a se trezi cu noaptea-n cap

jimmilici,
mersic de sfaturi... din pacate daca beau ceai inainte de culcare tot ma trezesc cu noaptea-n cap........

ivyshor,
azi e a 3-a :)))) vorbim pe 3 cand te trezesti

pistruici,
mersic de suport :)) ma tin mai atre decat m-asteptam :P

horica,
shame on you... pui poze cand stii ca n-am cum sa le vad si nici pe 3 nu te deranjezi sa mi le dai :(( you broke my heart pffftttttt

cam atat... azi am trecut pe cacao cu lapte in loc de cafea, mi-aduce aminte de diminetile de iarna cand eram copil :)

Aveti si voi puţina grija de iel ca io ma duc sa fac un pic de nani.
Ie oara fixa cind vine omu negru si mai am dor citeva zile in care trebuie sa ma trezesc cu noaptea-n cap.

s-o puna in cadru.

Gogutza se trezi cu noaptea-n cap, pentru ca uitase sa...

Cei inca aflati in concediu..Costel, nevasta-sa Tanta, Micul, Stele-Adulmeca (adica reprezentantul rasei canine) si
Grande Madre (care a crosetat tot drumul - ca nu e permis statul degeaba iar Micul la iarna creste si ii raman mici sosetele de lana) se trezesc cu noaptea-n cap - dupa debarcarea vesela la gazda sau la hotelul ce i-a primit.
Micul nu se desparte de sandalele cu scart - un sunet bine ales ce porneste de sub rezonanta talpilor sale bondoace.
Fata de acest sunet ritmic - stingul dreptul - si un "tata, mi-ai luat si colacu? si masina?" pe la 6 dimineata, astrele au recomandat ca familia in cauza sa locuiasca la hotel, de preferat intr-o camera de la capatul unui culoar lung, pentru ca toate celelate camere sa primeasca desteptarea intr-un mod eficient si sigur.
In plus - Tanta uita semintele in camera si se intoarce - ca e plictis fara ele - iar Micul - vine si el in camera ca si-a uitat ochelarii de soare.Si iar scart - scart - si din camerele culoarului se aud cuvinte neaose .. dar de neinteles pentru Micul si neauzite efectiv de Tanta.
Pe plaja, Costel se prajeste la soare si face cinci drumuri dupa bere, un drum din nou in camera (fara Micu" - ce bine !) si sute de drumuri pana la mare, caci Micul - termina apa din prea mica galetusa prea repede si striga ritmic "tata, vreau apa!"(m-am intrebat mereu cum trezista taticii cu copii la faza asta, fac sute de drumuri, pe cuvant!)..Asta se intampla in prima zi, in doaa zi, in a n-a zi .. si ce bine s-au distrat in vacanta... si noi - vecinii de sezlong, cearceaf, camera, hotel..la fel

Deci, am o dilema.nu stiu ce ne defineste cu adevarat.chiar nu stiu.cine stie, sa ma lamureasca si pe mine.vorbesc serios.

pai cum ce? ceea ce facem, ceea ce absorbim cu nesat; ceea ce nu lasam sa treaca pe langa noi ca o pala de vant de te miri unde, de te miri de la cine; ceea ce ne scrijeleste sufletul ca un pisoi mobila noua cu gherutele-i salbatic neastamparate si impulsiv arcuite; ceea ce iubim; ceea ce uitam; ceea ce ne pomenim ca am devenit fara ca macar sa fi avut timp sa vrem a deveni; ceea ce ingropam; ceea ce ridicam in slavi; ceea ce mangaiem.

adica, mai simplu spus... trairile noastre.

Ps: mai am o dilema.daca ma trezesc cu ‘noaptea-n cap’ si gandesc…bezmetisme ca alea de mai sus , inseamna ca imbatranesc sau ca sunt prea odihnita?

nu, inseamna ca (te) descoperi.

Pai daca ma trezesc cu noaptea-n cap?:))

greu de crezut dar îmi amintesc multe momente petrecute înainte de '89. Poate oi fi avut eu 4 anişori, dar eram la nivelul unui puşti de 6. Aaa! Ca să se înţeleagă: citeam Amintiri din copilărie şi Basmele lui Hans Ch. Andersen încă de la grădiniţă. Eram niţel precoce, şi da, maică-mea mă trezea cu noaptea în cap ca să mă ia cu ea la coadă. Greu de crezut, nu? Amintiţi-vă şi voi.

dragalashilor, nu stau acum dar revin (mai ales ca poate-apuc o canasta cu pistruici), ca trebuie sa trezesc baietii peste max juma de ora fiindca au nu-stiu-ce de facut la computer cu noaptea-n cap si dupa ce termina ei mai vin ;)

Calypso! La Multi Ani scumpi :)) sa cresti mare si sanatoasa si sa fii iubita!

in rest cam atat, e prea devreme sa vorbesc mult. va pun in schimb un banc (pe care e posibil sa-l mai fi pus, but who cares ;))


New Official Language

The European Commission has just announced an agreement whereby
English will be the official language of the European Union rather than
German, which was the other possibility.

As part of the negotiations, the British Government conceded that
English spelling had some room for improvement and has accepted a 5- year phase-in plan that would become known as "Euro-English".

In the first year, "s" will replace the soft "c". Sertainly, this will
make the sivil servants jump with joy.

The hard "c" will be dropped in favour of "k". This should klear up
konfusion, and keyboards kan have one less letter.

There will be growing publik enthusiasm in the sekond year when the
troublesome "ph" will be replaced with "f". This will make words like
fotograf 20% shorter.

In the 3rd year, publik akseptanse of the new spelling kan be expekted
to reach the stage where more komplikated changes are possible.

Governments will enkourage the removal of double letters which have
always ben a deterent to akurate speling.

Also, al wil agre that the horibl mes of the silent "e" in the languag
is disgrasful and it should go away.

By the 4th yer people wil be reseptiv to steps such as replasing "th"
with "z" and "w" with "v".

During ze fifz yer, ze unesesary "o" kan be dropd from vords
kontaining "ou" and after ziz fifz yer, ve vil hav a reil sensibl riten styl.

Zer vil be no mor trubl or difikultis and evrivun vil find it ezi tu
understand ech oza. Ze drem of a united urop vil finali kum tru.

Und efter ze fifz yer, ve vil al be speking German like zey vunted in
ze forst plas.

If zis mad you smil, pleas pas on to oza pepl.

Da...uite că până la urmă nu m-am putut abţine să nu scriu, deşi mi-am promis să nu o fac pentru că ştiu că o să-mi ridic "iovaniştii" în cap, dar asta este. Consider că atunci când lupţi pentru o idee în care crezi nu stai să te ascunzi de teama de reproşuri ci ţi-o asumi şi pledezi pentru ea.
Înainte de a da argumente vreau să spun ceva din punctul de vedere al unei surori. Sunt soră a doi băieţi minunaţi şi dacă unul dintre ei ar fi păţit aşa ceva...vă asigur că eu în locul Mihaelei aş fi fost un monstru pentru acest Iovan, pe care eu nu îl voi numi "domn" niciodată. Cred că nu ar mai fi putut în viaţa lui să pună mâna pe o armă, iar dacă ar fi facut-o nu ar mai fi avut cu ce trage că i-aş fi tăiat mâinile. Vă pare inuman ce scriu...probabil, dar este uşor să comentezi scuzele lamentabile a familie Iovan fără să priveşti măcar o dată în sufletul acelei femei care aşa cum a putut şi-a crescut fratele.
Ştiţi ce greu este să creşti un om şi să îşi ia altcineva dreptul să îl omoare? Fratele meu mijlociu la vârta de 8 ani a fost lovit la şcoală în cap cu o minge de baschet şi a făcut comoţie cerebrală. A stat 4 luni în spital şi a învăţat să umble din nou...nu mai avea echilibru, nu mai aude bine de atunci. are migrene foarte des,..., iar eu eram neputincioasă. Nu puteam decât să îl ajut alături de familia noastră să înveţe din nou să umble, să înveţe din nou să aibă încredere în copii, să înveţe să nu mai spună mereu: "nu merg jos că dacă merg poate acuma o să chiar mor". Şi să vă mai spun ceva...când am mers la şcoală să ne interesăm cine a fost am aflat că nu ni se spune pentru că este persoană influentă şi şcoala nu dorea probleme. Nici măcar bunul simţ să dea un telefon să vadă dacă fratele meu nu a murit (a fost la 5 minute de moarte) nu au avut părinţii acelui viitor Iovan! Nu i-am dat în judecată pentru că ne-a interesat mai mult ca fratele meu să îşi revină, iar pentru asta trebuia ca toată afecţiunea, atenţia şi timpul liber să i se acorde lui.
Apoi...ştiţi cum este să trăieşti într-o familie unde din cauza serviciului părinţii sunt mereu plecaţi, mereu prea ocupaţi să facă rost de bani, iar fraţii rămân să se crească şi să se educe unul pe altul? Ştiti ce înseamnă să te trezeşti noaptea urlând că ai visat că frăţiorul mai mic s-a suit pe balustrada de la balcon şi a căzut şi a murit??? Şi era doar un vis domnilor !!!
Să ştiţi că sunt o persoană realizată aproape pe toate planurile, am firma mea pentru că m-am săturat să lucrez pentru alţii care nu ştiu decât să exploateze şi să te trateze ca pe o cârpă în loc să îţi vadă valoarea intelectuală, valoarea ca persoană, valoarea ca şi angajat. Am intrat imediat după liceu fără nici o pregătire suplimentară la facultatea de drept şi am intrat la fără plată, iar în anul 3 am renunţat pentru că m-am săturat de ipocrizie, minciună, furt pe faţă şi oameni jegmăniţi pentru că vor dreptate. Momentan fac o facultate unde nu am lipsit la nici un curs, la nici un seminar, am obţinut o bursă de studii în Paris...într-un cuvânt îmi place ce fac.
Am scris toate acestea pentru că vreau să se ştie că nu sunt o persoană care scrie în necunoştinţă de cauză şi care ştie ce înseamnă să munceşti pentru banii şi pâinea ta.
Până în prezent am semnat zeci de petiţii pentru ca oamenii să aibă o viaţă mai bună, pentru ca mamele să aibă anumite drepturi, pentru ca bătrânii să nu mai ajungă să doarmă şi să mănânce prin tomberoane, pentru ca acei copii care nu ştiu ce îi aşteaptă după ce se nasc să se nască cu nişte drepturi. Toate acestea le fac pentru că îmi place să lupt pentru cauzele în care cred, pentru că m-am săturat de atâta "indolenţă sufletească" şi lipsă de acţiune a oamenilor şi pentru că vreau ca viitorii mei copii să trăiască mai bine, vreau să ştie că mama lor chiar dacă poate nu a reuşit să schimbe ceva, MĂCAR a încercat.
Am scris acestea deoarece vreau să spun că eu nu vreau ca copii mei să trăiască într-o societate care pune în mână arme oamenilor, înainte de a da legi sociale pentru ca hoţia să se reducă, pentru ca unii copii să aibă măcar şansa să aleagă între şcoală şi o viaţă ştearsă, pentru ca să nu mai existe atâţia copii fără nici o şansă, care să fie stigmaţi înainte de a se naşte.
Toată lumea condamnă hoţia...este foarte simplu. cel mai simplu este să tragi concluzia înainte de a cerceta cauzele.
Probabil mulţi spun că sunt utopică.., nu, nu sunt! Cum aş putea fi utopică într-o lume unde copii sunt aruncaţi fără regrete în tomberoane ca şi nişte pachete goale care nu au nimic de dat sau spus, ca şi când nu ar fi nişte suflete care să merite o şansă!?
Cum aş putea fi utopică într-o ţară unde oamenii preferă să ia şuturi în fund mereu de la cei care ne reprezintă...fără să tragă semnalul de alarmă, fără să ia atitudine...din contră...suntem serviţi cu "rahat" (scuzaţi expresia) pe tăvi de aur, iar noi după ce îl mâncăm mai zicem şi "mulţumesc"!!!
Cum să fiu utopică când românii sunt obişnuiţi mereu să arunce în faţă cuvinte grele şi doar apoi ajung să cugete la ceea ce au zis?s
Cum să fiu utopică când în ţara asta mereu se caută ţapi ispaşitori, iar oamenii sunt hăituiţi de taxe şi impozite fără să aibă drepturi reale pentru a supravieţui!?
Cum să fiu utopică când există atâţia copii abandonaţi care ne cerşesc măcar o privire, iar noi cântam melodii cu "iubiţi şi câinii vagabonţi" şi în ochii lor nici măcar nu ne uităm să le ştergem lacrimile!?
Cum să fiu utopică când sute, mii de bătrani sunt daţi afară din case pentru că nu îşi mai pot plăti cheltuielile după ce majoritatea din ei au muncit o viaţă întreaga pentru o pensie de nimic!?
Cum să fiu utopică când bogaţia şi luxul ne zâmbeşte pe la televizoare, când pentru ei legea nu există, când pentru ei crima este o normalitate, iar ţara moare de molima sărăciei, injustiţiei, a lipsei de cultură şi educaţie ... să nu mai vorbim de cea a nedreptăţii!?
Cum să fiu utopică când dacă vrei să rămâi în ţara asta pentru că o iubeşti şi chiar vrei să faci ceva pentru ea, pentru tine...statul român nu te ajută cu nimic, ba mai mult, iţi râde în faţă şi îţi dă la poveri de nu le poţi duce!?
Cum să fiu utopică când... am citit şi am auzit atâtea persoane care au spus despre Bogdan Iancu că e "hoţ", "tâlhar", etc...că şi ei dacă ar fi fost in locul lui Iovan l-ar fi omorât!?
Cum să fiu utopică când mi-e deja silă de cei care vorbesc de crimă ca şi de ceva normal...ca şi când noi oamenii am fi cu pedeapsa supremă, ca şi când noi am fi cu judecatul sufletelor, ca şi când noi am fi cei care sa hotărâm dacă cineva MERITĂ sau NU MERITĂ să trăiască !!!!
...Eu sunt de-a dreptul mâhnită şi tristă că într-o zi voi avea copii care să trăiască printre astfel de oameni, care uită regulile de bază: nu judeca, nu dori moartea altuia, nu fi rău, nu fura, nu ucide...da...ce vor avea de învăţat copii mei dintr-o astfel de societate???? CE???
Oameni buni înainte de a judeca pe cineva de ce fură...mai bine puneţi-vă în locul a zeci de mii de români care din cauză că îşi văd copii murind de foame sunt nevoiţi să înşele, să mintă, să fure...gândiţi-vă ce aţi face voi dacă copii voştri v-ar spune că nu au mâncare, iar angajatorul v-ar ţine pe posturi de probă cu săptămânile, cu lunile şi nu v-ar plăti, nu v-ar face o carte de muncă sau mai rău...nici nu s-ar osteni cineva să vă dea această şansă măcar.
Acuma imi veţi da replica...că încurajez hoţia...ce patetic ar suna şi îmi vine să şi zâmbesc..., nu o încurajez ci am luciditatea de a vedea cauzele nu efectele.
Câţi oare dintre cei care condamnă ştiu câţi oameni nu au nici măcar şansa unui loc de muncă, ce să mai vorbim de reabilitarea la locul de muncă sau în societate a unui fost condamnat?!
De obicei oamenii judecă, clasează şi uită să dea şanse, dar ştiu să se bucure ca şi copii când spun: "Vezi, am avut dreptate! Ăla iarăşi a juns după gratii!"...cum să nu ajungă când în afara altor persoane de teapa lor ceilalţi nu le dau şanse???
Oamenii au impresia că ei le ştiu pe toate, iar ceilalţi sunt doar.."restul", da..si astfel acest "restul" care poate din diverse motive au facut o greşeală în viaţă nu mai au nici măcar şansa unei reabilitări umane, ce să mai vorbim de altfel de reabilitări? Parcă am fi D-zeu şi îi judecăm şi îi stigmăm pe veci cu neâncredere şi lipsă de respect.
Înainte de a judeca atât de aspru pe alţii eu spun ca fiecare să se gândească ce au făcut pentru ca această societate să fie mai bună? Câţi copii părăsiţi au ajutat, câţi cerşetori au luat acasă măcar o dată sa le dea o ciorbă caldă, de câte ori au cerut o viaţă mai bună, legi sociale pentru cei care oricum nu beneficiază de nimic?
Avem o ţară care deja este bolnavă de sărăcie, de cerşetori, de copii abandonaţi, de bătrâni fără case, de tineri fără şanse, de legi neaplicate obiectiv, de corupţie...oare nici măcar bunul simţ, valorile primordiale din Biblie şi spiritul curat nu ne-a mai rămas?
Oare chiar atât de răi să fim, încât să ne proclamăm popor creştin, dar defapt majoritatea sunt nişte criminali în haine de "pioşi"?

Sunt de părere ca hoţii, tâlharii,infractorii în general...să fie prinşi, să fie pedepsiţi prin metodele legale care stau la dispoziţia oricărui stat de drept, dar sunt total împotriva CRIMEI.
Sunt de acord să ne fie teama şi să fim suspiciosi cu un recidivist, dar nu sunt de acord să nu i se dea şansa unei reabilitari şi să fie tratat tot restul vieţii ca un infractor. Asta ne face la fel de vinovaţi de viitoarele lui acţiuni imorale ca şi pe el !!!
Sunt de acord că se întamplă ca atunci când dă cineva buzna peste noi în casă să încercăm să ne apăram fiinţele dragi, dar nu sunt de acord ca prima chestie care îmi trece prin minte să fie..."îl omor", asta mă transformă într-un criminal care premeditează.
Nu ştiu ce să mai spun...pentru că sunt plină de dezgust şi am obosit să văd atâta răutate în oameni, dar ceea ce i s-a întamplat lui Bogdan este regretabil şi sunt în totalitate de acord cu poziţia surorii sale Mihaela, pe care eu o imbratisez cu mare drag şi respect,îi doresc să aibă în viitor parte de multă fericire şi îî doresc ca D-zeu să îi dea puterea să treacă peste toate acestea şi să poată să îşi plângă fratele în linişte
Acuma oameni buni...dacă Bogdan hoţ, tâlhar, şi ce ştiu eu cum a mai fost numit...eu cred că D-zeu l-a judecat deja şi a hotărât dacă a fost un om bun sau rău, dacă meritat iertat sau nu , dar pentru acest Iovan ... mie personal mi-e milă şi chiar dacă într-un fel îi port pică în sufletul meu, m-am rugat pentru el, m-am rugat să îi dea D+zeu tăria să se uite în sufletul lui şi să ia decizia corectă.


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca

Am insa cateva nelamuriri:
1. cine avea 6 ani? Ea – fata sau ea – povestea?
Daca fata avea 6 ani, inseamna ca era foarte precoce (daca el, eroul-povestitor, a purtat asemenea discutii cu ea) si sa stie si despre serotonina nu e ,,prea mult.” Dar nici obligatoriu. Mai are timp, desi…(alt lucru interesant): copila stie deja ca viata e ,,atat de scurta” (poate i-a auzit pe cei mari plangandu-se…), dar, cu toate ca demonstreaza matematic nedemonstrabilul (ca Mosului ii e indeajuns o noapte pentru a imparti daruri”…(tuturor copiilor din lume care au fost cuminti, probabil), da semne ca nu va fi chiar atat de tare la cifre, pentru ca spune cu propria-i gurita: ,,pierdem jumatate din ea dormind?”, de parca ziua-lumina (oficial 16 ore) ar fi egala cu cea rezervata somnului (medical, 8 ore). Presupunem ca fetita de 6 ani doarme mai mult (12 cu...12 ?), pentru ca, daca se culca la ore atat de tarzii pentru un copil, fie el si precocs, (,,ceasul a batut a doua oara dupa miezul noptii”), nu se mai poate trezi, ca tot copiletu, cu noaptea-n cap, ci recupereaza posibilele lacune de serotonina printr-un somn prelungit (sa zicem, pana la orele 12 ale amiezii). Pentru ca un copil, oricat de fletz, nu sta intre perne pana la 2 dupa-masa si un parinte, oricat de indulgent, nu-l lasa sa-si faca, de la 6 ani, un asemenea program distructiv.
Un alt semn de precocitate e ca fetisoara de 6 ani invita barbati maturi la cina ( dupa cum scrie, povestitorul pare a avea 'cel putin' 16 ani); insa, avand in vedere ca mama ,, grijulie”era prin preajma, nu se poate banui ca discutiile celor doi ar fi depasit sferele bunei-cuviinte.
Acel ,,povestea noastra s-a’ncheiat” ne duce cu gandul ca eroul ar fi un spiridus, nu atat legandu-ne de subiectele de discutie ale celor doi, cat pentru ca, oricat de dubioasa ar fi lumea in care traim, ne vine greu a crede ca o mama grijulie isi lasa copilul la ore tarzii din noapte, cu un barbat de peste 16 ani, sa se aprinda in discutii filosofico-stiintifice prelungite in demonstratii…
Cu o seara inainte…inainte de ce? (e cam confuz). Cititorii pot sa vrea sa stie mai multe, daca folosesti stilul asta misterios. Ideea 1…suspans…alta idee…explicarea ideii 1 – ar fi o metoda buna de a captiva cititorul. Asta pentru ca se vede ca nu-i de colo ce si cum scrii…

Il pandeam sa vina dar adormeam totdeauna inainte. Locul de depozitare a darurilor era in fatza sobei pe o masa pregatita special langa pom. Ma fura somnul de caldura, de grija - daca nu vine, daca am fost prea obraznica - si ma culcam sub masa tot sa-l vad. Invariabil ma trezeam inaintea tuturor si schimbam darurile. De obicei fratii mei (in numar de 2 si mai mici) primeau masini care erau arestate imediat de subsemnata. Puneam in loc papusa, din portia mea de ciocolata si banana. Ascundeam bine masinile sa nu le afle nimeni si sa nu se stie ca mie mi-a adus mai mult. "Cum dumnezeu a aflat tata ca am luat eu masinile? M-a luat la fix! Oare i-a spus mosu?" Nu aveam ce sa fac, le dadeam inapoi... Ramaneam si fara ciocolata...
Cand batea "moshul" la geam tata ne lua in carca sa-l vedem... Vedeam un fes rosu si o barba alba trecand in fuga pe sub corcodushul din curte. Daca as fi stiut ca e vecinu la care se ducea si tata, "la schimb", ce-as mai fi avut grija de geamurile lui... Cand a murit vecinu a ramas nea Traian dresoru'... N-am vazut asa om: orice catel de pe strada, cel mai prost, el reusea sa-l dreseze... Se scula dimineata cu noaptea in cap: "hai Mutzulache, hai tata..." Repeta chestia asta de mii de ori pe zi... Ne era frica de el. Era Mosh Craciun pentru totzi copiii din vecini. Il cinstea tata ca era sarac nea Traian si avea o nevasta urataaaaa rau, o chema Sila...
Copilarie...

Poveste (de pe net):
"A fost odata un baiat, care la varsta de 20 de ani si-a propus sa schimbe lumea. A zis ca este in stare sa faca lumea mai buna, toleranta si plina de veselie… Chiar de a doua zi a inceput sa trudeasca cu mare tragere de inima. A muncit si a facut tot ce i-a stat in puteri, iar munca depusa de el a fost cu adevarat titanica, el trezindu-se cu noaptea in cap si ajungand seara frant de oboseala… Cand a implinit 40 de ani, fiind mult mai obosit si mai putin optimist, baiatul nostru, care era acum un barbat in toata firea a zis ca nu mai are suficient timp pentru a schimba intreaga lume si ca este mult mai bine sa se rezume la tara in care traia. Si a inceput iar… aceiasi munca… zile istovitoare de dimineata pana seara… munca si munca… Timpul trecea… indiferent de rezultatele muncii lui … si astfel a ajuns baiatul de alta data sa fie un barbat de 60 de ani… Nu stim cu exactitate care era speranta de viata in tara de unde era barbatul respectiv, insa el… disperat fiind de rezultatele muncii lui de o viata, care, sincer sa fim, erau absolut nesemnificative si-a zis cam asa: „Nu… nu mai am timp pentru toata tara, este prea mult de facut si prea putin timp mi-a mai ramas…. Ma voi rezuma doar la localitate in care traiesc… caci nu sunt foarte multi locuitori… doar 5.000 si cu siguranta voi reusi… ” Au trecut anii si ca orice om a ajuns si baiatul nostru de alta data pe patul de moarte. Si-a chemat rudele si le-a spus urmatorul lucru: „Ani de zile am muncit sa schimb lumea in care traim, ani de zile m-am chinuit sa transform tara in care m-am nascut, am ajuns sa muncesc zi de zi pentru a schimba localitatea asta mica… insa nu am reusit… am vazut si am invatat multe lucruri de-a lungul vietii mele… nu am realizat decat acum, cand este mult prea tarziu… Am inteles ca lumea ne este data de la Dumnezeu si formata de noi, cu viziunile noastre, dorintele fiecaruia de a se afirma, razboaiele pe care tot noi le cream si le sustinem, toate acestea trebuie sa le primim ca atare…. Ce nu am inteles eu, este ca in loc sa-mi irosesc viata incercand sa schimb lumea, trebuia sa incep cu a ma schimba pe mine, cu a ma face sa pot accepta lumea asa cum este ea…”

bre, io dorm si cand sunt treaza, daramite cand nu :))

de trezit ma trezi mai devreme... dar se mai spala omu, mai mananca, mai se-mbraca, mai raspunde la un email colea :))

ce faci scandal cu noaptea-n cap? :))

haidi, la munca nu la-ntins mana, c-ai vazut ce patii ala de tot dadu din mana :)))

pufulete inca doarme... si carbunel cica "da tata'l meu cine e?" s-a trezit cu noaptea-n cap si cu intrebarea-n gand... cica o sa-l intrebe ailalti puisori, in parcul de joaca :)))

am imbulinat-o, ca nu stiu nici io, ce sa-i spun copchilului? :)))

Am urcat scara ingusta fara pantofi,ca sa nu facem nici ce-l mai mic zgomot.Traian era mult mai inalt ca mine,se desirase si mergea incet,parca era o pisica.Sub pasii mei scara a scartait putin,m-am oprit o data cu respiratia.Sandor era singur in casa,dormea cu fata in sus,facu'se burta cat un butoi si sforaia ca un capcaun.Duhnea a tuica de pruna.Eu l-am lovit cu o bucata de lemn in moalele capului.Traian ,la legat cu o sfoara de maini si de picioare de barele de la pat.In gura i-am bagat hirtie higienica ca sa nu tipe.Cu un cutit mare de taiat porcii,l-am crestat putin la nas.Urla infundat ,i-am mai scos putin din hartie ca sa nu se sufoce.A inceput sa vorbeasca.Ce v-am facut copilasilor,ce vreti de la mine?Nu v-am facut nici-un rau!Ba,fu... mortii matii,banii,repede!.Unde sant banii? Te facem bucatele si punem si ceva sare pe tine.Traian la mai pocnit de cate ori cu un baston gasit langa noptiera.A fàcut semne cu capul spre masa din mijlocul camerei,care era asezata pe un covor taranesc din lànà.M-am repezit cu viteza si-am dat masa si covorul la o parte.O scandura era mai mica decat celelalte, in acel loc in placile din parchet am descoperit ascunzatoarea.Acolo era ascunzatoarea ,acolo erau si banii nostrii pe care Sandor ai stranse-se de pe spinarea nostra si de la Covrigel!Intr-o legatura de cearceaf,murdar si mancat de molii,erau banii, in bilete de 100 de lei cu capul lui Tudor Vladimirescu,monezi de aur,un pistol cu o cutie de gloante de 9 mm.Erau atat de multi bani,incat de-abia au incaput intr-o valiza gasita deasupra unui dulap de imbracaminte!Eu l-am mai lovit de cateva ori in burta cu o coada de matura.Traian a vrut sa-l omoare cu cutitul de taiat porci de la bucatarie.Lasa-l Traiane!Dumnezeu o sa-l pedepseasca .Da bà Cornele!,da tu,ai uitat de Covrigel?L-am apucat de brat si l-am rugat sa plecam imediat.Sandor incepuse sa se zvarcoleasca si sa dea din picioare,curgea sange din el si horcaia ca un porc.Noaptea era calda si pasatoare,incepuse sa se lumineze de ziua.Am alunecat ca niste serpi pe scara,tinand cu putere de manerul valizei din piele.Traian a rupt tacerea la capatul scarii.A sughitat si-a tras cateva parturi,s-a scuzat.De vere asa e cand mananc fasole,parca sant mitraliera!!!)Adevarul este ca golise in viteza o conserva de fasole, pe care-o ochise de la intrare in bucatarie.Conserva era pregatita pentru Sandor sa fie servita la prima ora de-dimineata.De-asupra capului unde dormea,atarnau salamuri,carnati si slana afumatà,toate agatate cu sforicele si care cadeau exact de-asupra capului unde dormea.Cand se trezea uneori noaptea,taia cate-o bucata si-o inghitea aproape fara s-o mestece ,apoi adormea din nou.Se luminase si ne era teama sa nu ne prinda militia prin gara.Am tras valiza dupa mine cu ajutorul unei sfori si-am urcat in podul cinematografului,care era o cladire veche si cunosteam fiecare caramida.Rula filmul"Unora le place jazzul"am ascuns valiza si-am coborat in sala pe scara de serviciu, care venea pana langa balcon.In sala am cumparat de la o tiganca florice de porumb si seminte sarate.

...apoi, nice cafea n-am baut, sa ma pot trezi la realitate, pesemne ca mai visez, e inca dimineata cu noaptea`n cap, de:)

Stăteam la rînd pentru o sticlă de lapte cu capac de aluminiu sau pentru un pachet de unt în plus. Pentru mine era o distracţie.


imi amintesc ca m-am dus o data la 5 jumate cu sacosa, sa 'prin rand' si deja erau cam la vreo zece mosi la coada.
ma-ndoiesc ca te trezea maica-ta cu noaptea-n cap, ca sa te ia la coada la lapte.

Trebuia sa-l fac mai labartat,n-am fost prea explicit.Am incercat sa impartasesc patania unui amic.Plecat cu noaptea in cap de acasa ii da telefon sotiei de la serviciu ca intarzie (isi uitase celularul acasa) ,colac peste pupaza se incurca cu colegii chiar si la cateva pahare in plus. Ajunge acasa in zori,dar izbeste usa de la baie trezindu-si sotia.Cand deschide usa ,sotia il surprinde dezbracandu-se si-l intreaba la ce ora a sosit ?Dandu-si seama ca ea nu stie cand a venit ii spune ca se imbraca pentru a ajunge mai devreme la serviciu.A scapat usor ca-l manca nevasta-sa cu fulgi cu tot.:)

http://www.diaconescuradu.com/ghetarul-pana-tabara-1

"Trezirea e din nou matinala, asa cum se cuvine unui start alpin, chiar daca in mod normal nu ar fi nevoie de asa ceva. Practic e important ca intre tabara 1 si tabara 2 sa urci sau sa cobori devreme, de dimineata, din cauza caderilor de pietre si a avalanselor de pe ghetar.

Iar cum intre tabara de baza si tabara 1 sunt cam 2-4 ore majoritatea prefera sa plece dupa-masa pentru a nu se trezi a doua zi extrem de dimineata. Cealalta varianta e sa pleci cu noaptea in cap si sa urci direct pana in tabara 2, plan pe care il am si eu in cap in dimineata asta.

Totusi plecarea nu a fost suficient de matinala si am reusit sa o iau din loc abia pe la 5, si dupa ce ratacesc putin traseul si momaile pierzand aproape o ora imediat dupa tabara de baza, imi dau seama ca nu sunt deloc realiste planurile de a ajunge pana in tabara 2 astazi.

Domolind un pic ritmul reusesc sa ajung pe drumul cel bun si incercand sa urmez pasii rusilor si a cehilor din ziua de dinainte incerc sa vad pe unde trebuie sa traversez imensul si platul ghetar Ilnichek. Singura problema e in schimb ca seara si noaptea a nins si urmele sunt aprope complet acoperite, impreuna cu crevasele ce brazdeaza ghetarul in diferite locuri.

Problema o descopar brusc si fara avertisment, cand urmand pasii stersi la un moment dat intru pana la brau in zapada intr-o crevasa destul de ingusta. Reusesc sa ma extrag si trecand peste sentimentul deloc placut de a calca in gol imi dau seama ca trebuie sa merg cu mai mult atentie la urmele sterse din seara precedenta.

Ghetarii sunt cam singurul pericol obiectiv pe care nu prea am cum sa-l evit si singura modalitate in care pot sa-l reduc e sa merg dupa urme, dar iata ca uneori urmele se pot sterge in cateva ore.

Experienta cu calcatul in gol se mai repeta de cateva ori pana cand ajung pe morena din stanga ghetarului. Intr-unul din momente intru cu piciorul drept pana la brau intr-o ciorofleasca care imi uda si pantalonii si una din ghetele de plastic. Macar acum stiu ce preocupari o sa am mai ales daca ajung devreme in tabara 1: uscatul plasticilor care nu izoleaza deloc termic atunci cand sunt uzi.

Lumina e in schimb geniala iar toti muntii si stancile din jur arata intr-un mare fel tapetati cu cei 20 de centimetri de zapada cazuti in noaptea precedenta. Iar ghetarul care in mod normal e murdar de pamant, nisip si pietre e de un alb imaculat acum.

Pana la urma ajuns pe morena lucrurile devin mult mai simple si ajung in curand in tabara 1 in acelasi timp cu rusii si cehii care tocmai coborau de pe ghetar. Planul e ca maine dimineata pe la 4 sa urcam cu totii pana in tabara 2.

Singura problema e ca e abia ora 9 si e mult timp de pierdut pana cand vine timpul pentru somn, in caldura nimicitoare a soarelui. Soarele e reflectat din toate directiile si dupa 10 devine sinucidere sa stai afara, asa ca toti cautam umbra si iesim din corturi abia dupa 3-4 cand se mai domoleste caldura soarelui.

Partea buna e ca fiind inca destul de jos, la 4300 de metri inca sunt bolovani ce merg folositi pentru ancorarea cortului iar pe langa ghetar inca se mai scurg paraiase de unde poti lua apa pentru gatit. Si totusi combinatia asta de 4 ore de efort urmate de mule ore de lancezeala mi se pare un pic ciudata, mai ales dupa atatea luni in care zilele au fost intotdeauna pline."

In fiecare an in August... La inceput sculatul cu noaptea in cap (ai mei, ca eu nu dormem deloc...) ca trebuia sa plecam pe la 1-2 ca altefel prindeam coada prea mare la bac.....
Oprit la marginea soselei pentru a minca pepene rosu.... furat cite o floarea soarelui pe care o rupeam toti in bucati si rontaiam tot drumul.... Ajuns... Lumea deja instalata umbla pe strada in costum de baie, cu colace in mina... La hotel nerabdarea si sentimentul ca dureaza o eternitate pina ai mei iau cheia in timp ce ceilalti forfotesc pe hol cu nisipul inca lipit pe glezne... Hotel Amfiteatru....Unde am stat ani si ani la rind. Primul lucru care imi dadea o senzatie de bucurie unica (n-am mai trait-o decit atunci cind m-am intors in tara) era cind intram in hotel si cercurile mari de sticla galbuie din care erau facute candelabrele se miscau din cauza curentului produs de cele doua usi deschise si produceau un sunet la fel de unic.....
Micul dejun... sunetul linguritelor amestecind zaharul in ceai....
Bazarul din Neptun.... Discoteca Top.....Tristetea din ultima zi care venea totdeauna mult prea repede....

Am dat intamplator iar peste mesajul meu si dupa ce l-am citit cu ochi critic am ajuns la concluzia urmatoare:

- persoana care l-a scris face pe desteapta,
- citeste doar "Dilema Veche" si se uita doar la posturi tv mai destepte,
- crede despre gloata ca au vieti gri, banale si anoste,
- crede despre cafegii ca nu citesc carti deci nu s-au catadicsit sa-ti raspunda la subiectul despre carti,
- crede ca masele sunt neluminate...da' ne da oarecum de inteles ca ea e,
- crede ca cei care prefera telenovelele sunt handicapati mintali, etc. etc.

Asta se intampla cand omul (eu, in cazul asta) scrie asa...ca sa se afle in treaba. In loc sa fiu atenta la ce scriu si sa scriu scurt si concis...am inceput sa bat campii si scriind mult...omul incepe sa scrie si prostii (daca are mintea plecata cu sorcova). D-aia revin cu niste chestii la subiect si nu aberatii de doi lei (recunosc!):

Uite ce mi-ar placea cu adevarat sa vad la tv:

Niste emisiuni documentare, gen reportaj, scurte de aproximativ 15 minute cu subiecte de genul:
- viata unui arhivar dintr-un oras din Romania, cum s-a decis sa fie arhivar, de ce ii plac cartile, cum decurge o zi normala din viata lui, cum mananca cu familia acasa la pranz, cum nevasta uda florile, etc....de genul asta, adica universul arhivarului obisnuit. Ar fi extrem de interesant.

Sau:
- viata unui pescar din delta, cum se scoala el cu noaptea in cap si se duce pe balta, cum ii aduce nevasta bocceaua cu mancare la pranz, viata lui acasa, pe langa gospodarie, copii, cainele, birtul din sat, etc.

Sau:
- viata unui elev de liceu, absolut obisnuit, o zi din viata lui la scoala si acasa, aspiratii, hobby-uri, parintii, prietenii, iubita, universul lui, etc.

Am vazut ceva de genul asta o singura data la nemti (reportaj) si mi-a placut extraordinar de mult. Am mai vazut si la francezi ceva in tema (viata unui brutar italian intr-un sat uitat de lume, extrem de pitoresc locul si oamenii).

S-ar putea scrie si la ziar lucruri de tipul asta, ceva de genul interviu-reportaj scris despre oameni obisnuiti si vietile lor mai speciale. Pe mine m-au fascinat documentarele respective, dovada ca le-am tinut minte.

Ei, ce zici de idei, tie nu ti-ar placea sa vezi asa ceva?