelenta de golf apoi seara s-au duc in local unde a mancat o cina excelenta formata din friptura shi homar. A facut cunoshtintza shi cu Diavolul care era de fapt un tip de treaba (chiar dragutz) shi s-a distrat de minune spunand bancuri shi dansand. Totzi au dat mana cu ea shi shi-au luat ramas bun in timp ce se urca in lift. Urmatoarele 24 de ore shi l-ea petrecut in Rai odihnindu-se pe nori shi cantand la harpa. S-a distrat de minune, shi cele 24 de ore au trecut au trecut fara sa-shi dea seama. Sf.Petru a venit shi a luat-o.
- Deci, ai petrecut o zi in Iad shi una in Rai. Acum alegetzi eternitatea.
- Nu credeam c-am sa spun asta, adica, in Rai a fost beton, dar cred ca m-am simtzit mai bine in Iad.
Asha ca Sf.Petru a escortat-o la lift, care s-a reintors in Iad. Cand ushile s-au deschis, s-a gasit stand intr-un peisaj dezolant, pustiu, acoperit cu gunoi shi mizerie. Prietenii ei erau imbracatzi in zdrentze shi colectau gunoiul in saci. Diavolul a venit shi el shi shi-a pus bratzul in jurul ei.
- Nu intzeleg, spuse femeia tremurand, ieri cand am fost aici era un teren de golf shi un local unde am mancat homar, am dansat shi m-am simtzit bine. Acum nu mai e decat pustiu shi gunoi, iar prietenii mei sunt totzi mizerabili. Diavolul s-a uitat la ea shi a zambit.
- Ieri te recrutam. Azi eshti angajata...
Esti un PENIBIL, dar putem discuta doar pe forumul initial - de Zamolxe la: 05/11/2003 05:53:20
(la: zamolxe)
Am sa iti raspund numai dupa ce ai sa argumentezi cu documente (nu afirmatii), cu fapte, cu date istorice, cu logica si bun simt afirmatiile tale referitoare la intreg subiectul.

Aceasta discutie o putem purta numai si numai pe forumul pe care a inceput discutia.
Pe acest nou forum discutia este superflua si inutila. Te astept pe [A existat holocaust in Romania?]

Sa auzim de bine. Punct.


***************


#1675 - Comentariu adaugat de Zamolxe la lun 20 Oct 2003 - 05:08 h
Valentinb. Nu se prea poate purta o discutie logica si rationala cu tine. Imi pare sincer rau, asta este.

Acolo unde sti ca nu poti combate cu argumente, o dai cotita si reiei la nesfirsit niste texte prafuite de zeci de ani. Sintem in 2003, iar intimplarile comentate si discutate sint vechi de 60-70 ani.

As vrea sa aflu de la tine, sau de la oricare altul, de ce sint date si informatii atit de contradictorii, de ce cifrele sint asemenea numaratorii lui Pristanda, umflate parca cu silicon ca sa iasa mai mari decit realitatea, cel putin atunci cind vorbim de Romania.
Este dezonorant pentru tine sa tratezi analiza mea ca o “compunere” cu “3 fraze de ici 3 de colo”. Datele sint concrete luate din surse eminamente evreiesti.

Discutiile concrete se poarta pe date concrete. Tu eviti cu o spaima si o frica viscerala discutia concreta.
Eu fac o analiza si incerc sa inteleg lumea de acum o jumatate de secol si mai bine. La rece, ca un om detasat de acele vremuri, nelegat prin nimic direct de acea lume. Concret, nu literatura.
Pentru mine “ciuma verde, neagra, sau cafenie” este doar o exprimare literara. Eu stiu de nazism, de legionari, de fascisti, ustasi, etc.
Eu stiu ce nu vreau sa se mai repete.

Exista un efect si o cauza.
Pogromurile si persecutiile sint un efect al unor cauze pe care nu reusesc sa le aflu. Nu sint pomenite nicaieri. Si nimeni nu spune nimic. E ciudat.

Asa ca “toata lumea-i persecuta pe evrei” se refera la vremurile de demult, nu de azi. Nu fa un terci din istorie.
Nicaieri in Europa evreii nu sint persecutati in ziua de azi. Nici macar in Rusia sau Polonia. Vodca nu are nici o legatura.
Nu te fa ca uiti ca evreii au trait in Rusia sute de ani fara pogromuri. La fel in Polonia, sau in restul Europei.

Si sa nu uitam ca singurul partid anti evreiesc pe fata, este cel nazist american. Sau cel putin asta stiu eu.

M-am uitat peste lista de discutii. Asa este cum am mai zis. Tu ai lansat un mesaj extrem de agresiv dar si lipsit de substanta si ai primit un raspuns extrem de dur, dar pe linia deschisa de tine. Parerea mea personala este ca ai “luat-o pe coaja” cum se zice, adica a fost o masura prea mare pentru tine. Dar asta este parerea mea de spectator. Eu stau in tribuna. In teren tu vezi altfel. Eu nu vreau sa te conving si nu incerca sa ma convingi.

Tot ce am scris aici se refera la “texte”. Adica vorbe aproape goale.
Eu vreau o discutie serioasa bazata pe argumente, pe fapte, pe date sustinute de probe.

Nu ma voi prinde intr-un joc bazat pe emotii, sentimente, presupuneri, credinte, etc si care sfirseste de regula lamentabil in injuraturi de ambele parti.
Nu am timp de asa ceva.

Sa intelegem datele care exista. Sa vorbim doar despre ele. Sa comparam sursele si sa vedem diferentele sau sustinerile reciproce, sa le judecam logic si rational. Nu vreau aprobare sau dezaprobare. Vreau date, logica, ratiune, bun simt, argumente, informatii.

Daca se poate. Daca nu, nu. Bye bye!


Zamolxe

*************


#1630 - Comentariu adaugat de Zamolxe la dum 19 Oct 2003 - 06:29 h
Dragul meu evreu roman,
(Valentinb)

Pina acum am stat si am citit. Nu am vrut sa comentez, sau sa ma bag. Ti-am vazut si meciul cu preopinentul. Tu ai fost cel care a atacat primul, fara argumente dar foarte agresiv si ai primit doar un raspuns pe o masura mai mare decit tine.

Ma bucur ca nu vrei scuzele nimanui si este foarte bine.
Vad insa la tine o consecventa in a sustine contradictii si in a sustine o idee profund eronata si extrem de periculoasa.
Sustii permanent ca in romania a fost holocaust.
In romania nu a fost holocaust.
Legionarii, ciuma verde, au avut ce au avut si cu romanii in egala masura.
Astfel ca asasinarea lui IG Duca si a lui Nicolae Iorga, ca si a multor altor romani importanti sau oameni simpli, se incadreaza in aceleasi exact aceleasi actiuni criminale ale legiunii care au lovit si evreii.
Iar comunistii din Romania au fost majoritatea evrei sau unguri, asa cum arata arhivele PCR.
Si multi legionari au ajuns comunisti cel putin in prima faza. “Rosia inainte de a fi rosie a fost verde!”

Pentru ca holocaust la romani nu a fost, asa nici actiunile legionarilor fata de evrei nu pot purta numele de holocaust. Vezi definitia holocaustului.

Este foarte periculos si consecintele sint nebanuite pe termen lung, sa amesteci termenii, sa faci un terci din istorie, sa speculezi, sa faci asocieri fortate. Drama poporului evreu este mare si ea nu trebuie umflata si extinsa.
Realitatea reala este suficienta.

Holocaustul are o definitie clara, precisa si categorica. Atunci cind incepi sa scri despre holocaust trebuie sa te referi strict la definitie. Daca insa ignori definitia atunci poti sustine orice.

The Holocaust was the systematic, bureaucratic, state-sponsored persecution and murder of approximately six million Jews by the Nazi regime and its collaborators. "Holocaust" is a word of Greek origin meaning "sacrifice by fire."

De exemplu in Germania au fost pogromuri si inainte de inceperea WW2. Dar ele nu intra la holocaust. Sint violentze, sint crime, dar nu sint parte a holocaustului. Pentru ca in acest caz putem spune ca holocaustul a inceput in Rusia o data cu primele pogromuri, adica la inceputul secolului 20!

Holocaustul a inceput o data cu adoptarea SOLUTIEI FINALE de catre germania in 1942 si a avut ca elemente de baza lagarele de exterminare, camerele de gazare si crematoriile.

Hartile de pe site-ul din sua al muzeului holocaustului arata clar ca din romania nu au plecat trenuri spre lagarele de exterminare. http://www.ushmm.org/wlc/en/index.php?lang=en&ModuleId=10005143 si faci click pe “See maps”.

Asta este o realitate pe care trebuie sa o accepti chiar daca nu o vrei sau nu iti convine.

Deportarea evreilor din 1941-1942 seamana mai mult cu deportarea in Baragan din anii ‘50-‘60 decit cu deportarea in Germania.
Cifrele referitoare la acea perioada, aflate pe resursele de informare evreiesti sint extrem de contradictorii si ireale. Astfel in “Enciclopedia Holocaustului” editia 1990 Macmillan Publishing Company.
This unit, along with Wehrmacht units and Eisatzgruppe D, killed between 150,000 and 160,000 Jews during July and August 1941.
Pentru ca lucrez in probleme de logistica, aprovizionare, desfacere stiu foarte bine care sint mijloacele necesare unor probleme asa de mari. Resursele pentru rezolvarea unor asemenea probleme sint foarte mari, surprinzator de mari.
Acum am sa ma opresc la aceasta cifra: in perioada iulie august 1941 au fost omoriti 160.000 evrei in Basarabia. (http://motlc.wiesenthal.com/text/x03/xm0347.html)
A omori 160000 oameni in 60 zile inseamna 2660 oameni pe zi, 111 pe ora, adica unul la 30 secunde, 24 ore din 24, 7 zile din 7. Daca omorirea era teoretic posibila, eliminarea cadavrelor era o problema extrem de dificila. Ar fi trebuit sa ramina extrem de multe gropi comune, foarte mari, care insa nu exista. Saparea gropilor, mutarea pamintului, plasarea cadavrelor, acoperirea cu pamint implica o munca foarte mare. Si nici o marturie nu consemneaza asemenea intimplari extreme.

In Basarabia anului 1920 erau 267.000 evrei , iar in anul 1939 erau 205.000 evrei.
Din acestia au fost deportati in URSS 10.000. In 1941 au fugit spre URSS 5.000.
Teoretic in Basarabia au ramas 190.000 evrei.
Se afirma (fara probe evidente) ca in perioada iulie august 1941 au fost asasinati 160.000 evrei din Basarabia.
Teoretic la 1 septembrie 1941 mai erau 30.000 evrei in Basarabia.
Dar acelasi site spune ca la 4 septembrie 1941 mai erau 64.176 evrei si ca la 25 septembrie erau exact 43.397, mai multi decit cei 30.000 din calcule.
Acestia sint deportati in Transnistria unde mor inca 25.000.
Practic in Transnistria supravietuiesc 5.000 evrei basarabeni dar se reintorc 50.000. Evident ca undeva exista exagerate si fara acoperire in evidentele vremii.

Toate cifrele privind evreii sint contradictorii atunci cind se vorbeste de Romania, Basarabia, Bucovina, Transnistria.

Astfel pentru Romania se dau urmatoarele cifre privind evreii:
1933 – 980.000 usa holocaust museum harta
1939 – 607.900 simon wiesental
1939 – 760.000 tot simon wiesental in acelasi text
1940 – 342.000 idem dupa pierderea teritoriilor transilvania, basarabia. bucovina
1950 – 280.000 ramasi dupa emigrarea a 70.000 evrei.

Asta inseamna ca evreii din Romania nu au fost deportati.

Ungaria, participanta activa la Holocaust, a trimis spre camerele de gazare aproape toti evreii din Transilvania ocupata in anii 1943-1944, adica circa 200.000.

Dar, cu toate acestea la cei 6 milioane de evrei morti in holocaust, Romania este nominalizata cu 700.000 evrei exterminati desi in 1939 erau doar 607.900 evrei in Romania Mare si au ramas 280.000, 70.000 au emigrat, iar 200.000 au fost exterminati in Ungaria.

280.000+70.000+200.000=550.000
607.900-550.000=67.900 evrei din Romania Mare morti in timpul deportarilor de boala, frig, mizerie, foame, violente, crime.

67.900

Zamolxe

PS. S-a mai pus intrebarea, si eu o reiau, la care nici un evreu sau neevreu nu dat un raspuns concret, clar, si documentat: de ce sint evreii persecutati de toate popoarele lumii?
Nu am studiat acest aspect, dar mi se pare extrem de ciudat. Nu se poate ca toate popoarele sa deteste si asupreasca evreii asa pur si simplu!
Trebuie sa fie o cauza sau mai multe, trebuie sa fie motive concrete!

Z.


"Poem pentru Vioară şi Lutier" - de Dinu Lazar la: 15/11/2003 07:47:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Album e mult zis. Este o carticica virtuala cu niste poze si poezii, aparuta la editura "Liternet" ( www.liternet.ro)- de unde poate fi descarcata sau citita.
Eu facusem aceste imagini in atelierul unui lutier din Reghin, pentru scopuri mai putin estetice; pentru promovarea nei marci de bere; domnul Razva Penescu, sufletul si inima actiunii de la Liternet, dupa ce le-a vazut, a tras foarte tare de mine sa se faca un album, doamna Delia Oprea avea niste versuri si a mai scris citeva, si gata lucrarea.
Cum nu ma pricep la arta si desigur nici la poezie, nu pot spune nimic de volum, privit in ansamblul lui; dar pot povesti despre aceste poze cum s-au facut si cum devine cazul de fapt, ca anecdota sau ca drama, depinde cum se vad lucrurile.
Acum un an - doi, ma bintuia pe mine ideea timpita de a aduna mai multi fotografi profesionisti, care sa-si uneasca fortele artistice si financiare si sa puna de un studiou foto cum nu exista in Bucuresti; esuata lamentabil, ideea m-a facut sa pierd o buna bucata de vreme cu speranta ca se poate face totusi asa ceva. Pe scurt, stringerea fortelor trebuia sa se faca pe linga studioul unui fost prieten, urma sa punem impreuna banii de promovare si sa ne bucuram de avantajul unei uniri de forte si de energii - totul suna perfect, dar in Ro e imposibil asa ceva si eu cam uitasem asta.
In timp ce roiam eu pe linga fotograful cu studiou si ii tineam locul, el fiind plecat la Fotokina, suna o agentie de advertising, -mare agentie, nota bene, cu sute de milioane de $ cifra de afaceri -, ca trebuie facute niste fotografii de proba pentru o campanie publicitara cu berea ics. EU ramin siderat, cum adica fotografii de proba, cine le plateste, cine plateste macar drumul, dar amicul de departe si agentia au zis ca sunt mari sanse sa luam campania si sa ma duc sa fac pozele.
M-am dus, am pierdut vreo 3-4 zile in care am facut peste 1000 de fotografii, plus transportul plus cazarea, ca sa ma prind in final ca eram pe post de fazan, lucrarea fiind de fapt de mult arvunita de un alt fotograf care era in relatii mai bune cu agentia respectiva, si ca suma cheltuita (maricica...) ramine la capitolul experiente si ca pot sa ma spal pe cap cu pozele mele de proba. Ce a aparut ulterior, campania de afisare si spotul video rezultat erau departe de ideea mea despre ce inseamna maiestria lutierului care mai bea o bericica, asa ca asta a fost, si asta a fost singura colaborare cu o agentie de publicitate din ultimii 6-7 ani; pentru ca jocurile sunt facute in totalitate in culise si relatiile si jocurile de interese mai puternice decit s-ar crede, nu am mai continuat nici ideea cu studioul foto si gruparea de fotografi, raminind sa faca fiecare pe relatiile si puterea lui ce se poate face in dulcele stil balcanic.
Si ce se face in materie de fotografie publicitara e ceea ce se vede daca se vede si, adesea, iata, ceea ce nu se vede pe panouri si apare rareori si intimplator la Liternet, ca sa revenim de unde am plecat, si am incalecat pe o sha si v-am spus povestea asha.
#4293 (raspuns la: #4291) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
detaliile ar prinde bine!! - de (anonim) la: 26/01/2004 15:05:31
(la: 14 ani de la Revolutie)
detaliile ar prinde bine!!
#8489 (raspuns la: #7182) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucrez/locuiesc linga Paris. - de mapopescu la: 05/03/2004 14:44:11
(la: Cat va ramane din salariu?)
Lucrez/locuiesc linga Paris.
La o familie de 4 persoane si un singur salar de 2100€, dupa chiria de 650€, mincarea de 5-600€, benzina de 100€, telefon+net de 100€, gaz+crt de 60-150 (vara-iarna), mai ramin bani de platit credite de masina si mici nebunii.
Chiar si cind lucrez(ca ieri - de relu la: 05/05/2004 16:35:15
(la: Cum vedeti o casatorie moderna?)
Chiar si cind lucrez(ca ieri de ex. 16 ore in prostie,o reclama pt. Delta Airlines)
Tot sint bucatar si spal vasele,chiar daca le las pt. a doua zi dim.


Ozzy, daca eu mi-am permis un dishwasher, si nu fac nici pe departe cit faci tu pe luna, sint sigur ca si tu iti permiti. Chiar iti place sa speli vase? Iti recomand cel putin sa consideri ideea. Cel putin mie mi-a schimbat viata... ca urasc spalatul de vase.
- relu

P.S. Just think about this: that 1/2 hour to an hour every day that you're wasting washing dishes, you could cuddle up with your sweetheart. Now I'd say that's worth the $200USD that a counter top dishwasher costs. Would you agree?
#15018 (raspuns la: #14991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Radu,
Te inteleg f. bine,tu poate nu ai citit parte din subiectele mele,lucrez de acasa
via computer,ilustratiile mele le lucrez in modul obisnuit(magic markers),le scanez si apoi le trimit email la agentul meu care la posteaza pe site si asa ajung sa fie vazute de agentiile de adv. pt. care lucrez.
Eu si sotia,Marilyn(italianca-americana,prima generatie,tatal nascut in Napoli,
mama in Randazo-Sicilia,veniti aici in 1950)locuim de 12 ani in Cliffwood Beach-New Jersey,avem o vila proprietate personala,la 7 min. mers pe jos de plaja Atlanticului si in jur sint numai vile si multa padure cit si un lac mare cu stufaris in spatele casei(egrete,stirci,pasari diverse,iepuri,marmite,possomi ce de altfel vin in curte zilnic,le dam mincare)deci unde locuim este liniste si doar animalele si pasarile fac...zgomot.

de aceea imi este usor sa nu fiu alienat,sint rupt de multimea nebuna,cred ca doar de 2-3 ori merg in NY care e la 70 miles departe de casa.
Sotia nu mai face naveta in NY de citiva ani de cind eu cistig 7000-10,000$pe luna,pt. doua persoane fara copii(doar 2 pisici)este de ajuns,si cu cit esti mai departe de NY,casele sint mai ieftine si mari!
Avem o gradina mare in grija lui Marilyn,cu legume si flori,sintem amindoi vegetarieni si ne pare bine ca suntem departe de tumultul marelui oras,asta ne-a facut sa devenim si f. calmi.
Asa ca ducem o viata normala si de fapt nu ne plac contacte cu alti oameni decit cu familia,care si ei locuiesc nu departe,dar in distante cu masina.Vecinii imediati,ne spunem hello si atita tot.

Dar e adevarat ca am trait in trecut in diverse locuri,in Queens,Brooklyn,Jackson Heights,Manhattan si este o nebunie prin care nu mai vreau sa trec.
Radu,eram si f. tinar cind am venit aici,aveam 25 ani....era o alta lume,noua si desigur...diferita de lumea Ceausista in care am trait.Mi-a placut atunci si daca ai citit alte texte ale mele,le-am cam facut pe toate,de la sex in prostie,la droguri care mai de care,am experimentat totul,mai putin sex cu un barbat,as fi vrut s-o fi facut si pe asta de curiozitate,dar mi-a fost teama de aids.
De fapt am avut diverse boli venerice si in plus am fost si un betiv notoriu,sa ma fi luat de mina cu Keith Richards,pe care l-am cunoscut.Si multi altii.
De aceea vreau sa-mi scriu memoriile,am prea multe de spus si cred ca ar deveni un best seller!
Dar de 14 ani de cind cunosc pe Marilyn si casatorit cu ea,m-am schimbat enorm,si am renuntat la bautura si droguri din proprie vointa,dragostea face multe cind dai de ea.

Despre al nostru mare geniu conducator(parca se repeta istoria...ii spuneam lui Marilyn ca am plecat din Ro. sa scap de un dictator si acum traiesc sub altul)nu mai are sens sa mai discut aici,el insusi nu are sens!Un alt iliterat.

deci unde stau e calm,frumos si in mijlocul naturii,nu departe e un mare lac ocrotit de lege fiind monument natural,uneori vin stirci in curte si chiar ereti...din pacate mai prind cite o pasare si am vezut cu ochii mei de 2 ori asta.
Azi sper sa nu lucrez...dar cine stie cind suna telefonul si agentul meu imi da o noua comanda?
E bine si sa am un agent,pt. ca eu nu am nevoie sa caut de lucru si munca mea de fapt nu are un program anume.Pot avea o comanda la 7 seara ori la 11 dim.ori dupa 2-3 zile de stat si facut nimic ori de multe ori in weekenduri,nu-mi pasa,sint obisnuit.Am lucrat de ex. de Paste 3 zile la rind.
Am dat o fuga la familie,stat 2 ore la masa si vorbe si apoi am venit acasa sa lucrez.De multe ori lucrez cite 12-17 ore continuu,e obositor daca o faci 3-4 zile la rind,dar apoi stau 1 sapt. si nu fac decit sa ma odihnesc ori sa scriu la cafenea ca acum.

Practic lucrez in medie 70 ore pe luna in rest,liber,dar ma ocup cu ale casei,mai repar ceva,fac piata,gatesc zilnic.
La tv...nimic de vazut,ascultam airamerica radio si desigur ca vom vota pt. John Kerry!Dam bani pt. campania lui.
Religia lui Bush...e o hipocrizie!In aceste momente o moscheie e bombardata in Irak.In fine,am sa mai revin altadata.
Imi pare f. bine ca reusesc sa am o conversatie cu tine,always a pleasure my friend.

Love&peace,
Ozzy































































#15297 (raspuns la: #15279) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
America NU e a ta sixpack!!!si NU va fi niciodata!! - de Little Eagle la: 25/06/2004 15:28:43
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
M-ai enervat acum si la fel atatia de la cefenea,mai ales LMC.
Stii ce fac acum ? Imi pun culorile de razboi pe chip,asa ca nu mai e rost de cuvinte de dragoste si iubire.Pt. CINE?As zice ca ar fi 2-3 persoane in cafenea care real sunt cu picioarele pe pamant???

Hey-a-heya -hey-a heya-hey-hey -haya hey.Habar nu aveti cate pene am in par.Si am sa lupt pana la moarte pt. pamantul stramosilor mei,unde ati pus picioarele voastre murdare de ura si minciuna impotriva noastra,ne-ati furat pamantul,ati omorat bunica noastra natura,cu egoismul vostru de a distruge tot ce va sta in cale,veti pieri curand si atunci am sa ridic sulita mea la cerul rosu plin de sangele vostru murdar de ura si voi canta cantecul de razboi
si voi urla la Wakan Tanka sa-mi dea putere sa va termin pe toti,religiosi habotnici si bigoti ce ati distrus cu egoismul vostru "religios" lumi intregi .Habar NU aveti de Dumnezeu si cum sa credeti in el!Va ascundeti in spatele cuvintelor dar cand e vorba sa faceti ceva pt. semenul vostru va eschivati,aveti subit...alte lucruri de facut...Mincinosi si farisei si ipocriti.

Iar tu Mr.Sixpack cine te crezi?Esti in ...America?Critici pe alti romani care-s in Europa?Am ceva de spus tie:America NU e a ta si NU VA FI NICIODATA,SI la fel NICI a oricarui presedinte de azi sau de viitor!!!!
America apartine FRATILOR SI SURORILOR MELE,si NU sunt deloc roman,sunt indian si stiu asta mai bine decat iti cunosti tu viata ta!

Nu cred ca ai plans niciodata pt. acesti oameni sinceri si superbi,pt. ca NU ai NIMIC in comun cu ei!!!Sa NU-MI vorbesti despre America niciodata,ar trebui sa TACI ,NU ai NIMIC de SPUS si La FEL NIMENI din cafenea care HABAR NU ARE cine sunt realii proprietari ai acestei tari.Veniti aici si vi se pare ca totul vi se cuvine...!Cum ar fi daca eu as veni in casa ta Sixpack ori tu LMC si altii ca voi,si as incepe sa adun ce vreau de peste tot?Un scaun,o masa,ceva arta,covoare etc...NU cred ca v-ar place deloc!!!!
Asta ati facut in trecut,ne-ati luat pamantul tot,voi sa fiti fericiti,noi...suntem salbatici,sa fim dusi la margine de camp undeva unde nimic nu creste sa putem trai cu copii nostri,sa le dam frunze sa manance si sa-i vedem cum mor in bratele noastre...

Credeti ca sunt roman? Nu am fost niciodata!Pamantul unde candva am trait liber m-a adus inapoi la el.

Voi NU aveti habar ce spun aici.Nici macar o miime de cuvant nu puteti intelege.Poate in alte vieti viitoare,caci ne vom revedea,numai ca voi nu va


veti aduce aminte ,insa eu voi sti...si pare ciudat? Nu cred.
Oamenii real inteligenti din cercul nostru(cafenea)stiu deja de acum ce vorbesc aici!!!

Ceea ce NU imi 0place e MINCIUNA si multi din voi traiti zilnic din ea,fara sa stiti.Sixpack...crezi ca e chiar asa de importanta religia???Ori poate esti chiar orb incat NU vezi ca exista o relatie intre Ceausescu si Bush?Am venit aici sa scap de un cretin analfabet si dobitoc si azi am dat peste o copie fidela...oare cati ani va va trebui voua cacati de republicani cu cas la gura(ciocu mic!)
sa va dati seama ca administratia asta de criminali si mincinosi va duc de nas cu voia voastra.Mai ales cand va si dati MARI BORN AGAIN cretini sa va stea crucea in gat sa va sufocati cu ea!!!
Pt. ca sunteti cu totii niste ipocriti si pierduti in spatiu!
Traiti mereu in minciuna si iluzia zilei,comfortul de cacat ce mirositi si credeti ca e nectarul zeilor,va disparea totul curand dragii mei,si veti veni tarindu-va la noi pt. ajutor,dar noi am invatat lectia!!!Sa va descurcati cum puteti....in cel mult 3 Zile dati ortul popii si asta cu siguranta,pt. ca habar nu aveti sa traiti din natura,v-ati obisnuit sa aveti totul de-a gata,la cutie si impachetat
frumos,taiat,pe,bucati si pe ales....sa va vad cand va trebui sa vanati cu arcul si sageata...ori veti manca doar iarba...?

Vor fi aceste vremi curand!!!!Noi le stim!!!Tara asta va fi din nou a noastra!
Iar voi albituri veti pleca de aici,aia care vor mai ramane in viata...fffputini!!!!
Tu Sixpack NU ai DREPTUL de a lua partea unei tari in care ar trebui sa fii fericit ca esti acceptat ca oaspete!!!America NU E A TA si NU va fi NICIODATA,asta e cert!!!Sa Nu-mi vorbesti de un presedinte iliterat si cretin si imbecil notoriu si sa mai adaugi si relige de cacat in care crezi cu mintea dar nu cu sufletul.
TU faci parte din acea prostime!Oare crezi ca istoria nu se repeta? mai ales cand e vorba de dictatori de genul Bush?Sa va luati toti de mana cu el si sa faceti o hora mare la Capitoliu iar apoi JesusBush va va baga cu capul in lacul ala din fata domului si9 va va face born again pt. ca asta vreti.Sa fiti fara minte si creieri,niste zombies,astia sunteti cu totii.

De acum incolo mi-am pus culorile de razboi cu voi,si tare mult as dori sa iau cateva scalpuri la unii din voi!De la nas spre par sunt pictat cu alb,de la nas spre gat cu negru.Imaginati-va cand va prind si ranjesc la voi cand va iau scalpul de vii!!!Pt. ca unii din voi meritati din plin!!!

Nu multi dar cativa as scalpa f. usor,as fi nu f. dur totusi.
Hey,sunt un salbatic,.nu?Voi toti sunteti mari boieri si mari inteligenti,cititi,raspopiti(saracu Toma Caragiu,l-am cunoscut,un om fantastic!!!),mari credinciosi de va bateti cu pumnii in piept care e ala sau aia mai aproape de Dumnezeu si culmea e ca Dumnezeu nici macar o basina nu trage pt. voi.HA!HA!HA!

habar NU aveti cine e Dumnezeu dar dati din gura si gaoaza(gura voastra)mereu si va considerati asa de ...credinciosi,hey,stiti ceva cacatii dracului?Pt. ca tot credeti in iad,apoi va asteapta cu portile deschise,si voi veti fi PRIMII acolo sa va f...in cur Osama ben laden si Saddam si Lenin,Stalin,Hitler nu scapa nici o gaura.HA!Aveti grija mari prozeliti si super credinciosi si born again cacati cu mot!
Si pt. ca tot credeti cu dinadinsul in Satan,apoi veti avea un mare bairam cu el,asta f...pe oricine mincinos si born again care se crede centrul universului.
LMC,si sixpack,nu stiu uinde sa va ascundeti acum.HA!

Bush? e deja pierdut.I'm sorry for his dirty asshole!HA!
Dar apoi imediat apar oameni ca voi care sa-i lingeti curul murdar de minciuna,pt. ca,cacat mereu vomita pe gura!

In final sa inchei pt. ca m-a apucat dimineata,e deja 6:30AM si am tot lucrat de la 10 seara pana la 4 AM=600$.Cati bani faci tu Sixpack in 6 ore/Dar tu Miss LMC?
Eu fac 10,000$pe luna si nu lucrez decat cel mult 60 ore pe luna,alteori chiar 40 ore pe luna.In rest stau cu burta la soarte si ma uit la p....si o bronzez.
Stiti ce fac cu banii? multi ii dau la fratii si surorile mele indieni si copii lor ce nu au haine si mancare buna.la fel dau bani pt. a sprijini poporul tibetan in diaspora,la fel dau bani pt. fratii mei si surorile mele african americans,la fel zeci si zeci org. de conservarea mediului,pt. animale,pt. a inceta torturile la care sunt supuse animalele in tara MEA,NU a voastra!va doare in CUR si nici acolo de astea,ce vreti voi e lacomie,bani multi,sa calcati unul pe altul sa ajungeti undeva....sus la cea mai mare minciuna si iluzie posibila!
Abia astept sa va vad cum alergati ca descreieratii ,debusolati ca ,ati pierdut cacatul vostru de money market,si orice posesiuni.Ha!Veti plange dupa o sticluta cu apa.Va va fi frica de oricine,veti sta inrtr-un colt de intuneric(nu va mai fi electricitate),si va veti ruga ca niste tembeli,dar nimeni nu va va auzi ruga,Dumnezeu va avea altele de facut,si NU pt. voi!!

Intre timp ciuperca va apare si veti pleca de aici,pamantul asta NU e al vostru!!!
Vor ramane in viata putini dintre voi,pastarnacilor,doar cei alesi de soarta,cei ce trebuie sa fie,din pacate NU va fi sixpack si nici LMC pt. ca-s suflete ascunse si patate de egoism.
Prea putini albi vor exista in lumea toata!!!!
Dar cei putini vor fi primiti cu bratele deschise de stapanii acestei tari.Vor primi o pana in par in semn de respect fiind sinceri!

O vom duce f. bine fara voi si fara internet si vom trai ca acum 1000 ani,o reala fericire.
Nu avem nevoie de voi.NU va dorim aici in tara noastra!!!Duceti-va inapoi de inde ati venit,asta NU e si NU va FI NICIODATA tara voastra!!!!Sa tineti minte!!!

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Ghaule Shice)



































































































#16750 (raspuns la: #16599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am o Intrebare... - de Dinu Lazar la: 14/07/2004 05:19:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Nu stiu daca Domnul Lazar l-a fotografiat vreodata, dar daca nu, cred ca ar fi o ideie buna."

Mie imi sta pe chelie cam de 25 de ani sa fac portrete cu oameni care inseamna ceva pentru natie.
Cit am lucrat in presa a fost excelent, ma trimitea redactia sa fac diverse reportaje si am portete grozave din acea perioada.
Pe urma, in ultimii ani, am dat-o in bara cu toate proiectele.
Intii, am vrut sa fac un album ilustrat cu toti marii pictori si graficieni si sculptori de la noi - adica cu portretele lor; era un proiect cu Tudor Octavian.
A facut el o lista, mi-a dat telefoanele lor, eu am mers pe la ateliere o vara intreaga, si pe urma totul a cazut - dupa ce facusem mai mult de un sfert din acea lista.
Se pare ca nu a fost gasit un sponsor - desi eu nu am cerut si nici primit nici un ban, trebuia tiparita lucrarea, si pentru asta, nu a fost gasit nici un editor interesat.
Apoi, am auzit acum citiva ani ca la organizatia UNITER condusa de Caramitru, ar fi ceva posibilitati sa fac un album cu actorii mari mai in virsta - si am facut o dezvoltare a unui proiect de vreo 80 de pagini scrise marunt, de ce ar trebui, cum ar trebui, ce expozitii si ce s-ar putea face - era o idee de arhiva de aur a actorimii romanesti, fotografii lucrate si care sa aiba ceva din personalitatea fiecarui actor.
Dupa lungi si complicate discutii a fost ales un fotograf englez sa faca treaba, a luat si niste fonduri comunitare europene - citeva zeci de mii de euro - si de proiectul arhivei actorilor romani s-a ales praful, nu s-a facut nici un album, nu e nici un sit cu actori, si ce portrete au actorii pe Internet - ce mai vad si eu -, vai de mama lor.
La ministerul culturii sau la editori pe urma nu m-am mai plimbat cu proiecte; nu sunt in jocuri; altii au luat premii pentru proiecte prezentate, fara sa il si faca, si altii au luat bani exceptionali pe proiecte de albume pentru care nu cad pe spate - bravo lor.
Cam asta e cu fotografia de portret la oamenii de cultura romani.
Chiar zilele astea fac niste fotografii pentru un proiect editorial care sta sa apara in toamna asta - o noua revista de cultura.
Toti cei pe care ii fotografiez, stele ale culturii romane, au impresia ca portretul e ceva asa, de buletin, fa-l nea repede ca tre` sa plec la gara - cind pun lumini si masor contrastul si incerc sa fac o atmosfera mi se zice cum dom`le, pentru o poza atita circ trebuie facut? Fa o poza ca tot nu se uita nimeni.
De...
Eu tot sper ca o sa prind cindva un proiect sa fac asa, ca la carte, fotografii mari unor oameni mari.
Cum din asa ceva nu iese pe faleza un mertzan, nu intereseaza pe nimeni.
Altfel bani pentru cultura nu e adevarat ca nu exista.
Sunt, dar se dau azi pe proiecte de care miine nu mai stie nici dracu`.
#17832 (raspuns la: #17767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu ma prind...sperante ca sa - de mya la: 21/07/2004 10:55:02
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Nu ma prind...sperante ca sa ce?
Cica.... - de F16_Ghost_Rider la: 28/07/2004 17:14:14
(la: Integrarea europeana ...la romani)
Prinde unul pestisorul de aur si dupa bunul obicei pestisorul ii spune
ca ii indeplineste trei dorinte. Bun, incepe omul:

-Vreau sa am BAAAAAANI, MUUUULTI BAAAANI, munti de bani, bani atat de
multi incat sa nu pot sa ii numar intr-o viata de om.
Bun, pestisorul face un semn si s-a facut, are omul ce a cerut.
-Acum vreau sa am o vila, nu, mai bine, un PALAT IMENS, construit pe
sute de metri patrati, cu piscine, cu sali imense, cu multe etaje ca
sa vina rudele in vizita,
sa aiba teren de vanatoare imprejur, padure, teren de golf, terenuri
de tenis, toate cele.
Face pestisorul un semn si apar toate cele cerute
-Mai vreau si masini, vreau sa fie cate doua masini pentru fiecare
membru al familiei, sa imi dai numai Mercedes ultimul tip, sport,
limuzina, BMW X5 si Jeep-uri, Rolls Royce, cele mai scumpe masini le
vreau
-Pai bine mai omule, zice pestisorul, nu era mai bine sa imi spui de
la inceput ca vrei sa lucrezi la vama? si iti mai ramaneau doua
dorinte! :)
#18490 (raspuns la: #18403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Shooting star - de Little Eagle la: 09/08/2004 20:00:38
(la: Vedete fara fitze)
He,He,Hey Daniele,
Every dog has his day.Ar mai fi o zicala scoasa pe acilea de un artist ce am cunoscut,Andy Warhol:"Everybody is entitled to 15 minutes of fame."
eu as spune o zicala de-a mea:"Faima este o exaltare a eului uman."
De ce zic de faima?Pt. ca e mana-n mana cu a fi un star,vedeta in domenii diverse ce intra in atentia publicului din lume.

Fitzele?They come with the teritory.Nu se poate altfel,inca o exaltare a vanitatii umane,pt. ca esti faimos si ce bine te simti mergand pe strada si oricine te recunoaste,iti da importanta,te simti cineva,esti mai presus de oricine.
desigur ca...acest ego ce te transforma in egomaniac,la unii/unele sunt very dangerous,dar in general se intampla cu staruri mici!

Acuma,sa pun o intrebare la cafegii:
Cati dintre voi au apucat cele 15 minute de faima in viata?
Fiti onesti.Mereu primesc vorbe de la voi cum ca scriu multe despre mine,dar daca am ce scrie si am trait unele experiente prin care voi nici prin vise n-ati trecut macar,de ce nu?E oare o greseala sau....imi dau aere si fac fitze de vedeta?

Timp de 11-12 ani am fost artist profesionist in comic books industy,in fiecare an am fost invitat ca guest artist(alaturi de cei mai mari si faimosi artisti in USA si Franta),am stat cu ei la mesele de invitati,ne-am etalat arta in original,eram cu sutele si cu miile erau amatori de arta si fani ai nostri.
Vindeam desene ori picturi si vindeam si semnaturile noastre ca autografe.
Uneori nu doream sa cerem bani de la copii,ci doar de la maturi,dar am semnat personal mii de autografe in acei ani,si cel putin mergeam de 4-5 ori la conventii ca invitata de onoare si artist!Am avut mai mult de 15 min. de faima....
Pot spune ca m-am simtit tare bine fiind faimos!!!!!Mai ales cand cineva (colectionar)ca Tim Robbins+Susan Sarrandon,sau Patrick Swayze,se opresc la masa ta si admira arta ce faci,iti spune ca citeste revistele la care lucrezi si-ti admira arta si vrea autograful tau si chiar iti cumpara un desen in creion sau tus....oare nu te gadila putin la ego asta???

Esti un super star!Cei dintre voi care nu ati avut astfel de experiente,nu stiti ce vorbesc,dar discutati ca si cum ati fi atot stiutori.
Cine dintre voi a fost luat in cravasa si primit castane in cap de la Robert de Niro????Si credeti ca mi-a fost jena de faptul de a fi roman cand ma alerga prin atelierul unui artist,f. bun prieten (american)ce mi-a fost de altfel nas la nunta,si cand ma prindea in cravasa imi zicea:"Oh you crazy romanian.Bloody vampire."la misto,si asta pt. ca de cum il vedeam ii ziceam:
"You're talking to me?...Are you talking to me.?"Cine a vazut Taxi Driver stie ce vorbesc.

Oare nu te simti mare cand astfel de HUGE STARS in lume iti dau o importanta?Si sa stiti ca Bobby e f. modest!!!!!!Ori Martin Sheen,care mereu imi zicea ca-l fac sa rada,pe el l-am cunoscut demult fiind la niste demonstratii impotriva lui Bush senior si asta de azi,un mare democrat si chiar a fost arestat de cateva ori pt. parerile lui!

Ii spuneam mereu:"Martin,...should never get off the boat..."cine a vazut Apocalypse now stie ce spun acum.
Il facea sa rada,mereu interesat in Romania si credeti-ma ca am fost un f. bun ambasador al ei cu acesti oameni.
Dar unii din voi ma criticati mereu,ma puneti la zid,dar ce sa fac?Vorbesc si eu despre mine,imi pare rau ca voi nu aveti nimic de spus,pt. ca vietile voastre n-au fost asa de pline de sare si piper ca a mea.Sper sa aveti candva sansa la cele 15 min. de faima si mai vorbim atunci,okay?

Un alt om interesant si desigur faimos cred ca si pe Marte, de ar exista locuitori acolo,ar fi Keith Richards,de o modestie fara seaman!La fel David Bowie,Ozzy(cel real),David Gilmore,Brad Pitt,Alec Baldwin,(nasul meu-Bill Wray,faimos ilustrator de desene animate in USA)mi-a scris recent un email,si intre altele zis ca a avut sapt. trecuta lunch cu Alec Baldwin si Paul Stanley(pt. cei ce nu stiu,ghitaristul si vocals la KISS).

Bill cunoaste multe staruri in Hollywood,el s-a reintors in CA unde s-a nascut,din NY in 1992.El m-a introdus in NY sa-l cunosc pe Keith Richards,si desigur Bobby de Niro.

Asa ca asta mi-a fost norocul.

Pe alte dati sometimes in the future.
LOVE&PEACE,
Ozzy
































































Lumina portret - de Dinu Lazar la: 25/09/2004 18:05:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Am citit ce am gasit pe net despre iluminarea pentru portrete dar de obicei se vorbeste, pe langa lumina principala, de altele pentru umplerea umbrelor si asa mai departe (lucru despre care ati spus si dumneavoastra). Este necesar softbox-ul pentru a folosi toate luminile ? Sau mai bine, este NEAPARAT necesara folosirea tuturor luminilor de care se vorbeste (la realizarea unui portret clasic) ?"

Problema nu e simpla.
Fiecare are teoria lui si nu exista o singura cale, celelalte fiind gresite.
Cred ca iluminarea nu e o chestie scolastica; trebuie asa si/sau asa pentru ca sa obtii asta sau asta.
Exista trenduri, fiecare an sau decada are modele de lumina ideala care in citiva ani se schimba fundamental.
Lumina nu e decit o parte din evantaiul de mijloace de expresie... si lumina, impreuna cu cadrajul, cu starea, cu atmosfera, cu perspectiva, trebuie sa constituie un tot unitar.
Pentru fiecare exista modele, genii care folosesc iluminarea in mod divin; pentru mine virfurile absolute sunt portretele clasice din pictura europeana a sec 16-18, si ca fotografi, Yousouf Karsh, Halsman, Newton, Pawelec, Strand...printre multi altii, desigur.
Lumina nu este un scop in sine, ci un mijloc de a face o stare, de a descrie, de a impresiona si filmul sau captorul, dar si audienta...
Asa ca, dintr-un punct de vedere, nu exista retete universale.
Pe de alta parte, judecind dupa avalansa de poze plate facute de fotografii romani actuali, pe care le vedem la chioscurile de ziare, as interzice si umbrela, si softboxul. Este desigur o gluma, dar folosirea fara discernamint a acestora creeaza imagini plate si fara relief, corecte tehnic, usor de printat sau imprimat, dar mizerabile din punctul meu de vedere - toate fiind asemanatoare. O data la citeva luni ce poate fi vazuta o imagine cu relief, cu atmosfera, cu stare si care sa semene cu ce se face in lume la ora asta.
Bun, revenind la retete, pot sa va spun cum folosesc eu lumina artificiala.
Pe un aparat digital pun un declansator cu infrarosii care comanda bliturile; lucrez numai in TTL si am citeva mici blituri pe care pun niste soft boxuri mici; din telecomanda de pe aparat setez care sa fie lumina principala si care de umplere, care sa fie contur si cit de mare sa fie fiecare lumina in raportul total. Dar in mare folosesc mult si lumina existenta, atit cit este ea, si ca principiu, incerc sa dau volum imaginii, intr-un fel sau altul, nu numai sa am o imagine descriptiva.
Folosesc diafragme destul de deschise, obiective luminoase, timpi de expunere lungi, deci deseori lumina pusa de mine e intr-un raport subunitar fata de lumina existenta. Asta la fotografia in location, desigur - eu nu am studio.
Cam la 10 sedinte de fotografie, in 9 folosesc blituri mici TTL, puse prin camere sau unde se face fotografierea ( si in exterior, desigur) si intr-un caz doar folosesc blituri mari de studio, cu umbrele si softboxuri.
Prefer sa prind starea cu minimum de mijloace tehnice, in principiu.
In general, captorul digital se simte bine daca avem o lumina, slaba, care vine si dinspre aparat - sa zicem la -3 diafragme fata de lumina principala.
Sigur ca ideal ar fi sa avem o lumina principala, una de umplere, una de contur, una apicala (lumina din ochi), si o lumina de fundal; dar opere de arta furibunde se pot face si numai cu un singur blit inelar pe aparat sau cu doua becuri chioare sau cu o lanterna.
Personal trec acum printr-o faza care nu se simte bine cu lumina difuza in clipa asta, o consider prea facila, dar asta nu inseamna ca cineva nu poate sa faca opere de arta folosind numai umbrele... si nu inseamna ca nu pot sa imi calc chiar eu principiul dintr-un moment sau altul.
La imaginile de la www.fotografu.ro/perswork/barositu/pages/1baroce050.htm
mi se terminase bateria cu litiu de la comanda bliturilor - si am folosit numai becurile de control ale bliturilor, adica 2 becuri de 150W mate, cu 2 umbrele difuze. Deci ce vedem acolo e facut la lumina existenta intr-o camera cu luminari plus doua becuri mai mult sau mai putin difuzate.
Fiecare poate sa vada orice altfel si sa realizeze intr-o mie de feluri o cheie de lumini sau alta.
Fiecare realizeaza o imagine care se apropie mai mult sau mai putin de ceea ce stie si poate sa interpreteze.
Solutiile "asa da" si "asa nu" in mod sigur sunt cele care ne indeparteaza de cararea artei... in rest trebuie mult studiu, experiment, noroc si desigur multi bani ca sa poti sa ai conditii si timp de studiu si experimente...
#23366 (raspuns la: #23299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adela - de carapiscum la: 27/09/2004 09:32:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Cel mai forte “argument” în favoarea oricărei religii [...] este convingerea adânc înrădăcinată în Eul fiecăruia, că el este centrul Universului."

Nu e adevarat, draga duduie, argumentul de baza pe care se sprijina intreg edificiul crestinismului este jertfa lui Hristos pe cruce si implicit invierea Sa din morti. Ap. Pavel spune ca "daca Hristos n-ar fi inviat, atunci zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta noastra; dar cum Hristos a inviat, S-a facut pe sine incepatura celor adormiti." De aceea si-au dat viata pt. El milioane de oameni, incepand cu primul martir crestin amintit inca din biblie, Sf Arhidiacon Stefan, pt. ca au crezut in Cel inviat. Nu orbeste, cum ti se pare domniei tale, ci pe marturia celor care L-au vazut inviat. Intr-una din aceste aratari de dupa inviere l-au vazut peste 500 de frati. Iar biserica se constituie "de facto" la coborarea Duhului Sfant peste casa in care se aflau toti ucenicii, Maica Domnului si oamenii stransi acolo. Si tot ce s-a scris sau s-a spus despre Hristos, a fost adeverit prin semne si minuni care au clintit cerbicia oponentilor. Insusi Pavel este un exemplu concludent in aceasta privinta.

"Odată ce toată existenţa se reflectă în conştiinţa sa, cum poate exista ceva, dacă el moare?"

Spune-ne si noua, pt. informarea exacta, ce este constiinta si ce forma materiala are ea. Daca nu exista ca materie, atunci cum poti tu dovedi ca exista in realitate, caci de vazut nu o vezi, nu o poti pipai cu degetele necredintei; prin urmare atributul carei parti umane crezi tu ca este constiinta? La fel e si cu simtirea, sau sentimentele, iti determina starea interioara si exterioara dar nimeni nu se poate jura ca le vede. Dar poate crezi ca materia din care e alcatuit corpul omenesc e vie de la sine? Ar insemna atunci ca insusi pamantul pe care calcam noi este viu. Si tot logic, de ce te increzi in constiinta ta mai mult decat in constiinta lumii intregi, cine si ce iti dicteaza tie dupa nastere, ca om, sa scancesti si sa ceri lapte de la sanul mamei sau sa faci criza ca nu esti schimbat/a la timp? De unde exista aceasta constiinta in om inca dinainte ca macar sa fim cumva constienti de lumea inconjuratoare? Dintr-o reincarnare, poate? Dar atunci ar fi firesc sa ma intreb: unde si cand s-a produs prima "transbordare" catre o alta lume, adica unde in timp se gaseste acel "primum movens" al constiintei umane?

"Instinctul isteric al autoconservării, iubirea de sine şi orgoliul se îmbină perfect pentru a susţine această rătăcire."

Tocmai, ca instinctul crestinului autentic nu este de autoconservare, de iubire de sine si de orgoliu, ci unul de daruire totala lui Dumnezeu si lumii intregi. El nu doreste autoconservare ci dobandirea unirii cu Dumnezeu. Fac o paranteza: ar fi de discutat si etimologia cuvantului "autoconservare"! Daca am interpreta ad-literam aceasta expresie, am putea sa zicem ca suna cam asa: sa ne punem noi insine la conserva ca sa stam mai mult si sa nu ne stricam. Ori, vezi tu, cei mai multi sfinti, luand exemplul lui Hristos, nu si-au conservat nimic, nici energia, nici chiar viata de aici, asta de dragul EU-lui cum admiti tu. In fapt te contrazici singura pana la urma, fiindca urmatoarea afirmatie pe care o faci cum ca "omul e în stare să se umilească atât, cât pentru o minte trează este de inimaginat: să îngenuncheze, să se roage cu lacrimi în ochi, să respecte nişte reguli pe 90% absurde, inutile şi adesea dăunătoare", admite ca omul (crestinul) se roaga si urmeaza anumite reguli prescrise, deci nu viseaza si se roaga si lasa deoparte lucrul sau. Cine ti-a spus asa are mare pacat, iar daca tu ai vazut asa asta nu inseamna ca este si adevarat. Regulile de care vorbesti nu sunt absurde si inutile pt. crestini, ci doar pt. necrestini. "Adesea daunatoare"...? De unde stii tu ce dauneaza cand nici macar nu urmezi aceasta cale a credintei? Dai exemplu Impartasania? Ar fi atat de multe de zis numai la acest capitol incat te-as putea inmormanta la figurat in multimea noutatilor- pt. tine, desigur. Ce stii tu despre Impartasanie in afara de faptul ca se da cu lingurita mai multora deodata? Insinuezi ca se pot transmite boli pe aceasta cale? Te inseli amarnic, asa cum Aghiazma Mare sfintita la Boboteaza nu se strica nici daca sta o mie de ani, nici n-am auzit si nici n-am vazut in experienta mea oameni care sa se fi imbolnavit dupa Impartasanie. Stii de ce? Iti spun secretul: cuminecatura este "sfintita, preacurata si nemuritoare" (spre viata de veci). In plus nu e vorba de ceea ce zici tu acolo, "turta răzmuiată într-un lichid cu slabe aluzii de băutură alcoolică", noua ni se da material Trupul Domnului spre mancare si Sangele Sau spre bautura. De aceea chiar si unii pagani, ascunsi printre crestini atunci cand ii cautau sa-i prinda, nu vedeau paine si vin in potir, ci sange si carne in mod real- astfel ca i-au si numit canibali.

"Imi imaginez ce indignare vor încerca fanaticii religioşi, citind aceste rânduri." NU e vorba de nici o indignare, crede-ma ca mai mult decat mila nu-mi poti trezi. Si in opinia ta cam ce ar insemna sa fii fanatic religios?

"Oamenii, care ridică în slăvi smerenia creştinească, se consideră demni să dăinuie în eternitate!" Crestinii nu se considera pe ei insisi demni de eternitate, ci nedemni- din smerenia de care vorbesti (si iar te contrazici). Pt. mine demnitatea nu consta in a sta ca magarul cu barba ridicata in sus si impungand cu nasul pe toti, de fudul ce sunt. Nu. Pt. ca cel putin deocamdata nu se invarte soarele in jurul meu si nu sprijin pamantul pe umerii mei!

"Să aibă un destin programat din timp de o fiinţă supranaturală, să fie vegheaţi în permanenţă şi conduşi de această fiinţă, pe care au impertinenţa să o numească “tată”"

Crestinii nu sunt roboti programati "din timp", crestinii sunt liberi, constienti de ceea ce fac si stapani pe destinul lor. Iar a numi TATA pe fiinta care le-a daruit viata nu este impertinenta, ci exprimarea adevarului ca toti suntem fiii Lui. Impertinenta ar fi fost daca L-am fi numit strain.

"încât de dragul lor, pentru salvarea lor, pentru nemurirea lor se va dezlănţui un război universal!"

Nu de dragul crestinilor se va dezlantui mania divina, nici pt. nemurirea lor, ci pt. ca omenirea moderna nu asculta de glasul lui Dumnezeu si-si ingramadeste invatatori dupa capul ei. Razboiul nu este indreptat decat impotriva faradelegii, iar asta s-o mai stii ca insisi crestinii (cei care vor ajunge zilele din urma ale apocalipsei) vor trece prin acest razboi la scara planetara din cauza paganilor, de aceea la judecata vor avea circumstante atenuante lor scurtandu-li-se zilele inainte de vreme.

"Nu este util şi necesar să cunoaştem lumea în care trăim?"

Nici nu-ti poti inchipui ce vede un crestin in lumea asta, cum o percepe si cum o simte. Realitatile acestea ar fi ca niste minuni pt. cineva ca tine!

"Nu e mai bine să avem o minte sănătoasă şi trează, decât una turmentată de frica morţii ?"

Am impresia ca nu realizezi contrariul celor spuse de tine. In fond crestinii nu se tem de moarte, ci de vesnicia ei! De aceea ei au intotdeauna o minte treaza, care vegheaza la propasirea spirituala. Bautura ametitoare care vad ca te-a cuprins pe tine este a SF-urilor lansate ca un atac in ultima vreme pe toate canalele media, SF-uri ce incearca sa convinga lumea ca ne tragem din maimute si ca Dumnezeu nu exista. N-ai decat sa ramai beata si din aburii astia de alcool sa-i vezi pe ceilalti beti, desi stau drepti in picioare.

"“Fericiţi sunt acei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor”. Să le fie de bine, celor săraci cu duhul!"

Lor o sa le fie bine, dar unora ca tine nu prea. Oricum nu intelegi sensul din context, Hristos nu se referea la nebuni sau handicapati, asa cum banuiesti tu.

"de ce credincioşilor li se permite să-i învinuiască pe atei de lipsă de educaţie şi instruire, lacune de “documentare”, iar noi, ateii, trebuie neapărat să fim foarte delicaţi şi toleranţi când ne expunem punctul de vedere"?

Te-a invinuit cineva de ceva pe tine personal sau ce, ca n-am inteles!? Te rog sa te gandesti mai bine si eventual sa te intrebi de unde a venit aceasta pornire a ta. Eu cunosc raspunsul, daca tu nu-l stii am sa ti-l zic mai pe urma.

In fine, sa stii ca prin ceea ce am scris nu caut sa te convertesc, chiar nu-mi doresc asta. Fiindca nu eu te pot converti, ci Dumnezeul pe care Il combati cu inversunare. Dar sa stii ca nu esti nici prima si nici ultima in istoria omenirii, au fost capete incoronate (unii le-au zis incornorate) care au strigat din adancul deznadejdii lor: "M-ai invins, Galileene!"
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23451 (raspuns la: #23426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adrian - de carapiscum la: 01/10/2004 07:03:45
(la: 9/11 Povestea de la Pentagon)
Lasa asta, aici nu e vorba de cine anume poarta vina, care individ marunt. Aici e vorba de niste principii fundamentale, iti dai seama. Unul dintre aceste principii suna cam asa: "prinde orbul, scoate-i ochii"! Si un altul zice "mana pe mana se spala si amandoua spala fata". Nu contest faptul ca exista oameni de buna credinta care nu cauta sa ascunda adevarul, tocmai de aceea sunt destule guri care protesteaza si au protestat inca dinainte la actiunile nu tocmai umanitare ale SUA. Zici ca "Nu poti face un om vinovat de ceva pentru ca ascunde cine l-a asasinat pe Kennedy. Fiecare fapta trebuie judecata separat." Da-mi voie sa te contrazic, cine ascunde cu buna stiinta adevarul se face direct vinovat si partas la actul respectiv, dupa cum gandesc eu. In opinia tuturor un securist "actual" nu e mai putin vinovat decat unul "vechi". Asa si in problema americana. In plus, de ce se ascunde adevarul, ce frica ii face sa tina acunse atatea acte de violenta si ucidere? Sa-ti mai dau un ex. La revolutie eram destul de tanar si pornit pe "sotii" ca sa ma las dus de valul bucuriei pt. impuscarea sotilor Ceausescu. Insa cu timpul am realizat cat de monstruoasa a fost fapta fiindca in momentul in care i-am impuscat ne-am facut asemeni lor. Nu crezi? Prin ce ne-am deosebit noi de ei? Prin ce se deosebesc americanii de "fratii" lor de altadata? Prin nimic. Faptele nu se judeca dupa seturi de legi separate in functie de individ, ci in functie de fapte!!! De ce unui Bush nu i-ar fi intentat proces pt. crime de razboi, exterminari in masa si tinere "in custodie" (!?) fara vreo baza legala? Sa ramanem obiectivi pana la capat, musulmanii aia nu s-au nascut bombe umane, ei au fost determinati sa devina asa.

"Pai daca asa a planificat Osama? " Asa a planificat el? De ce n-a planificat sa le loveasca intr-una din orele de varf? Ar fi produs nu numai pagubele acelea materiale, dar si importante pierderi de vieti omenesti- poate in jurul a 10 mii. Ca scopul lui asta ar fi, pe langa distrugeri uriase pierderi insemnate de vieti americane. Asta ar fi fost un soc exponential mai mare.

Ca au fost si factori umani delasatori nu pun sub semnul indoielii, dar TOTI au fost asa, toti nu si-au facut datoria? Si exact la aceleasi ore? Prea multe coincidente, nu crezi? "In fond nimeni nu se astepta la asa ceva." Pai tot ei au admis ca aveau informatii destule si coerente ca sa poata preveni evenimentele. Asa ca de aia au fost delasatori? Asta nu-ti spune nimic despre participarea lor tacita?

"Banuiesc ca socul a fost atat de mare ca erau cu totii lipiti de televizoare. Cine isi inchipuia ca urma si altceva?" Hai sa fim seriosi, "banuiesti" ca in loc sa stea cu ochii atintiti in radare ei se uitau la show-ul televizat. Nici in filmele cele mai proaste Hollywood-iene nu s-a mai vazut asa ceva.

"Trebuie sa ai nu doar intrebari ci si dovezi pe masura lor." Stai ca nu inteleg, care sunt dovezile de care dispui tu, dovezi conform carora teoria conspiratiei nu sta in picioare? Stii mai mult decat ceilalti? Si nu crezi ca o anumita comisie poate pune intrebarile "care trebuiesc puse" tocmai anumit ca sa acopere urmele lasate? Sa stii ca e f. usor sa faci lucrul asta cand un fapt e deja consumat. Vorbim de impartialitate in aflarea vinovatilor. Dar stii ce zice vorba romaneasca: nici primarul, nici notarul si nici portarul n-au fost vinovati, ci pisica neagra ce-a trecut prin fata lor si le-a distras atentia. Asa ca hai sa-i dam un sut in coada matei si sa le plangem de mila saracilor inscaunati ai zilei.

Cu respect.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23851 (raspuns la: #23801) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si bancile ce fac??? - de Jimmy_Cecilia la: 01/10/2004 21:56:16
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
Nu este adevarat ca trebuie absolut bani ca sa incepi.
Eu am creat intreprinderea mea, afacere in nume propriu, responsabilitate ilimitata, statut de artizan fara sa fiu salariata, uzina de fabricatie, in 1980, plecand de la ZERO,
adica inainte fiind salariata, am vandut super-masina mare ce o aveam inainte si am cumparat tot o germana, dar Ford si mica, cu diferenta am
inceput..
restul bancile... am stiut sa conving, dar aveam si polivalenta tehnica necesara, personalitatea care facea incredere si cateva comunicari si brevete, cercetari facute in sfarsit de saptamana impreuna cu o doctorita gerontolog, in localul ei si cu aprobarea patronului...

aveam un procedeu nou in maneca, imi propuneam sa fabric pentru alte marci, cu formulele mele...
la inceput masini cumparate in ocazie...
Banca mi-a acordat imprumutul...
la inceput local mic, cu chirie, 400 m patrati si casa alaturata, apoi dupa 4 ani am cumparat o uzina, doar 4 ziduri exterioare în piatra si ciment, de 3.000 metri patrati, cu 5 casutze alaturi, totul pe 2 hectare de teren, constructibil,
banca mi-a acordat 120% imprumut (tot pretul de cumparare + 20% taxele si notarul,
tot banca mi-a acordat in plus un alt imprumut pentru a construi laboratorul farmaceutic intre cei 4 pereti....

nu vorbesc despre sacrificii ce trebuie facute, nu vorbesc despre faptul ca nu mai ai nici viata privata, nici familiala, nici vacante.... ani in shir...
nu vorbesc despre 18 si chiar 20 de ore de lucru zilnic, 7 zile pe saptamana, si 364 de zile pe an... multi ani...
ca la inceput trebuie sa faci totul, sa economisesti salarii

este o chestie de alegere si apoi de vointa...
dar este si o chestie de pregatire si "fler" (talent) comercial...
cand vezi o banca, dosarul trebuie sa fie "în beton" si sa stii despre ce vorbesti...
sa ai o memorie buna, sa poti face pe loc un deviz, sa retzi chifrele situatiei comptabile, si sa te documentezi prealabil, un pic, in gestiune de intreprindere si comptabilitate... o mare polivalenta...

Ca sa discuti cu un bancher sau sa demarezi cu succes o afacere, trebuie sa fi capabil sa faci orice lucru, pe orice post, sa fi capabil sa lucrezi singur de la A la Z, fara salariat, fara alta persoana...
se incepe in mic, apoi poti angaja salariati, dar trebuie sa stii totul, ca sa-i poti forma... formatie si control...

cand ai beneficii, nu-ti platesti vacantele... ci re-investesti totul in afacere, in masini automatice, sa fi capabil sa ai o progresie de 200% si chiar 300% cu acelas numar de salariati...

Iar din cand in cand delocalizezi, in tarile unde mâna de lucru este ieftina...dar viata nu intotdeauna usoara... este inca o chestie de alegere...

Este posibil, dar necesita multe sacrificii, chiar schimbarea temporala sau la 50% de tara
Intre 1989 si 1991 am facut o uzina in Cairo, Egypt, eu sau directorul meu-salariat traiam acolo de 12 la 15 zile in fiecare luna...
faceam naveta... :))
am dus acolo masinile semi-automatice de care nu mai aveam nevoie in Franta...ca doar acolo mâna de lucru locala nu era scumpa... la asta adaugi " the know how" si ecuatia este buna...
apoi totul vandut cu un super-profit...

mai tarziu banii vin, cum se spune banii trag la bani, si poti angaja specialisti, doctori, ingineri... si sa duci o viata "mai relax"... adica numai 70 de ore de lucru pe saptamana... ca sa ajungi dupa 20-25 de ani chiar la 35 de ore!... :)) sau de loc, daca te prinde cheful...

din cand in cand trebuie facuta si o operatie imobiliara...si asta aduce super profituri...

P.S. in Franta este nevoie acum de creshe, pt copiii de 2 luni la 3 ani, sunt la moda cresele la domiciliu... insa domiciliul trebuie sa fie destul de mare.. :)).
#23942 (raspuns la: #23889) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lucrez doar 4 zile pe saptami - de nasi la: 06/10/2004 08:56:29
(la: Cat va ramane din salariu?)
lucrez doar 4 zile pe saptamina. asta e alegerea mea. timpul e pretios si vreau sa ma bucur de el. cistig doar $840 pe saptamina dupa taxe si impozit. in fiecare saptamina se duc $100 chiria, in medie 20 lumina, 40 telefonul - abonamentul internet si telefoanele in romania inclusiv - benzina 40, micarea 50-60, plus ica aproximativ 100 diverse (un film, o bere, un restaurant, o haina noua - nu de nush' ce mare designer e drept) si inca vreo 100 in medie pe mai stiu eu ce (s-a stricat masina, m-a pocnit gripa si am cumparat medicamente, am trimis un colet acasa, sau niste bani pt parinti)... nu platesc incalzirea pt ca aici e o temperatura placuta tot anul, nici macar nu ninge, desi multi se vaita de ploi. per total, la fiecare sfirsit de saptamina imi ramin $300 si ceva pe care ii string in cont. din banii astia plec in excursii in week-end cam o data pe luna sau la 2 luni si mai ramine. la sfirsitul anului se aduna o suma frumusica din care imi permit un concediu frumos si inca mai ramine. peste citiva ani planuiesc sa cumpar o casa. atunci stiu ca va trebui sa lucrez un minim de 5 zile pe saptamina, sa renunt la excursii si la concedii si sa string putin cureaua in viata de zi cu zi. dar pentru mine asta poate sa mai astepte citiva ani (nu multi ce-i drept). traiesc in noua zeelanda - in nord (deci nu va ginditi la dolari americani...)
Eu ce ma fac, dragii mei? E cineva care ma poate sfatui? - de (anonim) la: 07/10/2004 00:24:50
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Vai de capul meu! Inseamna ca eu sunt pierduta!!!

M-am nascut intr-o familie in care se aprindea candela, se spuneau rugaciunile de seara, nu se lucra duminica si in sarbatorile importante (ha, ce bine, imi spuneam, unde nu-i sarbatoare in fiecare zi?). Am invatat si eu vreo cateva rugaciuni, pe una o spuneam masinaliceste (Tatal nostru), era pentru mine o corvoada - ca spalatul pe dinti, dar mama ne obliga pe toti s-o spunem inainte de culcare. Mai tarziu, cand am mai crescut, am inceput sa-i tin lectii lui mama, sa-i dau citate din diversi "savanti" ai vremii, cum ca nu pacat ar fi acela de lucrezi intr-o sfanta sarbatoare, din moment ce nu omori, nu injuri (dar o mai faceam), nu minti (dar si asta imi era la indemana uneori) etc.

Acum, sunt si eu departe de tara, de mama si de povetele ei, casatorita cu cineva care e mult mai ateu decat mine. Biserica e la doua ore distanta de casa si uneori se oficiaza slujba, alteori ba. In jur meu, duminica dimineata, vecinii muncesc de rup. Ii mai spun sotului: hai sa mergem azi in ...undeva. Vai, dar am asa de multe de facut, imi raspunde. Si eu zic: da, dar e duminica! Vine iremediabil raspunsul, foarte mirat si contrariat: ei, si?!

Mai nou, sora mea care a fost in vizita aici, anul asta (WA), mi-a adus o rugaciune. E o rugaciune simpla, de implinire a unei dorinte, pe care trebuie s-o citesti (daca nu poti s-o inveti - si n-am putut, desi stiu pe de rost poezii de cate 30 de strofe de acum nu stiu cati ani in urma) de trei ori pe zi, timp de 25 de zile. Am inceput s-o spun, ma fortam sa fiu atenta la ce zic, ma rugam in sufletul meu sa simt ceva special, dar...nu! Ma trezeam ca o citeam si ma gandeam la ce mai am de facut. O luam de la capat si de multe ori cu acelasi rezultat.

Ziceti voi ca exista o astfel de terapie? Cum incepeti? Cu ce? Am stat mult timp in preajma persoanelor foarte credincioase, am discutat mult, am pus intrebari, am citit mult din invataturile Parintelui Cleopa (e un site in Formula AS), sperand ca intr-o zi se va face lumina si in sufletul meu. Nu s-a intamplat insa. Ma inchin si eu seara, mi-am imbogatit rugaciunile, ma rog disperata pentru copii si sot, pentru sanatate, dar...nu e fiorul acela care sa ma faca sa cred c-as fi macar pe aproape, cred ca ma rog...de frica.

Nu stiu daca poate cineva sa ma ajute (cred ca asta trebuie sa vina din noi), desi tare bine mi-ar prinde un sfat!

Cu drag

Elena
frumoase poze, unele chiar de - de Dinu Lazar la: 13/10/2004 16:06:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"ce aparat / obiective ati folosit"

Pai in principiu merg pe Canon; un D60 si un G6; la D60, mai des folosesc un 70-200/4 si un 300/4; deci chestii relativ obisnuite.
Cind fotografiez, de obicei folosesc diafragmele optime ( sa zicem ca pe la 5,6 -8) si setez temperatura de culoare mai calda decit ora sau locul de fotografiat; si trag exclusiv pe format RAW.
Pe urma, in fata monitorului transform RAW-ul in JPG cu diverse programe, si mai umblu la histograma, la detalii, la cer, la lumini, la umbre... aproape niciodata nu las o imagine needitata, si transformarea poate sa fie substantiala... si fac mai multe editari ale aceleiasi imagini, asa cum dupa o schita unica un pictor poate face mai multe picturi foarte diferite...

Ar mai fi de notat timpul necesar ca imaginile sa se aseze.
Mai niciodata nu imi pot da seama daca ce am fotografiat poate sau nu sa ramina in portofoliu... trebuie sa treaca citeva luni, in care lucrarea are o viata incerta, pentru ca sa imi dau seama ce si cum sa fac pentru ca o editare sa scoata la lumina ce e de scos.
Pentru mine, o fotografie este ca un diamant nelucrat... prin editare se poate mult transforma imaginea, se poate omori sau poate sa prinda viata...
#24957 (raspuns la: #24921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: