a sta pe ganduri

Fara a sta pe ganduri.. as da raspunsul intr-o clipa! OCCIDENT!!
De ce??? pentru ca imi doresc sa traiesc intr-o lume civilizata! Intr-o lume in care sa fiu respectata si in care sa imi gasesc de lucru potrivit calificarii mele.. Sunt licentiata si am si un Master .. si am lucrat pana zilele trecute pe un program "Phare" ca.... muncitor necalificat!!
Oricum, cu sau fara ipoteticul milion de la loterie..in vara aceasta voi pleca cu siguranta!

Ciao,


eu sunt unul dintre cei plecati in vest pentru realizarea idealurilor. Am peste 8 ani de occident, tot ceea ce am, mi-am cucerit prin munca si pot spune cu toata modestia ca o duc bine. O SA MA INTORC
Vezi in Romania sunt foarte multi intelectuali care ori au ales caile necinstite de a acumula averi in modul acela hraparet uneori grotesc ori asa cum spui ca o sa faci tu, merg in occident lasand problema "Romania de astazi" altora si care cu siguranta dupa foarte multi ani (din pacate), or se se mandreasca ca sunt romani.
O a treia categorie de intelectuali, dupa umila mea parere cea mai valabila, este aceea (o mica parte) care se lupta pt a da educatia necesara - uneori induficienta este adevarat - celor care formeaza ROMANIA (tinerii si chiar celor mai putin tineri care nu sunt lipsiti de bun simt si admit faptul ca "omul cat traieste invata")
Din cate am inteles nu esti inca plecata, aseazate iarasi pe ganduri si poate o sa reflectezi asupra celor cateva randuri pe ca ti le-am scris sau eventual o sa mai avem ocazia comunica despre ce este occidentul si ce cred buna parte a celor plecati.
Daca pleci D-zeu sa te ajute.

valo

ai grija cand stai pe ganduri sa nu te asezi cu spatele la tren
;-)

bun...eu cred ca ar fi bine sa te gandesti de doua ori inainte sa faci un lucru care se poate sa te afecteze mai tarziu.intr-adevar acolo sunt alte conditii sunt alte anturaje iar daca tu crezi ca te vei putea acomoda si vei putea reusii sa te mentii acolo du-te fara a mai sta pe ganduri.adevarul este ca in romania nu prea ai ce face in ziua de azi doar banii vb.u have money u have all,u have 0 u have ciouciou

Cine a zis ca trebuie sa-ti iei informatiile despre o tara din sabloanele care apar in filme? Si eu zic ca e o tampenie asta. Stiu o gagica romanca care a emigrat in USA si care spera ca totul sa fie ca in Dallas (serialul ala renumit). Aiurea, a luat teapa. Da' vrea sa-si ia mereu haine, lenjerie, bijuterii...ii sticlesc ochii la tampenii da' nu are nimic in creier. Sta pe somaj si face spume la adresa tarii "de cacat". Ce vina are USA la faza asta? Ea e neadaptabila.

Nu am laudat tara prosteste, am zis ca fiecare om decide singur cum sa-si faca viata. E la bunul simt. Asa e societatea americana, se pune accentul pe individ si nu pe stat, cum e cazul in Europa. Daca esti mai emotional sau pur si simplu nu poti sa faci eforturi mari, nu te adaptezi in noua lume, ca emigrant. Sunt destui americani oameni simpli (ca peste tot in lume, uite si in Romania, nu?) care nu pot mai mult, traiesc modest, platesc chirie si mor neproprietari. Si ce daca?

Si in Germania, Elvetia, Suedia, etc...sunt scumpe casele si e greu sa-ti iei casa. Sunt mai multi proprietari decat in USA, asa este. Insa sunt alte chestii aiurea, de exemplu somajul mare. Sau faptul ca statul e prea inchistat in legi si regulamente. Ex: sa zicem ca am lucrat 10 ani ca magazioner in Bremen, am facut scoala de magazioneri (3 ani de scoala!) si dupa astia 10 ani de munca asidua, m-au dat afara ca s-a restrans firma. Si mi-am luat si casa intre timp. Bun. Acuma...eu nu pot sa ma angajez decat magazioner in toata existenta mea de acum si pana la moarte. Nu pot sa-mi caut alta slujba, de cosar de exemplu....fiindca ca sa lucrezi ca cosar tre' sa ai scoala de cosari (se studiaza 3 ani pentru asta!). E o imbecilitate fara de margini, o sa ziceti. Este, da! Da' daca asa zice legea germana...ce putem sa facem? Nu ai voie sa lucrezi decat in meseria ta, nici mai jos, nici mai sus. Se lucreaza intens acum ca sa se schimbe legea, da' poate sa le ia si 20 de ani, precum le-a luat ca sa schimbe programul magazinelor (sa fie deschise si sambata mai multe ore!). Asta ca vorbim de societati vibrante sau nu.

Asa...sta magazionerul acasa frumusel si primeste bani de somaj. Statul si-a rezolvat problema si cetatenii patriei platesc impozite din ce in ce mai mari pentru magazionerul somer. Da' are casa, e proprietar la el in Bremen acolo (si nici prin cap nu-i trece sa se mute in alt land si sa-si caute de lucru ca magazioner, ce...e prost la icre?!). Ati inteles ceva? Sigur ca daca compari cu Romania...o sa ziceti ca e mai misto sa stai in Germania pe somaj decat in Romania pe "zor de zeama".

Nu a zis nimeni ca in USA e totul de vis. Sunt si bune si rele peste tot. Eu am zis ca in USA poti sa decizi tu, pentru tine. Daca vreau sa lucrez ca fotomodel ca arat eu bine ...uite asa, ma duc si ma fac fotomodel. Nu tre' sa am scoala de fotomodele. Sau daca stiu sa fac garduri de lemn, ma duc si ma angajez ca muncitor de garduri, nu-mi cere nimeni diploma. Sau daca vreau sa lucrez ca gunoier, ma duc si lucrez unde vreau, nu ma intreaba nimeni de diploma de gunoier (in Germania se fac 2 ani de scoala, ca sa te faci gunoier!...jur!).

USA e o societate mai dinamica, in miscare, lumea e mai optimista. Daca ramane unul somer, isi schimba meseria (si de 15 ori in viata!), se muta in alt stat, se cara...unde e nevoie de el. Nu sta nimeni sa-si planga de mila la nesfarsit si sa zica ca e nasol. Mori de foame...daca stai pe ganduri, tre' sa te misti rapid de tot, nu-ti da mana sa faci fitze.

Sigur ca sunt si acolo oameni care traiesc mai prost ca in Romania, sunt peste tot d-astia, sunt si in Paris sau Londra! Nu-mi vine sa cred cand citesc pe forumuri cum sunt romanii socati de chestiile negative din SUA (sau alte tari unde se duc)...Cine zice frati romani ca in tarile respective totul e de vis, fara imperfectiuni, fara greseala? Va faceti iluzii desarte daca vreti mereu ca totul sa fie perfect, sa nu fie cozi nicaieri, sa fie toti politicosi, sa fie ratele mici, sa fie rosiile dulci si gagicile slabe toate, etc. Fiti realisti!

USA, sau alte tari iti ofera SANSA sa-ti faci o viata mai buna acolo, la ei. Nu-ti da nimeni nimic cu de-a gata, mura in gura. Iti ofera SANSA si ce faci tu cu ea...te priveste. Poti sa-ti faci 5 case daca ai chef si te tine spinarea, creierul sau altceva...sau poti sa mori in mizerie. Te priveste! Daca nu te potrivesti cu stilul american si realizezi asta din prima, poti sa o tai in Romania inapoi sau sa te cari in Europa si vezi ce faci, mai prinzi un somaj ceva, te descurci. Da' sa nu vii pe urma si sa zici ca e nasol in USA, si sa insiri doar exemple nenorocite. Mai bine zii ca nu te-ai adaptat si ca nu te-ai potrivit la stilul american. E mai sincer, nu? (Nu m-am luat de omul cu mesajul de mai jos...am zis asa in neant).

Acum ca am terminat cu "sfaturile de viata" (de care sunteti satui, stiu!)...poate e mai clar ce am vrut sa zic cand am zis ca "individul decide pentru viata lui".

Nu "cohortele" de straini sunt de vina! Responsabilii sunt "oamenii de afaceri" romani, care au pus mana prin mijloace mai mult sau mai putin legale pe mari suprafete de teren(unele apartinand statului sau altor institutii, drept pentru care le-au cumparat cu preturi de nimic). In momentul in care au strans destule terenuri au putut sa manipuleze evolutia pietei. Si agentiile imobiliare fac specula pe scara mare. (Asta e parerea mea de fost client al unei astfel de agentii.)
Nu mi-as cumpara nici moarta un teren la marginea Bucurestiului si nici in satele invecinate. Poate doar pentru cand voi fi la pensie. Mie-mi place sa fiu in mijlocul "lumii civilizate"! Si in afara de asta niciodata nu poti sti care va fi valoarea unei astfel de investitii. Daca mi-as permite sa cumpar un teren chiar in Bucuresti (adica Primaverii, Cotroceni, etc), hmmm...Nu as sta pe ganduri. Dar din pacate sunt prea scumpe si prea mici,(multe dintre ele)

cred ca se pirde prea mult timp cu detaliile si se pierde esentialul...tipul era pe o prorpietate privata...nu conteaza daca moartea lui a fost accident sau nu....cert este ca a fost autoapare...si in plus familia iovan e celebra de aia s-a facut atata publicitate....au mai fost cazuri de omor pe o proprietate privata si nu s-a auzit nimic de ele.viata e unica, moartea fenomen ireversibil iar frica e instinctiva deci nu cred ca atunci cand vine vorba sa-ti salvezi viata mai stai pe ganduri.nu stiu cat de nevinovat poate fi cineva care iti intra noaptea in casa...indiferent de scop...care sigur nu era vizita....

"Lost without music in a world of noises"

"de fapt eu nu scriu" - ?!?
Ce vrei sa spui? Ca asta ar fi primul tau text literar ? Ce-ai asteptat, fata draga, pana acum?
Chiar cred ca ai talent si "stil", vorba unui comentator de pe aici.
So, nu mai sta pe ganduri si scrie !

"Lost without music in a world of noises"

Hai, pune CD-ul
Nu mai sta pe ganduri!
Ce e? Bouree?
Menuet?
Cha cha?
Vals?
Tango?
Ole, ole!
Daca reusesti sa nu ne calci pe conduri sau pe trena,
te declaram dansatorul nr.1, ca oricum esti singurul:)))

Helou! :)
Pai si n-ar fi bine?! Sa-ncepi acu' anu' scolar?! Io n-as sta pe ganduri de m-ar mai primi astia o data.

Bine ca n-am omorat pe nimeni!

Hai, ca om are perfecta dreptate. Nu mai sta pe ganduri :))
Te astept sa dai cu bata in balta :P

Lost without music in a world of noises

Ma declar un admirator infocat al acestui vajnic si neinfricat autor. Si voi lupta fara a precupeti nici un efort pentru a-l ajuta sa-i fie recunoscuta adevarata valoare. Si asta in ciuda invidiosilor care vor sa-i bage pumnu-n gura. Se fac inca inrolari. Nu sta pe ganduri si vino alaturi de aceasta mobela cauza. Militam pentru recunoasterea neconditionata de catre mapamond a acestui poiet matzional.

cui zici tu iubi?

ca sper ca nu mie, ca sare al meu de trei metri inaltime... si vezi ca-i dintr-o bucata, si nu sta pe ganduri, parol :))

daca-i zici sanchitei.. hehe, iara esti in plop, stiu io :D
asa ca... las-o mai moale cu iubi, ca nu e bine vacii noastre isabela :D

ca sa il scap pe nea grigore de la necaz :))
n-auzi c-al meu nu sta pe ganduri? ;))
si mi-i mila de om, ca n-o stiut :D

ca sper ca nu mie, ca sare al meu de trei metri inaltime... si vezi ca-i dintr-o bucata, si nu sta pe ganduri, parol :))
gheorghe ai dat de dracu cu al ei. E ala periculos care i-a zis la multi ani de ziua ei cand s-a felicitat singura si a plecat sa-si cumere cadou singura. E rau asta gheorghe pentru ca nici nu stii cum arata. Nici ea. Ca e inexistent:))))
Ce m-am distrat:))))))

Scoate-le pe alea inutile. Cut-cut, fara sa stai pe ganduri, la primul impuls. Sunt curioasa ce iese, pe bune. Daca ai chef. :o)
Dar lasa ceva ironii ca nu vreau sa-l romantez prea tare, ar iesi gretos romantat si cu deznodamant de carotida taiata. :oD

Alta curiozitate: iti place Mraz?

...o sa ma pupe, dar nu-i bai.
Greu sa ma transpun, ca nu ma vad nicicum in situatia, dar cum se spune, "you never know".
Reamintesc si ce-am mai zis pe alte confe: daca ar sta in puterea mea, as impiedica pe cei cu boli incurabile sau/si handicapuri congenitale sa procreeze. Adaugand la ipoteza ta aceasta, precum si ideea mea ca instinctul matern apare in timpul sarcinii in legatura cu viitoarea existentza a copilului, si nu a unuia anume, incerc sa raspund.

As rasturna cerul si pamantul pana l-as gasi pe al meu, pe care, fara indoiala, l-as obtine pe cale legala, date fiind testele ADN. Si asta cat mai devreme. Daca mi-ar veni ideea sa fac primele teste (ca nush`ce banuieli m-ar zgandari) abia peste cativa ani, nu le-as face.
Perspectivele sunt mai multe:
a. fac testul imediat, gasesc copilul, fara indoiala il pot obtine
a.1.schimbul se face-n-as sta la indoiala si ar fi cel mai fericit caz, in opinia mea.
a.2.ceilalti nu vor schimb, nu vor nici unul dintre copii dealtfel. Ii cresc pe amandoi, cu sigurantza. Dar... ca ar fi dragoste sau doar mila pentru unul din ei, mi-e greu sa ma pronunt. Diferentze in sens material nu ar fi, insa nu stiu daca nu s-ar simti in atitudine. Fiind insa, eu, mai aspra si mai exigenta cu cei pe care ii iubesc decat cu ceilalti, s-ar putea ca diferentza sa se simta taman invers.
b. fac testul, copilul e al altora, dar un copil al meu nu exista. Fie embrionul n-a fost viabil, fie a murit la nastere sau de "moarte subita" dupa (stiu ca sunt frecvente cazurile si nu-i vina nimanui).
b.1 daca ei il vor, il dau.
b.2 daca nu-l vor, il cresc eu. Cum ziceam si mai sus, insa, cred ca mila si datoria morala pentru faptul ca am dat pamantului o viata pe care nu copilul a cerut-o, ar fi motorul acestei actiuni. De unde nu rezulta ca n-as putea ajunge sa-l iubesc, fiindu-i alaturi zi de zi. Nu cred in control asupra iubirii, indiferent de natura acesteia; asa cum e posibil sa nu ne iubim copiii naturali (sau nu pe toti la fel), parintii sau rudele, la fel de posibil e sa iubim pe oricine, indiferent daca ne leaga sau nu "sangele", chiar daca, rational judecand, "nu ar trebui". Egalitate de sanse, as spune.
c.trec anii, eu renunt sa mai fac testul, cum spuneam, insa ceilalti il fac si-si revendica odrasla. In acest caz, copiii ar reveni fiecare la familia sa, inevitabil, insa, cum a spus anisia parca, cel mai convenabil aranjament consider ca ar fi cel in care ambele familii ar locui in apropiere, s-ar vizita, etc. Asta as incerca. Daca n-as gasi intelegere de cealalta parte, deja n-ar mai fi ceva ce ar sta in mainile mele.
Bun, acum... variantele cu "dot 2" sunt mai ipotetice decat ipoteticul ca sa zic asa, fiindca parintii care nu vor copii nu prea au cum ajunge sa solicite fertilizare "in vitro", costisitoare pe deasupra.

Revin, concluziv:
nu reneg copilul altcuiva, dar il prefer pe-al meu. Si fac schimbul fara a sta pe ganduri.

Iar revin: nu jur ca n-as face testul si daca ar fi mare copilul... depinde cat de mare, depinde cat ma "racaie" banuielile... firea umana e imprevizibila :)))

A treia oara (cred ca "si gata") revin. Sper ca nu esti inca pe-aici: instinctul matern e o chestie, dragostea materna e alta. Se pot amandoua, se poate una fara alta, se poate niciuna ;)

Citeste, deci:
Il invita in nacela proaspat vopsita in culorile curcubeului. Hai, nu mai sta pe ganduri. Soarele sta sa se ascunda dupa norul ala in forma de dragon. Daca mai intarziem mult il inghite noaptea.

Voteaza cu cel mai bun, nu mai sta pe ganduri:)))

Asa e ! Asta-i locul unde pot "compensa" frustrarile din real.
Da-mi voie insa sa mai pun un punct pe i. De fapt pe "pseudocaritativi" ii doare fix in cot de "victime". Ca nu-s prosti si le stiu exact nonvaloarea. "Victimele" sunt pretextul ca sa ne atace pe noi, elitistii, intolerantii etc., scotandu-si in acelasi timp in evidenta "obiectivitatea", "generozitatea", "impartialitatea" si multe alte calitati. Uite de asta mi se face greatza. Ca daca ar fi o pornire sincera, as mai reflecta la atitudinea mea, as mai sta pe ganduri, spunandu-mi ca poate ei au dreptate.