te provoaca sa gandesti
a se ghemui
Am si sentimentul ghemului ...ca sufletul, acuma, bunaoara, strans-unit in jurul meu, coplesitor.
Izbeste, intr-adevar, adevarul! Curcubeul marii,
Linistea-nserarii, S-au oprit o clipa Pe sub bolta zarii Si-si intind in pripa Cate o aripa. Adierea calda Pajistea o scalda, Salbaticele flori Se intind la sfada Tremurand usor Petalele-n culori. Valurile sparte De un tarm, departe, Canta melancolic Pe un vers de Dante Si revin metodic La marsul haotic. Plaja-nfierbantata Sufera uscata. Pe obrazu-i galben N-are nici o pata, Fondul ei de ten Parca-i din polen. Papagali flecari Locali si/sau hoinari Croncane sfatosi -Ca sunt carturari Chipesi, inimosi- Despre mosi-stramosi. Cateva ferigi Frunzele-si fac brici Iar pe sub un tui Armii de furnici Cauta hai-hui Hrana pt. pui. Un pudel roscat Este acrobat Si sare de zor Dupa un vanat Ce-l ataca-n zbor Zumzaind sonor. Un motan ghidus, Negru ca de tus, Se joaca-n nestire Cu un ghem de plus, Pisiceasca-i fire Atragand uimire. Iata, un mosneag Chel si cam beteag Amintiri aduna Si le face cheag Ca vrea sa ne spuna O poveste buna. Blondul baietel, Carn si subtirel, Si-a gasit iubita, Asa crede el, Iara cea gasita, Zice, se marita Dara vrea ca zestre Lucruri tot maiestre: Pantofiori de lac, Margele albastre, Rochii de bumbac Si papusi un sac. Brazdele de spuma Rad fatis in gluma Despre un pescar Care de o luna Cearca in zadar Sa prinda homar. Dar el innadeste, Da nada la peste, Vorbeste cu sine Sau numai gandeste Ca trofeul vine Cand ai stat mai bine. M-am intins pe jos Sub un pom scortos Si ma uit ferice Cat e de frumos... Cine poate zice De-i magie-aice'? de fiecare data ne intrebam ce putem face pentru a-i ajuta pe cei dragi si apropiati, mai ales atunci cvand ei nu accepta orice ajutor cu usurinta. Nu stiu daca prietena ta este intr-adevar intr-o perioada sau intr-o atitudine de "Toma necredinciosul" dar eu stiu regula no.1: cu cat incerci sa convingi pe cineva de un lucru cu atat mai mult acea persoana devine "arici" si se distanteaza de discursul tau. imi permit sa -ti sugerez un titlu: Jurnalul fericirii - N Steinhardt sau ceea ce ne sugereaza marele sihastru "Daruind vei dobandi". nu trebuie sa incercam sa invatam pe nimeni, dar putem sa-i oferim intelegerea, dragostea, timpul si sinceritatea noastra. poate ca daca timpul, care trece si matura totul aruncand la lada pe care scrie trecut, va binevoi ca din partea noua si virgina numita viitor sa-mi ofere mai mult atunci sigur vom avea rabdare sa dezlegam ghemul celor patru fire( tipologie daca imi este permis: flegmatic, coleric, sanguin si melancolic pe care s-a altoid acel lastar -oare - de neancredere. si a doua regula: fiecare trebuie sa-si gaseasca "aracul" pe care sa se poata sprijini la nevoie. tot ceea ce poti oferi din afara este superficial si nefiresc de firav, iar seva si puterea izvorasc din nauntrul nostru.
pe curand "Mi-esti drag, iubitul meu. Iarta-mi iubirea.
Tu m-ai prins ca pe o pasare ratacita. Inima mi se zbate asa de tare , incat valul sau a cazut. Acoper-o cu duiosie, iubitul meu, si iarta-mi iubirea. Daca nu ma poti iubi, dragul meu, iarta-mi durerea. Nu ma privi de departe cu dispret. Ma voi ghemui in coltisorul meu si acolo voi sta noaptea intreaga. Intoarce-ti ochii de la mine, iubitul meu, si iarta-mi durerea. Daca ma iubesti, dragul meu, iarta-mi bucuria. Cand inima mea este furata de vartejul bucuriei, Sa nu razi de primejdioasa mea daruire. Cand, asezata pe tronul meu, Te stapanesc cu tirania iubirii mele Cand, asemenea unei zeite, iti daruiesc frumusetile mele, Indura-mi mandria, iubitul meu, si iarta-mi bucuria pe care n-o voi uita a fost nu de un om ci de un caine.
Il chema Printul si avea un aer mandru, pasea sigur pe el si era seful haitei de caini din cartier. Eu aveam un catzelush iar Printul il batuse de multe ori. Il uram. Cand il vedeam dadeam cu pietre dupa el, si nu numai eu... Fugea de toata lumea, era jmecher, se ascundea de hingheri pe care ii miroasea de departe... Avea scoala maidanului, ce mai! Pana intr-o zi de iarna cu un ger naprasnic cand iesind cu catzelul la plimbare l-am vazut intr-o tufa zgribulit, neajutorat, tremurand din toate madularele, era facut ghem si pierduse toata maretia si ingamfarea. Era o biata fiinta neajutorata... Ma privea cu ochii tristi, singur, infrigurat si infometat... M-am apropiat de el vorbindu-i cu voce plata sa nu-l sperii. Nu a miscat... Cand am intrat in scara l-am chemat si a venit cu mine pana la usa si s-a culcat pe presuletzul de picioare. I-am dat de mancare, l-am spalat si toata iarna a dormit acolo. Nu supara pe nimeni, nu latra la nimeni; cobora la parter si iesea afara cu primul om de dimineata si intra seara. Incepusem sa tin la el ca la un membru de familie dar aveam deja un caine si stateam la bloc... Ma simtea de oriunde ca veneam si ma intampina cu bucurie, alerga sa-mi iasa in cale, ma astepta in statia de autobuz cand veneam de la serviciu, ma insotea noaptea la plimbare cu catzelul (pe care nu-l mai batea). A fost o fiinta pe care n-a iubit-o nimeni...Cand a vazut ca ii pasa cuiva si de el s-a schimbat, a devenit mai apropiat de oameni, toata lumea il iubea... Avea si el o "casa"...Nu stiu daca ma credeti dar acum plang cand mi-aduc aminte de el... Dar s-a dovedit ca nu toata lumea il iubea cu adevarat. Profitand de increderea pe care incepuse sa o aiba in oameni, niste nenorociti l-au otravit. A murit in chinuri, cu ochii mari si negrii uitandu-se la mine, in bratele mele... L-am mangaiat, l-am alintat...N-am avut ce sa-i fac. A fost prea tarziu... Parca mi-a reprosat: unde ai fost! Ma bucur ca am stat cu el pana in ultima clipa... A fost Printul, un catzel de maidan cu un suflet de nobil...
"restul sunt nesemnificative......"
- de
cosmacpan
la: 03/11/2005 23:39:21
(la: zece motive de a fi fericit ca esti......OM.) Sa nu te superi daca plang,
dar e prea mare sulul de hartie.... (si doar mi-a spus si Victor Rebenciuc........) Ah Doamne da-mi un snitzel vienez, Si da-mi si-o sansoneta de plecare caci de pe malul lacului Magiore L-am pescuit pe Zorba din parcare. Si Ariadna, spune-mi unde ai pus ghemul Ca ma pierdui in vastul labirint E toamna si e trist acest novembre Dar asta-i sufletu' de-artist (O zi e vesel, alta-i trist). M-am chinuit sa vad de-i puntea buna (ce daca lumea crede ca-s smintit) Ma pierd in labirint....e noapte fara luna, Dar ce conteaza....eu sunt fericit. Ce-i ludicul? ce-i joaca? O prostie! caci prea preocupati suntem uitam copilul care moare-ncet in noi ...... asã-ti la o parte nedumeririle,
adunã-ti în soare privirile si norii-i îndepãrteazã... caci dupa furtunã, soare urmeazã! si plânsul se stinge în râs de copil... nu m-alunga... e ruga ce suna docil, aproape de mine, mai bine sa stai scaldati in lumina, purtand al sau strai stam si ne privim in al nostru colt de rai iar eu vrajita de-amorul ce candid mi-l dai, nedumeririle, privirile, frumosii salbatici cai pornesc catre tine, necunoscut alai! nu stii ce e acela, pagâne fara grai??! dar chiar de sti, priveste! si nu da inapoi chiar de esti ursitoate, tu ghemu-l ai la noi. Iar firul de-l depeni cu ura, il vom trage-napoi Caci noi suntem culoarea, si ghemu-i tot la noi. tu sti ca ne jucam si-aveam trei gheme: cel alb, apoi cel negru si cel rosu; iar panza ce-o tesuram Ariadno ramase in razboi cand a cantat cocosu' lasã-ti la o parte nedumeririle,
adunã-ti în soare privirile si norii-i îndepãrteazã... caci dupa furtunã, soare urmeazã! si plânsul se stinge în râs de copil... nu m-alunga... e ruga ce suna docil, aproape de mine, mai bine sa stai scaldati in lumina, purtand al sau strai stam si ne privim in al nostru colt de rai iar eu vrajita de-amorul ce candid mi-l dai, nedumeririle, privirile, frumosii salbatici cai pornesc catre tine, necunoscut alai! nu stii ce e acela, pagâne fara grai??! dar chiar de sti, priveste! si nu da inapoi chiar de esti ursitoate, tu ghemu-l ai la noi. Iar firul de-l depeni cu ura, il vom trage-napoi Caci noi suntem culoarea, si ghemu-i tot la noi. tu sti ca ne jucam si-aveam trei gheme: cel alb, apoi cel negru si cel rosu; iar panza ce-o tesuram Ariadno ramase in razboi cand a cantat cocosu' dar Penelopa deşiră pânza purpurie în noaptea ce neagră, fără să ştie, căci noi, vom ţese-n continuare o altaâă pânză, cu multă răbdare.
pentru maan, legat de Nonverba si textul sau
- de
Sebesthai
la: 25/11/2005 16:16:28
(la: Doar femeile sângerează) Stimata dshoara,
studiind cu plictisita acribie activitatea dumitale de pe acest forum - prodigioasa cantitativ (un psiholog ar depista in ea indiciile unei intruvabile vieti sociale), dubitativa calitativ, m-a izbit un fapt: e adevarat ce se spune; "criticul e un autor ratat". D-ta incropeshti, cand comentezi textul lui Nonverba, o salata in care se imbina otzios triplul salt elefantin cu agresivitatea de arici a hip-hoperului care crede ca daca se face ghem, toata lumea il strange in palma. 1-0 pentru arici. Din fericire, lucrurile stau diferit shi, dincolo de contorsionismele tale "poetice" de vocatie suburbana (e vorba de cultura de ghetou, "frate"!) , nimic nu ramane dupa citirea nastrushnicei elucubratii. Judecand dupa cateva mostre din conferintele pe care, atat de omniprezent-competenta le-ai tinut celor cu timp shi cu Internet de uzura, dumneata nu ai nici macar capacitatea critica asupra cremei de ghete pe care o folosesti. (pentru eventuale - si plictisitoare, in fond- exemplificari, alt post) Un ultim amanunt: cand vei avea shi tu o viata , vei da cu nasul fix in intamplarile care se prezinta, melodramatic shi cabotin, in telenovele si/sau in sitcomuri. Truism, viata bate filmul. Pana atunci, vizionare placuta! valeu ce nasol te-ai facut de la o vreme tz tz tz
na aici sa nu ramai cu goluri in cultura ;) PÍUĂ, pive, s.f. 1. Instalaţie sau maşină folosită pentru împâslirea ţesăturilor de lână prin frecarea şi presarea lor între doi cilindri rotitori şi prin lovirea lor cu ciocane de lemn într-un mediu cald şi umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme şi mărimi, cu pereţii şi cu fundul gros, în care se pisează diverse substanţe sau corpuri solide. 3. Parte a şteampului în care se zdrobeşte un minereu. 4. Scobitură în piesa unei instalaţii, care serveşte la fixarea sau la rotirea altei piese din instalaţia respectivă. 5. (Înv. şi reg.) Mortier. 6. (Pop.; în expr.) A se pune piua (sau în piuă) = a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a lua pe cineva în cârcă. [Pr.: pi-uă. – Pl. şi: piue. – Var.: (înv. şi reg.): pívă s.f.] – Lat. pilla. Sursa: DEX '98
Domnisoara Cintezoi-
- de
Nanina
la: 27/12/2005 11:17:31
(la: Lupta generatiilor.....la o alta categorie) -diriga de la clasa a X a F,nu s-a casatorit nici o data.A ramas credincioasa marii ei iubiri neimpartasite-varul Vladimir;unicului ei var de care era indragostita pana peste urechi.Vova-cum il alintau cei apropiati-nu avea ochi decat pentru Andra;acea poama buna din vecini, care a fugit cu baiatul unui armator grec.De atunci nu a mai auzit nimeni de ea. Vova a considerat ca viata lui nu mai avea rost fara Andrisor a lui, si a fost gasit aninat de nucul batran din spatele gradinii.
D-ra Cintezoi a plans multe zile si multe nopti pana cand lacrimile au secat si sufletul a amortit. A ramas la scurt timp si fara bunicii care au crescut-o de la varsta de patru ani, cand minunatii ei parinti au trecut in nefiinta datorita unui vatman beat. Si-a impartit timpul intre scoala si casa unde Botosel,motanul ei cel negru ca pacatul, o astepta in fiecare zi. Cand a preluat, in urma cu un an, clasa a IX a F, a avut atat de mari emotii incat stomacul parca se facuse un ghem plin cu ace in miscare.Unul dintre elevi- Ionut semana foarte mult cu Vladimir. Aceeasi statura, un ten alb-mereu imbujorat, ochi albastrii si un par inelat de culoarea boabelor de porumb copt in soare-prietenos. Se uita la Ionut si incerca sentimente contradictorii;ii era drag de parca era copilul pe care nu l-a avut niciodata, dar din cand in cand i se parea ca o priveste Vladimir. S-a tot chinuit pana cand a venit vacanta de vara. In plus de asta,o urmarea ideea ca Ruxandra- eleva cea mai constiincioasa din clasa ei, il priveste lung pe Ionut, dar parca si Ionut ii suradea acesteia. Cand au inceput noul an, ceea ce i se parea ca ar fi ceva, i s-a confirmat. Legatura dintre cei doi adolescenti era si mai stransa. In pauza se retrageau sub un castan din curtea scolii si imparteau ceea ce aveau de mancare,mainile lui se odihneau pe umerii fetei,ii mai strecura si cate un biletel Ruxandrei pe sub banci. S-a gandit d-ra Cintezoi la un motiv si i-a mutat pe cei doi din banci, astfel incat unul sa stea in banca din fata(de la catedra),iar celalalt in banca din spate si pe randurile de la fereastra si usa.Sa vedem cum ii mai trimite Ruxandrei biletele?!-se gandea d-ra Cintezoi. La ora de latina-materie predata de diriga-lectia se desfasura cam asa:scotea cinci elevi la tabla-jupani si jupanese dupa cum ii numea profesoara.Acestia primeau un bilet-ca la examen-care continea; -o retroversiune -scandarea unui text la prima vedere -conjugarea unui verb -declinarea unui substantiv Ultimele zece minute din ora se preda. Diriga citea noul text si de restul se ocupau elevii, acasa, ca doar asa poti invata o limba straina- cu dictionarul in fata. Cand unul dintre elevi nu stia raspunsul(si se intampla obositor de des)era rugata jupaneasa Ruxandra sa raspunda si ca sa nu isi piarda antrenamentul ii mai punea si intrebari suplimentare. Ca totul sa fie cat mai chinuitor cu putinta, o masura pe eleva din cap pana in picioare cu o privire de pasare de prada. La intervale scurte ii facea observatie fetei:ba ca nu stiu cum ii statea parul, ba ca tinuta vestimentara nu este tocamai potrivita, ba ca nu pune accentul bine pe silabe cand scandeaza si tot asa ii cauta ,,nod in papura''.S-a gandit d-ra Cintezoi sa-l cheme pe tatal Ruxandrei la scoala, dar nu prea stia ce motive sa invoce, caci notele Ruxandrei erau foarte bune si ceilalti profesori aveau numai cuvinte da lauda la adresa ei. De fapt era foarte ingrijorata pentru Ionut.,,Atat de senini si puri erau ochii lui;atat de politicos si amabil era Vladimir-adica Ionut.Asa fusese si Vladimir si acea blestemata de Andra.... . S-a perpelit diriginta pret de cateva luni; cum sa faca? ce sa faca? Intr-o noapte, cand nici macar Botosel nu a mai suportat agitatia stapanei sale, a hotarat sa supuna atitudinea Ruxandrei, atentiei consiliului profesoral ce avea loc in cursul zilei urmatoare. Dimineata,vlaguita de oboseala, s-a imbracat dupa o toaleta sumara, a baut un ceai de tei cu doi biscuiti Digesta si a iesit pe poarta batranei case. In fata ei un pusti zgomotos,infuleca o banana, punand o multime de intrebari mamei lui.,, Ce prost obicei sa lasi copilui sa manance pe strada si cand te gandesti....'' D-ra Cintezoi nu a mai apucat sa-si duca gandul pana la capat.S-a desmeticit dupa ceva timp, nu intelegea ce cauta pe caldaram si de ce are asa mari dureri la sold.Auzea vag ceva in legatura cu o coaja de banana , cu o salvare... S-a trezit intr-un pat de spital; medicul de garda i-a spus ceva despre o operatie, despre o lunga convalescenta si a intrebat-o daca poate lua legatura cu cineva din familie. Si-a adus aminte de Botosel si a inchis ochii.O v-a chema pe Mariuca-secretara de la scoala.....Ionut?....da!....v-a vedea ea ce v-a face cu Andra.De data asta nu v-a mai castiga ea..... . _____________________________________________________________________ Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor. Confucius in orinea aparitiei/trecerii lor in/prin mine: d, m, l, r, m, n, r si m = Oameni
D. a fost acolo, martor, cand constiinta mea a prins viata si glas. Ne-am aruncat impreuna si, crescand, am cazut amandoi din toate prapastiile. S-o dus dupa un vis in Canada si mi-a lasat amintirea fratelui mai mare pe care nu mi-am dat seama ca-l aveam deja … in el. M mi-a zambit colega de banca, din clasa intai. Abia anu’ trecut m-a lasat sa-i privesc in suflet, fara podoabe. Abia atunci a-ncercat sa ma priveasca ea. Ce-am avut – un suc impartit pe malu’ dunarii, la galati - e mai important decat orice vorba. Cu o exceptie, n-am strigat niciodata ‘au’ ca ea sa nu (tre)sara-n ajutor! Cat pe ce sa ne pierdem, intr-o zi am reusit sa ne redescoperim dorinta de-a ne fi. L e fata care mi-a aratat ca bucuria de a putea iubi e suficienta rasplata. L m-ar iubi oricat de prosta lighioana as fi. R m-a-nvatat ca ‘nu’ este o optiune de care nu trebuie sa-mi fie rusine si ca adesea oamenii se pierd in dorinte jinduind ce nu le trebuie. De la el stiu ca egoistii-s capabili de cele mai generoase gesturi. M mi-a aratat rostul ambitiei, deliciul lenei si pericolul pragului de sus. Cand singura ma-mprastiasem de durere, N m-a “ghem”-uit intr-o zi si mi-a dat sange dintr-al lui, cand nu mai avea nici pentru sine. De-aceea-l simt viu in mine cand vorbesc, ma misc sau respir si poate de-aia cand freamat in fata unei nebunii, instinctiv imi infloreste-un strigat “UITE!” caci stiu ca i-o placea. E copilul care citeste-n mine cu cartea-nchisa si regele desavarsirii mele. R? R mi-arata cum sa te defragmentezi purificandu-te si mai ales cum s-ai curaj sa-ti doresti ce-ti doresti, mi-a aratat ca libertatea inseamna a fi tu-insuti, a trai cu tine-n adevar. M nu-i ultimul decat in timp – icoana mea mai inteleapta, domoala si cumpatata – e ce-as fi mandra sa pot fi candva! Il stiu putin. E mult de-as deveni atat cat stiu (mai putin chestia aia cu proiectele pe computator, se-ntelege…) Curios … toti Oamenii astia m-au cladit, nivelat, zimtuit ca sa ma potrivesc, jumatate, in viata unui om pe care-l sperii, il tulbur si-l innebunesc de cap, multumindu-i lui Dumenzeu ca a cladit o fiinta in care-a pus atata pace cat sa cuprinda razboiul din mine. Acesta mi-i sot si nu m-a-nvatat nimic. Langa el tac simplu si nici macar nu ma mai intreb de unde naiba o fi venind senzatia asta de ‘tot’ care pluteste nefiresc in jurul meu. daca mi-e DOR de Oameni? nici unul dintre cei enumerati mai sus nu mi-e fizic aproape. unii s-au dus de tot. dar dorul, de-ar fi el apa, s-ar prelinge din mine curgand ca suvoaiele-n vai. mi-e dor cu fiecare firmitura de aer ce-mi umfla alveolele, mi-e dor metodic si disciplinat ca o teorema. mi-i dor ca un raget in camp deschis, noaptea, pe la trei. in fundul vaiugii in care adesea ma destram insirandu-m-atent pe pietre de rau, mi-i dor ...si parca nu destul.
Buna dimineata, a zburat cu r
- de
cosmacpan
la: 18/02/2006 20:54:02
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA) Buna dimineata, a zburat cu ratza
apoi ziua buna, s-a dus dupa luna acum buna seara, ca mi-am luat vioara daca-i seara mare, facem sezatoare. de gogosi am pus cat sunt pe sub dush floricele sau popcorn, nucile le iau din pom avem bere avem vin, tzuica buna chiar si-un gin ca asa-i la sezatoare, mai o gluma, mai o zana, mai un printz ori imparat, ce iese pe inserat trei printzese si-o regina, care acu-l tin in mana cand lucreaza-n broderie, vorba vesela sa fie. o poveste, ori o gluma, ghicitori de stiu sa spuna, canticele sa ne zica, sa rupa cate-o opinca iar acum la incheiere, din Confucius zicere: "Choose a job you love, and you will never have to work a day in your life." la cate engleza stiu, ori ca vinu-i ghiurghiuliu, dar le spune mai candriu. daca nu m-or impusca, si cablul nu-l vor taia io promit sa ma intorc, si din caier sa mai torc. sa mai scot vro doua gheme, ori sunt gheme, ori catrene pa,pa,pa ca sa-i scoata sa-i aduca Azi Grivei e manios
nu razbeste cu un os maraie si se framanta zici ca s-ar lua la tranta se zbarleste daca-l chemi pe ciolan se arunca ghem din privire parca spune stai sa vezi ca-l voi rapune "Si pe site-ul asta era o fata care isi spunea Anisia si care de cate ori avea ocazia imi facea ghemotoc hartiile pe care scriam, comentandu-mi textele si imi taia macaroana..."
Anisia... ai terminat cu ghemele de tricotat si ai trecut la ghemotocit textele si taiat macaroanele? Cred ca tot tu erai cand mi s-a taiat ieri maioneza ;)) Tzzzz tzzz tzzz.. sa nu mai faci ;;) ____________ 'de frica sa nu scadem incetam sa crestem, de frica sa nu plangem incetam sa radem ' nu stiu ce face sau ce are netul asta prost ca nu am reusit sa adaug un comentariu acolo unde as fi vrut eu, nu el, dar... asta este. cert e ca am vrut sa specific (nu stiu anume de ce) ca ma-am inregistrat special pt. asta. Comentariul trebuia sa fie adaugat la un comentariu de la "de ce iubim femeile", care am remarcat ca e din 2004 :)), dar eu fiind mai nou pe-aici... si textul era fresh pt. mine. Am vrut doar sa spun ca pur si simplu m-a zguduit din tot minele, aproape ca m-a inpins de pe scaun intr-un ghiont si totusi aceeasi mana ma tine pe scaun absorbit. Mi-au transpirat palmele pe mouse si mi s-a oprit rasuflarea in gat in timp ce citeam. S-a dus... s-a dus ca o inghititura de apa proaspata, intr-o secunda; i-am simtit gustul, a ramas senzatia... si apoi doar dorinta de inca o data. Si stau si ma gandesc ca poate nimic din tot ce am simtit nu mi-ar fi fost cunoscut, sau m-ar fi autoexclus :) daca n-as fi cunoscut o persoana care sa-mi exprime aceleasi chestii. O haina: azi doar am purtat-o si m-am gasit tot pe mine sub ea. Mi-a placut enorm si am simtit de departe spiritul, si poate chiar mai mult in comparatie cu alt text al unui anonim (adik anonime) care zicea ca domne' barbatii... asta sunt ei, un ghem de hormoni si, macar pt. asta, mai suntem scuzati. Sa tai craca celui care iti este oglinda este ca si cum ai spune ca niciodata, tu ca pom, nu vei face flori. Si iar trebuie sa ma adun, parca, cand ma gandesc la continutul textului si la cat de frumos a fost exprimat. Joc... si cat de frumos poate fi jocul. raspunsuri mister care se ivesc doar din jocul misterului - cu o treapta mai sus. hihi... blaga asta. si ca sa inchei odata, voi spune ca, probabil ca un om maniac ce sunt, care strange tot ce intalneste in cale, i-am dat si copy/paste. :D Doar cu masca de "fara masca", cum spunea andi moisescu, "ma inclin".
daca nu va flateaza nu-i nici o problema, eu inca prepar varza;)))
"Din amîndouă părţile Se-ncep ostilităţile. Ei stau o clipă faţă-n faţă Cu ciocurile la pămînt, Apoi deodată-şi iau avînt Şi lupta-ncepe săltăreaţă: Sar deodată, Dau cu ciocul. Cad alături. -Schimbă locul. Dau din aripi, Dau din gheare. -Unul cade, Altul sare... Iar s-atacă, Iar se pişcă... Dar deodată nu mai mişcă... Faţă-n faţă, multă vreme, Stau aşa, ca două gheme Neclintite Şi zburlite, Pînă cînd pe nesimţite, Unul părăseşte sfada, Întorcîndu-se cu coada...";)))
numa' de nu mi-as fi fript limba, scheise !
- de
anisia
la: 03/06/2006 00:15:00
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA) zise 'mnealui si-si ascunse zambetul in podul palmei, privind catre fetele ce-si faceau de treaba la masa rotunda din coltul cafenelei...
- oare despre ce or susotii? - se intreba...si-si lua avant sa se bage in vorba. - bach, frumoaselor? are tatiku... si scoase de la pieptul hainei un buchet de viorele... alexa zambi cu coada ochiului... ai vazut anisule ce galant? dar ea mustacea, caci se stiau de pe vremea sireturilor dezlegate, a pantalonilor suflecati si a berariei Doina, de la sosea... usa se deschide brusc... si o pala de vant aduce cu ea un cactus ratacit si o guinevere curioasa... - ce faceti dom'nsoarelor aici, beti cafeluta fara noi, ciripi cactuselul, din prag? guinevere scoase un ghem de hartie din buzunar... v-am scris ceva pe drum incoace... tatiku' se uita nedumerit la ele, si tacea malc... daca s-ar fi prins sporovaitoarele lui mici ca e si el acolo, poate ca l-ar fi alungat. era o minune sa le priveasca... doamne ce le mai mergea gurita... bach s-a pierdut undeva in coltul incaperii...cine sa-l mai asculte, cand glasuri atat de minunate cantau ganduri, secrete, nedumeriri si soapte cu parfum de femeie? (cine continua povestea?) ___________________________________________________________ doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime... De exemplu cum ii numim pe
- acela care vede in sine frumusete dar scoate din ceilalti uratul sa fie contrastul dintre el si restul si mai mare - acela care vede, invers, in sine uratzenie dar scoate din ceilalti frumosul sa fie si de data asta contrastul dintre el si restul si mai mare. :)))) - tema :))) ~~~~~~~~~~~~ Pe primul il numim "radical de urat", iar pe al doilea, "radical de frumos". Dar, cu propunerea asta de sir logic, putem ajunge unde nici cu gandul nu gandesti. De exemplu la un frumos, care afiseaza mai multa frumusete decat are, si e dotat cu capacitatea de a scoate din ceilalti mai multa uratenie decat exista de fapt. Sau, daca vrei, un frumos care afiseaza uratenie si scoate din ceilalti doar partea simpatica a urateniei lor. :)))) Cred ca ne vom incurca mai rau decat pisoiul in ghem. Faptul ca fiecare are "tratamentul" sau este, cred, ca fiecare are un grad diferit de "tarie" (interesele personale le lasam deoparte...). Asa un "agresiv" sau un "cicalitor" are mai multa sau mai putina "frica" Ideea nu ar fi de "frica", ci exact de ceea ce spuneam despre frumosii adevarati. De aceea as indrazni sa extrapolez si la necunoscuti. Un exemplu simplut ar fi acela in care, sa zicem, iti este lovita masina intr-o intersectie unde aveai prioritate. Primul impuls, cand cobori, e sa-i spui ceva usturator individului, eventual sa-l si lovesti. Dar daca-si ia o mutritza spasita, se blameaza ca n-a fost atent, promite ca plateste tot si te convinge ca-i pare nespus de rau pentru timpul pierdut pe la societatile de asigurare sau la service, intentiile tale vor fi aceleasi, cu care ai coborat din masina? Poate ca, din inertie, vei mai bolborosi ceva in barba, dar iti vei da seama mult mai repede ca "accidente se intampla" si nervii nu duc nicaieri. Gandeste-te la cineva care sustine tot timpul ca e "badaran" in exprimare, si totusi nu face asta decat cu anumite persoane. Cu celelalte, de ce nu? De frica, oare? Teama de a nu fi judecat? Sau... ai putea spune ca e nesincer? Ca vrea sa-si "fabrice" o imagine? Tu deschizi aici un subiect despre care eu n-am idee, ce-i drept. Fac doar speculatii. Intotdeauna m-a inhibat ideea de a ma comporta "cum trebuie". Ma comport cum simt situatia, iar judecatile celuilalt il privesc, direct si personal. Daca ne putem accepta, e in regula. Daca nu, suntem, fiecare dintre noi, liberi sa ne aducem in preajma oameni pe care ii putem accepta. Nu e o viziune exclusivista, nici atat de radicala cum pare. E vorba de tolerante admise. Exista praguri de abatere. Imaginea "creata" se denatureaza, pentru unii, in timp; e recognoscibila, de fapt, din momentul "fabricarii", pentru altii. ... si uite-asa ajunge cineva sa-ti spuna :"Te credeam deosebit, dar m-am inselat". Imaginea se formeaza in ochii privitorului, si nici o zirconia nu-si poate da atata lustru cat sa para diamant in ochii bijutierului. Ok, ok... accept definitia "omului obisnuit" (desi un dracusor nu-mi da pace). :)) ..Asta pentru ca oamenii obisnuiti (statistic vorbind) se comporta exact opus exemplificarilor tale. Asa ca, ai nascut un paradox: sunt pe lume mai multi oameni deosebiti, decat oameni obisnuiti. Si cum majoritatea determina normalul (obisnuitul), omul descris de tine e "omul deosebit". QED. :)))) -------------------------------------------- He who laughs last thinks slowest.
|
![]() ![]() cautari recente
"prietenie ce ma dezamagit"
"poze vechi paltinis" "platon" "pofestire ciresari vol 1 si2" "cinci pentru infern film" "edituri iasi" "poze cu drogati" "ghinion" "turistic" "romanul vesel" "poiezii matematice" "american beauty" "elefantul alb film" "fete credincioase" "muzica mea preferata" "despartire in silabe Aaron" "cei doi calatori de frati grimm" "exemple de sofisme materiale" "impreuna cu familia sa a trait fericit pina la adinci batrinete" "le vol" "farmece cu numele persoanei iubite pe un mar" "bashari dami cas mi tukiescu" "declaratie lui" "dependenta de iubire" "e o forma de experienta sau mai bine zis un multiplicator" "fram ursul polar comentariu" "CAM DIN TIMP" "fabule" "o intamplare din un puisor neastamparat" "CUVINTE CU 3SILABE" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: o poveste...)
Dintr-o data incep sa percep ca lumina monitorului Viewsonic imi straluceste in ochi. Atipisem cu capul pe birou. Incetul cu incetul imi revin si-mi amintesc visul cu Griveille, care-mi aminteste in mod tangentzial ca n-am terminat compunerea pentru cursul 'Istoria Tumultuoasa a Frantei'. E prea tirziu acum, sint prea obosita. O termin miine. Dar inca am un simtamint placut si sint incapabila sa nu recunosc ca e datorita complimentului facut de Griveille. De ce nu e Fanel un pic mai mult ca Griveille? -- bineinteles, fara bale, par peste tot, si cu o limba mai scurta. Mai galant. Sa-mi spuna ca am ochi frumosi, si ca ma adora. Vezi sa nu! -- student tipic de informatica 'ai auzit ce-a facut SCO? I-a dat in judecata pe IBM. Vor sa declare licenta GPL nula! Le e frica de Linux, pentru ca e bazat pe o ideologie comunista de cel mai mare nivel. Pur si simplu, GPL este complet anti-capitalista, pentru ca desfiinteaza proprietatea privata. Vezi, Linux nu e proprietatea nimanui. Fundatia capitalismului este proprietatea privata! Guvernul, care oricum este in mare proportie o papusa a marilor companii, e speriat. Acum, in sfirsit, a iesit la iveala ca pazirea proprietatii intelectuale prin licentze este cel mai mare dusman propriu.'... Nici macar n-a observat ca m-am tuns si mi-am facut parul in special pentru ca azi e un an de cind ne-am plimbat pe strazi prima data pina noaptea tirziu, mina-n-mina, si de cind mi-a spus ultima data ca am ochi frumosi. Imi vine sa pling si inima mi se stringe intr-un ghem. Griveille, dragule de tine, sper sa ne mai vedem in tara lui Ene.