a prinde bine cu sens asemanator

So... alex... ti se pare viatza cam plata, asa e? What the hell... is boring you like that?
Intinzi momeli sa vezi ce se prinde? Faci studii pe grade de inteligentza si nebunie? Statistici si tabele? :)
Ce aristocratie... ce discutii la nivel inalt, ce pretentii de eruditzie! Mai bine logodne.. :))
Asta-mi aminteste de contractul pe care l-am incheiat odata... si care stipula cum ca eu si un baiat din Focsani (sau din Bacau?... nu mai retin exact) din acel moment "devenim, suntem si ne mentinem, forever, veri speciali" :))) ...asta fiindca nu puteam pune "primari", "de-al doilea" sau ceva asemanator...
Ce sa zic acum? Daca eu am gasit pe cineva suficient de "sarit" cat sa vrea sa fie varul meu (si sa semneze in acest sens), vei gasi si tu, fara indoiala, o logodnica. :D

Deci...
Uff...iar ma obsedeaza cuvantul asta.. (si mai sunt) dar e inofensiva obsesia, pe cuvant:)))
Am citit si eu despre telepatie. OK, erau mai multe idei vehiculate pe acolo..
-cei doi sunt "legatzi" cumva.. gemeni, de ex.
-cei doi sunt "legatzi" altcumva.. rude mai mult sau mai putin apropiate
-cei doi sunt "legatzi" cu totul altcumva... iubiti, sa zicem
-cei doi nu sunt "legatzi" in nici un fel, doar ca au capacitati extrasenzoriale deosebite
-exista un "constient" universal, imperceptibil cu ratiunea noastra sau, mai simplu, exista eterul prin care zboara toate gandurile si, din acesta, oricine poate "prinde" cate ceva la un moment dat.
Cred ca ader la ideea din urma. Ce-i drept, n-am incercat nimic asemanator cu ce-mi povestesti tu. In ce spui tu, exista cerere. Cererea de a primi informatie, cererea de a fi ascultat. La mine nu e cazul.
Nici cu rudele, nici cu prietenii sau iubitii nu e cazul, nu fiindca n-as "primi informatie" si de la ei, ci fiindca primesc si de aiurea, de la persoane pe care nu le cunosc si nici nu ajung sa le cunosc (in sensul ca nu facem cunostinta, nu ne vorbim, nu... nimic). Doar le vad facand anume ceva, intai ca proiectie in creierul meu, apoi in realitate.
Chestia ca dormeam... s-a intamplat sa fie atunci. Dar e si foarte adevarat ca eram extrem de obosita... stii ca se vehiculeaza... "so tired as I couldn't even sleep", si nu degeaba.
Deci, eu asta cred, ca trecutul si viitorul ("viitor" in sensul in care cineva isi propune sa faca ceva, nu in sens absolut) sunt "stocate" undeva, in spiritul colectiv (mey, parca pledez marxismul!)... scuze pentru intrerupere, ma cam deranjeaza ideea de "colectiv", eu sunt mai egoista, sau mai individualista, sau...:))
Mda... deci... unde ramasesem..?
A! Prin urmare (ca sa nu mai scriu "deci")... avem in anumite momente o mai mare disponibilitate cerebrala ca sa ne "alimentam" cu trasnai din "stocul" universal. Ori, poate ca subconstientul nostru le primeste tot timpul (ca de aceea ocupa atat de multi neuroni!), dar in constient strabat mai putine lucruri sau deloc.
E coerent ce am spus? Sper... :)
Ah, sa nu uit! Nu sunt panicata. Atunci m-am speriat fiindca simteam efectiv ca ma scutura cineva de umar.
Pe-asta nu stiu s-o explic. :P
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

sex-in-plex e un termen creat prin extrapolarea sensului cuvantului multiplex. asemanarea cu hollywood multiplexul de la mall consta in multitutidea posibilitatilor de satisfacere a placerilor ce-ti sunt puse la dispozitie.

gainarirea este termenul folosit de specialisti pentru a desemna un fenomen, deseori observat atat in randul pasarilor cat si al mamiferelor. atunci cand un cocos fugareste o gaina, se straduieste atat de tare sa o prinda incat uita de ce a vrut s-o prinda. aceasta este gainarirea!

despre masturbare astept sa vad ce ai tu de spus.

Alex colectioneaza goluri. Asa cum altii strang timbre, cutii de chibrituri, pitici de gradina, neveste... Alex strange goluri. Cu pasiune, cu entuziasm, cu inconstienta... Ca orice colectionar care se respecta. Le simte de departe, le adulmeca, ii sticlesc ochii. Le ia, le intoarce pe fiecare parte, le trage in piept mireasma, le apropie, apoi le indeparteaza de ochi. Ce mai? O betie a colectionarii de goluri. Alex iubeste golurile. Golurile il iubesc pe Alex. Golurile ii iubesc pe toti oamenii. Dar Alex crede ca e privilegiul lui de a schimba, astfel, pareri cu viata. Alex e un om bun. Dar bunatatea n-are ce cauta in arta colectionarii de goluri. Iar povestea noastra, despre asta este. Nu despre bunatate sau frumusete.
Cateodata, nu mai poate respira. Si, ca sa nu se sufoce, isi da drumul la goluri, ca la cheaguri de sange care-i blocheaza venele... le-ntinde pe un camp, noaptea si se uita amuzat sa vada ce rodeste din ele... Asta, desigur, daca vantul aspru de coama le da voie sa se prinda.
Gol pe gol scoate?
Alteori... Alex e scriitor. De fapt, ar putea deveni unul, daca ar stii sa expire golurile asa cum le inspira. Alteori, cand golul da pe dinafara, Alex se aseaza si scrie. Rupe cate o bucatica din gol si-o intinde cu pixul... acum ma gandesc ca ii era mai usor daca era pictor... pe hartie... apasat, ca sa nu i se rostogoleasca spre marginea cuvintelor. Si umple foile cu tuse groase... uneori. Alteori, abia le vezi cum brazdeaza albul... Si ce cuvinte frumoase plamadeste Alex din golurile lui. Stai asa si te uiti la ele ca prostu' si te miri de cat de frumoase pot fi. Si-ti apleci capul spre stanga, apoi spre dreapta... si inchizi ochii si-apoi ii deschizi repede, ca sa le prinzi vreo stralucire hotomana. Din pacate, uita repede de scris. Si se-ntoarce la colectia lui... E ca si cleptomania... Nu poti sa te-abtii sa nu intinzi mana. Stii ca n-ai ce face cu el, stii ca o sa te-ngreuneze, stii ca n-o sa mai poti respira pe moment. dar gestul in sine iti face bine. Probabil. Iti da sentimentul de libertate. Si, pentru cateva minute, gestul acela ii da senzatia ca e plin. Simturile iau locul minciunii, doar pentru cateva secunde. Ce pacat ca, dupa aceea, mai apare un gol. pe care Alex il ia, il priveste un pic, cu intelepciunea celui care stie ca nu se poate opune, si cu naivitatea celui care crede ca fenomenele interne sunt la fel cu tornadele, cutremurele si eruptiile vulcanice. Si-l pune in sir cu celelalte goluri. Sau in cerc. Depinde ce joc vrea sa joace in dimineata aceasta.
Cateodata, zace. Alteori se agita si grabeste pasul in jurul golului. Mai intotdeauna pierde timp in fata oglinzii doar ca sa-si asorteze fracul la bascheti. Ar sta, ba ar pleca, ar vrea sus, si-apoi jos. Prea mic pentru lumea asta mare si prea mare pentru lumea lui mica. In ce gol din acesta isi va gasi locul?
Alex stie sa zambeasca. Alex stie sa planga. Alex stie sa-i iubeasca pe oameni. Lui Alex ii e frica de oameni. Lui Alex ii e frica de el.
Mie mi-e teama de un singur lucru. Ca-ntr-o zi, obosit... Alex va aluneca de pe marginea golului... Si-o sa-si devina cea mai tare piesa de colectie.

.................

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/5861/povestiri-fara-sens-alex/1

in Italia (stiam de Piemont) exista un dialect ce seamana cu lb. romana. Acelasi lucru se intimpla in sudul Italiei: asezari unde locuitorii vorbesc ceva f. asemanator cu lb. romana

Am avut un coleg din Bari cu care ne "batem in limbi" si ca sa-mi arata ca nu-ntzeleg eu chiar asa de bine italiana a inceput sa-mi vorbeasca in dialect. Culmea , ptr. mine era chiar limba noastra.

In Italia -zic gurile rele- sint peste 1600 de dialecte. Am citit teoria( incet ,incet am inceput sa-i dau dreptate...desi multi "eruditi"se uita cu mila la mine...) ca de fapt lb, tracica(latina vulgara si ca atare limba rominilor) este mama tutu"lor" limbior romanice.

PS am aparut cam tirziu aici dar poate ma mai "prinde " cineva

sa fie inlaturati toti troll-ii, sa se poata discuta linistit despre ceea ce intereseaza pe fiecare, fara agresari, fara derutari si "omorâri" de subiecte.

ceva in sensul de cum este pe cale sa devina Luneta...

Raspund la mai multi prin acest comentariu al meu.
Incep prin a va spune : Daca mi se strica masina ma duc cu ea la service, daca ma dore un dinte ma duc la dentist, daca vreau sa imi renovez casa chem un constructor, asa ca daca vreti sa stiti mai multe despre cum "lucreaza" Dumnezeu cititi scrierile celor care si-au dedicat viata in a-l cucoaste pe Dumnezeu. Madalina spune ca vede oameni care si-au dedicat viata in a-l cunoaste pe Dumnezeu care se afla intr-o stare de "nenorocire" , ca umbla rupti, jupuiti si suferinzi. Cine citeste din Vietile Sfintilor isi da seama ca acesti oameni sunt cei cu adevarati fericiti, fiindca pot sa faca ceea ce fac, fiindca pot sa o duca cum o duc, fiindca s-au lepadat de ei si vad dincolo de viata asta trecatoare. Noi oamenii ne-am obisnuit sa cunoastem numai prin vedere aparenta. Nu ne insala ochii de multe ori? Ce stiim noi? ce access avem la informatie cand numai cateva procente din creier ne functioneaza? Sa nu confundam cantitatea de informatii pe care o primim cu cunoasterea adevarata. Daca te uti la un paralelipiped dintr-un plan paralel cu una din fetele lui si nu stii ca-i paralelipiped, vei vedea un dreptunghi, daca te muti la 90 de grade vezi tot un dreptunhi, numai daca ai ceva "spatialitate" si stii sa definesti un paralelipiped vei stii ca este un paralelipiped. Lucrurile nu sunt ceea ce par. Sa nu incercam prea tare sa il intelegem pe Dumnezeu prin gandirea noastra asa zis "rationala" fiindca suntem groaznic de limitati. Cine filozofeaza pe tema lui Dumnezeu, incercand sa il defineasca ca pe un produs al gandirii sale e cel mai mare fraier posibil.
Dumnezeu se cunoaste prin revelatie si despre asta se pot scrie carti intregi. Nu oricine este in stare sa defineasca revelatia adevarata de cursele diavolului(si multi s-au pierdut asa !) . Trebuie post, renuntare si rugaciune.Si un duhovnic indrumator. Pentru cei din lume trebuie ascultare, modestie si smerenie si fapta buna. De asemenea rugaciune. Si Harul Sfantului Duh ne va da lumina. dar trebuie plecat cu multa smerenie si cu multa rabdare. Fiindca v-om afla raspuns la intrebarile noastre, dar nu cand vrem noi.
Cineva spunea pe aici ca rugaciunile nu se adeveresc. Nu este adevarat. Mie mi s-au adeverit, cel putin in ultimii ani cand retineti, doar am incercat sa ma rog si sa fac fapta buna, nu m-am rugat ca lumea, nu am postit ca lumea, nu am facut fapte bune, dar am incercat sa am dragoste si rabdare. Tot mi s-a iplinit. Dar stiti ce am mai facut? Am incercat sa ascult de Preotul nostru si sa multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ce am si cand ma durea ceva sau eram stresat multumeam mai tare, si apoi cand am avut nevoie m-a ajutat. Daca mi s-a parut ca nu ma ajuta am avut rabdare sa vad daca nu cumva ceea ce ceream nu era spre folosul meu. Asta din experienta mea personala. Dar ce sa va spun eu din experienta mea ? Eu sunt praf si cenusa. Citi din Vietile Sfintilor, sau din Pateric, sau din Filocalie si veti gasi acolo tot ce vreti, traire, rabdare, psihologie crestina. Ce v-am spus mai sus cand v-am dat un model geometric a fost asa ca sa ma exprim intr-un limbaj bine cunoscut de romani care mananca matematica bine in scoala. Si fiindca si mie candva mi-a placut matematica, va mai dau unul. Va mai amintiti cand la extemporal aveati niste probleme de matematica si incercati sa le rezolvati si la un moment dat nu foloseati una dintre ipoteze si credeati ca ati rezolvat bine dar nu era asa, sau chiar nu gaseati rezolvarea ?
Va spun un truc, pentru toti cei care incearca sa -si dea seama de ce in viata lucruriule par nedrepte. Nu folositi o ipoteza. Ipoteza pe care nu o folositi este aceea care o da Biserica Crestina, ca exista viata dupa moarte si exista Rai si Iad si fiindca pentru toate durerile si suferintele suferite in rabdare si fara cracnire si hulire prin care trecem in aceasta viata- vom fi rasplatiti mai tarziu in cealalta viata. Nu credeti ca exista viata dupa moarte? Pai sa o luam "logic" nu ? Daca acceptam ca sufletul e nemuritor, atunci exista viata dupa moarte intr-un fel sau altul. Ar trebui sa acceptam ca exista suflet fiindca toti cei de aici acceptati ideea de Dumnezeu se pare. Ori atunci trebuie sa acceptati ca asa cum Dumnezeu este nemuritor, si sufletul omului este nemuritor fiindca omul este facut dupa chipul si asemanarea Sa. Sau cum spunea un personaj din Star Treck intrebat fiind daca crede in suflet : "Avand in vedere perfectiunea universului" trebuie sa existe. Mie de exemplu mi se pare fara sens ca un om care se tine curat , nu pacatuieste,face fapte bune este rational, nu face abuzuri, se trezeste cu cancer sau alte boli. Vedeti corpul este asa de slab, asa de firav, mintea la fel, zboara una doua la prostii, nimic nu are sens, doar daca ...... Si sigur trebuie sa fie si altceva. Deci am folosit mai multe modele: unul matematic, unul intuitiv si unul de bun simt ca sa incerc sa conving lumea care nu vrea sa citeasca din scrierile Sfintilor Parinti , sau nu cred ce se spune acolo - sa nu incerce sa rezolve aceasta ecuatie singuri ci sa se duca la cei care deja stiu asta, dar sunt ignorati si de multe ori prigoniti, din simplu motiv ca nu vor sa "iasa in fata" . Nu ei au nevoie sa iasa in fata, noi cei din lume avem nevoie de ei si de rugaciunile lor.
Biblia e plina de exemple in care bietul om este sfatuit sa aiba rabdare, sa faca fapte bune, sa nu isi judece aproapele sau mai rau pe Dumnezeu. Am auzit persoane persoane ca il urasc pe Dumnezeu pentru cutare si cutare lucru rau care li s-a intamplat. Fratilor, sa nu faceti asta. Inteleg ca uneori din cauza durerii fizice sau psihice cumplite la care suntem supusi putem ajunge sa spunem cuvinte de hula la dresa lui Dumnezeu. Daca vi se intampla asta, imediat ce va reveniti putin sa va duceti sa va spovediti, ca nu-i de joaca. Va puneti cu cel care a facut universul, timpul, legile fizicii, ale informaticii si toate cele ? Mie sincer mi-ar fi frica, adica chiar imi este. Imi imaginez ca ar putea nici mai mult nici mai putin sa imi prabuseasca o planeta pe cap. Poate am eu prea multa imaginatie, dar incercati sa enervati macar un caine de 50 kg, daca credeti ca vorbesc prosti. Deci ducetiva pe un camp gol dumnevaostra si un caine, asa cam la 50 de kg. Sau un tigru sau ceva un pic mai feroce. Apoi enervati-l putin si luati-o la fuga si ascundeti-va daca aveti unde. Daca il enervam pe Dumnezeu imi spuneti unde ne ascundem ? Va spun eu, exista un singur loc. In Biserica.

Asa ca daca vreti sa vedeti cum "lucreaza" Dumnezeu, aveti grija sa aveti toate informatiile. Din management: un manager care nu are informatia rela sau nu le are pe toate , nu poate lua o decizie buna.

Cum zic americanii,
Take care,

Doamne ajuta !

Sorin

Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.

detaliile ar prinde bine!!

"De muncit in conditii asemanatoare cu cele de afara poti si aici la MULTINATIONALE. DAR MUNCESTI Frate pe banii aia!"

Si tu crezi ca noi cei de afara ne jucam pe banii astia "de afara"?

Daca eu mi-as petrece 12 ore la munca din care 2 scriind baliverne si doua cu alte treburi (pentru ca tu in finalul calculului zilei tale de munca ai ramas numai cu 8 ore, ceeea ce reprezinta o productivitate de 66%), as fi concediat din prima zi.

Poarte ar trebui le comunici celor "Doi oameni de exceptie, actualii mei sefi directi" cit % din timpul tau de lucru acorzi sarcinilor de serviciu.

Si vei avea asfel ocazia sa demonstrezi ce onest esti..ha, ha, ha

hi alice,

cuvintele dintr-o melodie sunt mult prea des fara sens... ceea ce conteaza e rima, ritmul si poate cateva "cuvinte cheie" care, desprinse din context, "suna bine", aduc ceva extrem de familiar si usor de retinut... e.g. "dragoste", "sms", ochii tai"... lait-motive.

se aplica si la melodiile americane/ englezesti/ etc... de la versuri pana la numele formatiei... spunea cineva: "auzi ce nume de formatie, !!"... dar "smashing pumpkins"?? ("zdrobind dovleci")

tot ce conteaza e sa prinda melodia, sa aiba un ritm care sa se potriveasca cu ce doreste 90% din public in momentul ala... ceea ce, e un merit;)... fie stii sa iei pulsul lumii, fie ai noroc;)...

anyway asta se refera la hit-urile de moment, care sparg piata si apoi mor incet sau repede... o-zone a fortat nota cu "dragostea din tei" dar se pare ca a mers bine figura...

bottom line: nu stiu daca are sens sa incerci sa vizualizezi metafora... pentru ca nu cred ca ei au vizualizat-o in the first place;)... e mai probabil sa fi aruncat pe piata o chestie "take it or leave it"... and people took it;)

pe curand,
--bogdan

Dragul meu Daniel,
Tu, Ema, Florin Iaru, forumistii de nepretuit ai elegantului tau moment digital, eu, incercam sa construim un Posibil Sens! O pretuiesc pe Ema in mod public, fara rezerve, asa cum il pretuiesc pe Florin Iaru, pe Cartarascu, pe Robert David, pe Balaita sau pe Aragon sau pe Celine sau pe Bellow sau pe Peirce sau pe Bunuel sau pe aborigenul exemplar sau pe acel Eco vulgarizat pana la rosu incandescent de imaginarul colectiv, o pretuiesc pe Sandra Brown si caut sa-l inteleg pe Eminem! Daka nu incercam sa intelegem ce NI S-A INTAMPLAT sau ce ni SE INTAMPLA cu adevarat in Istorie atunci totul e o cumplita eroare! Nu ma intereseaza SA AMDREPTATE ca asta e un FALS! Adevarul e kestiune de raport asa cum existentele noastre sunt procesuale si nu limitate si limitative! Nu e incremenire in proiekt ci s-ar putea sa nu fi fost INCERCARE DE A PROIECTA! Asta ar fi grav dar si ingeresc, ar fi o provocare si eu, de exemplu, neimportantul ovidiu bufnila, nu vreau sa ratez provocarea asta!Fiecare fiinta are dreptul de a se elibera de ignobil si de a cauta eroarea acolo unde, in chip fals, se construieste o EXEMPLARITATEEEEEE!
Poate ca EMA a dibuit Sensul si l-am pierdut noi. Daca ar fi asa, atunci Ema ar fi o FIINTA EGOISTA! NU E! Ea vine si spune despre experienta-ei-in-Istorie. Trebuie sa inteleg. Dar trebuie sa construiesc un sens impreuna cu ea. RELATIILE dau savoare instructionarii proceselor! Oricare ar fi aceste procese. Cata vreme vom ramane arestati in desuetudine, vom fi orbi. Daca Cioran are adevarul? Sa ne intelegem bine si sa nu cadem in eroare: CRIMA E CRIMA. Pupinkurizarea e pupinkurizare. Cu asta ne lamurim repede. Nu vom primi in acest elan bufnilistic Javrele Istorice. Javrele Istorice disimuleaza cu usurinta. Nu le voi numi acum ca nu eu JUDEC. In schimb putem naviga inspre un Posibil Sens. Din acest punkt de vedere nu ne ambalam ca nu ne-ar servi la nimic. Sunt convins ca Florin Iaru a deshis de fapt o cale iar Ema deschide si ea o kale. Aceasta zicere a mea nu e un IMPACIUTOR ci un OBIECT FICTIONAL PERVERS care valureste. A VALURI NU ABSOLVA INSA CRIMA. oricare ar fi crima aceea.

- ...Nu numai ca "vor PUTEA face rost" dar, de cele mai multe ori VOR face rost de una... si o VOR folosi, mai devreme sau mai tirziu..

Exact. Poti fi sigur de asta. In mod asemanator, daca un raufacator vrea sa-ti faca rau, iti va face, nu conteaza ce pistol detii.

Si... daca e ca nenorocirea sa se intimple... cu ce ma fericeste pe mine faptul ca ucigasul e in puscarie pe viata... cind copilul meu este in mormint... sau in cel mai fericit caz, in caruciorul de invalizi?...

Daca e ca nenorocirea e sa se intimple, se intimpla. Iar daca ucigasul e in puscarie pe viata, chiar daca nu te fericeste acest fapt, cel putin nu mai poate rani alte familii prin atacuri asupra lor. Gazda emisiunii "America's most wanted" a avut un baiat, care a disparut. Dupa un timp de suferinte si dureri personale, a realizat acea emisiune cu telul de a prinde pe alti raufacatori. Si dupa cum stiti, emisiunea a avut si are un succes extraordinar, si multi tilhari si ucigasi au fost prinsi. Daca in loc de a face emisiunea, ar fi luat un pistol si si-ar fi dedicat viata cautarii raufacatorului care i-a luat copilul, in ce fel s-ar fi simtit mai bine?

Dupa cite inteleg, cei care vor sa poarte arme, o fac pentru acea eventualitate ca o vor putea folosi in autoaparare. E trist ca acea eventualitate poate nici nu va exista: adica o crima se intimpla inainte de a pune mina pe pistol. Dar e posibil ca sa existe. Iar daca e foarte probabil, atunci m-as gindi tare si bine daca nu e timpul sa ma mut intr-un alt cartier, stat, sau tara, unde probabilitatea de a avea nevoie vreodata de o arma pentru autoaparare e negligibila. Nu stiu care sint statisticile, dar banuiesc ca probabilitatea de a muri in accident de masina e mult mai mare decit cea de a muri impuscat de un raufacator (vorbesc chiar si de US, si de un cartier mai decent). Cei din acest forum CARE DETINETI ARME PENTRU AUTOAPARARE, puteti sa-mi raspundeti la aceasta intrebare? Daca sinteti de acord ca e mai posibil sa vi se intimple (sau familiei) un accident de masina decit un atac de raufacator, atunci ce masuri ati luat ca sa preveniti accidentul? (Ca deja stim ce masuri ati luat de a preveni atacul (aveti pistol).) Ati luat sotia la lectii de condus pe zapada? Ati platit citeva mii de dolari in plus ca sa va cumparati masina in care sotia si copilul va supravietui, sau ati cumparat o masina care se turteste la cel mai mic impact? Iarna, va puneti cauciucuri de iarna, sau stati cu cele barbierite din vara? As putea continua... dar sint sigur ca intelegeti ce vreau sa spun.

Ce vreau sa spun e ca, inainte de a obtine o arma pentru autoaparare, sint multe alte solutii care ar fi mult mai efective. Dar in acelasi timp sint de acord ca statul nu ar trebui sa interzica dreptul de a avea arme, daca politia are dreptul. Dar control bun asupra cui obtine, este foarte important. Sa va dau un exemplu cu controlul: armele nucleare. Daca traiesti intr-o tara care detine arme nucleare, acest fapt te face sa te simti ocrotit? Si acest fapt te face sa te simti atit de ocrotit incit esti dispus sa nu impui nici un control asupra altor tari care ar vrea sa aibe arme nucleare? NU. Pentru ca sint destui fanatici, raufacatori, dereglati mintal, oameni fara scrupule, sau pur si simplu oameni disperati in lumea asta carora nu vreau sa le dau voie sa aibe arme nucleare. Nu vorbesc de ce e just in lume, ci de ce e real.

Deasemena sint de acord ca, daca esti fortat de imprejurari sa traiesti undeva unde singura solutie de autoaparare e de a avea o arma, e bine sa obtii una.
Dar aceste situatii sint rare.
- relu