comentarii

a tew pune in pielea altuia


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
sulumorudar - de cher la: 07/01/2009 22:17:01
(la: Cred ca trebuie sa ma sinucid)
Am citit despre boala ta si credeam ca esti un caz cu simptome la intervale de timp, dar asa cum descrii este un caz cu progresie permanenta. Banuiesc ca ai luat medicamente permanent, astea care sunt si esti in evidenta unui medic de specialitate.
Nu cred ca este deplasata ideea unui doctor psiholog cu care sa vorbesti.
Este foarte dificil sa discuti cu un adevarat bolnav intr-un caz ca al tau.
Nu se poate incarca nimeni cu povara unui sfat si discutia cu noi nu stiu la ce ti-ar folosi. Nici mie nu mi-ar place sa traiesc peste o anumita limita cu un diagnostic ca al tau, dar cazul tau este cazul tau si fiecare caz este ceva special, depinde de multe. Eu in locul tau nu as fi refuzat sa ma casatoresc desi cred ca nu as fi facut copii. Tu ai un mod personal de a vedea viata. Fiecare are. Nu te poti pune in pielea altuia.
#385515 (raspuns la: #385487) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu sau fara organ, - de AlexM la: 18/07/2004 15:23:08
(la: Scandal medical in RO)
... nu-i acelasi lucru. Ce naiba sa comentezi la asa ceva? E de groaza de fapt. Partea proasta este ca atunci cand esti sub anestezie, fie ea chiar si locala , habar nu ai ce face stimabilul acolo. Nu simti unde taie, esti dat pe mana respectivului. Curios este ce au facut ceilalti "asistenti" acolo? Au stat si au jucat carti? Chiar presupunand ca doctorul operator a fost beat, ceilalti trebuiau sa sara "bai caraghiosule, tu nu te uiti ce faci acolo?" . Oare nu au fost de fatsa la operatie sau care a fost situatia? Cat despre saraceanul mutilat, vai mama lui. la treij' si ceva de ani si ... Hmmm.. vai de familia lui, chit ca are deja un copil. Nu as vrea sa ma pun in pielea lui si banuiesc ca nici o femeie nu ar vrea sa se puna in pielea sotiei omului respectiv, ar fi ca chiar si-a dorit asa ceva...
Acmu, dreptatea, monopolul de a face dreptate al statului... cu ce ma incalzeste pe mine ca mutilat ca statul il baga la puscarie pe individ sau ca-l amendeaza? Ce schimba la situatia mea? Nimic, absolut nimic. Mai racorit m-ash simti sa-i jupoi pielea cu mana mea chit ca organul tot nu-l mai primesti inapoi. Brrrr........ sa fie de capul lui de imbecil cu bisturiul in mana..
sfaturi - de mya la: 06/08/2004 13:02:37
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Draga Bubulina,
Eu personal, am retineri atunci cand mi se cere sfatul (in probleme de viata/profunde) din partea celor din jur. Mi-e greu sa ma pun in pielea lor, nu le cunosc experientele de viata, aspiratiile, modul de gandire.

Deabia isi rezolva fiecare problemele lui (chit ca o ia in barba uneori, da' e si asta un pas inainte te asigur!). In general imi spun parerea la rece/din afara/logica (din puctul meu de vedere) si nu intotdeauna oamenilor le place ce aud. D-aia ma feresc de sfaturi, mai ales ca de regula, oamenii fac tot ce ii taie capul si nu ce le zici tu (sau altii). Ba te mai si injura pe urma...si-ti zic ca nu e asa...ci asa...etc. Cum o dai - tot nu e bine... lassaaa, ca stiu ei mai bine! Basca ca se gasesc altii in jur care sa iti dea in cap si sa sustina ca sfatul/parerea lor e mai buna decat a ta, personaje care le stiu pe toate si care isi imprastie cu darnicie din "experientele si inteleciunile" lor de viata.

Privind asa...de pe margine, din multime ca sa zic asa...la prima vedere, te-as sfatui sa vorbesti cu cineva mai in varsta, mai experimentat, mai intelept care te cunoaste bine si in care ai incredere (bunica, preot, prieten apropiat, etc.) daca cu parintii nu se poate.

Noi astia de pe forum nu putem sa ghicim care e universul tau din cele cateva randuri scriese de tine...din nefericire. Am vrea sa te ajutam (sincer!) fiindca simtim ca esti intr-o situatie "de rascruce" da' nu prea se poate, din pacate.

TU trebuie sa decizi cum faci si...vorba unui forumist...daca nu iese bine, asta e...viata merge mai departe, nu e un capat de tara...zau. Poti sa schimbi daca nu-ti place, liberul arbitru e de partea ta! Vezi tu, te orientezi pe parcurs.
femeia si opinia - de AlexM la: 03/09/2004 20:34:03
(la: despre barbati ... fara suparare :))
Belle intreba:

"da' tu care crezi ca e opinia unei femei vis a vis de chestia cu fundul paros???"


nu stiu soro, de un' sa stiu io? Nu am receptorii necesari si nici programul de prelucrare al informatiei data de acesti receptori ca sa pot sa simt/vad lucrurile prin prisma unei femeie. Oricat m-ash stradui si m-ash pune in piele unei femei, tot degeaba ar fi pentru ca asa cum spuneam, lipseste receptorul si programul de prelucrarea al senzatiilor primite:-))

AlexM
#20951 (raspuns la: #20946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum s-ar spune Simeoane, - de gigi2005 la: 28/05/2005 00:09:43
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
Ca sa mai fac oleaca de completari la ce spunea Anisia, decat sa fie pedepsit numai unul, pentru ca pana la urma adevarul iese la iveala, mai bine amandoi char daca unul este nevinovat. Nu-i asa? Altfel ma biciuie targul...

Din cate stiu, cand cineva face ceva rau incearca sa-i tina pe cei dragi departe de evenimente, tocmai sa nu stie...Mi se pare dovada de mare caracter ca, in calitate de iubit sau sot, daca faci o ilegalitate sa nu spui alor tai.

Bine, ma amuza cum noi, niste oameni complet nevinovati, incercam sa ne punem in pielea unor ticalosi. Din fericire nici unul dintre noi sper sa nu fie nevoit sa traca prin asa ceva. La o adica, va spui, eu nu acopar pe nimeni...
#51921 (raspuns la: #51753) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
! - de maan la: 28/07/2005 19:50:48
(la: Reflecsii. Forum)
Ca sa te poti pune-n pielea celui caruia i te adresezi, nu-ti trebuie doar stapanire de sine, ci un dram de minte si anumite disponibilitati sufletesti pe care putini le au si care, atunci cand exista, sunt dramatic influentate de conjuncturi.
Voi spune mereu ce gandesc si-s gata sa suport consecintele, oricare ar fi ele.
Aleg sa le zic in felul meu, si-n general sunt ironii: le-ai prins, ok! nu le-ai inteles, sunt eu de vina sau tu – in ambele cazuri, n-are rost sa continuam!

Ma intriga excesul de familiaritati, impudoarea, dar cel mai mult obraznicia si autosuficienta!
Din pacate n-am destul curaj sa le condamn, caci adesea demonstrez eu-insami cat … mai am de invatat!

Nu doar ca i-as lasa omului libertatea de-a se exprima asa cum doreste, ba chiar l-as incuraja.
E un bun exercitiu de-a invata sa suporti consecintele acestei liberati, deloc ieftine.

E o vorba, din batrani, care sugereaza sa-l privesti pe om la manie si sa-l vezi cum iubeste – asa reusesti sa-l cunosti.

Nu inteleg de ce ii cereti lui gabi sa dea exemple concrete de la cafenea, in conditiile in care intentia omului a fost o discutie de principiu, care sa nu jigneasca pe nimeni si din care cei care-si doresc, ar putea, la o adica, invata cate ceva.

N-am inteles de ce nu pot sa critic un text, daca nu-mi place, atat timp cat mi se permite sa-l laud.
Nu ar trebui sa uite nimeni ca posibilitatea de-a publica pe forum e un privilegiu de care te poti folosi masurand reactia publicului, inainte de a publica serios un volumas.
Daca publicul e cinstit, atunci nu vad avantaj mai mare.

Suntem un grup – e plin de lichele, de lepre ca si de oameni sensibili si-adevarat valorosi.
Problema e insa complicata, intrucat masura valorii tine intodeauna de cel care o recepteaza.
Din punctul asta discutia isi pierde masiv din interes…
n-avem decat a ne tolera, de-a ne opri (macar din cand in cand) de-a face rau si de-a ne privi inainte de-a ne grabi sa acuzam pe altii – fireste, mereu vom inatlni, spre marea noastra multumire, oameni mai jos decat noi-insine, dar vor fi si dintr-aceia mult superiori.
Unii ar trebui sa ne invete cum sa nu fim si altii sa ne determine sa ne dorim sa evoluam.
#61998 (raspuns la: #61981) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
p.s. - de rembrandt la: 11/11/2005 20:21:40
(la: Limbajul codificat.)

pe langa scarpinatul la nas mai pot fi si stransul din dinti, tremuratul vocii si neclipitul. astea sunt detalii observate la cateva persoane din jurul meu. nu e o regula
eu cand mint ma pun in pielea omului sincer :) si-mi iese de minune. nici macar mama (care, cred eu, ma cunoaste cel mai bine) nu se prinde


________
keep it simple
rembrand - de om la: 11/11/2005 21:22:41
(la: Limbajul codificat.)
"eu cand mint ma pun in pielea omului sincer :) si-mi iese de minune" = = te cred pentru ca si eu am facut o experienta (de care acum imi este rusine :(()-era un pariu).
Deci prin facultate m-am dus spre o colega cu un zambet cuceritor, miscari galese si cu un ton plin de dulceata am injurat-o ... duios de originea mamei ei (in loc de buna-ziua) dupa care am continuat discutia "normal" despre nu mai stiu ce. Pur si simplu nu a "percutat" la diferenta dintre CUVINTE si ... limbaj; chiar am obtinut si un curs de la care chiulisem. Vreau sa precizez ca tipa era foarte intepata si nimeni nu ii intra in gratii, ca sa nu mai spun ca ne punea IMEDIAT la punct cand o scranteam cu ..."jargonul" (mi s-a intamplat de multe ori si trebuia sa-i platesc o politza ;)).
#86872 (raspuns la: #86858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Acum citeva luni un bucurestean de pe cafenea a facut asta.S-a mutat in Timisoara.Fain ar fi sa revina acum si sa ne spuna ce si cum.Analiza lui privind Romania am gasit-o interesanta si pot spune ca i-am impartasit din idei.Ma rog,incerc sa ma pun in pielea ta,nu de alta dar in viata am fost si eu in situatia de a-mi alege un loc unde sa traiesc ce mi-a mai ramas....In final l-am gasit,este la Montreal.
Eu as pune in analiza Timisoara,Cluj si Iasi.De ce ?In imaginatia mea cele trei orase vor fi capitale regionale intr-un viitor nu prea indepartat.Economia viitoarei Romanii va impune asta....
Uita-i pe tigani!Au speriat ei si Parisul.Nu le va merge la infinit....
Eu as gindi ca Timisoara ofera ceva in plus...un pic de avangarda in mentalitate,o conceptie despre munca si rezultatele ei mai apropiata de occident,etc.Distanta pina la Wiena este (cred )aceeasi ca si pina la Bucuresti:))Budapesta la citeva ore,Novi Sad si Belgrad,Zagreb si Lubljana sau Grecia cu Mediterana ei la indemina.....Italia.....
In Banat vintul a batut din totdeauna dinspre vest:))
Se ia un ràu. Se cauta un ma - de gabriel.serbescu la: 08/04/2006 16:03:57
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Se ia un ràu. Se cauta un mal al lui si se incepe a vorbi cu voce tare. Orice, oricum, oricat. Cea mai mica stuizenie si cel mai amununtit secret va fi auzit atunci de cineva.

La fel de bine se poate lua o carte: Gog, a lui Pappini. Nu am cunostinta de un om mai plictisit ca acest Gog, a lui Pappini. Se ia cartea atunci, si se pune in pielea sa. Orice dorinta va putea fi indeplinita intr-un instant. Vei putea fi surprinsa de dezolant si de deziluzie.

Intr-o aceiasi ordine de idei poti apela la un joc. Civilization III sau IV. Se porneste cu o capitala si cu un regim democratic- esti despot. Pe masura ce avansezi in istorie vei trebui sa apelezi la invataturi machiavelice: poporul e nevolnic iar dusmanii sint neiertatori. Trebuie sa rezisti, trebuie sa fi cind conservator, cind progresisit, cind canalie, cind diplomat, la final, poti da foc capitalei sau sa te sinucizi la intrarea in Piramide... Magnific, nu

Poti, de ce nu, sa calatoresti.
In ultima instanta poti lua un ciocan si sa incepi sa-ti maruntesti degetele in lovituri scurte si sece.
Emigreaza, macar o perioada...


zau! - de maan la: 19/05/2006 19:12:26
(la: Nu vom mai şti)
"Nu ţi-am trimis niciodată vreun mp, d-apoi să mai fie şi "libidinos". "
ma, baiete, ma ... :(

"Eu mă opresc aici"

uite-o miscare inteligenta!
daca-l mai faci vreodata-n drum, nu-l mai pune pe seama altuia, ca s-ar putea sa-mi dai peste careva cu mai mult tupeu ca mine, care se va distra dandu-te cu nasu-n el!

si tie minte de la doamna, sfat de drum: ala care cedeaza primu' nu-i intotdeauna cel mai destept - s-ar putea sa fie pur si simplu vinovat sau las.

da' sanatate, vorba lui picky!
ca rabdare s-o gasi.
#123173 (raspuns la: #123101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intelegere, iubire, libertate - de zaraza sc la: 07/07/2006 10:20:58
(la: Cum comunicam cu Dumnezeu?)
Si mai trebuie sa facem eforturi sa ii intelegem pe ceilalti...mai ales pe cei pe care ii iubim...sa nu ii sufocam...

Dar e important sa ii intelegem pe toti...ca sa ne fie noua bine, sa nu ne simtim agasati de actiunile celorlalti...vorba aia...iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac...si iarta-ma pe mine ca nici eu nu-mi dau seama de ce fac ei ceea ce fac!

Ideal ar fi sa ne putem pune in pielea lor si apoi sa le spunem simplu...asa as face in locul tau...tu faci cum vrei...

cere si ti se va da
#132049 (raspuns la: #131991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de Alexandros la: 20/07/2006 19:34:22
(la: Frontiere)
Da, cred ca distinctia pe care o faci e OK. Cum te aperi insa de fraude si falsuri ? Sau iti asumi riscul de a te lovi cu capul de pragul de sus ? Ca altfel nu inveti niciodata ? :(

Daca tot comparam frontierele acestea cu cele dintre state, atunci ma pun in pielea vamesului.
Ochiul format , instinctul si experienta e de mare ajutor.
Mai scapa ochiului vigilent al vamesului si cate un impostor, dar e inevitabil.
Vamesul mai inchide si ochii din cand in cand daca mita e pe masura..:)))

Si da, imi asum cateodata riscul de a ma da cu capul de pragul de sus, dar nu in acelasi loc si nu de mai multe ori facand acelasi fel de greseala. :))
Altfel viata nu ar fi asa de frumoasa....

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#134391 (raspuns la: #134156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hgrancea - de watchmaker la: 30/08/2006 19:34:48
(la: Intrebari pentru atei)
Domnu' hgrancea.... comentariul tau ma lasa cam buimac, ce sa zic!
Daca tu asta ai inteles din ceea ce am scris eu, e o problema.
Adica eu sint de fapt un bun crestin, si in fiecare seara spun de trei ori Tatal nostru, merg la biserica duminica, iar in timpul liber ma dau "ateu"... de ce? Ca e cool? ca e trendy? Aaa, stiu... din snobism probabil.
Realizezi cit de aberanta este concluzia asta, nu?
Nu, esti complet pe linga adevar, si o sa te iluminez eu oleaca. Faptul ca eu sau orice alt om care nu are de-a face cu doamne-doamne participa totusi la sarbatorile religioase, raspunde corespunzator la "parolele" crestine, si in general se comporta ca un om normal (inteleg ca cel care crede este cel normal, nu?), o face dintr-un singur motiv, si anume: obisnuinta, mostenire culturala, zi-i cum vrei. Gindeste-te ca religia (oricare vrei tu) face parte din modul de viata al omenirii de cel putin 1700 ani (asta e mahomedanismul). Putem sa le enumeram toate marile religii aici, dar n-are rost. Ideea e ca sint parte componenta a culturii popoarelor. Si nu o particica, ci ditai bucatoaia. Este o IDEEE extrem de adind inradacinata in mintea oamenilor, si va mai dura ceva timp pina influenta ei se va diminua simtitor. E normal atunci sa influenteze modul de gindire al oamenilor, sa influenteze limba, sa induca mici automatisme, care insa nu fac pe cineva religios daca le foloseste. Gindeste-te cum ar suna limba romana fara suculentele injuraturi cu tenta religioasa. Si ce? cel care injura de dumnezei si sfinti e un smerit crestin? poate fi, poate insa la fel de bine sa fie un ateu convins care injura, si asta e injuratura cea mai la indemina.
Te iei de mine ca mi-am botezat copilul? Ok, l-am botezat, dar asta nu inseamna ca eu sint crestin. Evident ca nu cred in rostul acestui act - ba chiar botezul, cel putin la ortodocsi, mi se pare o barbarie demna de evul mediu- insa pe de o parte, nu doresc sa intru in conflict cu parinti-veri-bunici-matusi care vad in asta o treaba de maxima importanta, si cum am spus, nu incerc sa dovedesc ca ateismul e bun si drept si religia este aberanta (este aberanta, insa pastrez secretul asta pentru mine ;) ). Pe de alta parte nu i-a facut nici un rau - in afara de timpul pierdut prin biserica si nervii copilului. Si in ultimul rind, asta se intimpla cu aproape 8 ani in urma, cind nu imi puneam inca problema foarte transant. Acum nu l-as boteza.
Cam atat despre mine.

In ceea ce priveste sintagmele "bate si ti se va deschide", "cauta si vei gasi": Daca eu (oricine) am/are o problema si cauta rezolvare in credinta, inseamna ca deja stie ca raspunsul il va gasi acolo, pentru ca vrea sa il gaseasca acolo. Deci nu e vorba de o cautare propriu zisa, ci de acceptare fara conditii a unui raspuns fabricat.

Iar sintagma "crede si nu cerceta" este una din DOGMELE de baza ale crestinismului, fara de care nu poate functiona, e ca si cum ai incerca sa pornesti o masina dar nu ai motor.
Asa ca, daca esti intr-adevar un bun crestin, fa te rog bine si nu pune cuvintul domnului la indoiala, pentru ca iti pierzi locul acolo sus...

However... nu neg importanta credintei (ta-daam)!! Da, sumpliza, asa este. Insa struneste-ti bidivii inainte de a spune "te-am prins".
E in firea omului (altfel nu ar fi existat religie) sa caute raspunsurile la lucrurile pe care nu le intelege. Si cea mai la indemina rezolvare este de a pune in circa altuia mai mare si mai puternic tot ce nu poate el digera. Si cum acel mai mare si mai puternic nu exista, poti sa il inventezi, si sa ii dai atributiuni clare. Insa asta se aplica cu mii - pina la sute - de ani inainte de te naste tu, cind ignoranta inca era mama intelepciunii!
Din punct de vedere psihologic este si acum benefic pentru un om sa se duca sa se descarce cuiva care are capacitata de a absorbi nelimitat. De asta nu neg importanta preotilor, care au un rol de psiholog (macar e mai ieftin decat unul cu diploma). In acelasi timp, asta e o arma cu doua taisuri si cu autofeedback - una nu poate exista fara cealalta.
Insa daca cineva vrea intr-adevar sa caute rezolvarea corecta, poate sa se apuce sa studieze, si atunci sa vezi revelatii adevarate! Ar soma biserica in masa. Dar pentru asta, trebuie sa ai in primul rind deschiderea necesara, sa ai posibilitatea sa ajungi la sursele respective, si nu in ultimul rind, timp.

De ce crezi ca in Romania 86% din populatie are incredere in biserica? Pentru ca mai mult de jumatate din populatie traieste la tara - unde informatia este asa cum este, iar din ceilalti care traiesc la oras, o mare parte de fapt tot ca la tara traiesc. Astia nu au alternativa, iar restul au incredere din obisnuinta si spirit de turma.
De foarte multe ori am avut chiar impresia ca Romania este o tara fundamentalista, nicaieri in lumea civilizata (cea occidentala) nu are biserica o asemenea influenta asupra oamenilor. Asta izvoraste in mare masura si din trecerea atat de totala in cealalta extrema, dupa 45 de ani de comunism in care s-a dat la cap bisericii cu toate mijloacele.
Azi atat este de puternica influenta bisericii in Romania, incit nici macar nu poti sa gasesti (vorbesc din punctul de vedere al omului normal de pe strada) materiale care sa combata credinta. De curiozitate intra intr-o librarie - oricare, Humanitas sa zicem - si du-te la raionul de carti stiintifice - si de popularizare a stiintei in primul rind, tratatele academice sint mai greu de digerat - si compara-l cu raionul de carti teologice. Ca dimensiuni! Si pina si cele stiintifice sint presarate de scrieri aberante, care nu fac nici un serviciu nimanui - gen "Aparatul lui Uriel" de exemplu, care este o colectie de ineptii din coperta in coperta.

In sfarsit, o sa ma opresc aici momentan, daca ai idei noi, te ascult.

Have a nice day.

watchmaker (the blind one)




#142140 (raspuns la: #142077) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma - de mazariche la: 28/01/2007 19:07:29
(la: Da si nu)
Nehotarare nu-i. Stiu precis ce nu vreau.
Incapatinare, poate- ca nu-mi place sa fiu impinsa de la spate.
Zic rareori "nu" pentru ca am prostul obicei de a ma pune in pielea celuilalt.
#171819 (raspuns la: #171793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma - de alex andra la: 03/02/2007 11:34:33
(la: "L'enfer c'est les autres")
Nu e nevoie sa intri cu bocancii in viata cuiva. Poti sa-l ucizi si cu picatura:( Si nu e vorba de slabiciunea aluia pe care il toci marunt, caci daca este de-al tau, n-are cum sa te evite, tre sa te "suporte", doar daca nu face o chestie definitiva pentru a iesi din viata ta.
Eu incerc sa ma pun in pielea aluia care e infern pentru altii. Daca privim asa, scapa oare cineva dintre noi de povara asta ? Evident ca nu iau termenul "infern" in sensul lui cel mai rau. Io zic ca toti le facem altora, intr-o masura mai mare sau mai mica, zile fripte. Samburele ala de rau e in noi. Dar cu asta ar trebui sa ne mutam pe conferinta Rodicai.

Lost without music in a world of noises
#172989 (raspuns la: #172942) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de mazariche la: 04/02/2007 15:37:42
(la: RAUTATEA)
no offence!
De acord cu tine, cata vreme iti pastrezi resursele afective pentru apropiati. Stiu insa oameni nepasatori nu doar cu ceilalti ci si cu ei insisi. Si nu au nici o retinere cand se epuizeaza ( chiar si din punct de vedere material vorbind), sa pretinda sprijin.
CUI? Celor pe care ii stiu ca nu-si pot controla prea bine capacitatea de a fi indiferenti. Ca astia, fraierii, se pun in pielea celuilalt si de cele mai multe ori nu pot zice"nu".
Din partea mea ar fi o dovada de mare ipocrizie sa ma declar indiferenta, chiar daca uneori zic"nu".
#173199 (raspuns la: #173173) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mazariche - de irma la: 07/02/2007 08:02:27
(la: Da si nu)
Zic rareori "nu" pentru ca am prostul obicei de a ma pune in pielea celuilalt.

inseamna ca la tine "da, dar nu" vine din altruism.
si mie mi se intampla. nu-i un obicei asa prost, ca doar toti traim impreuna cu oameni ce ne sunt dragi.

intrebarea e, daca tu stii precis ce vrei, aia de langa tine de ce nu-s pot intelege alegerea ta? e neputinta ta, sau a lor?

_____________________________________
i'm so... out of here! :))
#173747 (raspuns la: #171819) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de anisia la: 29/03/2007 22:57:06
(la: cred)
problema-i ca 'al fara har, nu stie, nu crede sau/si nu accepta ca-i fara. apoi, omul cand iubeste/daruieste/doreste e cuprins de o avantare asa, neobosita si imputernicitoare (sorry, dar nu gasii alt cuvant). si atunci, se crede zmeu. cu har! si se gandeste, in nemernicia lui de zmeu cu har, ca iubire ca a lui nu mai exista, dor ca al lui, daruire ca a lui. si o ia, o asterne pe hartie in cuvintele pe care le cunoaste/crede/simte el cele mai potrivite. si de citit, le citeste tot cu ochii lui de zmeu cu har ce se crede.
si atunci... de ce ne mai miram ca acele cuvinte nu reprezinta pentru noi decat o insiruire alandala de cuvinte desertuite si fade? e vina lui in totalitate? sau si a noastra ca nu stim sa fim zmei? sau ca nu ne punem in pielea unui zmeu? suntem subiectivi sau nepasatori la avantul zmeului de mai sus?

nu ma pretind a avea har. dar as minti sa nu recunosc ca sentimentele-s cele ce m-au asternut pe hartie, uneori, in goliciunea fiintei mele. si oricat am incercat eu sa le ascund printre randuri, le-a ghicit. e mult de-atunci, dar e un exemplu concludent.

anyway, in joaca mea necontenita, am mai tachinat mici zmei,fara har. si asta pentru ca n-am simtit avantul, ci doar o incercare nereusita de a-si stoarce "poezie" din celulele nervoase, pentru a se putea numi poet.
am mai spus-o, si imi metin afirmatia: poet este acela care nu stie, nu poate, nu unoaste, nu reuseste sa se exprime altfel decat in vers, scris 'au oral.
dar asta nu inseamna ca toti zmeii sunt poeti :)
Pe cind tinar mai eram.. - de Muresh la: 06/06/2007 07:15:12
(la: Cum să ne creştem copii şi să ne bucurăm de fericirea lor?)
..imi spuneam ca parintii nu se pot pune in pielea copiilor lor si ca, de aceea, nu-i inteleg.
Imi promisesem ca cu mine nu va fi asa. Ca voi tine minte cum gindeam "pe cind tinar mai eram" si ca voi avea limba comuna cu copii mei.
Mai apoi am inteles ca nu este indeajuns.
De inteles trebuie, dar copiii vor sa vada in parintele lor o entitate indestructibila, o stinca de reazem, un sprijin neclintit la nevoie si nu chiar un prieten de seama lor.
Si au venit. Copiii adica.
Si, in pofida celor de mai sus, habar nu am avut ce vor.
Imi aduc aminte de o scena la Walt Disney. Parada de incheiere a unei zile.
Trec ele tot felu' de camioane impodobite cu flori si pe remorca lor tot felul de Ilene Cosinzene, pitici sapte, Cenusareasa, Scufita Rosie - apropo, timpita poveste, ca copil nu am inteles niciodata pe proasta aia, ca sa nu mai vorbim ca e o poveste de groaza - , chestii din Fratii Grim - mari antisemitzi - , Andersen, etc.
Si printre remorcile alea, saltimbanci de tot felul. Si deodata vad o figura cu chip de ursuletz, care trage dupa el un carucior plin de jucarii de care mai de care interesante. Si sa vezi mirare, plinge sfishietor si toti copiii din jur se prapadesc de ris.
A mare a mea avea de toate. Ea era ca si ursuletzul acela.
De inteles ceva, intelegeam io. Tara strina, mentalitate diferita, la scoala bisericutze deja formate si poate ca si etnia ei era un impediment.
Daca invita pe vreo americanitza acasa la noi, sau nu venea, sau nu o mai invita la rindul ei.
Un alt shabatonist, avind probleme asemanatoare, a fost mai intelept decit mine. Si-a luat familionul in circa si, tzushti, inapoi la Israel.
A mai fost ceva interesant.
Ma imprietenisem cu un "american" venit proaspat din Maroc ca sa-si dea doctoratul.
Cam asa devine chestia. Ce am eu comun cu un marocan? Simplu. Eu striin, el striin.
Copiii lui ii tot mazgaleau peretii din casa.
La un moment dat le-a spus:
"Mai baieti. Va dau un perete, unul singur. Scrieti, desenati, mazgaliti..Dar doar pe el caci altminteri stricam relatiile diplomatice".
Unul din baieti, cel mare imi pare, e astazi un pictor bunicel, acolo la ei in Maroc.
Imi aduc aminte cum a fost cind in '64 am venit din Romania in Israel. Imi spune mama, Dumnezeu s-o aiba in paza Sa: "Vad ca aici nu se tipa la copii".
Chestia asta cu tipatul se poate mostenii.
Mi-a luat ceva timp pina am inteles ca tot ce poti obtine cu tipete, obtii mai bine fara, dar cu a mare a mea era, deja, prea tirziu..



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...