comentarii

a sta la indoiala putina


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Alice - de athos la: 16/12/2003 08:08:44
(la: Hartia aurie de impachetat)
il asteptam si pe celalalt,ce mai stai la indoiala?
tot nimeni... - de Cri Cri la: 06/08/2007 19:14:50 Modificat la: 06/08/2007 19:39:08
(la: exercitiu de imaginatie pt instinctul matern)
...o sa ma pupe, dar nu-i bai.
Greu sa ma transpun, ca nu ma vad nicicum in situatia, dar cum se spune, "you never know".
Reamintesc si ce-am mai zis pe alte confe: daca ar sta in puterea mea, as impiedica pe cei cu boli incurabile sau/si handicapuri congenitale sa procreeze. Adaugand la ipoteza ta aceasta, precum si ideea mea ca instinctul matern apare in timpul sarcinii in legatura cu viitoarea existentza a copilului, si nu a unuia anume, incerc sa raspund.

As rasturna cerul si pamantul pana l-as gasi pe al meu, pe care, fara indoiala, l-as obtine pe cale legala, date fiind testele ADN. Si asta cat mai devreme. Daca mi-ar veni ideea sa fac primele teste (ca nush`ce banuieli m-ar zgandari) abia peste cativa ani, nu le-as face.
Perspectivele sunt mai multe:
a. fac testul imediat, gasesc copilul, fara indoiala il pot obtine
a.1.schimbul se face-n-as sta la indoiala si ar fi cel mai fericit caz, in opinia mea.
a.2.ceilalti nu vor schimb, nu vor nici unul dintre copii dealtfel. Ii cresc pe amandoi, cu sigurantza. Dar... ca ar fi dragoste sau doar mila pentru unul din ei, mi-e greu sa ma pronunt. Diferentze in sens material nu ar fi, insa nu stiu daca nu s-ar simti in atitudine. Fiind insa, eu, mai aspra si mai exigenta cu cei pe care ii iubesc decat cu ceilalti, s-ar putea ca diferentza sa se simta taman invers.
b. fac testul, copilul e al altora, dar un copil al meu nu exista. Fie embrionul n-a fost viabil, fie a murit la nastere sau de "moarte subita" dupa (stiu ca sunt frecvente cazurile si nu-i vina nimanui).
b.1 daca ei il vor, il dau.
b.2 daca nu-l vor, il cresc eu. Cum ziceam si mai sus, insa, cred ca mila si datoria morala pentru faptul ca am dat pamantului o viata pe care nu copilul a cerut-o, ar fi motorul acestei actiuni. De unde nu rezulta ca n-as putea ajunge sa-l iubesc, fiindu-i alaturi zi de zi. Nu cred in control asupra iubirii, indiferent de natura acesteia; asa cum e posibil sa nu ne iubim copiii naturali (sau nu pe toti la fel), parintii sau rudele, la fel de posibil e sa iubim pe oricine, indiferent daca ne leaga sau nu "sangele", chiar daca, rational judecand, "nu ar trebui". Egalitate de sanse, as spune.
c.trec anii, eu renunt sa mai fac testul, cum spuneam, insa ceilalti il fac si-si revendica odrasla. In acest caz, copiii ar reveni fiecare la familia sa, inevitabil, insa, cum a spus anisia parca, cel mai convenabil aranjament consider ca ar fi cel in care ambele familii ar locui in apropiere, s-ar vizita, etc. Asta as incerca. Daca n-as gasi intelegere de cealalta parte, deja n-ar mai fi ceva ce ar sta in mainile mele.
Bun, acum... variantele cu "dot 2" sunt mai ipotetice decat ipoteticul ca sa zic asa, fiindca parintii care nu vor copii nu prea au cum ajunge sa solicite fertilizare "in vitro", costisitoare pe deasupra.

Revin, concluziv:
nu reneg copilul altcuiva, dar il prefer pe-al meu. Si fac schimbul fara a sta pe ganduri.

Iar revin: nu jur ca n-as face testul si daca ar fi mare copilul... depinde cat de mare, depinde cat ma "racaie" banuielile... firea umana e imprevizibila :)))

A treia oara (cred ca "si gata") revin. Sper ca nu esti inca pe-aici: instinctul matern e o chestie, dragostea materna e alta. Se pot amandoua, se poate una fara alta, se poate niciuna ;)
#224652 (raspuns la: #224636) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stai linistita Pisicutzo... : - de Daniel Racovitan la: 13/11/2003 08:34:57
(la: Per total)
Stai linistita Pisicutzo... :)
"Lunetistii" de treaba vor ramane de treaba iar trolii vor ramane de carutza. Stai numa' nitel ca se aranjeaza toate. Tu scrie in continuare ca scrii bine :)
n-am reusit sa raspund la intrebarea asta - de zabriski la: 15/01/2004 14:27:50
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Am sesizat demult o usoara indulgenta a unora dintre cei care au plecat fata de noi, cei ramasi. Daniel Racovitan, in comentariul lui, are trei paragrafe de circumstante atenuante si pe toate trei le incheie cu “nu sunt de condamnat”. In unul dintre ele vorbeste de comoditate - “e mai simplu sa stai la mamica acasa si sa mananci cartofi prajiti cu salata” decat sa-ti iei inima-n dinti si sa pleci. E drept si asta.

Personal, nu ma deranjeaza cei care ma judeca, gandind ca a ramane in Romania e o greseala fundamentala. Eu cred doar ca e o optiune strict personala care nu ar trebui judecata - la fel ca si aceea de a pleca. Fara indoiala ca in multe cazuri, la cei care raman e vorba de comoditate, de frica, de fel si fel de inertii. De asemenea, fara nici o indoiala, a pleca e fara discutie un act de curaj - as zice unul temerar, chiar. Intotdeauna i-am admirat pe cei care si-au gasit loc intr-o lume straina cu degetul pe harta si cu dictionarul in mana, invatand umiliti, la 30 de ani, cum se umbla cu cardul sau cum se trage apa la WC, strangand din dinti si castigand, cu truda multa, respectul celor din jur.

Eu n-am ramas, cum zice Radu Herjeu despre unii romani, pentru ca m-ar interesa mai mult “binele societatii decat de numarul masinilor pe care si-l pot permite”. Or fi si unii care raman din patriotism, desi ma indoiesc - patriotismul lor are probabil fel de fel de reprezentari concrete. Ar fi, in ce ma priveste, o ipocrizie sa-i dau cu “binele societatii” si mi se pare, de altfel, ca schema care opune binele societatii (adica o chestie profund morala si inaltatoare, vezi bine) materialismului si consumerismului (plec sa traiesc mai bine, ma doare undeva de patrie) e cel putin la fel de artificiala si de nenuantata ca si cea care-i opune pe toti cei care pleaca (curajosii) tuturor celor care raman (lasii si nevrednicii).

M-am saturat si eu de toate mizeriile pe care Romania ni le serveste, de la gunoiul de pe strada pana la functionarii publici nesimtiti, de politica asta infecta, de multe altele - dar nu pentru binele societatii am ramas, asta e sigur.

E greu de spus de ce am ramas, totusi, in cateva cuvinte. Meseria mea e legata de limba romana, de exemplu. Am parinti aici. Am prieteni care-mi umplu viata si fara de care nu mi-ar fi asa bine. Am si prieteni care au plecat si-mi tot scriu mail-uri: unii sunt multumiti si fericiti si-si adora patriile adoptive, altii scriu mesaje sentimentale, de dor si jale, vorbind de-o Romanie idilica, cu oameni vrednici si prietenosi, nu ca occidentalii imputiti care n-au suflet, bla, bla. De obicei, acestia din urma vin in vacanta la neamuri si pleaca inapoi impuscati - si-au luat doza de Romanie, le ajunge macar un an, dupa care incep din nou sa lacrimeze. Dintre prietenii care-au plecat, unii s-au intors. Am de exemplu un prieten care a stat in Statele Unite 3 ani, a muncit cu acte in regula in publicitate, castiga 3000 de dolari net “pentru inceput”, si s-a intors, cu tot cu nevasta. Poate pleca oricand inapoi, dar ezita. Inca nu l-am intrebat de ce, - mi se pare ca am inteles, oarecum.

Nu stiu de ce nu plec, de fapt. Cred ca pentru ca nu-mi doresc asta. Unii isi doresc, au curaj si pleaca. Unii isi doresc, dar n-au curaj, nu-s calificati, etc. si raman. Si mai sunt o categorie, din care cred ca fac si eu parte, care sunt instruiti, s-ar descurca, dar nu-si doresc - si astia raman. Inca mai am, de exemplu, viza de Statele Unite pe pasaport - expira in 2008. N-am obligatii, copii etc., nu ma sperie chiar asa greutatile, foame am facut - n-ar fi nimic nou - despre Romania n-am o parere prea buna, si totusi nu plec. Nu e vorba nici de comoditate, nici de lasitate. Nici de resemnare mioritica - una dintre putinele si jalnicele noastre contributii la spiritualitatea omenirii. Bani de-un avion si de trait o vreme as gasi - vand casa si o iau de la capat, la urma-urmei.

Nu cred, de fapt, ca-mi doresc sa traiesc in alta parte - nu trebuie sa intelegeti insa ca mor de dragul Romaniei, nici pe departe. Mi-a placut pe unde-am fost - si in Europa, si in America. M-am simtit bine. Fac parte dintre cei care n-au fost socati la revenirea in Romania - probabil pentru ca n-am uitat nici o clipa cum e, de fapt, tara asta - cat de insuportabila si de nedigerabila poate fi, de cele mai multe ori. Ce caraghiosi putem fi, cateodata! Ce stupizi si ridicoli sunt reporterii care prind cate-un strain venit cu cine stie ce treaba si-l intreaba repejor: “Ce parere aveti de Romania?“. Ce complex specific romanesc, de om trait in fundul unui catun, care vede vreun trecator pe bicicleta si-l intreaba fuga-fuga ce parere are de satul lui! Ii place? Si daca ii place, ce anume ii place? Si din toate lucrurile care-i plac, ce anume ii place cel mai mult si mai mult? Nu-i asa ca oamenii sunt ospitalieri? Ca branza e buna? Ca cerul e albastru? Ca padurile, raurile, dealurile, florile si toate bunatatile din jur sunt nemaipomenit de frumoase, ca nicaieri in lume?

Ei, si cu toate astea stau aici, in tara asta necajita, proasta si ticaloasa, care e ca un sat din care cei rasariti pleaca sa invete carte la oras si nu se mai intorc niciodata. Sau se intorc cu pantofi de lac si costum bine croit si privesc cu duiosie casa parinteasca, intrebandu-se de ce oare acum li se pare asa de mititica si inghesuita.

E oare de condamnat? Daca voi credeti ca e, atunci condamnati-ma. Nu-i nici o suparare. E optiunea mea si, asa inexplicabila cum va poate parea, mi-o asum. Poate o sa mi-o schimb - nici asta nu-i exclus, catusi de putin. As vrea sa-mi doresc si eu, asa cum v-ati dorit voi, sa plecati - mi-ar fi mai simplu sau, oricum, mai limpede.

Daca mi-ar sta in putere, i-as pune intrebarea cu plecatul lui Andrei Plesu, de exemplu. Eu nu plec pentru ca nu mi-e clar pe ce lume traiesc. Altii ca nu stiu sa faca nimic folositor. Altii ca se tem de esec, ca au parinti bolnavi, ca n-au putere s-o ia de la capat. Dar de ce nu pleaca unul ca Andrei Plesu? L-ar primi, fara nici o indoiala, orice universitate occidentala. Vorbeste limbi straine de-i da pe spate pe nativi. Are de toate: e destept, instruit, are farmec, har, tot ce-i trebuie.

Noi suntem niste oameni obisnuiti, cu micile noastre meschinarii si neputinte. Dar desteptii nostri, ei de ce nu pleaca? De ce stau si inghit porcarii, intr-o cultura marginala, si-si consuma nervii urmarind la TV panaramele agramate care le fac legi si lor, putinii romani care-ar face senzatie prin Europa?
Arta americana si cea europeana - de Florin Firimita la: 27/01/2004 15:45:24
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Andre Malraux spunea ca “secolul 21 va fi un secol religios sau nu va fi deloc”. Cred, intr-un fel, de o astfel de infuzie are nevoie arta contemporana, americana si europeana. Nu ma refer la o infuzie religioasa, mai mult la un nou “ism” de calibrul impresionismului sau cubismului, care se lasa asteptat.
Pe ambele continente lucreaza artisti extraordinary, seriosi. Din pacate, noul “ism” este comercialismul. Astazi, arta nu mai poate fi separata de comert. Statele Unite au dat tonul acestei tendinte, si nu putem decit spera, naiv poate, ca Europa nu se straduie sa imprumute acest ton. Lumea artistica nu ar trebui sa aiba artistul ca punct focal. Europeanul Salvador Dali a descoperit si exploatat acest lucru, dar arta lui a avut de suferit dupa ce s-a lasat sedus de atotputernicul dolar. Ca urmare, avem si astazi o situatie artificiala care creeaza superstaruri peste noapte, cu o longevitate e indoielnica. Un bun exemplu a relatiei dintre artist si piata este ceea ce s-a intimplat in anii ’80 aici, cind unii pictori au ajuns milionari peste noapte. Douazeci de ani mai tirziu, valoarea lucrarilor a scazut considerabil, si ei incearca sa diminueze dezamagirile colectionarilor care si-au cheltuit averile pe picturi interesante, dar departe de a fi capodopere. Cind, acum cincizeci de ani, Picasso era adulat, avea pe ce sa se bazeze, avea o opera care ii justifica, sau scuza cumva slabiciunile caracterului. Secolul 20 a fost un secol bolnav, in care politicul a dominat poeticul. Secolul 20, in special in cea de-a doua jumatate, a fost violat de prea multe ori ca sa mai aiba loc sau timp pentru experiente artistice relevante. Experientele esentiale s-au intimplat pe scena istoriei si nu pe pinzele artistilor. Dezamagirea, ratarea, cinismul au pus arta in pozitia primejdioasa de a servi politica. Totodata, cultura “pura” nu este (a fost vreodata) posibila. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Europa sedusa de Picasso a obosit. America a prins momentul prielnic si a reusit sa mute centrul artistic al lumii de la Paris la New York. Din pacate, multi artisti europeni de valoare care s-au mutat la New York n-au putut sa supravietuiasca. Cind Jackson Pollock a aparut pe scena artistica americana, Marcel Duchamp sau Max Beckmann nu mai aveau nimic de spus.

O caracteristica a artei americane contemporane este ruptura cu traditia. Toate marile miscari artistice au aparut ca un raspuns la miscarile care le-au precedat. Impresionismul a “salvat” artistul din atmosfera prafuita a atelierului. Postmodernismul s-a sprijinit pe “furt,” pe “imprumutat.” Poate ca pentru prima oara am avut o miscare artistica (destul de haotica, multi au crezut, si fara un a-priori program pentru a intra in panteonul istoriei artei alaturi de celelalte “isme”), care nu a fost impotriva unei alte miscari, dar care a incercat se regurgiteze tot ceea ce a precedat-o. Post-modernismul e un fel de palma data istoriei artei. Cred ca pe ambele continente, inca nu ne-am adunat de pe urma loviturii.


Transformarea culturii sub asaltul societatii comercialismului este probabil un aspect inevitabil. Sensibilitatea umana in fata artei e in schimbare. Sensibilitatea artistica, oriunde ai trai, e alterata. Pornografia, spre exemplu, a devenit in ultimii ani, a sursa valida de inspiratie pentru artistii americani.
America este o tara in care trecutul, istoria, inseamna ieri sau saptamina trecuta. Artistii americani refuza traditia, ceea ce nu cred a se intimpla in Europa. Europa pe care Bush o numeste “batrina” e Europa-Mama, intelectuala, artistica, de care America are nevoie, chiar daca nu o stie. America, unde orchestrele simfonice au inceput sa dea faliment in ultimii doi, trei ani, este tara vitezei. Tipul de inteligenta, sau sensibilitate care iti cere sa stai intr-un scaun timp de o ora si sa ASCULTI, sau in fata unei picturi sa PRIVESTI, incepe sa devina rara. Motivul pentru care aici avem (citiva) “ginditori”, si nu “filozofi,” este pentru ca ideea de a avea “radacini” aici,e o cochetarie, un tribut involuntar dat Europei-Mama. Fluiditatea, schimbarea, mutatul, sint caracteristice artei americane. Nu cred ca s-a nascut filozoful care sa fie in acelasi timp pilot de curse. Anti-intelectualismul indigen nu s-a nascut dintr-un manifest specific, ci din caracterul nomadic al culturii nord-americane. Cine are timp de gindit cind trebuie sa fii tot timpul cu degetul pe tragaci (la figurative bineinteles)?

Spectacolul artistic, pe ambele continente, e fara indoiala, fascinant de urmarit.
#8515 (raspuns la: #8389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
America, post-modernismul si secolul douashunu - de ionel la: 29/01/2004 14:23:20
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Florin,

Zici:
> Post-modernismul e un fel de palma data istoriei artei. Cred ca pe ambele continente, inca nu ne-am adunat de pe urma loviturii.

Ma bucur ca primul pas a fost facut. Au ramas 11. Si cred ca inteleg de ce modernistii nu s-au recules inca: pentru ca postmodernistii au aratat ca-mparatu' n-are toale.

> Europa pe care Bush o numeste “batrina” e Europa-Mama, intelectuala, artistica, de care America are nevoie, chiar daca nu o stie.

Din punct de vedere artistic, dezagreez. Nimeni nu are nevoie de bagaje vechi, prafuite, inchistate si subrede, cu atat mai putin America.

> America, unde orchestrele simfonice au inceput sa dea faliment in ultimii doi, trei ani, este tara vitezei.

Orchestrele simfonice sunt dinozauri pe cale de disparitie. Certificatul de deces a fost scris de aparitia inregistrarilor fonice, si semnat cu inregistrarile lui Karajan, Bernstein, Mehta si multi altii.

> Tipul de inteligenta, sau sensibilitate care iti cere sa stai intr-un scaun timp de o ora si sa ASCULTI, sau in fata unei picturi sa PRIVESTI, incepe sa devina rara.

Cine mai are timp, in special cand exista CD-uri, P2P networks si reclame la superbowl?

> Cine are timp de gindit cind trebuie sa fii tot timpul cu degetul pe tragaci (la figurative bineinteles)?

Dezagreez din nou. Sunt americani care gandesc, poate nu in sensul acceptat de europeni. Si nu poti generaliza si amesteca intelectualitatea americana cu plebul si neocon-ii. Mon Dieu, quel horreur! E ca si cum as zice ca romanii sunt tigani, urmasi ai armatelor romane/turcesti/rusesti si/sau Vadimisti (chiar daca este partial adevarat).

Daca chestia cu "degetul pe tragaci" este o aluzie tipica pasiv-agresiva la razbelul din Irak si alte campanii asemnatoare, nu trebuie decat sa-ti amintesc ca, de-a lungul intregii istorii, toate natiile ce au avut lancile mai lungi si le-au ascutit pe spinarea altora, de multe ori doar asa de florile marului. Nu ma intelege gresit, nu aprob deloc ceea ce fac americanii de la Monroe incoace, ba chiar detest aceasta constanta a istoriei, dar inteleg pentru ca asta e imutabila natura umana (exact ceea ce teistii considera Diavolul sau fortele Raului). Probabil ca in timp genele umane vor fi modificate pentru a elimina sau reduce aceste tendinte innascute, dar asta-i alta mancare de cartofi.

> Spectacolul artistic, pe ambele continente, e fara indoiala, fascinant de urmarit.

In mare, agreez cu tine si as adauga inca ceva relativ la Malraux si datul cu presupusul. Conflictul nu este atat de mult intre europeni si americani, sau intre postmodernisti si ceilalti, ci un conflict apocaliptic intre teisti si umanistii (seculari) cu repersursiuni in toate, inclusiv arta.
#8605 (raspuns la: #8515) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine te mai vrea ma! Stai lin - de (anonim) la: 04/02/2004 03:57:59
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Cine te mai vrea ma! Stai linistit acolo!
#8853 (raspuns la: #7222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnia lui Carol I sta sub se - de bodo la: 14/02/2004 10:10:28
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Domnia lui Carol I sta sub semnul modelului belgian : Romania se voia o Belgie a Orientului, adica prospera la interior si ferita de primejdii in exterior. Constitutia Romaniei din 1866 a fost copiata dupa cea belgiana din 1831. Numai ca liberalismul constitutiei belgiene era perfect adaptat societatii pe care era chemata sa o carmuiasca. Nu acesta era cazul Romaniei unde secole de-a randul " obiceiul pamantului " era mai tare decat legea, iar coruptia si arbitrariul dregatorilor romani din vremea aceea desavarseau haosul.
Va suna cunoscut ? Istoria se repeta. De altfel Carol stia bine in ce se baga, pt ca spunea candva intr-o scrisoare din 1870. " Aceasta nenorocita tara se pomeneste trecand fara tranzitie de la despotism la liberalism, cum n-a facut-o nici un popor din Europa. Dupa ce am vazut aici, tin aceasta drept o nenorocire cu atat mai mare cu cat romanii nu se pot maguli ca au vreuna dintre virtutile civile ce apartin statelor qvasi - republicane ". Si asa a ramas de atunci in Romania.
Cand am adus vorba de Carol am adus-o in sens bun. Cand am spus ca nu mai e ca pe vremea lui Carol, am vrut sa spun ca romanii nu vor mai accepta un " venetic ", unul care nu mai este de al lor. Iar Lia Roberts, fara suparare, insa nu mai este de-a romanilor. Dupa cum spunea si presa, ea nu mai stie nici macar pretul la zahar, sau salariul minim pe economie, si nici nu o intereseaza, asa ca n-are rost sa o creditam cu vreo sansa.
Da, romanii sunt idealisti si visatori, le-ar place sa fie Hagi presedinte, sau Nadia Comanici sefa Senatului. Dar ei stiu ca asa ceva nu este posibil. Trebuie sa fim practici. Pe vremea lui Constantinescu treburile au mers prost in Romania pt ca aia care conduceau erau si prosti, si fara experienta si hoti. Astia de acum sunt doar hoti. Nu sunt prosti si nu sunt fara experienta. De aceea, pana se va gasi echipa aceea experimentata si corecta care sa conduca Romania, va castiga PSD alegerile. Si acum si peste 4 ani, si peste 8 ani. Pt ca PSD stie ca daca populatia nu ii sustine, vor trebui sa fraudeze alegerile cum au facut cu referendumul si tot vor iesi ei. Celebra zicerea lui Micki Spaga: " Nu-i nevoie sa fraudam alegerile, dom'le, ca tot noi le vom castiga ". Intelegeti ? Adica suntem asa de siguri ca nici nu mai trebuie sa ne spargem capul cum sa furam cum am furat la referendum ! Asta e gandirea politica in Romania. Cand Brucan a spus ca ne vor trebui 20 de ani sa ajungem ca Germania, lumea era sa-l linseze. Daca spunea 60 sau 80 era mai aproape de realitate.
#9617 (raspuns la: #9587) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cate ore stai la computer - de schitroc la: 20/02/2004 16:28:57
(la: Cat stai la computer si de ce?)
Hi,

1. Nu ne-ai spus totusi cate ore stai la computer.
2. Eu stau in medie 12 ore / zi dar este normal deoarece sunt programator :-)

Sil
„Pozitia (...) prin care es - de (anonim) la: 16/03/2004 06:13:10
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
„Pozitia (...) prin care este incurajata federalizarea Republicii Moldova, va avea drept efect crearea unui protectorat rusesc in teritoriu. Prin urmare, unica parghie de a influenta modificarea acestei pozitii este formarea unei opinii publice puternice, care s-ar face auzita. Numai in aceste conditii, actuala administratie a SUA, care utilizeaza destul de frecvent notiuni de genul ‘democratie’ sau ‘societate deschisa’, va fi nevoita sa tina cont de toate parerile existente in societatea moldoveneasca.”
George Soros, Conferinta de presa la Chisinau, 21 octombrie 2002


„Since Putin was elected president in 2000, every major figure exiled or arrested for financial crimes has been Jewish. In dollars terms, we are witnessing the largest illegal expropriation of Jewish property in Europe since the Nazi seizures during the 1930s... These arrests must be seen in the contex of increasingly aggresive, military and extrajudicial actions in Ukraine, Moldova, the South Caucasus and Chechya”.
Bruce Jackson, The Washington Post, noiembrie, 2003


„The Bush administration has taken a significant step toward adjusting its policy to fit the reality of Russia’s recent anti-democratic and imperialistic behaviour. (...) Mr. Putin must see that his attacks on democracy in his own country and on the independence o his neighbors will ve resisted. If he pays no price, he will surely step them up”.
„A Stand on Russia”, The Washington Post, 4 decembrie, 2003


„Solutionarea conflictului transnistrean este importanta pentru viitorul cetatenilor Moldovei de pe ambele maluri ale Nistrului. Modelul de solutionare a acestui conflict trebuie neaparat sa intareasca independenta si integritatea teritoriala a Moldovei”.
Heather M. Hodges, Ambasador SUA in Republica Moldova, 2003


„Doctrina Putin” aduce Chisinaul pe harta geopolitica a lumii
Scena geopolitica a istmului Ponto-Baltic – spatiu teoretizat stralucit in perioada interbelica de un Simion Mehedinti - sau a Caucazului au trecut in umbra odata cu concentrarea privirilor lumii spre Afganistan, Irak sau criza israeliano-palestiniana. America este ocupata pana peste cap, prinsa in capcana unui razboi care readuce in memorie, periculos, Vietnamul, somata sa raspunda cu solutii conflictelor din Orientul Mijlociu sau sa reconstruiasca, din temelii, Afganistanul.
Spatii geopolitice cruciale – cum sunt Istmul Ponto-baltic sau Caucazul - pareau uitate de imperiul ghidonat de la Washington sau date spre gestiune altcuiva. Si unii s-au grabit sa profite. Putini au sesizat, in acest context, semnalele pe care Moscova le transmitea tarilor din zona si presiunile la care acestea erau supuse. La 19 septembrie, la Yalta, Moscova impune semnarea tratatului economic dintre Rusia, Ucraina, Belarus si Kazahstan in vederea creari „unui spatiu economic unic” – net favorabil Rusiei si in pofida dorintei celorlalti „parteneri”. La 29 septembrie, fortele maritime ruse au inceput construirea unui canal in stramtoarea Kerch din partea de nord a Marii Negre, aceasta insemnand, practic, o tentativa de preluare a controlului de la Ucraina a unei insule si a unui canal adiacent. Supus presiunilor Moscovei, presedintele Kucima accepta „negocierile” legate de canalul strategic de navigatie din apropierea Marii Azov unde se estimeaza ca exista importante resurse de titei. La 5 octombrie, in Cecenia, cu ocazia unei farse electorale evidente, Rusia instaleaza un guvern marioneta si isi asigura astfel controlul. La 9 octombrie, Presedintele Putin si Serghei Ivanov, Ministrul Apararii, au exprimat intr-o conferinta de presa comuna ceea ce este cunoscut sub numele de „Doctrina Putin”: Moscova isi rezerva dreptul de a interveni militar in solutionarea oricarui diferend din statele vecine si dreptul de a-si mentine conductele de petrol ce se intind din Asia Centrala si de la Munti Caucaz pana in Occident, chiar si – afirma Presedintele Putin – „acele segmente ale sistemului de conducte ce se afla dupa hotarele Rusiei”. Trebuie adaugata la aceasta prezenta in continuare a trupelor ruse si bazelor militare in Georgia, in ciuda acordurilor internationale: conform deciziilor summit-urilor OSCE de la Istambul si Porto, Rusia trebuia sa inchida bazele de la Vaziani si Gudauta in 2001 si sa negocieze cu Georgia inchiderea bazelor de la Batumi si Akhalkalaki. Patru ani mai tarziu, Rusia a inchis numai baza de la Vaziani si a refuzat, practic, sa negocieze altceva. In ceea ce priveste Republica Moldova, Rusia nu a respectat nici o decizie internationala privind retragerea trupelor si armamentului din Transnistria, mai mult, a facut si face toate eforturile diplomatice pentru „legalizarea” prezentei sale militare in Moldova si perpetuarea controlului asupra unui stat independent si recunoscut international prin sustinerea fatisa a Transnistriei, „o enclava de tip mafiot, sustinuta de armata rusa”, cu a denumit-o celebrul comentator american Z. Brzezinski. Daca adaugam aici implicarea serviciilor secrete rusesti in alegerile din Georgia si Azerbaijan, deci fraudarea acestora, sau presiunile din Abhazia pentru prezervarea intereselor rusesti vom avea un tablou aproximativ al actiunilor concertate ale „Noii Rusii” pentru impunerea dominatiei in Istmul Ponto-Baltic si Eurasia.
Toate acestea succesele diplomatice sistematice ale Rusiei lui Putin, veritabil „Petru cel Mare” al secolului XXI, s-au constituit in semnale de alarma pentru populatia (ne-rusa) a zonei, si nu numai, oripilata de ceea ce poate deveni „doctrina Putin” impinsa pana la ultime consecinte pe plan extern. In plus, expresia „doctrinei Putin” pe plan intern, respectiv ofensiva masiva si concertata a echipei lui Putin impotriva magnatilor rusi de origine evreiasca a alertat cercurile politice, economice si opinia publica din UE si, mai ales, Statele Unite. Cazul magnatului Mihail Hodorkovski (arestat la 25 octombrie de agenti mascati ai securitatii ruse din cadrul FSB, succesoarea KGB, care au luat cu asalt avionul personal al omului de afaceri), este cel mai faimos dintre ele.
Reactia nu a intarziat. Cand nimeni nu parea ca pune la indoiala marsul triumfal al Rusiei, iar unii comentatori se grabeau sa acrediteze un nou pact Rusia-America pentru a explica cumva timiditatea Administratiei Bush fata cu „doctrina Putin”, o serie de evenimente de proportii masive si consecinte majore incep sa se deruleze ca un mecanism bine pus la punct. Georgia, Ucraina, Lituania, Republica Moldova – si cine stie cine va mai urma! – au intrat, perfect sincronizat, in clocot politic si geopolitic. Cazul Republicii Moldova este doar unul dintre ele pe aceasta „mare tabla de sah” in care piesele se muta cu repeziciune de un jucator abil, consecvent si tenace. Grabita si fascinata, poate, de omul de otel de la Kremlin, presa a catalogat initial miscarile drept „manevre ale lui Putin” sau jocuri geopolitice ale Rusiei. S-au inselat. Cazul Republicii Moldova developeaza in mic filmul evenimentelor si dezvaluie, in spatele haosului aparent, o succesiune ferma si bine gandita de decizii si evenimente. In final, Rusia nu este regizorul sau papusarul din spatele scenei, ci, deocamdata, perdantul unui joc in care a crezut ca are toate cartile castigatoare.
Din pricina „doctrine Putin” si cu mana americana, Chisinaul revine, precum la cumpana anilor 90, pe scena geopolitica a lumii... Sa vedem cum.

Filmul evenimentelor. Uite Putin, nu e Putin...
La 17 noiembrie 2003, prin persoana lui Dmitri Kozak, adjunctul sefului administratiei presedintelui Rusiei, Moscova propune Chisinaului un Memorandum pentru solutionarea conflictului transnistrean. Textul, in esenta un proiect de Constitutie federala care facea intreaga Republica Moldova dependenta de Tiraspol, deci de Moscova, vine in continuarea unui sir de initiative pe aceiasi directie. Daca documentul ar fi fost semnat, s-ar fi petrecut acceptare de jure a dominatiei de facto a Rusiei in Republica Moldova. Parafarea documentului era dorita intempestiv de Moscova care vroia sa puna pe masa la Reuniunea OSCE de la Maastricht (1-2 decembrie) cel putin o „realizare” de politica externa, respectiv chestiunea transnistreana. Gestul grabit al rusilor a lasat prezumtivii parteneri – SUA si OSCE – perplecsi... Rusia isi aroga controlul exclusiv al unui spatiu pe care convenise, teoretic, sa-l discute si cu altcineva.
Federalizarea ca solutie a conflictului din Transnistria este o poveste mai veche in Republica Moldova, iar punctul de plecare este tot Rusia. Batalia a inceput, practic, in 1997, cu asa numitul Plan Primakov, dupa care Rusia a pus pe masa, cu mana OSCE, un „Acord” care a facut sa curga multa cerneala (textul s-a tiparit la 9 iulie in Moldova Suverana cu titlul „Proiectul de Acord dintre Republica Moldova, document elaborat de OSCE, Federatia Rusa si Ucraina”). Pentru a garanta succesul operatiunii, Moscova a trimis anul acesta un nou ambasador la Chisinau, nici mai mult nici mai putin decat amiralul Zubacov Iurii Antonovici, mana dreapta a lui Serghei Primakov in toate posturile in care acesta s-a perindat: sef al FSB-ului, Ministru de Externe, Prim-ministru etc. Un „greu” a carui numire indica limpede interesul major al Rusiei in zona. Ripostele la proiectul din 2002 au fost rapide si concertate. Societatea civila – ONG-uri, Uniuni de creatie, publicatii etc. - s-a mobilizat exemplar, discreditand proiectul, chiar institutia care l-a propus.
Ultimul episod in acest serial regizat de Moscova si perdant, deocamdata, este Memorandumul Kozak. Trimisul lui Putin vine la Chisinau cu o misiune precisa: sa aduca pe cei doi lideri, Vladimir Voronin si Igor Smirnov, la aceiasi masa, dispusi sa semneze documentul. Daca acest acord s-ar fi realizat, Presedintele Putin insusi s-ar fi deplasat la Chisinau pentru a asista la semnare...
Primele reactii par de bun augur pentru diplomatia rusa: Igor Smirnov anunta rapid acordul fata de Memorandum si accepta ziua de 25 noiembrie pentru vizita presedintelui Putin la Chisinau (data a fost confirmata oficial pe 23 noiembrie). Pe 21 noiembrie, Ministrul rus al Apararii Sergei Ivanov anunta la Moscova ca trupele rusesti vor sta in Moldova ca „garanti ai acordului federal pentru o perioada de tranzitie de pana la 20 de ani”. Desi Memorandumul nu fusese inca semnat...
Reactia societatii civile si a partidelor din Opozitie este insa prompta, coerenta si eficace. Manifestatiile din fata Ambasadei Ruse continua, in ciuda hartuielilor repetate, la fel ca si mitingurile de protest. Pe 19 noiembrie, liderii grupurilor parlamentare, Iurie Rosca (PPCD), Victor Stepaniuc („Partidul Comunistilor”) si Dumitru Braghis („Moldova Noastra”) au avut o intalnire cu Dmitri Kozak, in care reprezentantii Opozitiei si-au exprimat dezacordul fata de proiect; chiar si Stepaniuc, liderul fractiunii comuniste din Parlament, a declarat ca nu sustine toate prevederile Memoradumului. Pentru a da o alura europeana Memorandumului, Kozac a afirmat: „memorandumul si planul propus in format tripartit, elaborat in comun cu OSCE si Ucraina, sunt foarte asemanatoare, acesta fiind doar mai concret”. Ceva adevar exista aici, cu „nuanta” ca proiectul anterior din 2002 tot de Moscova fusese construit... Pe 20 noiembrie, Igor Smirnov adreseaza un apel populatiei din stanga Nistrului prin care sustine documentul si sugereaza, totusi, o imbunatatire: „In conditiile in care viitorul stat va fi unul demilitarizat, rolul dominant in oferirea garantiilor militare si a securitatii de stat ar trebui sa revina Rusiei, fapt ce ar merita consfintit in constitutia viitorului stat federal”. Luni, 24 noiembrie, Opozitia din Republica Moldova se reuneste intr-o sedinta a Mesei rotunde cu Statul Permanent, un mecanism infiintat la sugestia Consiliului Europei si menit sa reuneasca pentru dezbateri principalii actori politici de la Chisinau (treptat, initiativa a cazut in derizoriu pentru ca era sistematic ignorata de Partidul Comunistilor sau de alte formatiuni din Opozitie; sistemul intalnirilor a fost resuscitat cu aceasta ocazie). In absenta reprezentantilor Partidului Comunistilor, s-a infiintat Comitetul pentru Apararea Independentei si Constitutiei Republicii Moldova (CAIC) la care au aderat toate formatiunile de opozitie si toate ONG-urile, asociatiile sau uniunile semnificative de peste Prut si care s-a pronuntat, explicit, impotriva semnarii Memorandumului. CAIC a cerut o intalnire cu Presedintele Voronin caruia i-a solicitat sa ceara implicarea UE, a Americii, a Romaniei si Ucrainei in procesul de reglementare a crizei. Iurie Rosca (PPCD) a propus demararea unor actiuni ample si hotarate de protest incepand cu ziua de 25 noiembrie, ziua sosirii Presedintelui Putin la Chisinau.
In contrapartida, Dmitri Kozak, adjunctul sefului administratiei presedintelui Rusiei, a utilizat toate argumentele pentru a-l convinge pe presedintele Voronin sa semneze. Kozak a afirmat, ulterior, ca Voronin ar fi acceptat, ca ar fi promis ca va semna, dupa care si-a schimbat radical opinia. Voronin declara in timpul negocierilor cu emisarul rus ca: „Acceptarea proiectului de catre toate partile interesate va semnifica un inceput real de solutionare a conflictului transnistrean fara invingatori si invinsi, iar finalizarea cu succes a acestui proiect va putea fi comparata cu caderea zidului Berlinului”. In plus, Dmitru Kozak dadea garantii ca OSCE va sustine orice plan care va fi acceptat de partile implicate in conflict. In acest timp, Jaap de Hoop Scheffer, presedintele OSCE, nu avea nici o pozitie. Pentru a grabi decizia, Kozak a lansat urmatoarele promisiuni: retragerea rapida a munitiilor de pe teritoriu Transnistriei, anularea unei parti a datoriilor Republici Moldova catre Rusia (in valoare de 100 milioane de dolari), precum si alocarea altor 105 milioane de dolari, ajutor nerambursabil, destinat pentru stabilizarea economica, sociala si ecologica din regiunea transnistreana. In plus, ca o consecinta a vizitelor lui Kozak la Tiraspol, se manifesta primele gesturi de deschidere. Dupa ce Chisinaul a schimbat frecventa de testare a televiziunii digitale, lichidand inferentele operatorului de telefonie mobila din Tiraspol, Tiraspolul a inlocuit, la randu-i, bruierea frecventelor de telefonie mobila utilizate de Voxtel si Moldcell. De asemenea, Tiraspolul a anuntat ridicarea, cu incepere de la 21 noiembrie, a interdictiei de acces pe teritoriul Transnistriei, impusa anterior lui Vladimir Voronin si altor oficiali moldoveni. Voronin si-a exprimat satisfactia: „este un semn bun, un semn ca vom reusi sa realizam compromisul necesar”. In plus, a afirmat in fata corpului diplomatic de la Chisinau, ca daca Tiraspolul continua sa se manifeste in acelasi fel, Republica Moldova va propune ridicarea sanctiunilor de circulatie impuse conducatorilor transnistreni de UE.
Totul indica semnarea Memorandului, mai cu seama pasii concreti care s-au facut dupa 10 ani de stagnare. Din acest moment, insa, incepe, probabil, ceea ce ministrul de externe rus, Igor Ivanov, avea sa numeasca „implicarea unor tari in afacerile interne ale CSI, ca si in Georgia” (afirmatie emfatica si ridicola, caci Ivanov nu este ministru de Externe nici al CSI nici al Georgiei!).

(Fragment din articolul AMERICA FACE SAH-MAT RUSIA LA CHISINAU
- SAU CEA MAI MARE INFRANGERE DIPLOMATICA A MOSCOVEI IN RAZBOIUL PENTRU CONTROLUL REPUBLICII MOLDOVA , la:

http://www.studiidesecuritate.ro/stiri/news12.html).
#12157 (raspuns la: #12148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stai in Spania - de Tombola la: 23/03/2004 12:19:57
(la: Politica in Spania asa cum este ea)
Sigur toate probleme Europei de vest si Japoniei sint vina americanilor la fel ca si somajul ridicat din Germania si Franta.
Cred ca daca nu am mai cumpara BMW,Mercedesuri,Toyotas,VW vinuri si parfumuri ,economiile lor vor fi si mai la pamint.Somajul la fel.
Stai acolo ca stai bine...da vina pe americani.

Andre Morariu
#12690 (raspuns la: #12596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fara a sta pe ganduri. - de (anonim) la: 18/04/2004 03:24:05
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Fara a sta pe ganduri.. as da raspunsul intr-o clipa! OCCIDENT!!
De ce??? pentru ca imi doresc sa traiesc intr-o lume civilizata! Intr-o lume in care sa fiu respectata si in care sa imi gasesc de lucru potrivit calificarii mele.. Sunt licentiata si am si un Master .. si am lucrat pana zilele trecute pe un program "Phare" ca.... muncitor necalificat!!
Oricum, cu sau fara ipoteticul milion de la loterie..in vara aceasta voi pleca cu siguranta!
Precizari utile - de Hypatia la: 28/04/2004 06:58:34
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
Domnule Gabriel, m-as fi asteptat sa fi citit tot ce s-a scris. Pentru ca nu-i firesc sa reiau o chestiune de doua- trei ori. Adica, in decursul timpului, Statul roman a intervenit brutal de mai multe ori, in afaceri bisericesti. Pentr secolul XX edificator ar fi sa incepem cu evocarea Concordatului impus de regele Ferdinand I. Dar, sriam intr-un alt mesaj, terenul pe care este acum parcul Carol a apartinut Bisericii, deci statul, respectiv Guvernul trebuie sa intervina pentru rezolvarea acestei probleme interne a Bisericii. daca Biserica ar fi detinut acum toate proprietatile pe care le-a avut macar in 1925, probabil ca lucrurile ar fi stat altfel. desi sunt suficienta motive de indoiala, caci stim cu totii ca s-au propus mai multe variante de plasare a catedralei, dar conspirationistii au avut grija ca lucrurile sa se rezolve in versiunea cea mai minata, cea mai explosiva social. Si nu-i Biserica vinovata pentru asta. Practic s-a incercat fortarea conducatorilor Bisericii in a renunta la ideea construirii catedralei. Rezultatul il vedem cu totii. Pe de alta parte, nu vad nici o legatura cu disputele pe care BOR le are cu Biserica greco-catolica. Dar daca ati provocat subiectul, vreau sa va intreb: Stiti cumva ca infiintarea BG-C este un abuz istoric? Stiti in ce imprejurari s-a ajuns ca in Transilvania, Cehia si Ucraina sa existe greco-catolici?
Nu-i problema mea si cred sincer ca disputele sunt locale, datorate tot autoritatilor locale, dupa cum mai cred ca doar Justitia are posibilitatea rezolvarii acelor neintelegeri intre BOR si BGC. Dar asta nu are nici o legatura cu Catedrala din Bucuresti. Sau faceti cumva parte din cei care ataca Biserica doar pentru ca apartin unor alte confesiuni? Cine va poate legitima pe D-voastra?
Nimeni, dupa cum nici altii nu pot fi legitimati.
E democratie, fiecare trancaneste vrute si nevrute, uitand ca toti vom da seama intr-o zi chiar si pentru cuvintele noastre. Avem dreptul sa fim si atei si de alta religie si de alta confesiune decat cea ortodoxa. Dar oare ne asumam responsabilitarea faptelor, vorbelor, gandurilor, atitudinilor noastre?
Aici e vorba si de o alta tara a poporului nostru, putin manierat, ca sa nu spun prost crescut: daca nu ne vede nimeni, daca nu ne stie nimeni, intelegem ca ne este permis orice. Mare greseala!
Cred ca ajunge.
Celuilalt mesaj nu prea am ce raspunde,caci e mult infantilism, iar aici ar trebui sa scrie oameni maturi. Chiar ideea conspirationista, pe care o agreez in parte, nu-i foarte intelept de trambitat. Am ajuns la concluzia venerabililor din toate timpurile ca nu este util a spune tot ce ne trece prin cap. Ai o ideologie, slujeste-i cu intelepciune. N-ai, stai deoparte pana aderi uneia.
Hypatia
#14651 (raspuns la: #14610) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nici sa cistig 2 mil. nu as sta in Romania - de mrJones la: 17/05/2004 13:43:20
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Cred ca cei care spun ca ar sta in Romania au fost brain-washed. Sunt plecat din Romania de mai mult de 3 ani, legal si nu as mai veni niciodata. Mai mult de atit fratele meu o sa vina aici anul viitor si o sa ii aducem si pe parinti. Am venit aici cu doua valize, sunt un simplu angajat, nu m-am imbogatit peste noapte, dar imi este mult mai bine decit in Romania. Nici in Romania nu mi-a fost rau, dar mi-a fost scirba. Au fost mai multe picaturi care au umplut paharul: minerii, retrocedarea proprietatilor, baronii (smecherii) locali. Cind mamei mele (inspector general adjunct in invatamint) i s-a pus in vedere sa se inscrie in PDSR sau se va scrie in ziar despre familia noastra am decis sa fac pasul. Mama si-a dat demisia si iesit la pensie. Noi am fost o familie mai mult decit decenta toata viata noastra, iar parintii mei si eu am cistrigat banul cu greu si numai prin munca.
Dorul de Romania este mare, nu o sa neg asta niciodata, vin in Romania aproape anual in special de sarbatori si imi este dor de vechii mei prieteni, cei din liceu si facultate, desi si aici am un grup bine sudat.
Insa de cite ori ma apuca melancolia imi este suficient sa citesc ziarele si imi trece. Degradarea morala este incredibila. Asa cum se spune, "Romania este o tara minunata, pacat ca este locuita". De cite ori vin in vacanta este imposibil sa nu ma lovesc de nemernicia unora din cetatenii acestei tari. Eu nu o sa ma dau la o parte din fata Mertzanelor conduse de PDSR-isti de acolo care circula pe banda mea din sens opus pe soseaua Bucuresti-Ploiesti si nici nu o sa dau spaga la aeroport pentru tot felul de motive inventate, nu o platesc impozite ca sa acopar gaurile din banci date de vecinii mei din PDSR ca sa isi construiasca palatele lor de prost gust.
Copilul meu nu s-a nascut in Romania si nici nu o sa aiba ocazia sa invete romaneste si nici sa isi cunoasca cultura pentru ca nu are de ce sa fie mindru.
Romania nu este decit o tara de lingai fara coloana vertebrala si de pupi-in-curisti. Exemplu: in timp ce toata Europa se raliaza impotriva Americii in razboiului din Irak, romanii nu gasesc altceva mai bun de facut decit sa trimita trupe acolo. Alt exemplu: procentajul obtinut in alegeri de PDSR si de PRM.
EU NU POT SA TRAIESC INTR-O TARA UNDE 60% DIN POPULATIE ESTE CRETINIZATA, m-as discredita pe mine insumi. Cum altfel se poate numi o tara unde lumea voteaza in anul 2000, dupa 10 ani de democratie cu un ex-comunist si cu un extremist bolnav psihic.
Va doresc multa fericire domnilor in continuare in tara dumneavoastra unde cistigati 150 de dolari pe luna. Citind postingurile de pe acest site inclin sa cred ca aveti ceea ce meritati.
"Mie imi sta pe chelie cam de - de andrei p la: 14/07/2004 10:42:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Mie imi sta pe chelie cam de 25 de ani sa fac portrete cu oameni care inseamna ceva pentru natie."
Pai sa inteleg ca nu a venit inca timpul. Aveti inca parul bogat si negru ca pana corbului...
Bravo domnule Dinu, ca ati incercat.
Dar nu este de lauda ca n-ati dus pana la capat un proiect personal.

Raspunsul este simplu.
O carte se publica numai daca editorul este SIGUR ca isi va scoate banii.
Nimeni nu vrea sa ia riscuri, mai ales editorii. Si mai ales cu carti de fotografie, care sunt cele mai scumpe. Mai ia riscuri cate un fotograf sau un arhitect, care isi scoarte cartea pe banii lui. Un exemplu ar fi Fane Jeg, care a fost puternic sustinut de Evenimentul Zilei.
In 2003, si-a luat riscuri cu succes, domnul Cosmin Bumbutz.
Domnul arh. Leahu, talentat desenator, publica anual un album cu desene si acuarele cu cladirile vechi din Bucuresti, pe propriile sale cheltuieli. Circa 15 mii Euro un volum serios. Pe care il desface cu mijloace proprii.
Cu beneficiu de 200%, imi spunea dansul, avand relatii in diaspora. Cladirile vechi din Bucuresti sunt o amprenta a memoriei; aceasta intereseaza si pe romanii plecati departe.

Cu fotografia, mai ales de autor, este mult mai greu.

Iar Ministerul Culturii este o institutie aproape sclerozata.
Proiectele onorate in capitalismul de Cumetrie, sunt doar cele ce aduc profituri si acelor care le aproba. Iar proiectele personale sunt foarte greu de sustinut pe termen lung, mai ales pentru fotografii cu personalitati. Care nu se lasa pe “mana” unor “necunoscuti” lor.
De ce nu sunt albume cu arhitectii romani? Cei mai buni prefera sa creeze alte cladiri, decat sa plateasca din buzunar niste albume prost facute.
Cam asa. Andrei

#17845 (raspuns la: #17832) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ooooops, stai sa vezi acum n-o sa mai vorbeasca nimeni cu mine.. - de Mary la: 31/07/2004 15:08:03
(la: Is this the end?)
Belle, uite ca eu vorbesc cu tine, pentru ca CEL PUTIN intr-un punct ai dreptate.

Si iti doresc bunrevenit (WELCOME!!!!!!) si te felicit pentru noua energie.Si mai stai oleaca....ca vad ca ai ceva de zis....
Iar despre Angel, ma gindesc ca isi spune si el parerea asa ca multi altii. Ca de aia e Cafenea,uneori trebuie sa ne vedem prin fumurile
fiecar(e)(u)ia ...:))
#18685 (raspuns la: #18684) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul nu poate sta oriunde? - de DESTIN la: 11/08/2004 04:34:44
(la: Cum gandim?)
Omul nu poate sta oriunde?

Omul se afla exact in acea rascruce in care renunta la anumite nevoi spirituale, pentru a le mentine doar pe cele materiale?

In acest sens, este foarte intunecat viitorul.

Totusi cred, oricum, ca greselile omului nu sint doar greseli, ci sint datorate unui anumit proces interior dureros si ca la un anumit moment dat se va uita inapoi si va realiza ca se confrunta cu o problema ori cu o boala pe care trebuie sa o invinga...

Iar arta are potentialul de a reaminti omului ca este o fiinta spirituala, parte a spiritului infinit in care va intra peste moarte.

Arta il poate ajuta sa inteleaga de unde vine si incotro se indreapta.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

...stai putzin, ca la jumatea - de SB_one la: 03/09/2004 21:22:36
(la: Femeia)
...stai putzin, ca la jumatea cuvintului m-am incurcat:))

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#20959 (raspuns la: #20956) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"e placerea noastra fiindca nu putem sta locului ;)"pt.Belle, - de DESTIN la: 09/09/2004 03:22:24
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
1. inca nu ti-ai dat seama, tu ma stii mai demult si nu-s chiar asa miloasa asa ca nu ramane decat sa speri ca dinisor ma intrece in bunatate (cu sanse multiple de reusita lol)

Curaj gaina ca te tai...Belle o stii nu...?hahahahhha!!!!!

2. nu e vorba de folosit toate sansele, e placerea noastra fiindca nu putem sta locului ;)

Multumesc,multumesc,...si eu sunt bun a va tine intr-un loc?

4. eh uite ca n-ar fi exclus sa ne plictisim cand ti-e lumea mai draga ... don't take any chances :)

Si plictiseala este o forma de capitulare...

Zambiti ,serios eu chiar zambesc,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21480 (raspuns la: #21475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fara mici o indoiala celui ca - de (anonim) la: 25/09/2004 17:38:03
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Fara mici o indoiala celui care ii este rusine de originea sa este un/o dobitoc!!
INSA de ce continuati la nesfarsit sa aruncati vina pe ALTII, pentru proasta reputatie de care "ne bucuram"? Nu cred ca este o conspiratie mondiala de denigrare a neamului nostru! Sa fim putin seriosi si sa acceptam ca nu suntem chiar asa de importanti!!
Hai sa nu mai incercam sa reamintim tuturor ce trecut glorios avem noi si sa aratam de ce lucruri grozave suntem capabili astaz!!. Asta inseamna o shimbare radicala in mentalitatea noastra dar se poate. Asadar hai sa incercam.

Nicu Barbu,
Princeton, USA



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: