comentarii

a ridica paharul in cinstea cuiva


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
RSI - de Honey in the Sunshine la: 12/03/2007 21:23:42
(la: Controlul mintii)
me ridica paharul in cinstea primului conspirationist de pe noua formula!
Heh... asta inseamna ca incet incet ne intoarcem la normal.

P.S.: super-mega-hiper bine te-am regasit :)
*** - de amari la: 10/11/2009 16:17:31
(la: A murit G. Dinica)
In haina de doliu ridic paharul in cinstea si memoria unui Om caci cuvintele-s de prisos: http://gheorghedinica.ro/
Draga Coralie, ce frumoase erau sarbatorile in Romania... - de Adela Adriana Moscu la: 05/12/2004 04:12:57
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
Adela-Adriana Moscu

Dor de casa ma cuprinde
În ajun de Anul Nou
Trimitând pe cai de unde
Prietenilor un cadou.


Un cadou ce-i o urare
Pentru pace si dreptate,
Pentru fericire mare,
Pentru a lor libertate.


Cu zâmbet si voie buna
Ma gândesc la tara mea,
Pe crestet port o cununa
Ce-i desprinsa adânc din ea.


O cununa de mândrie
Pentru sânge stramosesc
Si cu o dorinta vie
Ca pe toti sa îi cinstesc.


Sa închin acum paharul
În cinstea ce-am mostenit
De la tara cea batrâna
Si stramosii ce-au murit.


Dulcea vorba româneasca,
Si un lung bogat sirag,
Umor din viata sateasca
Ia ce o port cu drag...


Un sirag de datini multe,
Pe care le pretuiesc,
Zicatori si povesti scurte,
Eu pe toate le iubesc.


Muzica cea olteneasca,
Vorba moale din Banat,
Ciorba cea moldoveneasca,
Atâtea am de-nsirat...


Transilvania frumoasa,
Unde mama m-a nascut,
Varza à la Cluj gustoasa
Si locuri unde-am crescut.


Am respect pentru cultura
Ce românii o avem
Si pentru împletitura
Fiintelor ce suntem.


Multumiri trimit acuma
Celor dusi si celor vii,
Bucurie-ntotdeauna
Si îmbelsugare în vii.


Soarele sa straluceasca
Pe plaiuri de neuitat,
Recolte sa încolteasca
Lanul fie-mbelsugat.


Fie hora cât de mare
Pe Câmpia Româneasca
Fie tara-n sarbatoare
Si mereu sa înfloreasca.


Pruncii ca sa creasca-n pace,
Oamenii sa fie buni,
Într-o zi ma voi întoarce
Sa le dau flori în cununi.

(Copyright, December, 1983, New York City)




sa vedetzi la sud koreeni cum - de dorinsz la: 26/10/2005 17:17:48
(la: De la lume adunate si inapoi date!)
sa vedetzi la sud koreeni cum este cand trebuie sa cinstesti: niciodata nu vei ridica paharul mai sus ca al unei persoane care este superioara in rang sau varsta...si in nici un caz primul...cel mai mare in functie,grad, statut social sau cel mai in varsta (in caz de egalitate) va da semnalul cand trebuie baut; si trebuie sa bei de cate ori bea el.Daca fiul bea cu tat'su, intotdeauna va proteja paharul cu mana, si se va intoarce usor, chipurile sa nu il vada taica-su.Daca se ofera un cadou, va fi oferit si primit cu ambele maini, si o usoara inclinare a corpului, daca vrei sa aratzi consideratie pentru persoana cealalta...mai vretzi?
ei nu se sfiesc sa se descaltze cand intra intr-o casa, tot in semn de respect pentru gazda; inclusiv in anumite localuri, unde se sta cu picioarele sub tine, in pozitia binecunoscuta asiaticilor...
dorinsz
jimilica, uite alt banc pe care-l traduc doar ptr tine:) - de Horia D la: 23/11/2005 20:08:33
(la: Arde Parisul?)
cica intr-un bar se intalnesc un indian, un musulman, si un cowboy...
se aseaza cei trei la o masa, si cer o sticla de whisky. isi umplu baietii paharele, si indianul zice:
"odata am fost multi cat frunza si iarba, mai multi decat turmele de buffalo.... acum suntem putini" - dupa care trage o dusca.
musulmanul ridica paharul (stiu ca o sa zici ca ei nu beau, dar iti garantez, beau de sting), si zice:
"odata am fost tare putini, dar acum cretem in numar, si vom fi cei mai multi, cu voia lui allah"
la care, cowboy-ul, mutandu-si scobitoarea dintr-un colt al gurii in altul, zice: "asta pentru inca nu ne-am jucat de-a cowboy-ii si musulmanii" :)))
zaraza - de arthur la: 01/03/2006 19:59:37
(la: Fiii Ploii)
***|_(o) U (o)_|***
\_/

ai fost lamurita din oficiu
cred ca trebuie sa fac cinste cuiva :)

#108979 (raspuns la: #108758) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sofisme :o) - de Guinevere la: 10/04/2006 11:49:12
(la: Omul, o greseala?)
Omul este masura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt ca sunt, a celor ce nu sunt, ca nu sunt, spuneau sofistii indemnand la cunoastere. Daca omul este imperfect, cred ca asta se datoreaza faptului ca nu cunoaste destul. Tu o sa-mi spui ca totusi cata cunoastere iti trebuie ca sa intelegi efectele dezastruoase ale defrisarii, de pilda?! Si eu o sa spun ca urmarirea propriilor interese e tot o forma de ignoranta. Crasa! Ignoranta ne poarta pe acelasi cerc inchis, cum se intampla cu furnica ce continua sa mearga pe conturul lasat de buza paharului si dupa ce ridici paharul. De aceea nu cred omul ca se indreapta constient spre autodistrugere, ci crede numai ca e constient si habar nu are catre ce se indreapta! De aici, poate, in ultima instanta, autodistrugerea.
#116491 (raspuns la: #116469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mazariche - de celdesubdush la: 27/10/2007 18:10:44
(la: Mister Cafeneaua 2007 - Etapa Nominalizarilor)
intrusu` trebuia sa fie marele castigator de anul trecut...
da` niciodata nu este prea tarziu...
imi doresc sa-l felicit de pe acum...si sa inchin un pahar in cinstea lui.
latu - de alex andra la: 31/10/2007 00:23:19
(la: Cum se bea cafeaua? )
"Dar scenariul acela eu il..." Se opri inainte de a termina fraza. Nu-si dadea seama cat stia el din ce li se intampla. Era mai bine sa fie precauta, sa nu-l lezeze in vreun fel. Il simtise usor ingrijorat, sau poate doar crispat. Acum se relaxase si era pacat sa strice linistea cu vreo remarca nelalocul ei. Ridica paharul si chipul lui se lumina de un zambet cald, aproape fermecator.
#250385 (raspuns la: #250380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de alex andra la: 16/11/2007 20:38:40
(la: Ce să fie,ce să fie?)
De acord. Ridic paharul de ce-o fi :)))
#256681 (raspuns la: #256679) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lanzaron al aire la moneda un domingo al salir de la Iglesia. Albrechtt Durer ganó y se fue a estudiar a Nüremberg.

Aruncara in aer moneda intr-o duminica la iesirea din Biserica. Albrechtt Durer castiga si se duse sa studieze la Nuremberg.

Albert comenzó entonces el peligroso trabajo en las minas, dondepermaneció por los próximos cuatro años para sufragar los estudios de su hermano, que desde el primer momento fue toda una sensación en la Academia.

Albert incepu atunci periculoasa munca in mine, unde ramase urmatorii patru ani pentru a plati studiile fratelui sau, care din primul moment a fost tot o senzatie in Academie.

Los grabados de Albretch, sus tallados y sus óleos llegaron a ser mucho mejores que los de muchos de sus profesores, y para el momento de su graduación, ya había comenzado a ganar considerables sumas con las ventas de su arte.

Gravurile de Albretch, sculpturile si uleiurile sale ajunsera sa fie mult mai bune de decat a multora dintre profesori si in momentul absolvirii , deja castigase sume considerabile din vanzarile artei sale.

Cuando el joven artista regresó a su aldea, la familia Durer se reunió para una cena festiva en su honor. Al finalizar la memorable velada, Albretch se puso de pie en su lugar de honor en la mesa, y propuso un brindis por su hermano querido, que tanto se había sacrificado para hacer sus estudios una realidad.

Cand tanarul artist se intoarse in satul sau, familia Durer se reuni pentru cina festiva in onoarea sa. La finalizarea memorabilei serate, Albretch se puse in picioare in locul de onoare de la masa, si propuse un toast pentru fratele sau iubit, care atata se sacrificase pentru a face studiile sale realitate.

Sus palabras finales fueron: "Y ahora, Albert hermano mío, es tu turno.
Ahora puedes ir tú a Nüremberg a perseguir tus sueños, que yo me haré cargo de ti".

Ultimele sale cuvinte au fost_Si acum, Albert fratele meu, este randul tau. Acum poti sa mergi tu la Nuremberg sa urmaresti visele tale, eu ma voi insarcina de tine.

Todos los ojos se volvieron llenos de expectativa hacia el rincón de la mesa que ocupaba Albert, quien tenía el rostro empapado en lágrimas, y movía de lado a lado la cabeza mientras murmuraba una y otra vez: "No... no... no...". Finalmente, Albert se puso de pie y secó sus lágrimas.

Toti ochii se intoarsera plini de speranta spre coltul mesei ce ocupa Albert, care avea fata imbibata de lacrimi, si misca din cot in cot capul in timp ce murmura neincetat_Nu, nu.
In cele din urma, Alberto se puse in picioare si isi sterse lacrimile.

Miró por un momento a cada uno de aquellos seres queridos y se dirigió luego a su hermano, y poniendo su mano en la mejilla de aquel le dijo suavemente: "No, hermano, no puedo ir a Nuremberg. Es muy tarde para mí. Mira lo que cuatro años de trabajo en las minas han hecho a mis manos. Cada hueso de mis manos se ha roto al menos una vez, y últimamente la artritis en mi mano derecha ha avanzado tanto que hasta me costó trabajo levantar la copa durante tu brindis... mucho menos podría trabajar con delicadas líneas el compás o el pergamino y no podría manejar la pluma ni el pincel. No, hermano... para mí ya es tarde".

Privi pentru o clipa pe fiecare din acele fiinte iubite si se dirija apoi spre fratele sau, si punandu-i mana pe obraz spuse cu suavitate_
Nu, frate, nu pot sa merg la Nuremberg.
Este foarte tarziu pentru mine. Uite, cei patru ani de munca in mine au facut mainilor mele. Fiecare os din mainile mele s-a rupt cel putin o data, si in ultimul timp artrita la mana mea dreapta a avansat atat ca imi e grau sa ridic paharul sa toastez pentru tine... mult mai putin as putea sa muncesc cu delicate linii compasul sau pergamentul si n-as putea sa manuiesc penita sau pensula. Nu, fratele meu... pentru mine e tarziu.
#476833 (raspuns la: #476794) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ridic paharul... - de adynet1 la: 24/12/2009 22:32:26
(la: Loc de pus speranțe în viitor)
pentru o vesnica reinnoire. Traim doar o singura data...
*** - de cuminte la: 14/02/2010 23:26:26 Modificat la: 14/02/2010 23:32:53
(la: Fecioara Maria)
"Cre' ca voi trebui sa ma impac cu ideea ca nu-ti plac.
Singura mea vina e ca nu cred in NT, insa nu am declarat ca ma cred mai curat decit un crestin.
Dupa mine reciprocitate inseamna sa lasam fiecaruia libertatea de crez.
In istorie, din cauza intransigentii unora ca dumneata, au fost multe razboaie si te-as sfatui sa te gindesti la asta.
In orice caz, cu minte nu esti."


Reciprocitatea-i alta şi-ţi voi da un exemplu-n acest sens.

La Mitică-n casă vine un cunoscut. Se-ntind la vorbă, dau cu micu' prin muştar, deapănă amintiri din armată, gogâlţăie niscaiva ţuică de prune şi spun bancuri porcoase.
La un moment dat, Mitică scoate câteva fotografii cu familia lui (soţie rotofeie, copii zgăibăraţi pe lustre, soacră ciufulită) şi i le arată amicului. Acesta se uită la ele cu ochii înceţoşaţi şi îngaimă ceva-n barbă: "Vai, dragule, ce familie frumoasă ai! Să aveţi sănătate şi să vă ţină viaţa uniţi! Hai să mai ciocnim un pahar în cinstea voastră!"

A doua zi Mitică îi întoarce vizita prietenului. Toate bune şi ochioase până când amicul Gigel scoate şi el un album cu poze de familie.
Mitică le priveşte, le întoarce pe ambele feţe, pufneşte, trânteşte, izbeşte, apoi spune: "Dă-o dracului de treabă, măi, Gigel! Cu strâmba asta te-ai însurat? Nu vezi şi tu ce crăcănată e? Şi ce copii obraznici ai, uite cum ţi-au dărâmat dulapul, de ce-i laşi să se caţere pe el? Iar soacră-ta e o murătură."


Diferenţa dintre mine şi tine, miticoPHILULE, este că eu nu mi-aş fi permis niciodată să vin la tine-n casa sufletului să arunc cu vorbe grele-n ceea ce crezi tu.

Niciodată unul ca mine nu va isca războaie, însă dacă te văd cu sabia scoasă să-mi întinezi credinţa şi neamul, nu stau cu mâinile-n sân.

Asta nu pricepi tu. Nu e deloc firesc să te duci la un om şi să-i spui că are un copil hâd, o mamă tolomacă şi un Dumnezeu neadevărat. Cum eu nu fac asta, aştept să fiu tratată conform gesturilor mele.

Abia asta e reciprocitate.


#525333 (raspuns la: #525327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de nyx la: 30/12/2010 11:16:58 Modificat la: 30/12/2010 11:18:09
(la: Lăcomie)
acestea fiind zise, imi iau inima-n dinti alaturi de toata necuviinta pe care-o pot strange-n repezeala fugii si ridic paharul inchinand atat cat am, stropul asta de cafea.

ps. chiar ma-ntrebam de curand (sau te-ntrebam, cine dracu mai stie si ce dracu mai conteaza): oare idiotul asta n-are de gand sa mai scrie nimic?
adica se termine anul asa, uscat de inspiratiune?
era putin probabil.
stiu doar ca m-am temut.

pps. ci pune "t"-ul cela langa i, sa-ntregesti cuvantul.
*** - de zaraza sc la: 30/10/2013 08:51:48
(la: pălăvrăgeli de toamnă)
Dup-atâta frig și ploaie
Iar se-arată soarele...

Si-ntr-o stare mai vioaie,
Ridicam paharele!

da-mi voie sa te contrazic! - de enigmescu la: 15/02/2004 20:46:31
(la: Romani in strainatate)
MOTIVELE EXISTA DEJA, NU LE FABRICAM NOI!!! oricine are dreptul la alegere si la autodeterminare, nu crezi? daca vreau sa traiesc in Insulele Canare ce-i pasa nu stiu cui?! eu incerc sa traiesc decent si in felul asta poate reusesc sa-i ajut si pe cei apropiati mie; nu asta ar trebui sa facem toti? e o minciuna sfruntata sa afirmi ca iti ajuti conationalii daca stai si suferi cu ei! pot f. bine sa sufar si in alta parte o vreme pt. ca mai tarziu sa fiu alaturi de cei care sufera, cu sufletul si cu posibilitatile pe care le-am castigat. cand ma gandesc la suferintele pe care le-am indurat toti (am trait si eu un sfert de veac sub regimuri de tot felul...) imi vine intotdeauna a plange. poate sunt si o fire mai melancolica. as fi preferat sa nu suferim, imi vine sa strig la cer de atata suferinta, dar am sansa ca intr-un timp relativ scurt plansul meu sa se prefaca in bucurie. iti suna cunoscut? tu traiesti poate cu regretele faptului ca cei de afara nu sunt in Romania, noi traim aici cu regretul ca cei din tara nu sunt cu noi aici...! interesant, nu-i asa? toti regretam ceva, mai mult sau mai putin, dar cine incalca dreptul la libera alegere fie si verbal, pe care nici Dumnezeu nu-l incalca chiar daca o poate face in orice moment, isi asuma riscul de a deveni o persoana fara drepturi. stii, revolutia a trecut cu viteza suvoiului de apa starnit de furtuna iar gunoaiele s-au ridicat la suprafata atribuindu-si titluri de glorie din faptul ca altii s-au inecat pt. un crez, pt. un ideal, pt. bunastarea unui neam. acum isi ling degetele si se improasca cu rahat (scuzati-mi va rog expresia) in campanii stupide si uita problemele de fond: Romania chiar e o tara formata din indivizi! fiecare individ in parte are necesitati si nevoi proprii care din pacate sunt tratate EN GROS. iar aici imi vin in minte cateva cuvinte memorabile din Psaltirea lui David: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!!!
in strainatate opinia ta chiar conteaza si este supusa atentiei publice; TU esti tratat daca vrei ca simbol al unei intregi comunitati, ceea ce nu s-a intamplat si n-o sa se intample degraba in tara. esti respectat aici ca individ si nimeni nu incearca sa-ti incalce drepturile fiindca legile sunt prea aspre ca sa vrea sa faca asta.
povestirea cuiva de mai sus explica, in opinia mea, de ce au plecat cei mai multi dintre romani: nu pt. ca sunt aventurieri (stim ca sunt destui din astia) ci pt. ca n-au putut sa se afirme in tara- neputinta n-a venit din partea lor ci din partea regimurilor sau a "TREPADUSILOR" ajunsi la loc de cinste. am vazut adesea oameni capabili pur si simplu daramati psihic fiindca n-au putut accede la scaunele de care erau legati altii dinainte. am vazut tineri debusolati, speriati, frustrati, nervosi si nesiguri pe ei la gandul ca dupa ce si-au luat diploma de bac nu vor avea ce sa lucreze. si eu insumi am fost intrigat din cauza atat de multor schimbari survenite in intreg sistemul de invatamant si in cel de sanatate, ca sa nu mai spun ca cel de asigurari de sanatate, ca sa-l parafrazez pe Caragiale, este dar lipseste cu desavarsire!
spunea cineva aici ca ar fi bine de explicat cam care sunt diferentele... sunt atat de multe, de unde ar trebui sa incep? de la felul cum discutam intre noi sau de la curatenia/mizeria din jur? de la capacitatea/incapacitatea unora de a intelege ca nu trebuie sa abuzezi de functia ta sau de la modul cum esti tratat de soferi in mijloacele de transport in comun? de la amabilitatile uzuale sau de la relatiile care se creaza ad-hoc fara a forta lucrurile? daca as sta sa socot acum toate diferentele cred ca ar trebui sa scriu o carte aici si nu cred ca va doriti asta.
just me
#9674 (raspuns la: #9367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fii fericita ca poate scapi de mine! - de Little Eagle la: 26/06/2004 01:51:35
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Vom trai si vom vedea.

M-ai atacat,am raspuns.
Ramane sa votati cu totii daca voi ramane sau pleca dintre voi.Mi se pare normal asa.E alegerea voastra.
Cum credeti voi mai bine.
Va las sa va stoarceti creierii si sa luati o hotarare,pt. mine primesc orice decizie veti alege.
Sunt cam obosit acum....nu am dormit de 36 ore,as vrea sa va vad muncind ca mine,si apoi sa mai discutram de ce fac 10.000$ pe luna muncind doar 60-70 ore pe luna.
Daca as fi la 30 ani as putea face 20.000$pe luna in 2 sapt. de munca.
Ce rost are sa ma consum aiurea pt. niste reclame TV ce le creez sa stie boul de regizor ...cum sa-si faca reclamele copiind desenele mele?
Asa ca LMC(Fara filtru)iti spun ADIO definitiv,considera-te acum fericita ca nu mai sunt calare pe spinarea ta,as dori in alt sens.....dar cred ca nu va fi posibil....ca esti rautacioasa ma atrage sexual spre tine,inca am convingerea ca nu ai avut indeajuns de mult sex si de aceea esti mereu nervoasa si pusa pe razboi cu ....mine?Ce ti-am facut eu?doar ca as vrea sa te f.... bine de tot?
Dar nu-ti face ganduri,voi fi exmatriculat din cafenea si vei bea un pahar de Beaujolais in cinstea mea.

De aceea potrivit si spuselor tale,vreau sa stiu cine voteaza pro si contra pt. mine.Accept orice rezultat.



Ps:NU mai are sens sa aduc in lumina cuvintele intelepte ale strabunilor mei,caci oricum va doare pe toti in cur!Hai sa lasam istoria sa vorbeasca in viitor....sa NU veniti la mine insa cu ...pile ca...ma...cunoasteti....NU ajuta la nimic.In 20-25 ani de acum incolo veti vedea cele mai mari si dure transformari
in toata Creatia,LMC nu vei fi atunci,vei muri tanara draga mea!Imi pare rau,Karma ta are mare nevoie de cleansing!De aceea o viata scurta in lumea de azi,dar nu-ti face griji,te vei renaste in India,pt. ca sufletul tau NU e pregatit pt. God realization.
Daniel,ai grija de ficat si rinichi!!!Poate azi nu te supara,dar ai o sansa pt. ca esti un om ordonat in multe si te rog sa devii vegetarian total daca vrei sa traiesti mult.Si NU te mai ascunde in umbra ta.
Daca odata voi veni la Paris te voi gasi,nu e nevoie sa-mi dai adrese!Ma ghidez dupa soare si nori,unele tricks,ce ...nu oricine le sti7u si nici ca le voi dezvalui cuiva.
Am divagat,e adevarat,dar dupa 36 ore de munca si fara sa dorm o secunda,poate Am o scuza...?

Adios muchachos,astept verdictul.
Ozzy
























#16785 (raspuns la: #16758) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adrian - de carapiscum la: 22/10/2004 15:42:25
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Nici nu ma mira deloc interpretarile tale galagioase si rastalmacirile vorbelor mele, ai capatat in scoala (aceeasi in care pe timpul comunismului ateu se predau stiintele "exacte" despre negarea existentei lui Dumnezeu) ceva mai mult de un fas. N-am de gand sa-ti mai raspund in vreun fel la acuzele tale mizerabile. Tin totusi sa remarc ca ai admis in mod tacit faptul ca: greco-catolicismul este capusa papei in coasta ortodoxiei romanesti; au pradat in mod deliberat si cu o cruzime de nedescris atat bisericile romanesti cat si pe crestinii ei; au dezbinat romanii din Ardeal si-au schimbat o multime de traditii si de obiceiuri crestine romanesti; au fortat populatia romaneasca sa accepte invataturile si legile aduse si aplicate in mod artificial... Aici nu se pune problema justificarii, niciodata nu s-a pus. Aici e vorba de niste nedreptati flagrante comise mult timp in urma, plecand de la cele mai elementare drepturi civile si terminand cu ingradirea manifestarii religioase, toate astea comise la Uniatie- despre care vad ca nu stii mai nimic, dar vorbesti de te doare mana, vorba aia. Ce vreau sa zic este urmatorul lucru: s-o lase mai moale (si inclusiv matale) "ca macane", vorba cuiva pe aici. Si atunci cand greco-catolicii isi vor face publice scuzele de rigoare pt. cele ce-am zis mai sus, si cand ei vor returna ceea ce au furat bisericilor ortodoxe romanesti, atunci poate va fi posibila o conciliere. Pana atunci "niet". N-are rost sa vorbim de moralitate acolo unde ea a fost grosolan incalcata de niste indivizi care mai au tupeul ca astazi, uitand faptele istoriei proprii in aceasta tara, isi ridica nasul ascutit din tenebrele ce i-au nascocit si impung cu el de parca ar fi sfinti.

E ridicola si puerila observatia ta la afirmatia mea. Nene, cauta-ti alt loc de joaca, doar ti-am mai spus. Inteleg ca nisipul de sub mine e mai cald si mai fin si ti-l doresti din toata inima, dar sa-ti dau o veste: nu cei ca tine l-au facut asa, poate nici cei ca mine macar, ci aceia care si-au ros genunchii sufletelor si ale trupurilor pana nu le-a mai ramas nici o picatura de sange. Ei nu s-au jertfit in zadar, asta sa mai stii, si daca ti se pare ca venind acuma cu limba de-un cot afara, varsand vapai printre dintii-ti ascutiti si proferand injurii la adresa unor oameni pe care n-ai nici macar dreptul de a-i judeca (ca sa nu mai pomenesc ca nici nu i-ai cunoscut vreodata, macar din citite), deci daca tu crezi ca venind in felul asta in fata noastra ai sa ne inspaimanti sau ai sa faci in asa fel ca sa atragi asupra noastra oprobiul public, afla ca ti-ai gasit nashul (si poate iti mai dai seama si de lungimea nasului propriu).

Atat am avut sa-ti spun, de aici inainte te trec la ignorati, precum ti-am promis. Nu de alta dar nu stiu cum s-a facut (intamplarea,nene...) ca dintre toti utilizatorii numai pe mine m-ai ochit de cele mai multe ori si nu vreau sa devin un drog pt. tine. Ti-ajunge oricum aurolacul ce l-ai inhalat la scoala comunisto-atee. Nu-ti place, n-am ce-ti face. Nu sunt eu desigur decat cel din urma dintre crestini, dar macar SUNT CRESTIN si n-am sa-mi aplec niciodata capul in fata celor ca tine,fiindca nu meriti cinstea asta.
----------------------------------------------------
So far, so good.
#25955 (raspuns la: #25837) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
Continuare Maria versiunea 2 - de Sibipot la: 06/12/2005 16:35:19
(la: sa facem un film!)
Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Nu stia ce sa mai spuna. Ar fi dorit sa-l certe pentru disparitia fara nici un avertisment. Stia ca totul a fost calculat, pentru ca altfel nu propunea aceasta intalnire. Privi spre Mihai si deodata il vazu ca ceva il macina. Freca fara rost un pahar iar privirea statea tinta pe acel pahar. Ceva in sufletul lui se sbatea, poate ca il chinuia groaznic pentru ca pe chipul lui se citea suferinta. Ce sa mai lungim vorba, el acum cauta modalitatea de a se justifica pentru "fuga " rusinoasa de acum douzeci de ani. Privi la pendula de langa usa de la intrare.
-Peste o ora am sa ies din tura. Maria, cate am sa-ti spun?...
-Si eu , Mihai...
O ora se spune ca nu-i prea mult. Mariei aceasta ora parea sa fie o vesnicie. Tot la cateva secunde privea la pendula si parca acele se oprise, doar pendului se misca ceva mai lent iar ticaitul era inervant de rar si tare. O loveau ca un traznet pe creier.
Masa din colt s-a eliberat. Cei doi au plecat incatusati in imbratisarea lor de parca erau un singur trup. Maria le ura in gand fericire si nimic sa nu-i desparta, ca despartirea este tare grea. O stie pe propia ei piele. Atatia ani a asteptat. De multe ori se intreba daca merita. Mihai o parasise ca un las fara nici o vorba. E drept ca la ultima lor intalnire avea un comportament ciudat. Era trist si putin nervos. Atunci i-a venit ideia propunerii sa se intalneasca peste douzeci de ani. Ce oare ce il facuse, ce resort interior porni aceasta propunere? Maria atunci nu a stiut.
In sfarsit a trecut ora si colegul a luat in primire inventarul cu toata repeziciunea. Mihai imbracat la costum, cu trandafir ros la butoniera, sprijinind-o de mana a invitat-o la masa lor din colt. Abia acum Maria a vazut ca masa din colt avea o placuta:REZERVAT.
S-a asezat pe canapeaua pe colt capitonata cu piele si deoadata s-a simtit ca atunci. N-o mai interesa minic. In sfarsit s-a intalnit cu omul iubit. Au incercat multi dar niciunul nu i-a cucerit inima, ea fiind deja data. E drept asteptarea fost grea si de multe ori se hotarase sa sfarseasca odata si primul care o va cere va fi acceptat. Dar cand venea momentul se razgandea si iar era singura cu gandurile, speranteledar mai ales chinurile ei. Pana la urma era si ea femeie si nu un bot de siga fara suflet. In tranvai un mos o pipaia pe fundulet. Prima isbucnire a fost sa-l plesneasca si sa-l ocarasca. Pentru moment si-ainchiăpuit ca-i Mihai, el o mangaie tandru si in visarea ei se trezi ca ceva placut o moleseste. O senzatie pe care nu a avut-o niciodata si care-i invaluia tot corpul, toata fiinta ei. Utase de tot ce-i in jurul ei, ea plutea in alte sfere, pe alte meleaguri unde nuexista decat fericire si placere. Vatmanul o trezi din visare spunandu-i ca a ajuns la cap de linie. Ea tinea bara in mana iar mosul disparuse. A coborat fara sa stie incotro s-o ia. S-a urcat in primul tranvai care pleca si a coborat la statia Rebreanu.
-Mihai cum ai putut...
Intentia a fost sa-l certe dar intalnindu-i privirea s-a oprit. Acesti ochi cereau iertare si indurare.
-Stiu ca esti suparata pe mine dar cred ca venind azi aici, inseamna ca ai puterea sa ma ierti. Maria sa stii ca nu am fugit de tine. In noaptea despartirii noastre nu am pus geana in geana. As fi vrut sa vin la tine si sa-ti spun adevarul. Dar ceva ma retinea. Nu ca nu as fi avut incredere in tine ci pentru ca vroiam sa te feresc de o suferinta si mai mare, o suferinta aproape mortala.
Mihai ii mangaia mainele peste masa. Ar fi vrut sa o tina in brate, asa ca la ultima lor intalnire.
-Maria, atunci nu de tine fugeam ci de securitate. Planuisem cu un prieten sa plec, mai ales ca imi aranjase ceva la Paris. A doua zi am fugit si dupa multe peripetii am ajuns la Parisul mult visat. Tot timpul ma gandeam daca securitatea stia de legatura noastra si daca nu ai fost cumva arestata. Speram sa nu fie asa. La Paris nu a fost asa cum ma asteptam si dupa circa doua luni, printr-un prieten de nadejde ti-am trimis o scrisoare. Mi-a spus ca adresa nu mai exista ca acea casa era demolata. Nu stiam unde sa te mai caut. Am incercat la liceul tau dar deja dasusesi bacalauratul si nu mai avem cum sa te gasesc. Negasindu-mi mai nimic de lucru am acceptat sa ma inrolez in legiunea straina cu contract pe zece ani. Vai de viata mea prin cate am trecut, mai bine nu-ti povestesc. Dupa ce treburile s-ai schimbat aici m-am intors. Am fost tare fericit sa gasesc acest local in picioare. Ma rugam la Dumnezeu sa nu fie demolat si iaca Dumneze, Dumnezeul nostru al iubitilor, mi-a ascultat ruga si-i aduc multumiri. Am facut tot posibilul sa ma anagajez aici si sa te astept. Iaca acum asteptarea mi-a fost rasplatita. Te am alaturi si pot sa te strang la pieptul meu.
Mihai o cuprinse cu bratul si o stranse la piept cu un usor tremur de emotie. Cat de mult asteptase aceasta clipa ca nici nu mai spera. Mereu o vedea pe Maria cu o droaie de copii in jur si cu un sot bardahanos si cu o moaca de betiv. Acum era alaturi de el si nici nu indraznea s-o intrebe despre viata ei, despre trecerea acestor ani...
-Mihai, hai sa plecam de aici...
-Da iubitra mea, mergem unde vrei tu...
-Hai la tine, ca eu stau intr-un apartament cu parintii. Ai dreptate atunci eram pe mutate. Casa a fost demolata iar asta l-a afectat enorm pe tatal meu care o facuse cu mainele lui si numai el stie cat de greu i-a fost.
-Numai ca eu stau intr-o camaruta cat un chibrit.
-N-are importanta, o masa si doua scaune unde sa taifasuim si sunt deajuns.
Pe drum Mihai a cumparat ceva dea le guri, o sticla de sampanie dar si una de lichior de cacao.
Camaruta era mica undeva pe Carol la ultimul etaj al unui bloc. Abia te puteai misca intre micul pat, masa din colt si chiveta de dupa usa. Mihai a asezat masa punand la mijloc un sfestnic din argint cu doua brate in care a infipt doua lumanari; una alba si una roz. Cat ai clipi din ochi a aranjat un platou cu ceva mezel, branzeturi si rosii, a pus sticlele pe masa si pahare adecvate pentru fiecare bautura in derptul fiecarui tacam.
-Zic sa inchinam in cinstea reantalnirii noastre. Ce doresti?..
-Normal ca sampanie...
Dopul pleca din sticla cu zgomot ce o facu pe Maria sa scoata un usor tipat si sa-si prinda capul intre maini. Apoi se lipi de Mihai care turna in pahare. Lua paharu si-l privi in lumina becului. Bule mici se ridicau incet la suprafata. Atinci isi imagina, o clipa ca acele bule sunt incarcate cu fericire si-i veni sa le soarba pe toate. Sa nu scape niciuna. Duse paharul la gura si bau dintr-o suflare tot continutul de lichid ce o pisca placut in ceru gurii. Dintrodata devni vesela.
-Mihai canta-mi ceva, ce stii tu mai bine, parafraza vechiul cantec.
Mihai isi drese glasul si incepu sa cante abia soptit La casuta cu zorele.
Maria s-a asezat pe scaun invitandu-l sa ia loc pe celalalt scaun.
-Sa gustam ceva, a propus Maria, nestiind ce sa faca mai intai. Mihai printre imbucaturi mai recita cate o poezie sau canta franturi din vechi cantece. Nu le uitase dovada ca le repetase mereu.
Timpul trecea acum cu repeziciune. Afara inceuse sa apuna soarele. In camaruta se facuse zaduf iar Mihai a dat sa deschida fereastra.
-Nu Mihai, nu deschide, ca mie mi-au ingetat picioarele. Mai bine ma urc in pat.
Mai sa fie, sa-i inghete picioarel acum in miez de vara, in luna lui cuptor? Mihai a inteles mesajul.
-Urca daca vrei si fa-te comodă.
-Nu vreu sa sifonez rochia sper ca nu te superi daca o scot.. si incepu sa se dezbrace de rochia, pe care acum Mihai vazu ca-i roz, culoarea lui preferata.
Miaria se urca in pat si ii facu si lui loc.
-Scuze, am sa vin si eu langa tine ca azi am stat numai in picioare si ma doare groajnic mijlocul.
-Vino alaturi iubite...
Lui Mihai intrecu prin cap versurile lui Minlescu:
"Si-asa, tacuti
Ca doua umbre, trintiti pe maldarul de flori
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si miine s-o sfirsim in zori!"
Maria s-a cuibarit la pieptul lui. Un usor tremur facea sa-i vibreze tot corpul. Mihai o tine strans in brate simtindu-i repiratie calda pe pieptul desgolit, pe care mana catifelata a Mariei il mangaia usor...

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93279 (raspuns la: #93203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...