a se intunecavsens denotativ

acei parinti care nu-i lasa pe acei copilasi seropozitivi sa invete atat cat mai au de trait si-au pus oare intrebarea daca propriul lor copil ar contacta o astfel de boala si copilul ar dori sa mearga la scoala si nu ar fi primit cum ar reactiona, ce ar simti? asta denota slaba informare a populatiei si slaba educatie sanitara care ar trebui facuta copiilor(dar mai ales adultilor) in scoala si in familie. rusine noua, tuturor!

Papadie67 ...homosexualitatea este transmisa genetic ,si nu te molispsesti de ea:)
De obicei inclinatiile catre acelasi sex se pot observa inca din virstele fragede.
Daca pina acum copilul tau nu s-a manifestatat atunci nu ai de ce sa te ingrijorezi .Si chiar daca s-ar manifesta tu ar trebui sa-i explici si sa-l indrumezi pe mai departe ...
De fapt ignoranta ta si putina rabdare catre cei cu alte preferinte sexuale denota o situatie tipica a noastra a romanilor.O lipsa de ne-educatie si de ne-intelegere al aproapelui.
Personal nu m-ar ingrijora de loc practicile sexuale ale copiilor mei asta fiind treaba lor, ci mai mult m-ar ingrijora daca nu ar devenii oameni de treaba si ar ajunge niste lichele.

mi se pare ca ar trebui si altii sa gandeasca la fel ca tine si sa invete putin toleranta
sa te bati cu linkuri de pe net, atunci cand sunt 2 tabere precise, fiecare si-o alege pe-a sa
iar cand este vorba de date istorice, sa ne mentinem la deciziile si judecatile tribunalelor internationale, care fac legea si decid..

procesele de intentie si de a voi culpabiliza pe toata lumea, cred ca denota multa ura si dusmanie pentru ce este uman..
mai rau ca vendetta corsicana sau siciliana!

Nu a specificat ajutorul pentru Israel deoarece acest lucru e inteles de la sine!Nu e acuzat tot timpul Israelul ca "traieste pe spinarea contribuabilului american"/
dar iata ca tu ne dezvalui ca mai exista in Orientul apropiat si alte "lipitori"!
Si acest lucru denota,cel putin,o unda de obiectivitate in acest forum!
depre preferintele tale nu am ce comenta.
Din motivele expuse inteleg ca esti un "romantican" care inca mai tine cu "cei slabi"(de ce-mi aminteste acest lucru perioada de "sustinere a muncitorului oropsit"?Mi se pare ca de la acest stil de gandirea a inceput si chestia cu "originea nesanatoasa" din cauza careia a suferit nejustificat o multime de lume!)
Punctul tau de vedere in privinta urii fata de evrei este foarte interesant si in mare parte just.
Cu stima,Nanu.

Da, si eu il gasesc foarte bine facut, si denota multa experienta cu forumurile si cu fauna de troll-i care le paraziteaza. E clar ca tipul nu e genul de forumist naiv care se uita in gura primului prost.
Ma gandesc sa il invit aici. :)

Romania cu garda jos

de Dan Cristian Turturica
Miercuri, 26 Noiembrie 2003

Nu ma numar printre cei care cred ca nu avem motive sa ne temem de un eventual atac terorist pe teritoriul tarii. Pe acestia ii suspectez mai degraba de un soi de fatalism mioritic, total nepotrivit in contextul international actual.
Din contra, cred ca atacul de joi, din Turcia, trebuie sa ne puna serios pe ginduri: interesele americane sau britanice pot fi tintite oriunde in lume. Scenariul de la Istanbul se poate repeta si la Bucuresti.
Faptul ca Romania nu este vizata in mod direct nu ar trebui sa ne linisteasca. In urma cu trei zile, tinta a fost Marea Britanie, insa majoritatea victimelor au fost turci.
Oricit as incerca sa evit teoriile prapastioase, nu pot sa nu ma gindesc ca, pe masura ce tarile din vestul Europei vor reusi sa se protejeze mai bine, teroristilor nu le va ramine decit sa atace in punctele vulnerabile.
Este Romania o veriga slaba in lantul antiterorist?
Un ziar a avut curiozitatea sa vada ce se intimpla daca lasa un bagaj linga sediul Serviciului Roman de Informatii. Surprinzator pentru unii, dar nu s-a intimplat nimic. Valiza a stat bine-mersi, fara ca vreo persoana sa bage de seama. Nici macar un hot nu s-a gasit prin preajma, ca s-o fure.
Testul mi se pare pe cit de simplu, pe atit de eficient in a demonstra lipsa vigilentei din serviciile secrete. Daca nici macar perimetrul unui obiectiv de gradul zero nu este supravegheat permanent pentru a depista o eventuala incarcatura exploziva, ce garantie avem ca alte zone sensibile sint securizate?
Escaladarea terorismului ne prinde intr-un moment extrem de prost. Deprofesionalizarea, care a afectat serviciile secrete romanesti si inainte de ‘90, s-a accelerat dramatic in ultimii ani.
De vina este, in primul rind, relatia perversa dintre virfurile comunitatii de informatii si politicieni. Dinozaurii mosteniti de la Securitate si-au pastrat functiile de conducere cu ajutorul dosarelor pe care le detin despre politicienii importanti. Printr-un santaj tacit.
Aceasta inghetare la virf a inabusit si reforma in palierele inferioare. Atita timp cit numirile sau destituirile in SRI, SIE, SIPA etc. au fost operate in urma unui joc politic, criteriul competentei a fost ignorat cu desavirsire.
Rezultatul: sub un sef ticalos sau prost este imposibil sa se dezvolte un mecanism sanatos. Au avansat mai mult oportunistii, in timp ce profesionistii (mai ales din noua generatie) sint marginalizati.
In ultimii ani, am vazut numeroase note informative intocmite de diverse servicii secrete. Ajung la ziare anuntate de cite un telefon discret si doar cind are interes vreun general sau seful sau.
Cele mai multe note erau submediocre, rudimentare si chiar prost documentate. Daca nivelul celor responsabili cu siguranta nationala este cel care razbatea din acele note, atunci ne-am ars.
Din pacate, atitudinea manifestata in relatia cu societatea civila intareste impresia proasta. Modul in care aceste institutii raspund intrebarilor si solicitarilor organizatiilor neguvernamentale, cetatenilor sau presei denota aroganta, dispret fata de principiul transparentei si prea putina inteligenta.
Tot la deprofesionalizare conduce si implicarea serviciilor secrete in luptele politice. A intocmi dosare cu matrapazlicurile ministrilor sau parlamentarilor pentru a da un instrument de control sefilor lor nu are nici o legatura cu apararea sigurantei nationale.
Cit timp mai au la dispozitie agentii pentru a urmari posibilele filiere din Romania ale gruparilor criminale sau pentru a se perfectiona in razboiul antiterorist, daca ei sint folositi ca instrumente pentru razboiul din interiorul PSD?
Combinatiile de tot felul in care sint bagati sefii serviciilor de informatii sint la fel de daunatoare. Sa nu uitam legaturile suspecte ale lui Virgil Magureanu cu afaceristi arabi implicati in contrabanda cu tigari. In mod cert, exemplul nu este singular. Cine poate garanta ca banii proveniti din astfel de operatiuni nu ajung, in final, chiar in conturile gruparilor radicale musulmane?
Cine poate spune unde au ajuns fondurile delapidate de miile de firme-fantoma infiintate de irakieni? Si-ar fi putut vedea ele linistite de treaba atit timp fara complicitatea politistilor sau a ofiterilor de informatii?
Intr-un moment in care este nevoie mai mult ca niciodata ca serviciile secrete sa colaboreze, ceea ce razbate in public seamana mai degraba a razboi fratricid. SRI, UM 0962, SIE, SIPA si cite or mai fi isi impart cu frenezie lovituri sub centura. Singurii care ar putea interveni pentru calmarea spiritelor, Iliescu si Nastase, par mai degraba interesati sa atite lupta.
Senzatia ca vom fi ocoliti de o tragedie deoarece sintem prea mici pentru un razboi atit de mare nu mi se pare doar inselatoare, ci si periculoasa. Atrage dupa sine ideea ca ar fi exagerat si chiar inutil sa intram intr-o stare de alerta. Extrem de ingrijorator este ca oamenii care ar trebui sa nu doarma noaptea din cauza pericolului terorist par sa aiba alte prioritati. Sa speram ca, atunci cind se vor trezi (daca se vor trezi), nu va fi prea tirziu. EV. Zilei
No comment

Orice vedeta, indiferent cum si-a castigat acest apelativ, prin munca sau intamplare, ar trebui sa dea dovada de bun simt.
Sclifoseli, ifose, suficienta, denota proasta crestere, si lipsa de consideratie fatza de ceilalti, care pana la urma te vor judeca si pentru cum esti de fapt in realitate, ca simplu om.

Die Welt": Bani UE pentru activitati teroriste
*
Exista din ce in ce mai multe suspiciuni cu privire la faptul ca ajutorul financiar comunitar acordat Autoritatii Palestiniene a fost utilizat, timp de doi ani, la finantarea activitatilor teroriste, relateaza cotidianul german "Die Welt", informeaza "EUobserver". Mai multi oficiali ai OLAF - Biroul Anti-Frauda al Uniunii Europene - au intocmit un raport confidential, dupa o vizita la Ierusalim, unde au verificat informatiile primite de la Guvernul israelian. Primele concluzii arata ca documentele oferite de oficialii israelieni sunt autentice. Conform "Die Welt", aceste informatii denota ca Yasser Arafat, liderul palestinian, a fost implicat in activitati teroriste realizate de Brigada El - Aksa, care se afla in legatura cu miscarea Fatah. Dar cel mai important este ca aceste actiuni au fost finantate cu bani proveniti de la Uniunea Europeana. Documentele oferite de Guvernul de la Tel Aviv contin, de asemenea, liste cu mai multe nume ale persoanelor implicate in aceste activitati, precum si platile facute acestora, dintre care majoritatea au fost semnate de Yasser Arafat. Deja sunt suspectate ca avand simpatii teroriste 11 persoane care au primit bani din partea liderului palestinian. Fondurile comunitare ce constituie baza acestui scandal au fost varsate, lunar, in conturile Autoritatii Palestiniene timp de doi ani, incepand cu toamna anului 2000, fiecare dintre ele valorand 10 milioane de euro. (A.M.N.)
(Gardianul)

Martor la evenimentele din august '44

Teodor Wexler
Vicepresedintele Fundatiei W. Filderman

Dupa batalia de la Stalingrad aliatii Germaniei erau constienti ca aceasta va pierde razboiul si cautau solutii pentru a iesi din conflict si a incheia un armistitiu cu Natiunile Unite. Nu intotdeauna solutiile propuse occidentalilor de catre aliatii Reichului erau realiste si in primul rand ele pacatuiau prin aceea ca nu tineau cont de inamicul nr. 1 al Germaniei, Uniunea Sovietica, si de faptul ca Statele Unite si Marea Britanie considerau alianta cu rusii ca o realitate ce nu putea fi ignorata si, cu atat mai mult, tradata. In ianuarie si iunie 1943, Mihai Antonescu se deplaseaza la Roma pentru a stabili cu Mussolini iesirea simultana din razboi a Italiei si Romaniei. Actiunea esueaza. In tot cursul anilor 1943-1944, atat guvernul Antonescu, cat si opozitia democrata din Romania vor tatona obtinerea unor conditii de pace. Ei vor fi respinsi rand pe rand pentru ca occidentalii se vor incapatana in a respecta alianta cu Uniunea Sovietica si aceasta in special pentru tarile din Europa de est. Clasa politica romaneasca din acea vreme nu a inteles sa-si asume raspunderea tratativelor de pace, de aceea vor esua si tratativele ambasadorului Cretzianu la Ankara cu delegatii generalului Wilson si tratativele de la Stockholm cu Ana Kollontay, ambasadoarea sovietica in Suedia.


Un moment semnificativ al tratativelor de pace din primavara anului 1944 este acela la care participa Barbu Stirbey si ambasadorul MacMillan - principalul consilier al generalului Wilson. Dar sa-l lasam pe Nicolae Baciu sa relateze: "Voi semnala ca la acea data (aprilie 1944 - n.a.) autoritatile engleze erau in posesia unei importante scrisori adresate de avocatul Filderman, seful Comunitatii Israelite din Romania, catre principele Stirbey.

Scrisoarea era destinata, evident, sa intareasca mana principelui in negocierile sale. De altfel, maresalul s-a gandit el insusi, vazand ca negocierile de la Cairo nu inainteaza, sa-l trimita pe avocatul Filderman ca pe un al treilea emisar" (Nicolae Baciu, Ialta si Crucificarea Romaniei, Editura Dumitru, München, 1983).

Este cazul sa facem cateva precizari: 1) Scrisoarea lui Wilhelm Filderman nu era adresata lui Barbu Stirbey, ci ambasadorului MacMillan, viitorul prim-ministru al Angliei; 2) Scrisoarea a fost redactata la cererea presedintelui Partidului National Liberal, C.I.C. Bratianu, intrucat ambasadorul MacMillan l-a trimis pe Barbu Stirbey sa trateze initial cu dna Kollontay la Stockholm sau in spatele frontului de la Iasi direct cu sovieticii, in lumina declaratiei lui Molotov din 4 aprilie 1944. Dr. Filderman a predat scrisoarea ambasadorului Cretzianu la 10 mai 1944.


Autorul acestor randuri, studiind memoriile dr. W. Filderman, este nevoit sa mentioneze informatia ca ambasadorul MacMillan i-a predat scrisoarea liderului Comunitatii Evreiesti din Romania lui Vasili Bogomolov, ambasador sovietic la Alger si reprezentant al guvernului sovietic pe langa cartierul general aliat de la Cairo si in acelasi timp coordonatorul activitatii KGB pentru tarile Orientului Mijlociu si Africii de Nord. Deconspirarea scrisorii dr. Filderman a avut urmatoarele consecinte:


Rusii erau informati ca Romania doreste ca dupa armistitiu pe teritoriul sau sa stationeze trupe ale celor trei aliati si nu numai trupe sovietice.
Teritoriile romanesti cedate catre URSS la 28 iunie 1940 sa constituie subiect de negociere privind o retrocedare totala sau partiala catre Patria mama.

Comunitatea evreiasca din Romania, prin liderul ei, ramane fidela cauzei nationale a tarii.

La procesul pe care-l vor intenta lui Filderman, in 1950, comunistii vor utiliza scrisoarea drept cap de acuzare impotriva liderului populatiei evreiesti din Romania.


Alt moment semnificativ. La 13-14 iunie 1944, la Bucuresti, in casa profesorului universitar Tudor Ionescu din Calea Mosilor (profesorul Tudor Ionescu era un oportunist social-comunist) se intruneste comitetul militar politic de pregatire a unei lovituri de stat si incheierea unui armistitiu cu Natiunile Unite. Pe langa reprezentantii partidelor politice participa si reprezentantii minusculului partid comunist, Lucretiu Patrascanu si inginerul Ceausu, alias Emil Bodnaras, precum si generalul Aurel Aldea, generalul Gheorghe Mihail si colonelul Damaceanu. Casa Regala era reprezentata prin Mocsonyi-Starcea. Comunistii resping planul generalului Aldea Aurel de a se aduce de pe front unitati fidele regelui, de a mari dispozitivul de jandarmi pedestri cantonati in Bucuresti si de a trece urgent in dispozitiv de lupta premilitari aflati la dispozitia Apararii Pasive.


In contrapropunerea sa, Emil Bodnaras cere ca alaturi de unitatile militare din garnizoana Bucuresti, complotistii sa se foloseasca de asa-zisele "garzi patriotice" organizate de minusculul partid comunist. Cerandu-se explicatii de unde are PCR unitati militare pentru asigurarea unei insurectii armate (citeste lovitura de stat - n.a.), Lucretiu Patrascanu mentioneaza posibilitatea inarmarii populatiei evreiesti si in special a celei deportate.


Inca din noaptea de 13-14 iunie 1944, generalul Sanatescu il informeaza pe dr. Filderman de propunerile minusculului, dar zgomotosului partid comunist. A doua zi, 14 iunie 1944, Filderman se prezinta la Palatul Peles spre a-i cere regelui sa opreasca aventura sinucigasa in care comunistii vor sa-si dobandeasca un rol in viata tarii pe spinarea comunitatii evreiesti din Romania, dar si pe viitorul poporului roman. Mai mult, Filderman ii cere regelui ca Armata Romana sa asigure siguranta si viata evreilor in cazul unei retrageri germane. Regele este de acord cu liderul evreu, planul comunist nu este acceptat, ei vor incerca sa-l reia intr-o parodie esuata in dimineata zilei de 24 august la Bucuresti. In audienta de la Peles din 14 iunie 1944, au mai participat maresalul palatului, Al. Ghica, si secretarul doctorului Filderman, avocatul Grubea. Detinem continutul discutiei dintre rege si liderul evreu intr-o relatare pe care am primit-o, in august 1995, la Paris, din partea dr. Grubea.


Comentand evenimentele descrise mai sus si atitudinea ferma a dr. Filderman, cunoscuta analista politica Nicolette Franck scrie: "Daca s-ar fi ridicat impotriva compatriotilor lor romani, evreii puteau sa fie acuzati ca seamana discordie in interior si impiedica cristalizarea solidaritatii nationale: (Nicolette Franck, La Roumanie dans l'engrenage Edit Elsevier Jaquier, Paris-Bruxelles, 1977).


Dupa normalizarea relatiilor dintre puterea postdecembrista si fostul suveran al Romaniei, consider de a mea datorie sa cer Majestatii Sale ca pe baza arhivelor aflate la Versoix sa confirme intrevederea sa cu Filderman din 14 iunie 1944. Aceasta ar insemna nu numai respect pentru mult incercata istorie a Romaniei, dar si un omagiu postum adus ilustrei sale mame, Regina Elena, care, in anii razboiului, s-a implicat in salvarea a zeci de mii de cetateni romani de etnie evreiasca, manifestare plenara a umanismului romanesc.


Politica sferelor de influenta a marcat si evenimentul pe care l-am relatat mai sus. Intr-adevar, incepand cu 15 iunie 1944, ofiteri apartinand armatei a VIII-a britanice, detasati in Iugoslavia pe langa trupele lui Tito, trec clandestin frontiera Romaniei sau sunt parasutati de aviatia britanica spre a aduce la indeplinire planul Bodnaras-Patrascanu. O parte dintre ei sunt prinsi de Jandarmerie, o alta vor fi arestati dupa 23 august 1944 de guvernul Groza, ca spioni (vezi Arh. SRI, d. 16385). Prezenta acestora denota ca planul Bodnaras-Patrascanu a fost inspirat de sovietici si a primit binecuvantarea britanica pe principiul zonelor de influenta, stabilit intre englezi si sovietici si binecuvantat ulterior la Ialta. Am mentionat ca organizatorii "insurectiei armate" de la 23 august 1944 nu au renuntat la planurile lor. Nereusind sa primeasca adeziunea populatiei evreiesti, comunistii strang mai in gluma, mai in serios, in dimineata zilei de 24 august, circa 120-150 de copii, baieti si fete, cu varste cuprinse intre 13 si 16 ani, si ii trimit inarmati cu bate si topoare la Baneasa. Copiii proveneau din cartierele evreiesti Dudesti si Vacaresti. Vazandu-i, generalul Iosif Teodorescu, comandantul militar al Garnizoanei Bucuresti, il cheama pe Bodnaras, apostrofandu-l ca trimite copii la moarte sigura si ordonandu-i sa puna capat unui macel colectiv. Am citat falimentul ultimului act al unui scenariu pe care comunistii l-au regizat spre a-si atribui roluri pe care nu le-au avut si care nu si-au gasit ecou in randurile populatiei evreiesti, indiferent de naratiunile national-comuniste postdecembriste.


Alt moment semnificativ. Ovidiu Vladescu, fostul sef de cabinet al lui Mihai Antonescu, relateaza (Arh. SRI, ds. 16385) ca in seara zilei de 22 august, in jurul orelor 21,30, din ordinul lui Ica Antonescu, l-a convocat pe dr. Filderman la Palatul Victoria spre a-i cere in numele sefului sau sa solicite urgent marilor organizatii evreiesti sa intervina pe langa guvernele american si britanic ca unitati parasutate aliate sa participe la ocuparea Romaniei pentru ca rusii sa nu fie lasati sa faca singuri acest lucru. Ovidiu Vladescu afirma ca Filderman s-a ocupat de aceasta. Marturisiri asupra acestui moment dramatic fac (in acelasi dosar SRI) Radu Lecca si fruntasii evreimii romane: A.L. Zissu, Jean Cohen si Misu Benvenisti.


Iata propriile mele amintiri asupra acestui eveniment. In august 1944, W. Filderman si sotia sa, Emilia, locuiau provizoriu in casa dr. Alfred Condru, situata in Bucuresti, Piata Sf. Voievozi nr. 1, et. 1, ap. 2. Filderman ocupa provizoriu aceasta locuinta intrucat in imediata apropiere se afla Ministerul Economiei Nationale, in subsolul cladirii fiind amenajat unul dintre cele mai eficace adaposturi antiaeriene din Bucurestii acelor ani. Eu locuiam peste drum de locuinta dr. Condru, adica pe str. Sf. Voievozi 32. In seara zilei de 22 august 1944, ma gaseam impreuna cu parintii mei in casa Condru. In jurul orei 22,30 a intrat dr. Filderman, insotit de un ofiter imbracat in uniforma de front. Era sublocotenentul Nenitescu, secretarul cu probleme militare al lui Mihai Antonescu. I-au telefonat dr. Costinescu, presedintele Crucii Rosii Internationale, din Piata Romana, de unde s-a transmis mesajul guvernului Romaniei. Unul dintre destinatarii mesajului era Agentia Evreiasca din Istanbul si altul, Sally Maier, reprezentantul Agentiei Evreiesti din Zürich. Cand Filderman s-a intors noaptea tarziu, era deja 23 august 1944. Zarurile fusesera aruncate. Ezitanta in a salva tara, clasa politica esuase. Regele Mihai si unii dintre conducatorii armatei mai sperau sa salveze ceva actionand cu abnegatie si devotament. In ceasul al doisprezecelea al istoriei, agentura comunista intorcea evenimentele in propriul sau interes si al stapanilor de la Kremlin. Noaptea totalitarismului fascist era inlocuita cu lunga noapte a totalitarismului comunist.
LUMEA MAGAZIN

deh Nico,
dar ce te faci cind noi le vedem numai pe cele rele? Bune? Nu sint sau nu-s de discutat.

Asta e problema noastra. Si asta denota un anumit grad de maturizare.



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Laura = DAYDREAM
Ritmul excesiv de monoton denota faptul ca muzica lui Cohen este dincolo de pragul normalului, in sensul ca nu mai conteaza ritmul. E ca un mesaj subliminal care diseca toate barierele fiintei umane.
E "high-level". Sunt putini care au ajuns aici.
Nu stiu daca ai inteles ce am vrut sa spun.
Cateodata sunt ca un caine: greu cu exprimarea.
Deh, asa e pe santier...

ci imprecizie - o alta "boala lingvistica" ce bantuie pe la noi. Denota, in fond, ca cel care vorbeste nu stapaneste destul de bine limba romana... Altfel, nu e chiar impropriu spus, de vreme ce exista Uniunile de creatie - cu ceva... "lume" in ele. :)

Nu, ptr avort
Da,pentru adoptie ptr cei care nu pot sa aiba copii.
Chestia cu "noi nu vrem copii dar iubim copiii altora" mi se pare ca denota un egoism aparte.

Bun venit la o cafea!

Ce pot sa spun, e ca interventia Dvs mi se pare foarte buna, dar am avea cu totii de cistigat daca ati da si ceva amanunte, unde e expozitia, care expozitie, cine a facut imaginile... si unde vin numai oameni de cultura.

Ca sa va spun sincer, eu colind mult pe la tzara; fac si 800km pe zi pe drumuri de tara, prin sate uitate si vad foarte multe, dar nu fotografiez tot ce vad; caut un anumit tip de peisaj, mai putin lumesc.

Acum, daca fac o fotografie mirifica cu un copac inflorit pe cimp si un cer sidefat, nu pot sa nu vad ca drumul pe care merg e ca dracu` desi s-au luat milioane bune din fonduri europene ca sa-l reabiliteze, nu pot sa nu vad mizeria si uritenia gardurilor putrezite, cocinile imputzite, casele cu tencuiala fleshcaita, shantzurile de la marginea drumurilor, pline de gunoaie, si miliardele de gunoaie de pe cimp.

Privit la rece, spectacolul satului romanesc contemporan e dezolant; aceasta imagine nu denota saracie, ci delasare, nesimtire, nepasare; poate ca taranul roman merge asa, cu vaca, pe marginea drumului, si recita in gind Luceafarul, si nu vede mizeria din jur; nu stiu.

Cu banii dati altfel pe citeva sticle de tzuica se poate spoi si aranja un gard, se poate face macar curat, ca asta e gratis, si cite se mai pot face; dar nu le pasa.
Nu cred ca nu au bani cind eu vad atitea masini bengoase in curti.

Si atunci fotograful, care este, sa nu faca poze la baligi?
Sa faca portete semanatoriste la hora de duminica ( atent sa nu ii suteasca flacaii rotile la masina) si sa fotografieze floricelele din lunca si nu mizeriile aflate peste tot?

Cred ca nici un set de imagini roz si pashuniste despre un sat nu ar fi insa in regula, nici numai mizerii si cai morti; daca cineva ar vrea sa spuna ceva cu ajutorul imaginilor, unu` la mina, are dreptul sa spuna orice, doi la mina, ar trebui sa foloseasca cu discernamint puterea imaginii.

Nici mie nu imi place sa ma duc la google si sa caut imaigni din Romania si sa vad numai rahat, mizerii, tzigani mizeri, cersetori, copii ai strazii, pentru ca stiu ca sunt si alte chestii pe lumea noastra, nu toate facind parte din acea multime.

Nu neg ca exista multe nasoleli vizuale in jurul nostru, cauzate in principal de incompetentza celor ce ar trebui sa faca ceva, nesimtirea generala si degradarea generala a unui etalon de viatza; baietii de dupa blocuri te fac sau iau iarba si li se rupe de mizeria ajunsa la etajul unu.

Dar a arata, cind se face o imagine de ansamblu, numai chestiile astea, care, repet, sunt dureroase, exista si nu pot fi negate, mi se pare cam shpanchiu, mie personal.

Un artist are dreptul - poate si chiar obligatia - sa faca orice crede si ce il inspira si ce ii place; daca vrea sa faca o serie cu cerul vazut in gaura de la latrina, asta este, ceea ce face, daca face, este, fara indoiala, arta, si omu` poate face o expozitie si poate fi chiar remarcat de Le Figaro ca fiind creatorul unei viziuni mai putin idilice asupra unui spatiu mioritic.

Istoria artei este plina de intimplari de acest gen.

Buba este in titlu.
Niste tzigani jegosi nu sunt "Romania, 2002" si o balega nu e un sat.

Dar, sa vedem ce zic ceilalti cafegii.

Alice - ai cazut in aceeasi capcana in care aproape era sa cad si eu: Marian Gruiu nu e o persoana reala ci un personaj imaginar dintr-o povestioara a lui Mircea Pricajan, un tanar de 24 de ani din Oradea.

Pentru autor: Povestirea "Strainul" e o evidenta imbunatatire fata de "Camera de la capatul holului". Presupun ca acestea sunt scrise in ordinea in care le-ai publicat in website-ul tau. Altfel ar fi un regres, ceea ce nu cred. Nu sunt critic literar, de fapt nu am scris nimic in viata mea altceva decat comentarii la Cafeneaua.com, emailuri la prieteni, scrisori si poezii de dragoste in tinerete. Deci nu sunt calificat sa-ti apreciez munca decat din punctul de vedere al cititorului neinstruit.

Intr-o alta conferinta pe forumul asta, Daniel Racovitan si alti utilizatori ai Cafenelei criticau "Camera de la capatul holului". Poate cam dur, dar nu pe nedrept totusi, dupa ce am citit si eu povestioara. Ideea e buna dar stilul e stangaci, dupa cum spuneau si ei. Nu vreau sa intru in prea multe amanunte, ti-am zis ca nu sunt critic, dar ca orice cititor, nu ma pot abtine de a nu-mi da cu parerea.

Un scurt exemplu ca sa intelegi de unde vine critica mea. Poate nu cel mai bun, dar probabil cel mai clar si mai evident. La un moment dat zici:

"Era o dimineaţă de iunie. Soarele răsărise de câteva ore. Păsările nu cântau." Imaginatia ma duce rapid cu gandul la orele 8-9 ale unei dimineti frumoase de iunie. Dupa ce am locuit 15 ani intr-un cub de beton la oras, nici nu ma astept ca pasarile sa cante dimineata, asa ca ultima propozitie e inutila si suna ca nuca in perete. Dar trec peste asta in graba, sa vad ce urmeaza.

Doua paragrafe mai incolo imi tai brusc firul imaginatiei:

"Ceasul mecanic de lângă veioză arăta ora 6,25. În casă începuse deja forfota." Cum adica numai 6:25 dimineata!? Parca soarele rasarise deja de cateva ore! La cat rasare soarele in iunie? La 3 sau 4? Urmatoarea fraza imi clarifica misterul: "Tatăl meu se întorsese ca de obicei târziu de la serviciu, iar acum mormăia obosit cuvinte indescifrabile." Ahaa.. deci e seara deja. "Mama, ..., era în bucătărie, pregătind micul dejun pentru tata şi pentru mine." Deci e totusi dimineata! Interesul meu pentru restul povestirii s-a diminuat deja simtitor.

Iti inteleg temperamentul tineresc, la urma urmei doar cu 10 ani in urma aveam varsta ta, dar nu lua cele ce ti-am scris in nume de rau. Noi romanii avem asa un talent de a asocia imediat critica (in orice domeniu) cu jignirea personala. Nu toate criticile au sensul direct de a critica (jigni) munca unei persoane, parerea mea e ca scopul principal al criticii e de a ajuta un autor in a-si imbunatati munca. Iti spun unde cred ca ai gresit, ca sa stii ce sa corectezi in viitor. Poate altora le va place ceea ce mie nu-mi place. Poate altii te vor aplauda. Te vei forma ca un bun autor doar daca stii sa culegi din toate criticile ceea ce e mai bun pentru stilul tau.

Orice ai alege, nu raspunde cu rautate criticilor care ti se vor aduce. Asta denota imaturitate. Cere explicatii si exemple concrete daca nu crezi ca unele afirmatii sunt indreptatite.

Dar cel mai important: nu renunta! Esti tanar si ai tot timpul sa te cizelezi. Intr-o era cand majoritatea tinerilor stau cu nasul in computere la jocuri, sau la TV, e recomfortant sa vezi ca unii mai au si preocupari literare.

Mult succes in viitor,

Dan

Procentual o ducem bine, si asta avind in vedere ca toti cei care nu au o viziune tocmai buna despre aceasta tara stau pe net sa isi exprime parerile. Deci, faptul ca mai toate raspunsurile au fost impotriva ideilor prezentata in articulul tau nu denota ca nu sint persoane care sa fie de acord cu ceea ce ai scris, ci pur si simplu nu simt ca e necesar sa se implice in asa polemica...

Ada, e al doilea mesaj pe care ti l-am scris, si sincer regret faptul ca treci prin aceste incercari...

Ar fi multe de spus, dar o sa ma opresc aici. Iti spun numai ca lucrez la un proiect de film, care va arata America asa cum o vedem noi cei care nu o intelegem. Un film pe episoade care va deschide ochii mintii romanilor ramasi acasa. Sper sa il termin cit mai curind.

Ca incheiere, si sper ca acest lucru sa te ajute, iti spun ca eu nu cunosc roman emigrat dupa 1995, pina in 25-27 de ani la data emigrarii, care sa se bucure de ceea ce ofera aceasta tara. In schimb cunosc persoane care au dorinta reusitei si eliberari materiale care le-a fost ingradita de sistemul comunist din Romania de-a lungul tineretei lor, si pt faptul ca au ajuns sa obtina anumite avantaje materile ii face sa gaseasca fericirea in aceasta tara. Dar aceste persoane nu sint de virsta noastra. Sint dintr-o generatie diferita cu valori diferite. Oare ar trebui sa ne simtim mai bine ca totusi sintem diferiti, si ar trebui sa ii intelegem si sa inchidem ochii la principiile ce le guverneaza viata? Eu zic ca da. Ceea ce trebuie sa ne ingrijoreze sint doar principiile noastre.

Ada, atit timp cit scri, faci ceea ce trebuie...

Stimate Domnule Florin Iaru,


Ma surprinde si nu ma surprinde fateta agresiva a spiritului polemic al Domniei Voastre. Faptul ca ati fost atit de prezent in invocare la discutiile din for din ultima vreme se datoreste faptului ca exista o conferinta activa in Cafeneaua, o conferinta care porneste de la declaratii pe care Dumneavoastra le/ati facut presei culturale si in urma carora ceilalti sint invitati sa discute. Ar fi trebuit sa va obisnuiti, cred, pina la aceasta ora, sa va asumati in intregime conditia de persoana publica, adica acea persoana luata drept barometru de opinii, de moralitate, de cutume s.a. si care este datoare sa impuna in interfata formatoare de opinii a propriului sau contact cu media probleme-far, probleme care dau tonul, care isca polemici, care fac mode. Ma emotioneaza sincer, dar negativ, faptul ca nu ati remarcat in urma lecturii ca aici s/a facut o discutie asupra optzecismului(atacat , vorba vine, fara motive si fara argumente de Monsieur Andre Morariu-si caruia eu i/am furnizat unele repere de lectura care includeau si opera Dumneavoastra), iara nu asupra Domniei Voastre. Cit despre tonul cvasi-injurios pe care l/ati adoptat in ultimul raspuns al Domniei Voastre, orice psihanalist v/ar spune ca degajati o anxietate ce bruiaza comunicarea, iar amplitudinea acestei anxietati denota un confortabil misoginism in care v/ati instalat ca intr/un uter de care nu reusiti sa va desprindeti nici acum, la o virsta de aur a marelui Poet care sinteti si dupa ce, iata, au trecut ceva anisori de cind ati strigat editorial:"Innebunesc si/mi pare rau !"
Stimate Domnule Florin Iaru, faptul ca indrazniti in ultimele rinduri pe care le scrieti sa insinuati ca, vezi Doamne, pseudonimul Ema Word ar putea fi codul unei persoane de la SRI care va spioneaza discutiile in site mi se pare o abjectie incalificabila, un recurs la cea mai mare mizerie bolsevica ce pluteste rezidual in anumite minti infierbintate si, in ultima instanta, o mostra din acea fundamentalista arta a masculului de a taia firul unei discutii cu o persoana de sex frumos-inteligent-subtil printr/o lovitura de ghioaga. (Remarc cu tristete, de altfel, ca in ultima vreme metodele bolsevice isi fac din nou loc in mentalitatea publica: in lipsa de argumente, in lipsa de fapte, daca cineva vrea sa/si anihileze un adversar de opinii pe care nu/l poate dobori cu armele fair-play ale polemicii cordiale, atunci il anatemizeaza in public cu suspiciunea de a fi facut parte din politia politica. Iar aceasta toxina publica otraveste si condamna definitiv persoana atacata prin aceste mijloace ale media. Metoda, pe care ati utilizat/o si Domnia Voastra aici, a fost introdusa tocmai de politiile politice la care faceti referinta, pentru a/si denigra si anihila adversarii. Ea este cotata, in bunele manuale deontologice, drept crima morala, prin marele delict ce se face atentind cu rea credinta dar cu buna stiinta la imaginea publica a unei persoane. Intr/un fel, admiratiei pe care o am fata de arta Domniei Voastre, ii adaug faptul de a deplinge ca ati ajuns sa procedati, ca in anii 50, "oamenii de bine".)

Pentru informarea Dumneavoastra, va precizez ca eu, spre deosebire de multi mari anticomunisti cu carnet rosu de partid, nici macar nu am fost membru PCR iar relatia pe care am avut/o cu regimul a fost una de mare ostilitate(numai ca nu ma dau in stamba ca atitia "disidenti", nascuti ca ciupercile dupa ploaie,din chiar cuiburile de PCR, atunci cind dictatura a cazut si cind activitatea adevaratilor disidenti-destul de bruiata si marginalizata astazi-, daduse, intr/un fel, roadele scontate, chiar daca tirzii).

Desigur, restul e tacere...

Hei, Emaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Sa stii ca te ador pentru ca te revendici a fi despicatoare de cai: PECERIST, NEPECERIST. Uite, eu am fost de toate: pionier, utecist si membru de partid. Numai ca ceea ce nu intelegi tu e urmatoarea kestie: ca exista si alte cai! Este calea luptatorului pervers care viruseaza, care cotrobaie in maruntaiele fiarei si care salveaza si construieste. Si luptatorul de aceasta sorginte nu se expliciteaza ci actioneaza. Va trebui sa inveti ceva mai multe lucruri despre Razboiul Lumii. Au scris despre razboiul asta in cheie Borges, Marquez, Lucas, Mircea Horia Simionescu, si multi, multi altii. sa nu cazi in capcana. Sunt o Enciclopedie Fictionala! Sunt o Mare Meduza! Ema, depaseste desuetele acceptii despre Literatura si Revolutie, despre Insurgenta si Literatura! Iti aduci aminte ca in anii '20 New York isi dorea sa fie Moscova? Stii de ce au facut americanii Ultimul Samurai? Stii ca mi-e draga Sandra Brown? Si vreau cat mai multe telenovele? POTI INTELEGE DE CE? Nu poti intelege de ce. CRIMA nu poate fi scoasa din joc prin condamnarea criminalului. Ce ramane din crimele comunistilor? ELE AU RAMAS. Crimele din lagare au ramas. Crima de la Hirosima a ramas. CRIMA ramane intotdeauna, akolo, in umbra. Ia forme, crima. Se cununa cu mediocritatea! Nu cu un cenaclu se face istorie si nici cu calofilie sau cu lansari de carte. Ele au rostuiri mult mai profunde decat le dam noi. Cartile, scriitorii, literatura au un ROL PROFUND nu de forma asa cum il consideri tu. Am cerut sa ma fac membru de partid pentru ca sunt un luptator PERVERS! Sigur ca nu vei crede asta. Seamana a ratacire. Tu spui ca nu ai fost membra de partid. Te joci cu_culpa colectiva? Lasa-l pe Jaspers in pace. A sosit timpul sa ne asumam CRIMA ca pe un rau pe care trebuie sa-l scoatem din noi. Eu nu te judec. TU INCERCI SA-L JUDECI pe Florin Iaru? Pe mine m-a mirat cand a zis ceva nu stiu cum de poezia de azi. Dar Florin Iaru e un bun luptator. Numai ca, draga Ema, TU NU VEZI! Florin Iaru nu indraznesti ci PROPUNE un scenariu in privinta ta. Asta nu e kestiune de bolsevism! Ha, ha, ha! Ema, dar tu care vorbesti despre americani insemana ca nu intelegi ce-ti spune Florin Iaru! Si in ce cheie o spune! TU ESTI ATINSA cred de bolsevism! Imaprti lumea in buni si rai. In sovietici si americani. Pai, Ema, cu dragoste iti spun, tu esti IN EROARE! Florin Iaru e un scriitor liber! Nu are nevoie de avocat. Nu sunt avocatul lui. Daca nu ma insel, Florin Iaru NU A FOST MEMBRU DE PARTID! Gresesc? Parca nu. Pai tot esafodajul tau Ema cade. Spui ca-l pretuiesti pe scriitorul Florin Iaru? Pai, Ema, n-ai inteles nimic din opera lui. Si ce te burzuluiesti asa? Spui de polemica? Tu nu faci polemica! Tu esti intr-o totala eroare asupra Culturii Romane pe care nu ti-o asumi pentru ca nu ai a-ti asuma tragicul. Tu imparti lumea si se pare ca o recunosti de la bolsevism incoace. Dar fundamentele?
Ema, te pretuiesc.
Ma bucur ca prilejuiesti dezvoltarea unui dialog bestial. Poate ca impreuna vom zvacni inainte.
'''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''


Raspuns catre Domnul Florin Iaru
#12613, de ema word la Tue, 23/03/2004 - 08:06


Stimate Domnule Florin Iaru,


Ma surprinde si nu ma surprinde fateta agresiva a spiritului polemic al Domniei Voastre. Faptul ca ati fost atit de prezent in invocare la discutiile din for din ultima vreme se datoreste faptului ca exista o conferinta activa in Cafeneaua, o conferinta care porneste de la declaratii pe care Dumneavoastra le/ati facut presei culturale si in urma carora ceilalti sint invitati sa discute. Ar fi trebuit sa va obisnuiti, cred, pina la aceasta ora, sa va asumati in intregime conditia de persoana publica, adica acea persoana luata drept barometru de opinii, de moralitate, de cutume s.a. si care este datoare sa impuna in interfata formatoare de opinii a propriului sau contact cu media probleme-far, probleme care dau tonul, care isca polemici, care fac mode. Ma emotioneaza sincer, dar negativ, faptul ca nu ati remarcat in urma lecturii ca aici s/a facut o discutie asupra optzecismului(atacat , vorba vine, fara motive si fara argumente de Monsieur Andre Morariu-si caruia eu i/am furnizat unele repere de lectura care includeau si opera Dumneavoastra), iara nu asupra Domniei Voastre. Cit despre tonul cvasi-injurios pe care l/ati adoptat in ultimul raspuns al Domniei Voastre, orice psihanalist v/ar spune ca degajati o anxietate ce bruiaza comunicarea, iar amplitudinea acestei anxietati denota un confortabil misoginism in care v/ati instalat ca intr/un uter de care nu reusiti sa va desprindeti nici acum, la o virsta de aur a marelui Poet care sinteti si dupa ce, iata, au trecut ceva anisori de cind ati strigat editorial:"Innebunesc si/mi pare rau !"
Stimate Domnule Florin Iaru, faptul ca indrazniti in ultimele rinduri pe care le scrieti sa insinuati ca, vezi Doamne, pseudonimul Ema Word ar putea fi codul unei persoane de la SRI care va spioneaza discutiile in site mi se pare o abjectie incalificabila, un recurs la cea mai mare mizerie bolsevica ce pluteste rezidual in anumite minti infierbintate si, in ultima instanta, o mostra din acea fundamentalista arta a masculului de a taia firul unei discutii cu o persoana de sex frumos-inteligent-subtil printr/o lovitura de ghioaga. (Remarc cu tristete, de altfel, ca in ultima vreme metodele bolsevice isi fac din nou loc in mentalitatea publica: in lipsa de argumente, in lipsa de fapte, daca cineva vrea sa/si anihileze un adversar de opinii pe care nu/l poate dobori cu armele fair-play ale polemicii cordiale, atunci il anatemizeaza in public cu suspiciunea de a fi facut parte din politia politica. Iar aceasta toxina publica otraveste si condamna definitiv persoana atacata prin aceste mijloace ale media. Metoda, pe care ati utilizat/o si Domnia Voastra aici, a fost introdusa tocmai de politiile politice la care faceti referinta, pentru a/si denigra si anihila adversarii. Ea este cotata, in bunele manuale deontologice, drept crima morala, prin marele delict ce se face atentind cu rea credinta dar cu buna stiinta la imaginea publica a unei persoane. Intr/un fel, admiratiei pe care o am fata de arta Domniei Voastre, ii adaug faptul de a deplinge ca ati ajuns sa procedati, ca in anii 50, "oamenii de bine".)

Pentru informarea Dumneavoastra, va precizez ca eu, spre deosebire de multi mari anticomunisti cu carnet rosu de partid, nici macar nu am fost membru PCR iar relatia pe care am avut/o cu regimul a fost una de mare ostilitate(numai ca nu ma dau in stamba ca atitia "disidenti", nascuti ca ciupercile dupa ploaie,din chiar cuiburile de PCR, atunci cind dictatura a cazut si cind activitatea adevaratilor disidenti-destul de bruiata si marginalizata astazi-, daduse, intr/un fel, roadele scontate, chiar daca tirzii).

Desigur, restul e tacere...

Right on girl,

Imi place cum scrii,denota sinceritate si apreciez asta f. mult la o persoana.
Chestia cu capsunica si frisca am facut-o de multe ori la fel si cu ulei si ciocolata lichida.
Desigur nu in public,dar daca citesti textul meu la acest subiect iti poti da seama ca am facut destule.Acum chiar mi-am adus aminte de o fata(Joyce)
careia ii placea sa avem scenete inainte de sex.Ori eram Mos Craciun si eram deghizat ca atare si ea ca scolarita,ori alteori ea avea o uniforma de sora medicala si eu eram pacientul,altadata era imbracata ca o maid cu fustita neagra ,bonetica si sort si eu eram master-ul ce venea acasa si ...cite altele.
Mi-a placut acest teatru sexual.Uneori eram cow boy,dar numai cu palarie si cizme ...
Nu-ti face probleme de ce se scrie la forum,poate multi sint frustati sexual
si in sinea lor ar DORI sa faca macar pe jumate din cit am facut eu de ex.
Poate multi vor zice ca nu s-au masturbat niciodata.Bullshit!!!Ar fi mincinosi!!!
E ceva firesc si normal,traim in alt secol si cred in sexual freedom.
Ar veni cu scuze de genul:"Am sotie,am iubita,am copii,eu nu ma masturbez.."
BULLSHIT!Insurat,neinsurat,tot ajungi cu mina pe ea!!!Pt. femei e la fel.
Cine nu a vazut un film porno???AUD???Hai sa nu fim ipocriti acum si sa punem cartile pe masa.Eu am o colectie si le tin la vedere in biblioteca de filme video si cd ce am.
Nu trebuie sa ma uit la ele cind...sotia nu-i acasa!!!!Ori sa le dosesc undeva sa nu stie ea ca am asa ceva...rau!
Am fost mereu franc cu toate femeile din viata mea si la fel ele cu mine.
Daca azi am avut sex de ex. si miine ma masturbez la un film porno,ii spun fetei si la fel si ea imi spune cind o face,uneori ne-am masturbat impreuna doar si e chiar o experienta minunata.
CE E RAU IN ASTA????
Imi e rusine???NU!!
Iar voi barbatii din forum nu mai ascundeti revistele porno in locuri dosite.
Chiar daca aveti copii,mereu veti gasi un moment de ...singuratate sa rasfoiti citeva pagini!
Sa nu ne ascundem dupa deget.Alina,tu vezi-ti de ale tale,opium-ul e bun,n-a fost insa drogul meu preferat.Eu eram mult pe hashish,marijuana si cocaine dar si pe multa bautura tare,1 Kg. de vodca pe zi+bere,trebuia sa fiu mort demult....
De multe ori ma trezeam in locuri ce nu stiam cum am ajuns la ele.Cunosti viata lui Jim Morrison?Cam asa am trait eu o perioada.Ma sculam dimineata in pat,ori pe jos linga vreo fata si habar n-aveam cine era si cum o chema,si in jur alte fete si tipi,unii ii stiam,majoritatea nu.
Sa stii ca multi vor porni atacul impotriva mea pe forum pt. cele ce am scris aici
e dreptul lor la opinie,I've been a bad bad boy!
Draga mea "curva"(whore suna mai bine totusi ori putanna),I love you.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Prin anii 1968-69,un scriitor si filozof italian,Giovanni Pappini a spus odata:
"Acolo unde se aduna doua persoane,o a treia va 'muri'."
S-a referit la barfa,pt. ca firea omului e de asa natura incit e imposibil sa nu vorbesti cu cineva despre altcineva in absenta persoanei in cauza.
Si deci s-o "omori".
E mai greu sa spui in fata persoanei ce gindesti si crezi despre ea si atunci
vei fi zimbete si minciuna din plin,eu consider barfa ceva prostesc si mai ales cind e legata de lucruri marunte,ca de ex. culoarea parului de care spui ca ex.
Asta denota de fapt invidie si rautate din partea celui(celei) care face astfel de observatii idioate,de fapt denota si timpenie.

Nu zic ca nu barfesc si eu de multe ori dar incerc sa gasesc un motiv real si ma gindesc de 2 ori inainte de a face comentarii despre cineva.
De ex. barfind-ul pe Bush mi se pare legitim,pt. ca e un idiot.Stiu la fel ca a te cobori la mintea celui barfit te pune in aceiasi postura cu el,dar uneori nu te poti abtine.
Oare cum ai reactiona la vorbele unui om care spune in fata natiunii intregi:
"People with same skin color are not like us."?
Si atunci faci ce fac eu acum cu tine,il "omorim"pt. ca nu pot sa nu-l barfesc,e prea strigator la cer.Dar incerc sa barfesc daca am dreptate.
Am dat un ex. doar.

E insa mai mult ca idealistic si practic imposibil sa fii tu insuti,de la mic la mare.
Te lovesti mereu de interese si vei ascunde adevarul,de aceea gasesti persoana cu care ai ceva in comun si ...barfesti.Altfel...vei fi o persoana singura si ocolita si chiar fara serviciu.
DAR,ce faci cind se umple paharul?Aici avem o vorba:"The straw that broke the camel".Cind nu mai poti suporta si in loc sa barfesti,spui omului in fata ce gindesti?
Cred ca e mai bine asa,sa te descarci si sa fii onest in loc sa vorbesti pe la spate!Am facut-o de multe ori si nu mi-a fost teama de consecinte.
De cite ori nu m-am certat si spus in fata agentului meu ce cred despre el!
Cu timpul si-a dat seama ca am avut dreptate si chiar apreciaza faptul ca sint franc cu el si el e cel care-mi da de lucru,mind you!!!
Altadata am avut o discutie cu fostul patron unde am lucrat cu 2 ani in urma(azi firma lui a dat faliment) si spus tot ce aveam pe suflet timp de 2 ore.
Nu m-a dat afara,pt. ca eu am plecat dupa citeva luni de la discutie.
Si mai e o vorba pe aici"to be a brown nose",nu am fost si nu voi fi niciodata!
Daca nu-mi place de tine ti-o spun in fata,nu ma refer la cum arati sau cum esti imbracata,cum ai parul sau ce haine porti.
Ma refer la caracterul tau.Dar nu-ti face griji,imi place de tine si cum gindesti Nici NU stiu cum arati pt. ca nu ma intereseaza,dar asa simt pt. tine si asa iti voi vorbi.

Stii ce sa-i spui celui ce te barfeste:GO FUCK YOURSELF!
Si ai dreptate,priveste omul in ochi,pt. ca NU ai nimic de ascuns!!!
Si altceva:Lasa-i sa vorbeasca,mai ales fetele....colege etc.
Si in plus,NU ai nevoie sa dai explicatii nimanui!

Noi aici pe forum uneori o luam razna in a critica pe unul sau alta,si asta e o forma de barfa in esenta ei.
Diverse opinii si credinte stirnesc pareri diferite,e normal dar nu am avut pina acum senzatia ca ne barfim intre noi.
Invatam cred eu de la unii la altii si asta e bine zic eu.


LOVE&PEACE,
Ozzy