comentarii

a se prapadi de ris


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Fenomenal... umorul romanesc - de (anonim) la: 20/02/2004 18:46:35
(la: Scenariu balcanic)
Fenomenal... umorul romanesc este fantastic. M-am prapadit de ris citind. Felicitari.
Noutati - de fefe la: 23/11/2004 02:19:45
(la: Trancaneala Aristocrata)
Am primit un email de la prietena mea LMC in care a scris un text special pentru cei de la trancaneala aristocrata. Deci ce urmeaza este ceea ce mi-a zis ea sa "copy&paste"

Dragi fefei si bebei,

Iata-ma ca nu v-am uitat si va scriu acuma citeva cuvinte care sper ca prietena mea „Fefe“ sa vi le transmita cit de curind. Cum stiti sint plecata din data de 8 Noiembrie si desi am avut o multime de lucruri si locuri noi de vazut din cind in cind ma mai gindeam si la voi. Prima noastra escala a fost in Tahiti, unde am stat pina acuma Vineri. Primele zile am mers pe insula principala a lui Tahiti, in orasul Papeete, unde am colindat strazile cu tot felul de shopuri si marketuri in aer liber. Acolo am stat doar 2 zile pentru ca am vrut sa ne petrecem cit mai mult timp pe insulele celalalte, Bora Bora, Tahaa, Moorea, si Raiatea. Am vrut sa mergem si pe insula Tikehau dar am optat sa stam mai mult pe Bora Bora, insula paradisului. Cu adevarat este paradisul pe pamint. Dintre tot ce am vazut si am facut ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost credinta oamenilor bastinasi. Sint niste oameni de o frumusete interioara deosebita. Am intilnit si patru artisti care aveau lucrarile expuse intr-o galerie in Papeete, cu care sper sa corespondez in continuarie. Am sa duc dorul plajelor pe care am petrecut ore in sir facind absolut nimic, am sa visez la apele cristaline de o culoare care nu se poate descrie, si-am sa salivez de fiecare data cind imi voi aduce aminte de mincarea care am mincat-o la restaurantul Bloody Mary (poate intr-o zi o sa va povestesc mai in detaliu despre restaurantul asta, foarte foarte interesant.)

Acuma ne aflam in Fiji, regiunea Coral Coast. Am ajuns obositi morti, asa ca nu am reusit sa vedem prea multe inca. Diseara mergem sa ne luam niste mincare de la shopurile care le-am vazut in drum de la aeroport, daca gasim ceva sandwich shop ne oprim sa ne luam ceva repede de acolo ca vrem sa mincam pe plaja uitindu-ne la apus. Va scriu dintr-un internet cafe din aproprierea locului unde stam. In I.C.-ul asta nu sintem decit noi si inca un cuplu care au ajuns cu doua zile inaintea noastra din England. Dragii de ei, sint in honeymoon, daca i-ati vedea cum arata, cred ca v-ati prapadi de ris. El e mic de statura cu chelie si un pic durduliu, iar ea este cu vreo doua palme mai inalta decit el. Amindoi ca doi porumbei. Sint destul de draguti, dar prea prietenosi (daca ma intelegeti ce va zic). Sper sa ne gasim repede ceva de facut ca n-am chef sa stam la taifas cu ei prea mult. De fapt ne-am facut program sa ne punem in masina dis de dimineata si sa o luam asa agale pe drumul principal care am auzit ca trece prin tot felul de paduri tropicale si prin satucuri de bastinasi Fijieni. Abea astept, dar mai intii tre’ sa ne odihnim bine si-n seara asta ca ne-am rupt de oboseala cu atita tura bura dintr-un avion in altul. Cind am ajuns la cabana care am inchiriat-o ne-am aruncat direct in baie si de-acolo direct in pat. Nici nu am observat cosul de fructe si sampania care ne astepta pe masa din colt, decit a doua zi dimineata cind m-au trezit razele de soare care penetrau prin jaluzelele de bambus de la geamuri. Iubitul meu se trezise cam cu o jumate de ora inaintea mea si pregatise o cafea asa ca am inceput cu bine statul in Fiji. Sint inca epuizata de atita excursionare, asa ca pe-aici o sa o luam mai incetisor, vreau sa absorb si sa savurez mai mult tot ceea ce-mi iese in cale.

Nu stiu cind am sa va mai scriu ca mi-am propus sa ma apuc de inca un tablou, asa ca, daca nu avem nici o activitate, eu imi iau uneltele si ma infig pe undeva sa pictez. Aveti grija de Clubul Fefelinelor sa nu-i faceti nume rau. Mi-a spus “Fefe” ca nu’s cine s-a bagat in seama, chipurile ca eram eu. Eu daca vreau sa scriu ceva ii spun doar lui “Fefe” sa Copy&Paste textul care i-l trimit eu prin email. Asa ca cel care se da ca sint eu, LMC, nu e decit un impostor. Belle, Ivy si Fefe fac parte din “Board of Directors” asa ca ele sint “in charge” cu ordinea si disciplina. Numai cine vor ele sa vina la Trancaneala poate veni, restul sa stea la usa si sa asculte. Va salut pe toti de pe Coasta de Coral si va urez la toti cei care veti selebra Thanksgiving-ul un “Happy Thanksgiving” iar celor din Romania un Fericit Mos Nicolae (daca bine imi aduc eu aminte acuma e pe 6 Decembrie.) Acuma ma duc ca ma trage de mineca al meu sa mergem odata pina nu se inchid shopurile. N-avem chef sa mergem la restaurant ca ne-am c-am saturat de restaurante in Tahiti. Facem si noi o pauza ca nu ne strica nici la buzunar. Pa, si ne vedem dupa anul nou prin Februarie.

LMC
Pai priveghia-v-ati:) - de Lascar Barca la: 21/03/2006 19:18:26
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
ca eu ma prapadesc de ris aici ,cu amicul meu Frank.Frank Zappa.Am o melodie care asa de bine se potriveste pe cafenea la citeva conferinte.....Noroc ca nu se poate publica pentru ca ar fi si ultima mea postare:)))))
#112660 (raspuns la: #112659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Banc de seara - de Pasagerul la: 22/05/2006 19:23:32
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Iubitule, spune o blonda sotului ei, astazi un coleg mi-a spus un banc cu blonde de m-am prapadit de ris.
Era cit pe-aci sa cad din pat...!!!

--------------------------------------------------
O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo
(Nietzsche)
Angel_of_love - de Giordano Bruno la: 01/06/2007 15:21:08
(la: Jocuri capcana !)
:)))) . Nu rid de tine . Rid de useri si de comentariile lor . Rid de asemanarea ce urmeaza s-o fac in ceea ce priveste userii cafenelei . Defapt ma prapadesc de ris =)) . Ai vazut filmu 300 ( Eroii de la Termopile ? ) . Exista o replica in film , o replica ce mi-a ramas sculptata-n minte . In timp ce arcasii Persani , Persanii avind o armata de citeva zeci de ori mai mare au tras o salva de sageti ( salva ce-a intunecat ceru ) toti Spartanii erau cu scuturile deasupra capului la care unu dintre Spartani a inceput sa rida in hohote . Capetenia il intreaba de ce naiba ride . Acesta-i raspunde ca nu s-a abtinut sa nu spuna ca ei defapt lupta la umbra . Urmind un hohot de ris general in rindu Spartanilor . Morala : aici tre sa inveti sa lupti la umbra =)) pt ca-s multi si inarmati . Crede-ma . Pe viitor abordeaza un subiect mai serios si nu v-a trebui sa lupti la umbra ci parte-n-parte daca poti . Daca nu ! fugi acasa si lasa razboiu in seama Razboinicilor . Dar totusi stai , pt ca razboiu , dragostea , cartofii prajiti ( mmm ... cu un cotlet de porc linga ei :)) ) sau internetu nu-s numa pt Spartani sau pt ce-i creati pt a lupta , ci pt toata lumea .
#202123 (raspuns la: #201113) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe cind tinar mai eram.. - de Muresh la: 06/06/2007 07:15:12
(la: Cum să ne creştem copii şi să ne bucurăm de fericirea lor?)
..imi spuneam ca parintii nu se pot pune in pielea copiilor lor si ca, de aceea, nu-i inteleg.
Imi promisesem ca cu mine nu va fi asa. Ca voi tine minte cum gindeam "pe cind tinar mai eram" si ca voi avea limba comuna cu copii mei.
Mai apoi am inteles ca nu este indeajuns.
De inteles trebuie, dar copiii vor sa vada in parintele lor o entitate indestructibila, o stinca de reazem, un sprijin neclintit la nevoie si nu chiar un prieten de seama lor.
Si au venit. Copiii adica.
Si, in pofida celor de mai sus, habar nu am avut ce vor.
Imi aduc aminte de o scena la Walt Disney. Parada de incheiere a unei zile.
Trec ele tot felu' de camioane impodobite cu flori si pe remorca lor tot felul de Ilene Cosinzene, pitici sapte, Cenusareasa, Scufita Rosie - apropo, timpita poveste, ca copil nu am inteles niciodata pe proasta aia, ca sa nu mai vorbim ca e o poveste de groaza - , chestii din Fratii Grim - mari antisemitzi - , Andersen, etc.
Si printre remorcile alea, saltimbanci de tot felul. Si deodata vad o figura cu chip de ursuletz, care trage dupa el un carucior plin de jucarii de care mai de care interesante. Si sa vezi mirare, plinge sfishietor si toti copiii din jur se prapadesc de ris.
A mare a mea avea de toate. Ea era ca si ursuletzul acela.
De inteles ceva, intelegeam io. Tara strina, mentalitate diferita, la scoala bisericutze deja formate si poate ca si etnia ei era un impediment.
Daca invita pe vreo americanitza acasa la noi, sau nu venea, sau nu o mai invita la rindul ei.
Un alt shabatonist, avind probleme asemanatoare, a fost mai intelept decit mine. Si-a luat familionul in circa si, tzushti, inapoi la Israel.
A mai fost ceva interesant.
Ma imprietenisem cu un "american" venit proaspat din Maroc ca sa-si dea doctoratul.
Cam asa devine chestia. Ce am eu comun cu un marocan? Simplu. Eu striin, el striin.
Copiii lui ii tot mazgaleau peretii din casa.
La un moment dat le-a spus:
"Mai baieti. Va dau un perete, unul singur. Scrieti, desenati, mazgaliti..Dar doar pe el caci altminteri stricam relatiile diplomatice".
Unul din baieti, cel mare imi pare, e astazi un pictor bunicel, acolo la ei in Maroc.
Imi aduc aminte cum a fost cind in '64 am venit din Romania in Israel. Imi spune mama, Dumnezeu s-o aiba in paza Sa: "Vad ca aici nu se tipa la copii".
Chestia asta cu tipatul se poate mostenii.
Mi-a luat ceva timp pina am inteles ca tot ce poti obtine cu tipete, obtii mai bine fara, dar cu a mare a mea era, deja, prea tirziu..
;)) - de Raul_n00b_liric la: 27/07/2007 17:25:39
(la: despartire)
mah nu k nu ma prapadesc de ris cind citesc ce scrieti voi paici da...ce legatura are cu "ce am scris"(nah sa fie piky fericit k nui zic poezie :P)?:D hai pls sa nu mor prost:P
#220252 (raspuns la: #220239) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
m-am prapadit de ris - de laavinia la: 04/12/2007 23:26:39
(la: vesnica discutie dintre soacra si nora)
am citit ce a-ti mai facut acu 3 zile.
Sinceritatea fetei alea poate l-a cucerit pe baiat. Asa cum vorbea, mie mi-a placut, fiecare isi stie necazul.
Aici, poate mai facem si haz de necaz.

#262850 (raspuns la: #262848) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Protagoras - de INSULA ALTUIA la: 08/01/2009 12:09:41
(la: Redenumire)
Mie imi place mult Protagoras:)
Tii minte cind il sfatuiai pe un sinucigas sa se apuce de baut?m-am prapadit de ris,si in loc de Protagoras am scris Protagos:)

Intruderu mi-a spus "simpatic" nenea ast' al nostru ca sa nu observe lumea ce greseli faceam, asa credeam atunci:)
#385859 (raspuns la: #385791) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de PROUDFRECKLED la: 04/09/2011 13:07:14
(la: TEDtalks)
Stultuse, l-am ascultat cu religiozitate!
M-am prapadit de ris, i-am dat dreptate in toate... fara nicio aroganta! :)

numa asa ca a venit vorba, Basarab Eftimie Nicolescu, iti spune ceva numele lui?
Alexandra, - de lmm la: 28/10/2003 07:41:32
(la: o poveste...)
trebuie sa iti spun ca am ris de m-am prapadit(vorba vine numai!),ma bucur ca ai humor, imi era teama ca te vei supara ca ti-am alterat nostalgia de toamna....


daca imi permiti il ignor pe Valentin pentru ca mi se pare mai atragatoare povestea cu fiintele fara nume....;))
ok, nu motanul... ;desi ador motanii si motanele...aaa, pisicile...

....si in prag apare O broasca mare cit toate zilele, am incercat sa tip, nu iesea nici un sunet,maxilarul mi-a amortit, vroiam sa tip si gura nu mi se deschidea.Broasca se misca incet spre mine , imi sare in brate, se repede la buzele mele si dupa o scurta atingere(nu fii dezamagit ,papadie!)incepe sa creasca, sa creasca si pielea incepe sa ii cada si......
va rog mai departe... Alice,ajutor...
#2419 (raspuns la: #2396) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dupa ce m-am stricat de ris ( - de mapopescu la: 21/02/2004 15:50:04
(la: Scenariu balcanic)
dupa ce m-am stricat de ris (desigur) am tradus mesajul in franceza si l-am trimis colegilor. Primul cu care am discutat apoi m-a intrebat "de ce erau romanii subiectul bancului?". Exista speranta pe lumea asta ... nu toti cred despre romani tot ce aud. Nu ca nu ar fi adesea adevarat.
Cool man - de Mary la: 16/11/2004 16:27:46
(la: The Johnny Cowboy Story.)
Am avut rabdare sa citesc pina la sfirsit si a meritat. Am ris de m-am prapadit. Vorba vine. ;)

we all have a role to play
Auzi Belle - de fefe la: 14/12/2004 18:59:54
(la: Trancaneala Aristocrata)
Buna mai esti tu de poate... Asa am ris, de m-am prapadit. Mi-l imaginez pe Horica-al nost' cum se uita el la Retetele Aristocrate si saliveaza asa ca in desene animate, cu limba pina la briu. Stii ce-ar trebuii gospodinele sa faca? Fiecare sa-i faca pachet cu prajiturele si fursecuri si sa i le puna in Posta, Federal Express, next day delivery, afternoon, just in time for dinner. Mama ce mai sare Horic-a' nost' pe scaun de bucurie. Stai asa bubulinule, ca a fost doar o sugestie. :)
Mor de ris - de fefe la: 12/04/2005 20:45:44
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
sHoricel, e mortal bancul de dupa amiaza. Am ris in hohote!!!
Chiar ca mi-o picat bine de tot.
Perfecta dreptate ... - de Dinu Lazar la: 21/05/2005 21:02:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Sunt multi fotografi foarte buni in Romania care ar putea ajuta la evolutia artei fotografice in Romania.De ce nu o fac?De ce nu ajuta?"

Stimate domn, permiteti-mi sa nu fiu de acord cu Dvs.
Ca sunt foarte multi fotografi in Ro e adevarat; romanul s-a nascut artist si cum mai ziceam are o deosebita atractie pentru cuvintele care incep cu F, printre care si fotografie, la care toti se pricep din nastere aici.
Ca ei, adica fotografii romani, sunt buni, aici am dubii.
Daca ar fi, fotografia romaneasca nu ar fi cea mai jalnica din Europa si imaginile comerciale pe care le vedem la tot pasul nu ar fi de toata voma si as mai putea da exemple dar nu vad sensul.
Fotografii nu trebuie sa ajute la evolutia fotografiei in Ro; ei trebuie sa fie buni profesionisti, sa nu faca nici un fel de concesii, sa creeze, sa arate, sa discute, sa comunice si cu imagini dar si cu ceilalti, sa creeze o bresla puternica si respectabila.
Cum astea nu se intimpla si cele amintite sunt numai niste cuvinte fara sens, mergem inainte cu ce se poate si cu ce avem, fiecare cu barcutza si tagirtza lui, pe apele involburate de la malul creatiei, undeva intre creatie si suficientza.
Pe de alta parte ar trebui sa existe niste distinctii clare; nu putem vorbi de arta foto in general.
Dupa parerea mea, as imparti aceasta activitate cu aparatul in mina in trei branse; fotografia comerciala si editoriala, fotografia de salon si cea facuta de cei care nu traiesc din fotografie ( foarte adesea superioara fotografiei comerciale) si in cele din urma fotografia experimentala, mai apropiata de artele plastice, de grafica, de instalatii, de video, si de alte curente colaterale.

"dar problema ca acei fotografi nu acorda nici un sprijin acelora care vreau sa avanseze. Singurul lucru ce se poate face, este sa continui sa faci poze si sa iti dai seama singur de anumite lucruri, ceea ce necesita timp mult, experienta. Daca ne-am ajuta intre noi acest timp ar fi mult mai scurt, dar nu e asa cum trebuie sa fie."

Parerea mea e ca daca fotografii avansati ar acorda sprijin celor care vor sa avanseze, ar fi jale si prapad; nu trebuie sa confundam maiestria si perfectiunea cu aptitudinile didactice; de cele mai multe ori, un artist poate fi vizitat de sfintul duh si de muzele creatiei, dar poate fi incapabil sa invete pe altii, sau sa lege doua cuvinte fara sa mori de ris.
Sunt multi care creeaza dar nu o au cu comunicarea; cei care pot sa fie si mentori sunt putini si afara, poate citeva procente la o mie de profesionisti.
Eu am fost la niste cursuri de fotografie prin Europa si nici unul din profesorii pe care i-am ascultat sau de la care am invatat nu era artistul lu` peshte, dar era perfect ca profesor; si am cunoscut si multi fotografi mari, dintre care numai o mina de oameni puteau sa se si exprime apropo de fotografie. E ca la dans; una e sa fii dansator profesionist, alta sa predai dansul.

Cred ca totusi eroarea fundamentala la noi este ca lumea pune mina pe un aparat, declansaza, iese ceva acolo, si gata, toti sunt fotografi; mai e si stupida credinta ca scule bengoase produc poze perfecte, si de aici pina la ideea ca ce sa faca omul sa scurtcircuiteze niste etape si sa ajunga profesionist nu e decit un pas.
Cu pile, relatii, mishmashuri de tot felul, unii chiar cistiga cite ceva; altii imping tava sau interesul pe la redactii; cu inconstienta fata de breasla, altii accepta sa faca pactul cu diavolul si sa vinda imagini pentru citiva firfirei, contribuind la taiarea cracii unei intregi industrii foto; foarte multi dintre acestia, la urma urmei cam 99,99%, nu au treaba cu comunicarea prin imagine, pentru ca la urma urmei nu au ce comunica; hiba, buba fundamentala, este ca se uita ca fotografia e o arta care are nevoie de celelalte mai mult decit s-ar parea, si daca fotografului nu ii place sa citeasca o carte buna, sa asculte o muzica buna, sa vada un teatru bun sau un film bun, asta se vede in imaginile sale.
Cum s-ar zice, e usor a scrie versuri, cind nimic nu ai a spune.
Cred ca ar trebui mult mai multa atentie acordata culturii in general, culturii vizuale in special, si daca exista dorinta de exprimare se vor gasi si modalitatile tehnice; nu trebuie mers invers.
Nu conteaza practic aparatul, obiectivul, modalitatea tehnica; cu orice giorsotanie, pe film, pe hirtie, cu albumina sau cu pixeli, se pot face fotografii senzationale; daca omul are ceva de spus si e vizitat de sfintul duh si are cultura si are si ceva noroc, va crea chestii uluitoare; daca nu, poate sa aiba si marK doiul lu` peshte ca degeaba.
Toata vinzoleala care se face la capatul cu tehnica este inutila; fara cultura, intrebari, cautari si alergari dupa fumurile creatiei, nu se poate face nimic.
Ca sa inchei, nu trebuie asteptat ajutor de la cei aflati mai sus pe scara; la modul ideal ar trebui sa cream fiecare ce credem si cum credem si sa ni se rupa de parerea altora, si timpul va descilci ce e de descilcit.
Esenta pe care ar trebui s-o inteleaga cei aflati la inceput este urmatoarea: este mult mai usor sa faci o fotografie proasta decit o muzica de rahat sau o poezie timpita.
Daca la muzica sau poezie ne dam seama din prima de rateu (mai exista ceva zatz de cultura din liceu, sau se zgirie timpanul), la imagine din cauza inexistentei culturii plastice in special - si a culturii in general - orice facatura devine neica creatie.
Ce se poate face? O imensa munca individuala de invatare a mesajului plastic, de pozitionare a fiecaruia pe craca creatiei, si de raportare la ce se intimpla si la ce mai exista prin lume.
Dar fara cultura nu se poate crea, asa cred eu in prostia mea.
#50328 (raspuns la: #50318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hehe - de fefe la: 26/05/2005 22:05:42
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Eu mi-as face un T-Shirt cu zicala aia, si m-as imbraca cu ea on Casual Friday.

Auzi, mai e una mortala de care am ris si eu si dnl. fefe de ne-am prapadit:

I have no idea why I work here
rise and shine !!! ========== - de RSI la: 30/06/2005 14:54:27
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
rise and shine !!!
==============
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#57504 (raspuns la: #57503) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La Lac - de fefe la: 08/08/2005 19:18:55
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Deci cum mi-am propus si asa cum m-am si laudat, Simbata am fost la Lac.
Ne-am dus la prea-faimosul lac numit Pinecrest. O minunatie de loc.
Pozele de la linkul care vi l-am pus nu arata nici pe un sfert din frumusetea
lacului cu pricina. Inconjurat de munti si paduri de brazi, cind te uiti in larg
poti sa vezi totul cum se oglindeste in el.

Am ajus pe la ora 12 sau 1. Nici nu m-am uitat la ceas ca nu era important.
Cum am ajuns ne-am gasit loc de parcare (parcarea arhiplina) si ne-am
luat traista cu merinde si traista cu carti (ca noi si la lac facem teme)
si ne-am dus la dock sa ne luam o barca. Am uitat sa va zic ca eram trei.
Adica eu, dnl. Fefe, si Mr.B. (fratele meu). Una doua ne-am urcat in barca
si tzushti pe lac pina la locul nostru favorit (poreclit mai nou, "The Euro Corner")
O sa va zic imediat de ce i-am spus asa.

Acolo ne-am instalat fain frumos unde ne-am luat berea si mincarea la
rost. Dupa un prinz copios am sarit in lac. Apa de 70F. Perfecta! Soarele
fierbinte, o adiere de vint numai faina. Ce mai, a fost o vreme exceptionala.

Mai tirziu ne-am decis sa ne imbarcam si sa ne uitam in jurul lacului si
dupa alte locuri de poposit. Dar familia Valdez impreuna cu familia
Rodriguez s-au decis sa faca family reunion asa ca n-a prea fost loc.
Horica stie de ce zic asta. :))))

Deci ne-am luat frumusel si ne-am dus inapoi la "Euro Corner".
Ah, am uitat sa va zic de ce ii spune asa. Cind am ajuns acolo prima data
erau doi, un barbat si o femeie. Dupa slipul barbatului (stiti voi, aia mici)
ne-am dat seama ca nu era American si ca era European. Toate bune
si frumoase, pina cind pe cind ne pregateam si noi sa ne terminam lunch-ul
ce credeti voi? Isi da barbatul slipul jos si isi ia pantalonii scurti. :))))
Sa mori de ris! Noroc ca eu nu m-am uitat ca altfel cred ca-mi pierea
pofta de orice. Hence the name "Euro Corner".

Ca sa fie botezat din plin, Dnl. Fefe si Mr. B, s-au decis ca daca tot sint
in lac la inotat, ce naiba, hai sa o faca la fundul gol. Deci si-au dat si ei
shortzii jos si la inot fara. Numa ca ei au facut asta sub apa. :))))

Orele au trecut, si la un moment dat s-a facut intuneric. Adica au
aparut niste nori grei si negrii si un vint nasol. Am zis sa ne pornim
inapoi spre casa. Dar Dnl. Fefe avea chef de aventura. Si in loc sa o ia
spre tarmul cu dock-ul, el a luat exact in directia opusa. Valuri mari, vint
puternic, nori grei, a inceput sa tune... Ce sa va zic, eu tipam la el
sa mergem acasa, el ridea de se prapadea.

La un moment dat, ce credeti?

Chiar linga noi o barca cu pinze s-a rasturnat. Ne ducem sa vedem daca
putem ajuta cu ceva, si in barca era un barbat si un baietel mic. Il
intrebam daca vrea ajutor si binenteles ca a vrut. Ne-a dat baiatelul in
primire, si Dnl. Fefe a sarit in apa sa-l ajute pe bietul om sa-si ridice
barca.

Noi am ramas in mijlocul lacului fara sa stim cum naiba se porneste
motorul la barca. Era vai si amar de ea barca asta cu motor. Pina la
urma a reusit Mr. B sa o porneasca. Dar acuma era si mai tare furtuna.
Eu il tineam pe Christopher (ca asa il chema pe baiat care avea 6 ani) si
Mr. B incerca sa manevreze barca printre valurile mari. Dnl. Fefe a
reusit pina la urma sa-i ridice barca omului si acuma se plimba cu o
viteza enorma in lung si-n latul lacului impreuna cu tata baiatului care
nu prea stia ce face si cum sa manevreze barca. Nu mai fusese pe
barca cu pinze de 20 de ani. Si uitase cum se manevra. Okay, pina la
urma a venit aproape de noi si a sarit Dnl. Fefe in apa si a inotat pina
la noi. Numa ca Mr. B nu si-a dat seama ce face si a inceput sa mearga
mai departe de Dnl. Fefe. Era ca in filme! :)))) Eh, pina la urma ne-am
oprit si l-am luat in barca. Eu tot cu Christopher in brate, pe care incercam
sa-l incalzesc cu prosoape si sa-l protejez de vint.

Cum s-a urcat Dnl Fefe in barca am mers sa salvam pe altcineva, care
Dnl Fefe l-a vazut intors cu susul in jos in mijlocul lacului. Era un copil
care nu cred ca avea mai mult de 10 sau 11 ani. Si el avea o barca cu
pinze numai ca asta era de 3 ori mai mica ca barca tatalui lui Christopher.

L-am luat si pe copilul asta in barca si ne-am indreptat inspre malul unde
zicea copilul ca-l gasim pe taica-sau. In drum spre mal il vedem pe
taica-sau ca vine cu barca. Il debarcam in barca si hai inapoi sa-l salvam
din nou pe tata lui Christopher ca iara s-a rasturnat. Acolo il gasim cu
inca o persoana care a venit sa-l ajute, si care nu stiu cum naiba a
reusit sa-si sparga capul. Era plin de singe. De data asta l-am lasat pe
Mr. B sa ajute, dar shaise, nu reuseau sa faca nimic. Vintul era prea
tare, valurile prea puternice, asa ca a trebuit sa sara si Dnl. Fefe.

Am ramas eu cu copilul in barca. Va dati seama ca eram intr-o stare de
frica de nici nu va pot explica. Nu stiam ce sa fac cu barca, cum
sa o manevrez, in ce directie sa o iau. La un moment dat, asa de departe
am ajuns ca nici nu-i mai vedeam pe ai mei. Copilul se tinea de barca,
dar nu avea nici cea mai mica frica in el. Imi tot povestea o mie si una
de povesti, dar nu ma intrebati ce ca eu habar nu am ce zicea. Eu
ma luptam cu barca si cu valurile. Era groaznic!

Vreo 30 de minute mai tirziu am reusit sa invat cum si ce sa fac cu
barca si-acuma ma indreptam inspre ai mei care tot nu reusise sa ridice
barca cu pinze. Ii vedeam cum se chinuie si eu ma chinuiam sa ajung
mai aproape de ei, dar culmea ca nici eu nu puteam face mare lucru.
Vintul isi tot schimba directia si valurile erau prea mari. Imi era teama sa
nu ma duca valurile inspre Baraj, unde ar fi fost mult mai greu sa
manevrez barca, care si asa abea puteam sa o tin in control.

Nu stiu cum am reusit pina la urma sa ma bag mai aproape de ei.
Acolo fiind ma simteam mai in sigurantza, ca daca picam in apa sau daca
Christopher pica in apa, era mult mai usor sa vina cineva sa
ne ajute. Faptul ca m-am calmat, m-a ajutat sa-l aud si pe Christopher
ce-mi zicea. El tot timpul asta nu s-a oprit din a-mi povesti tot felul,
asa ca m-am bucurat ca am auzit ultima fraza cind mi-a zis "Ce bine ar fi
sa fim in cabana acuma..." Dragul de el, el se gindea la cabana lui.

Pina la urma s-a ridicat si barca cu pinze. Dnl. Fefe a venit in barca, si
in sfirsit m-am simtit si eu in siguranta. Tot atunci s-a oprit si furtuna.
A venit o barca cu niste rudenii de-a lui Christopher si l-au luat cu ei.
Cind se urca in barca Christopher ne zice "eu cred ca ar trebui sa veniti
sa ne vizitati la Cabana Danielson...." Doamne ca scump a mai fost piciul.
Binenteles ca noi abea asteptam sa mergem la noi acasa, cine mai avea
chef de vizite. Asa ca dupa ce s-a imbarcat si Mr. B, ne-am indreptat
inspre dock. Soarele iesise, era ora 6:00, familiile Valdez si Rodriguez
se carase acasa din cauza furtunii, si noi eram singuri in mijlocul unui lac
superb. Ne-am dus agale si ne-am debarcat.

Drumul inapoi acasa a fost superb si el. Ne-am ris si ne-am distrat de
peripetiile noastre si a noastra "Operation Rescue Mission". Ce mai, a
fost o Simbata de vis. Daca nu ne-am fi pirlit ar fi fost totul perfect,
dar din pacate, soarele nu ne-a iertat de loc, asa ca acuma sint ca un
rac de rosie, la fel si Dnl. Fefe, si Mr. B.
da' prapadul ce-o fi? nedome - de latu la: 05/11/2005 21:11:49
(la: joc)
da' prapadul ce-o fi?
nedomesticire..:-)

ce-i carul?
#85136 (raspuns la: #85133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...