comentarii

a se rostogoli


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dumnezeu vazu apropiindu-se d - de Alice la: 02/10/2003 00:51:47
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Dumnezeu vazu apropiindu-se de el un om mic, slab si plesuv, purtand ochelari.
Nu fugea de Iad si nu cauta Raiul, ci mergea drept la scaunul dumnezeiesc ca la catera lui obisnuita.
- Ce cutezi a voi?
- Vreau sa te definesc, Doamne.
Un semn, si se rostogoli in Iad.
Acolo gasi o facultate de teologie perfect organizata.
Apoi au aparut cele de pe pamant.Teologii au aparut si ei, dupa cutezatorul cele dintai definitii a lui Dumnezeu.
Cosmin sau cine o fi el... - de LMMagain la: 17/11/2003 02:10:51
(la: Pentru voi toti,)
``....Mã trecusera fiorii si aproape sã-mi dea
lacrimile
De atata cinste si minune.``
Multumesc,in numele meu, pentru dedicatie, Alice.

Si multumesc in numele la toti ca ne aduci aminte des si mai ales acum, ce FRUMOASA este limba romina cind este in in simplitatea ei.
Am citit poezia aproape pe nerasuflate. Nu stiam ca mi-a fost asa de sete de poezie romineasca.
Cineva spunea undeva, de fapt un filolog american al carui nume nu il mai stiu,ca, daca oricine altcineva si in oricare alt loc ar fi spus aceleasi lucruri pe care le-a spus Marin Sorescu ar fi fost considerat nebun...Romantic umorist il caracterizau in continuare.

Frumoasa poezie, primul gind mi-a fost ca as fi vrut sa fiu cercul glorios rostogolindu-se nevazut de Gligorie...

Spre rusinea mea si sper ca ignoranta sa imi fie iertata, nu am stiut ca Marin Sorescu a murit...Abia am aflat...:((
..............
Mai trebuie sa adaug ca m-am saturat sa fiu Cosmin ca am vazut ca a mai aparut unul...,deci revin ce am fost pentru ca urasc sa fiu confundata. Cosmin era oricum un refugiu de furtuna de nisip a trolilor.
Multumesc pentru sansa a doua.;)

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
Mai departe - de mircios la: 19/05/2004 16:32:17
(la: Groapa)
***
Am simtit cum ma ridic. Dar eu stiam sigur ca era coborarea. Eram greu, chiar atat de greu incat ma ridicam in caderea catre adevar. Usor ghemuit, in intinderea ce parea ca, departe de a avea un sfarsit, nu incepuse vreodata.
Nu curgea, dar il auzeam. Am inchis ochii si m-a napadit ca un fum gros cu aroma aerului de munte. Am vrut sa plang dar lacrimile au apucat-o prin albia izvorului in susul muntelui. Stanci colturoase si fierbinti imi tulburau raceala. Si eu le muscam si ma taram mai departe. Ma unduiam si ma aruncam. Mereu rostogolirea, domolea, in durerea intinsa in urma, calea devenita poteca. In clocotul meu tipau stancile transformate in pietre. Intreaga padure dansa in tumultul acordurilor mele. Am vrut sa aud ritmul si peste auz a cazut cerul ca un clopot. Lumina se strangea in urma si eu ma imbracam in aur si ma vopseam pe fata cu argila si carbune. Am simtit rasuflarea mea cum cauta. Am simtit-o, in cadere, cum pandeste, cum se zbate, cum se intoarce in ea. Ma loveau, ca pietrele urii, toate lacrimile lumii. Eu le adunam si le croiam in aripi pe care intunericul mi le manca imediat. Apoi l-am simtit in piept si am inteles ca imi strangea, ca in pumni de otel, rasuflarea. Am inaltat privirea si am ridicat bratele dar ochii nu mai puteau face nimic si mi-am simtit degetele dezmierdandu-mi calcaiele. M-am cutremurat. Pieptul mi-a rabufnit in stanci mari, pe care, zdrobindu-mi fata, le lasam clipocind in urma. Imi simteam fata in palme asa cum galeata plina nu mai are ce cauta in fantana. Tresaltarile iuti ale pieptului ma infasurau in jurul rasuflarii imprastiate, ca marea ce nu-si mai gaseste locul. Ma inaltam in ameteala descatusarii. Asa am ridicat din nou capul si bratele. Mi-am simtit fata strivindu-se de inaltul cerului si ma dureau degetele strivite sub calcaie. M-am avantat orbeste. Urcam si norii mangaietori imi dezmierdau spatele. Am inceput sa-i croiesc in aripi ce cresteau odata cu mine. Si am zambit si m-am simtit puternic si cerul era al meu, cu mari aripi de nori, unduite la unceput cu stangacie si apoi mereu mai sigur. Simteam cum ma arde de dedesupt neputinta pasarilor de a ma ajunge. eram puternic si am simtit nevoia de a ma avanta. Mai sus, mereu mai sus. Aripile ma purtau asa cum doream eu. Zborul mi-era un dans iar cerul o fata cu parul albastru si ochii de soare. Am inceput jocul. eram mereu atat de aproape si o simteam ca zambindu-mi peste umar. A disparut brusc si m-am trezit ochi in ochi, asa cum cineva care incearca sa se sarute in oglinda. Am vrut sa strig dar glasul meu nu mai stia decat un nume. Si m-a cutremurat numele pe care l-am auzit si stiam ca e numele meu. Mi-am smuls ochii din imbratisarea privirilor nesfarsite si i-am inchis. Am simtit cum colturi mari de stanca imi strivesc si imi zdrentuie aripile. Am sarit ca un arlechin, sfasiind hartia ce-l desparte de scena. Am deschis ochii si am inteles ca nu mai am ce face cu ei. M-am strigat fara a ma auzi. M-am cautat. Totul era in zadar.era ca si cum ar fi fost in fata mea, dar nu era pentru ca eu nu mai eram. Stiu sigur doar ca eu eram, cumva, intr-una din fetele sale. Fara a-l privi stiam ca arata ca un sarpe. Si era tot. cu penele ridicate si aripile intinse. Cine stie cat era de lung. Stiam ca isi va inghiti coada. Am stiut cu uimire ca se va inghiti. M-am simtit atunci ca o haina intoarsa pe dosStiam ca alt sarpe, ca alt sarpe, desi pe partea cealalta era acelasi, avea candva sa-si inghida, inghitindu-se, coada. M-a privit si am stiut, asa, de parca mi-ar fi spus, ca e Jocul si Natura ii e Lege. In Natura Legii, Jucator este, Invins si Invingator, Niciodata Acelasi, Mereu la fel, Este.
Am deschis ochii si Soarele, pe care il puteam privi in fata mi-a spus sa scriu. se uita peste mine undeva, in noapte. Si asa am scris pana cand am primit binecuvantarea: amandoi, incununati de lumina, imi zambeau inlantuiti.
***
Citesti. Sau visezi. Sau nici nu citesti nici nu visezi. E intuneric. E cald. Undeva, candva, cineva spunea ca cea mai buna relaxare o obtii intr-un bazin cu apa sarata. cum e intuneric nu-ti ramane decat sa crezi ca esti intr-un bazin cu apa sarata. E cald pentru ca nu este frig si pentru ca e bine. Atat. Inainte? Inapoi? De unde? Cat? Sunt intrebari de prisos. Totusi, de cand stai asa? Intrebarea nu face decat sa te nelinisteasca. Te zbati si farmecul nemiscarii se rupe. Ai vrea sa poti spune ca simti furnicaturi in tot corpul, ca simti! Nu poti decat sa-ti musti genunchii. Nu poti cede nimic. Nu poti. Neputinta iti devine evidenta. Evidenta apasatoare devine agitatie. Agitatia aduce cu ea teama. Te zbati. Vrei sa scapi dar nu sti de ce. Nu sti unde. Nu sti cum. nu sti. Nestiinta te paralizeaza, fara ca tu sa sti ca ea e aceea. nu accepti si te zbati mai rau. Realizezi ca intunericul ce te inconjoara a inceput sa nasca cutremure. Ti-e frica? Nu sti ce e frica!
Aluneci si te zbati dar nu sti ce e alunecarea si zbaterea. Oare va dura mult? ai vrea sa te intrebi, dar nu sti ce e a vrea si timpul nu inseamna nimica pentru tine. Te intinzi si ti-e frica. Totusi simti aproape usurarea. Dar nu sti ca simti si nici nu sti ce e usurarea.
Lumina te ia prin surprindere. Ai vrea sa faci ceva. Nu Sti ce...
Lovitura te prinde tot atat de nepregatit ca lumina. Atunci, tipi. Tipi!
Tipi!
Tu crezi...?Belle - de DESTIN la: 10/08/2004 01:25:45
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)

...ca acel "punct pe i"nu se va rostogolii?

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19467 (raspuns la: #19440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
paaaai - de Belle la: 10/08/2004 01:53:33
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
nimeni nu-i perfect, cred ca deja s-a rostogolit de cateva ori but who cares ;)



#19468 (raspuns la: #19467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea porcului - varianta feminina - de Legally_Blonde la: 09/09/2004 20:15:18
(la: povesti nemuritoare)
Tot acum multi ani in urma am citit si eu colectia aproape completa a "nemuritoarelor" dar nu-mi amintesc povestea cu capra de "duminica". Ce-mi amintesc insa si sper sa-ti fie de ajutor, este o poveste despre un tip care se insoara cu o tipa care ziua era un fel de "tartacuta" (ma rog asta era termenul folosit in poveste dar din descriere parea mai mult un fel de creatura paroasa fara miini sau picioare) iar noaptea isi "lepada" pielea si devenea o femeie frumoasa si harnica. Acum, omul era multumit ca femeia ii facea toata treaba, noaptea, dar ii era rusine sa apara in lume cu tartacuta caci aceasta se tinea dupa el (rostogolindu-se usor prin noroiul ulitei) toata ziua.
In cele din urma se destanuie mamei (parca) si acesta il sfatuieste sa pindeasca pina adoarme sotia si sa ii arunce "pielea" in foc. Omul asa face si pentru ca se "baga" in vraja inainte de vreme (trebuia sa mai fi asteptat un an, dar de, nimeni nu l-a anuntat) nevasta se duce intr-un palat la capatul pamintului si el trebuie sa o caute si s-o ia inapoi. Evident ca dupa multe peripetii totul se temina cu bine.
Imi amintesc de acesta poveste tocmai pentru ca m-a frapat asemanarea ei cu Povestea Porcului.

S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!

L_B
Lui valico - de (anonim) la: 04/11/2004 13:38:41
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Te-ai ambalat cam devreme - e drept nu ma asteptam. Ceea ce asteptam de la tine e sa savurezi in linistea serii un iz de adevar universal care nu e o teorie ci e o realitate - nu trebuie sa te inchidzi intr-o cutie de chibrituri sau sa-ti pui ochelarii negrii ca sa te faci ca nu vezi ce se intimpla in lume (asa a patit si tipul venit de la Paris pe ogorul ancestral cind a vazut grebla -se facea ca nu stie cum ii zice pina nu i-a sarit in nas )- nu la modul singular ci aproape la modul general. Foarte bine ca viata e frumoasa ptr tine dar asta nu inseamna ca nu vezi nu auzi si laptele e negru. Daca te mai uiti inca o data in frigider o sa-l vezi alb -asa ca nu e bine sa spui ceva inainte de a analiza, Asa cum si la birou ti s-ar cere sa faci o campanie de marketing si te arunci -aici fac o mica gluma - cu coarnele in zid- si te arunci in haul unei pietze pe care n-o cunosti sau o ignori - chiar daca toti colegii ti-au spus ca dai faliment daca investesti in ea. Ei bine -asa e si in viata -invata sa vezi ce-i in jurul tau -s-ar putea sa-ti foloseasca la un moment dat - si eu am invatat de la unii de la altii si nu mi-e rusine nici acum sa invat cite ceva -ceva ce ma poate feri de greseli. Idealismul e bun dar nu cu ochii inchisi. Stringe bani albi ptr zile negre mai spuneau batrinii. Daca e sa "umblam " un pic la simbolistica - s-ar traduce" nu lua tot ce zboara pe farfurie ca s-ar putea sa-ti ramina oase de .. peste in git" . Cred ca ai inteles - oricit te-ai incapatina sa-mi arati raiul - uitate un pic in jur si ai sa vezi ca nu e chiar asa. Hai sa ne rostogolim la poale si sa admiram peisajul asa cum e :)
Ce zici ?

Si apropo -nu e necesar sa fi trecut prin experiente -asa cum spui tu - am fost destul de intelept sa invat de la altii, Tot ce dau e gratuit (sfaturile din cele vazute) si cu zimbetul pe buze :)
Romanasul din Canada
#27623 (raspuns la: #27451) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Canon Eos 20D - de Petre Buzoianu la: 13/11/2004 00:16:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Abea acum am ceva mai mult timp si pot sa va dau citeva complectari suplimentare fata de constatarile domnului Lazar despre Canon Eos 20D
De citva ani, am privilegiul de a primi cind si cind de la Canon echipament pe care sa il testez in conditii de lucru. De data asta am avut 2 aparate D20 pe care sa le testz, unul la show rile de la Milano si unul la show rile de la Paris, iar Andreea a fost cea care le-a folosit. Evaluarea insa am facut-o eu.
Prima senzatie este ca aparatul este facut ieftin si destul de flimsy. se zgirie foarte usor, iar vopseaua neagra de pe el se duce repede. Asa ca prima senzatie a fost ca este un aparat prost facut, asta pina la scapat Andreea pe niste scari rulante la FIERA di Milano. si sa rostogolit vre-a zece trepte in jos, avind atashat pe el un monopod, si un obiectiv Sigma 120-300mm F/2.8 si care atirna vre-o aproape de 3 kg.
Obiectivul stiam ca rezista la un asemenea soc, aparatul ma surprins insa ca a functionat perfect si dupa aceea, mai ales ca a cazut cu aparatul head first, dupa care sa rostogolit.
Acum vre-o 10 ani am vazut un accident relativ similar in care un Eos1 a fost virtual penetrat si perforat de un obiectiv de 200mm F/1.8 care are o greutate aproape similara.
Impresionant este longevitatea bateriei. Fara vertical grip, cu o singura baterie, Andreea putea sa traga cam 3 uneri chiar 4 show ri, la rezolutie mare , a cite in jur de 500 de JPGs fiecare. ( Nu l-am incercat in Raw ).
Cu vertical grip, deci cu 2 baterii, nu a tras niciodata mai mult de 5 show ri, dar sigur ar fi tinut mai mult.
Ceea ce insa cu adevarat impresioneaza este calitatea imaginii.
Comparat cu Mark II ul cu care eu am tras, nu am vazut nici un fel de diferenta, atit in imaginea de pe monitor, cit si cea tiparita in Magazin .
As indrazni chiar sa spun ca are noise mai putin vizibil la sensibiltati mari.
Ce nu mi-a placut la el, este sunetul pe care il face, da senzatia ca se dezintegreaza in secunda urmatoare.
Comparat cu MarkII care are o groaza de bube, (am 2 si fiecare din ele a fost schimbat pina acum ) 20D este un aparat simplu care merita insa fiecare cent .
Am vazut ca cineva pe aceasta lista, a remarcat ca nu are spot meter.
Nici unul din predecesorii lui, ( D30, D60, sau 10D ) nu a avut.
Spot meteringul poate fi gasit numai in aparatele profesionale care costa cam de 3 ori mai mult si care intre noi fie vorba, daca stii sa folosesti partial metering, poti extrapola expunerea pe spot.
Una peste alta merita luat in considerare.



bomboane rafaello - de Belle la: 14/12/2004 18:00:23
(la: Retete aristocrate)
Bomboane Rafaello

Durata
15 min

Ingrediente:
400 g margarina, 400 g zahar (preferabil pudra), 400 g nuca de cocos, 400 g lapte praf, 200 g alune
Complexitate: Redusa
Nota:
Numar voturi: 4
Comentarii: 2 Vezi..


Mod de preparare
Se amesteca margarina, zaharul, laptele praf si 300 g din nuca de cocos pana devine o paste groasa, omogena. Se modeleaza bile din aceasta compozitie punand in centrul fiecarei bile cate o aluna, apoi se rostogolesc prin restul de nuca de cocos si se aseaza pe platou. In loc de alune se mai pot folosi si migdale, arahide in ciocolata, alune de padure, etc.

culeasa de pe www.culinar.ro

#31634 (raspuns la: #31633) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
syntheticzero - de reincarnat la: 28/07/2005 07:00:03
(la: Nimic din ce ni se intampla nu e intamplare...adevar sau nu?)
***Daca ti-au ghicit usor probabil ca esti empatic . Dupa cum semnezi SO Happy probabil ca esti . Pe undeva in chartul tau natal Venus e puternica. Iti place sa maninci?... esti cumva Taur? Glumeam...***

Au reusit sa-mi ghiceasca pentru ca sint relaxat. Persoanele stresate acumuleaza cantitati enorme de energii negative si asta face ca intregul spectru sa se schimbe.

Evenimentele importante in viata sint predestinate. Putem schimba cursul lor numai daca sintem in cunostinta de cauza si actionam la momentul potrivit. Cineva spunea ca viata este ca o gara prin care trenul spre destinatia cea buna trece o data. Daca ne urcam in el ajungem la destinatie rapid si usor... daca nu?... va trebui sa trecem prin tot felul de incercari si in final poate vom ajunge, dar nu la fel de usor.

A fi in cunostinta de cauza este sa stii cind este momentul potrivit sa intreprinzi actiunea (sa te urci in trenul cel bun). Asta poti sa o simti, daca esti destul de sensibil, sau sa ti-o spuna cineva care se pricepe.
Momentul potrivit poate sa fie configuratia astrala, ciclul bioritmului sau o combinatie a amindorura.

O sa-ti spun o poveste:
Conduceam masina pe o sosea complet libera si in plina ziua. Eram in masina cu un prieten. La un moment dat, ca din senin, la una din intersectii o masina ne taie calea. Intersectia avea vizibilitate totala si totusi nici eu si nic prietenul meu nu am vazut masina pina in ultimul moment. La 120 Km/H tot ce am putut face a fost sa incerc sa o ocolesc prin spate (opus sensului ei de deplasare) i-am atins numai bara din spate. Destul ca sa o trimit invirtindu-se cam 50 de metri. Masina mea s-a lasat pe doua rotzi, cauciucurile au explodat, si am intrat in santzul de pe marginea soselei unde ne-am rostogolit de citeva ori.
Masina a fost complet distrusa dar nici unul dintre noi nu am avut nici cea mai mica zgirietura. La fel pasagerii din masina pe care am lovit-o. Dupa doua saptamini prietenul meu are un alt accident, mult mai usor decit cel pe care il avusesem impreuna, si moare!
Dupa mai bine de 10 ani si la aproape 20000 de Km departare de la data si locul accidentului, una din clairvoiantele pe care le-am vizitat mi-a descris accidentul cu lux de amanunte si mi-a spus ca prietenul meu a fost cel caruia i se terminase "mandatul" ca dovada ca dupa scurt timp a murit tot intr-un accident. La primul accident a scapat datorita faptului ca era sub ocrotirea configuratiei astrale favorabile mie care a fost mai puternica decit cea nefavorabila a lui. Daca confguratia lui negativa at fi fost mai puternica decit a mea am fi murit amindoi.

As putea sa-ti mai dau citeva exemple insa timpul si spatiul nu ne permite. Dar incearca sa te gindesti la citeva experientze din viatza ta. Sint sigur ca ai avea destule din care sa tragi concluzia ca daca procedai diferit ar fi fost altfel si incearca sa deslusesti care au fost circumstantele care te-au determinat sa procedezi asa cum ai procedat.

P.S. Nu sint Taur, de fapt sint total opus :-)))) ... si in general sint foarte happy.


#61861 (raspuns la: #59692) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nici nu stiu sa inot. Dar - de gigi2005 la: 30/07/2005 17:12:29
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Eu nici nu stiu sa inot. Dar stiu sa vaslesc in barca. In canoe ma rostogolesc si nu pot sa-mi tin echilibrul. Amfost cu niste prieteni pe lac de era sa ma inec. Au avut ei grija de mine ca altfel...
#62525 (raspuns la: #62523) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
belle, - de gigi2005 la: 08/08/2005 23:46:58
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
pentru mine, rogu-te, prin rostogolire nu sti vreuna, ca ma misc mai greu?!!!
#64227 (raspuns la: #64221) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. donquijote - de Paianjenul la: 12/09/2005 11:45:21
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
"roata
nu exista in natura, omul nu a avut de unde se inspira si totusi a inventat-o."



- Chiar asa?... Sa nu fi observat niciodata bolovani/bulgari de zapada/trunchiuri de copaci rostogolindu-se?... Sa nu fi observat niciodata ca, un obiect voluminos si greu e mai usor de deplasat pe o suprafata acoperita cu pietris?... si, din toate aceste observatii sa se fi inspirat, inventind roata?...
#71474 (raspuns la: #71453) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. donquijote - de Paianjenul la: 12/09/2005 12:17:24
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
"desi rolele au aplicatie practica in transportul corpurilor grele si voluminoase pe distante scurte, roata e altceva. singura asemanare e ca sunt rotunde."


- Noi vorbim aici de principiul deplasarii prin rostogolire, si roata nu este altceva decit o versiune mai "elaborata" a rolelor.
#71478 (raspuns la: #71475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum? - de maan la: 13/10/2005 22:36:45
(la: Violenta: un "modus vivendi"?)
cand eram pustoaica, la mama acasa, ii cafteam, la nimereala.
ma bazam pe efectul surprizei (nimeni nu se-asteapta ca o fata pe care-o agreseaza sa-i tranteasca un pumn in gura) si n-am gresit decat o data, cand am luat cativa pumni in coaste.
asta m-a-nvatat cum sa ma apar.

de cand am mai involuat, m-am ciocoit ... nu mai raspund nici unui fel de provocare fizica.
dupa-atatea batai in copilarie, si date si primite (imi amintesc ca ma rostogoleam in praf, precum cocosii), azi mi-i oroare de violenta, inclusiv in limbaj.

sincer, nu am mai vazut oameni lovindu-se de ...nu-mi mai amintesc...

#78542 (raspuns la: #78531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Donquijote... - de Homosapiens la: 27/10/2005 15:43:56
(la: Clonarea: demonul ingineriei genetice?)
Desi vorbeam de clone discutia a degenerat.
Robotii n-ar trebui sa fie lasati sa ia decizii (inca) pentru ca nu-i putem programa (inca) ca intotdeauna sa ia deciziile care ne sunt noua favorabile. Greselile robotilor, de fapt, nu sunt ale masinii ci ale programatorilor care n-au prevazut o anume (sau mai multe) situatie/situatii. Dar o clona o poti "educa" in spiritul samuraiului: "lupti si chiar iti dai viata pentru ca mie sa-mi fie bine".
Deci crearea de clone umane mi se pare ne etica si chiar infricosatoare, pe cand clonarea unor organe pare o idee stralucita. Dar, din cate am inteles, numai un organ se cloneaza mult mai greu decat ca copiezi ADN-ul cuiva si apoi sa-l pui sa creasca in burta unei "mamici" adoptive pentru a creste persoana clonata. Inca nu avem tehnologia necesara sa crestem un organ separat (sau o avem?).

Dar numai ideea de clone care pot fi create de cineva care are tehnologie de modificare genetica imi produce fiori de frica. La "revolutie" am vazut cu ochii mei un barbat imbracat in negru inarmat pana in dinti care a sarit de la aprox 25-30 metri (de pe un bloc cu patru etaje) pe ciment, s-a rostogolit, s-a ridicat, a fugit. In mod sigur acesta era doar antrenat ca luptator si nu modificat genetic. Nu sunt povesti de adormit copii, am vazut cu ochii mei, si daca ar fi 500-1000 din astia, nici o alta armata n-ar rezista... Dar daca ar mai fi si modificati genetic? Poate credeti ca bat campii dar ganditi-va daca ar fi adevarat ce ati face?....
#81922 (raspuns la: #81802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
homosapiens - de om la: 27/10/2005 15:57:46
(la: Clonarea: demonul ingineriei genetice?)
1 varianta: era omul pisica (clonat cu pisica) = "La "revolutie" am vazut cu ochii mei un barbat imbracat in negru inarmat pana in dinti care a sarit de la aprox 25-30 metri (de pe un bloc cu patru etaje) pe ciment, s-a rostogolit, s-a ridicat, a fugit."
2 varianta: cand a sarit s-a intepenit-mortal in canal, dar a iesit din canal altul in locul lui (stii bancul cum merg chinezii la bordel? ;)
#81931 (raspuns la: #81922) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proud - de donquijote la: 31/10/2005 18:34:21
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
pai depinde daca-s de la muschi sau coloana. in principiu coloana vertebrala e legata de arcul talpii. daca n-ai role de masaj, ia o coada de matura (sau rola de aluat) si maseaza prin rostogolire (pe podea).
daca-i mushchi, masaj cu frantzbrandwein (alcool amestecat cu camfor)
:)
mai e si healing, dar asta daca poti singura: pui palma usor arcuita la distanta de 3-4 cm de locul unde doare si te concentrezi. dupa cateva minute trece. s-ar putea sa simti locul cald. daca ia mai mult timp si e eficient, transpiri in timpul procedurii. dupa ce termini speli mainile cu apa curgatoare (re-ergenizare). eu imi fac singur cand ma mai apuca umarul, cotul, genunchiul; trece in cateva secunde :)
p.s. nu incercati in zona capului.
p.p.s, nu reuseste la orcine, dar la majoritatea da.
uneori mi se pare ca nici nu a fost weekend asa zboara - de daniela_sorina_albeanu la: 01/11/2005 12:30:14
(la: frustrarea de duminica seara)
Citeam in copilarie La medeleni ( alte vremuri!). Danut nu se putea bucura niciodata de duminica, pentru ca era urmata de ziua de luni si lungul sir al zilelor de scoala. Nu stiu daca atunci am inteles cu adevarat frustrarea lui, dar acum duminica seara este cumva parca n-ar fi o seara libera.Nu stiu daca asta a venit o data cu trecerea anilor, dar am senzatia ca de la 30 de ani zilele nu trec ci se rostogolesc! In special concediile care desi sunt mai lungi ca alta data mi se par din ce in e mai scurte. Iar weekendurile sunt parca minimale.As vrea sa fac o mie si una de lucruri, duminica seara este si mai rau cand realizez ca n-am realizat decat o parte si vine iar luni,......marti care-mi par mai lungi ca niciodata. Si iar astept un sfarsit de saptamana care cum vine de repede, asa se duce....
intruder - de latu la: 28/11/2005 17:22:21
(la: Nea Grigore are televizor (2))
Mi-a placut si primul capitol.
De obicei, continuarile nu sunt tot atat de bune ca lucrarile initiale. Ma bucur ca tu esti una din exceptiile care confirma regula!
******

Oare pe Caragiale chiar Ion l-a chemat?...:-)))
Curat mister coane Intrudere..:-))

Da' ia zi-i: Daca iei covoru' din camera nu se strica telecomanda cand pica pe parchet?
Si bateriile nu s-ar putea rostogoli asa, ca Grigore tre' sa se scoale din pat?
Atunci trebe sa rescrii mai mult decat numa' fraza pentru Honey...

"Mon cher, daca ma iubesti"...:-)))

Si daca tot esti la transcris, poate scrii si de elfantzei (Sau veveritze, sau vacute, vezi tu, ca tu esti ala care se pricepe la scris)...:-)))))

A! Si inca ceva: Ce marca era teleu'? (Ca de apa minerala ai scris ce marca are, sau aia ti-au platit mai mult pentru publicitate?)
....:-)))))




Eu rãspund intotdeauna. Daca nu azi, atunci mâine cu siguranta.
#91175 (raspuns la: #91094) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: