a trece cu vederea

iti trec cu vederea frustrarile geografice, si te intreb: ce temperatura are un glont in timpul traiectoriei, si la ce temperatura maxima rezista sarmanul spermatozoid voiajor?
Istorii din astea cu calatorii pe ghiulea se intalnesc numai in povestile baronului Munchaussen...

Pravda cumva e aceeasi revista care spunea ca s-au descoperit baze lunare construite de civilizatii extratereste? Puhhhlease...


..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare." (sic)

Normal ca nu poti trece cu vederea, ca te supara astfel de comentarii. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa il tratezi cu aceeasi prostie. De multe ori ignoranta doare mai mult decat "bagarea in seama", trebuie sa stii doar cand este momentul sa ignori si ce anume, cum sa actionezi. Acum cred ca depinde destul de mult si ce fel de rautati s-au adus la adresa ta.Nu poti sa-ti strici reputatia, imaginea doar din cauza unor barfe...si atunci cred ca trebuie sa pui la punct pe cel care aduce comentarii cu intentii rele. :)

No.

Ten/Ten!

Argumentat si-Articulat.
A la Votre!

raspunzand mesajului D-voastra, subanteleg ca veti trece cu vederea acele "ruperi in figuri" care-mi sunt necesare pentru-a supravietui in limitata lume a propriei imaginatii.
Si daca nu, nu! It' s been a pleasure reading your lines, anyway.

in primul rand,pentru cei ce nu cunosc,primii crestini,inclusiv Isus,au fost evrei!
cei care l-au persecutat pe crestini de la inceput au fost romanii,pana s-au convertit si ei,si nu evreii
referitor la iertare,probabil ca nu stiti,dar in Biblie scrie clar ca omul trebuie sa-si ierte aproapele,daca vrea el insusi sa fie iertat de Dumnezeu,care este unul singur pt noi toti!
si...nu sunt agresiv,dar ma deranjeaza cand unii care nu cunosc problema fac afirmatii gratuite si nefondate;evreii nu au fost persecutati datorita religiei lor numai,ci si din faptul ca au fost "diferiti",si uneori chiar au si reusit,de ex in afaceri sau in stiinta,dar bineinteles ca aceste lucruri se trec cu vederea...

1)Ai dreptate,guvernul Sharon,un guvern ALES,reprezinta ceeace crede poporul Israelian(a se deosebi de ceeace reprezinta religia de evreu.Nastase nu reprezinta in Romania "poporul crestin".)
Dar Arafat si politica sa reprezinta poporul palestinian?Cu aceleasi consecinte istorice despre care vorbesti!
Iar prima dintre ele este faptul ca nu au inca un stat al lor(dupa ce li s-a propus la CampDavid de catre premierul Barak si presedintele Clinton.
Iar poporul israelian este reprezentat prin guvernul Sharon prin mesajul pe care-l transmite poporului palestinian.
Ca prin teroare nu va reusi sa intimideze pe nimeni si nu va face nici un pas inainte in realizarea scopurilor sale.
Din contra,acesta "politica a terorii" il va indeparta de realizarea visurilor unei tari.(pe care o aveau deja,daca se comportau dupa ce au semnat in tratatul de la Oslo).
2)Ce usor treci cu vederea peste "coincidenta" ca Teodorakis a compus imnul palestinian si a declarat ce a declarat.
Eu,personal,nu cred in coincidente sau in declaratii "fara control".Ma mira daca cel care a compus acest imn ar fi declarat ceva pozitiv despre evrei.
Asa cum nu cred nici in sinceritatea celor declarate de maestrul G.Zamfir,ca a fost "manipulat" de Vadim Tudor cand a declarat ce a declarat.
3)Ce "consecinte" prevezi tu pentru poporul israelian?

Manevre cu stagiul militar
„Faci sau nu armata?” este pentru tinerii români o întrebare pe care politicienii, în an preelectoral, o exploateazã cu nesat.
Curios, nici una dintre initiativele puse în dezbatere nu evidentiazã, cu adevãrat, o viziune politicã, argumentatã, privind securitatea nationalã.

Atitudinile politice sunt transmise si liderilor ministerelor, iar specialistii acestora sunt pusi în pozitia de a-si „ameti” ideile.
NATO nu impune în nici un fel României dacã armata sa trebuie sã fie alcãtuitã pe bazã de conscriptie sau pe bazã de voluntariat. De exemplu, în Germania, jumãtate din armatã este formatã din militari în termen.
Alianta vrea doar ca militarii români sã aibã un standard ridicat de pregãtire si sã facã fatã misiunilor date.
Armata a optat pentru sistemul profesionist si si-a fixat ca pânã în 2007 sã nu mai aibã militari în termen. Deja se preconizeazã ca la nivelul anului 2004 sã se renunte la militarii în termen din Fortele Navale si Fortele Aeriene.
Trecerea de pragul NATO îi oferã Armatei un rol nou. Se observã si prin misiunile din Afganistan si Irak cã Armata executã si o activã, sã-i spunem, diplomatie prin forta armelor, aceasta pe lângã misiunile impuse de necesitãtile colective de securitate la care ne-am raliat de bunãvoie. În sistemul democratic românesc, Armatei îi revine rolul de ultimã solutie în cazuri extreme. În aceastã privintã, faptul cã se va renunta la cei 31.000 de militari în termen pe care îi mai are acum este pe deplin justificat. Luptãtorul din MApN trebuie sã fie un profesionist desãvârsit.
Pe de altã parte, analizând riscurile de securitate la care este supusã România, nu se poate trece cu vederea explozia terorismului la nivel mondial, dar si posibilele actiuni ostile României promovate din interior. Astfel, apare fireascã dezvoltarea structurilor Ministerului Administratiei si Internelor. Jandarmeria, structura militarã a MAI, capãtã rol de verigã între Armatã si Politie, fiind forta potrivitã în a interveni în conflictele de joasã intensitate.
Un jandarm în termen face cam 15 la sutã dintr-un profesionist, în termeni de eficientã a muncii. „Înlocuind 7.000 de militari în termen cu 3.000 de profesionisti, mergem chiar pe economii”, îmi spunea generalul Gavrilã Pop, adjunct al comandantului Jandarmeriei. Acesti profesionisti, proveniti din grupãrile mobile, sunt folositi cu succes si ei în misiuni externe. Dar Jandarmeria are si date în pazã peste 1.200 obiective.
Pompierii, militari în termen, sunt cei care astãzi sting incendiile din România. Încã de prin 2000 se anunta cã pompierii se demilitarizeazã, dar apare problema banilor. Reteaua de unitãti ale pompierilor, bine pusã la punct, poate primi voluntari fãrã probleme. Un militar în termen va fi înlocuit de 3 schimburi de profesionisti civili.
Jandarmii si pompierii nu stau în cazãrmi sã astepte rãzboiul, ci sunt solicitati nonstop. Cert este cã nu se pot forma dintr-o datã profesionisti. Voluntariatul implicã punerea la punct a unui sistem riguros de promovare a carierei, de selectie, de instruire, de evolutie în carierã si de pregãtire continuã. Apoi, implicã fixarea unui sistem de mobilizare. Cumulat la acestea, sã observãm cum a involuat populatia României. Din 1992 pânã în 2002, populatia a scãzut cu 1 milion de persoane. Creste numãrul persoanelor peste 60 de ani si scade cel al persoanelor sub 15 ani. Mai creste si numãrul tinerilor ce fac studii postliceale si facultãti, unii înscriindu-se si pentru a scãpa de armatã. De asemenea, creste numãrul tinerilor care pleacã la muncã si la studii în strãinãtate, iar carierele militare nu par atât de avantajoase pe lângã perspectiva unui contract în UE.
Cã MAI a introdus o „clauzã” în proiectul de lege privind pregãtirea populatiei pentru apãrare care propune scãparea de armatã contra cost (în jur de 30 milioane lei) apare doar ca o tacticã de a face uitate cele expuse. Cu metoda respectivã, nãstrusnicã precum o mitã, dar uzitatã în Occident, se preconizeazã a se scãpa de cei care vin cu silã la armatã. Pentru cã MAI este angrenat si în reforma administratiei publice, si în realizarea, cu adevãrat, a demilitarizãrii politiei, nu mai poate suporta si renuntarea totalã, deodatã, la militarii în termen. Cel putin pânã în 2010. Pânã atunci, stagiul militar se „executã”, cu tot cu prevederile constitutionale. (razvan.belciuganu@jurnalul.ro)

Lasand la o parte Forma, ne silim spre Contzinut.
Moment in care - silindu-ne-n continuare- trecem cu vederea (si cu un oftat) vulnerabilitatzile argumentelor si purcedem, oarecum pishcatzi de coarda sufletului, mai departe catre bottom-line.
Am cautat Ideea, am cautat Concluzia, ne-am facut deci datoria - si' nca ceva mai mult de-atat!
In consecinta, meshteshugim Raspuns:

- robia, precum si iesirea din ea, nu pot veni din exterior, decat in aparentza.
- a investi in Romania Azi este un gest "frumos", citii mai sus. Asa cum il vad eu, este fie sinucidere financiara, fie joc mafiot la doua capete cu un castig potentzial exceptional; daca esti mafiot.
- coloana vertebrala este un lucru mare si unul dintre singurele ce-ar merita de-a fi la cinste! Exista insa (mult prea ) multe definitii pentru aceasta entitate, drept pentru care fiecare-o canta-n sine inca (doar) "dupa ureche".

A... shi Da, raspuns-am fiindca sunt nascut pe supt Feleac...

Referitor la "presa cu nuante verzi",un articol "in tema" din revista Electra:
======================


Ştefan Postelnicu

ANTISEMITISMUL ÎN PRESĂ. PUBLICAŢIILE DE EXTREMĂ DREAPTA

Scurt istoric

De-a lungul celor 13 ani care au trecut de la Revoluţia din decembrie a apărut un număr relativ mare de publicaţii ce pot fi subsumate orientării ideologice de extremă dreapta. Şi totuşi puţini sînt analiştii care au acordat o atenţie constantă acestui fenomen. Sigur, articole ocazionale, critice luări de poziţie în raport cu excesele acestor publicaţii au fost şi sînt destul de frecvente. Însă majoritatea radiografiilor evoluţiei sectorului mass-media prin care s-a încercat conturarea specificului presei româneşti de după decembrie 1989 au ignorat acest fapt. O oarecare atenţie din partea cercetătorilor au primit – şi subliniez încă o dată că mă refer aici doar la acele studii sistematice, care nu se opresc doar la denunţarea atitudinilor excesive din punct de vedere ideologic – doar periodicele al căror program doctrinar (în cazul în care acesta există şi este unul coerent) se revendică în mod explicit de la extremă stînga sau reiau clişee ce pot fi identificate ca aparţinînd acestei orientări (e vorba, bineînţeles, de România Mare, Şi Totuşi Iubirea, Politica, Naţiunea şi lista poate continua). Cazul este cu atît mai interesant cu cît, dacă structurile organizaţionale sau de presă de extremă stînga par a fi cu totul dezinteresate în a-şi configura un program propriu-zis, la polul opus tocmai efortul de a elabora o ideologie coerentă pare a fi preocuparea majoră. Alegînd, la întîmplare, două dintre studiile dedicate acestui subiect, Mass Media in Revolution and National Development. The Romanian Laboratory de Peter Gross (Iowa State University Press/Ames, 1996) şi Tipologia presei româneşti de Marian Petcu, (Editura Institutului European, Iaşi, 2000) se poate constata cu uşurinţă cam care este interesul specialiştilor pentru acest segment de presă şi ponderea pe care i-o acordă (atunci cînd i se acordă!) în raport cu cel de extremă stîngă. Dar "bibliografia" neglijării publicaţiilor de extremă dreapta şi a locului lor în peisajul presei româneşti de azi este mult mai vastă şi nu este aici locul să insist asupra acestui fapt.

O scurtă trecere în revistă a acestor periodice este, cred, utilă. Foarte rar, apariţia unei publicaţii aparţinând acestui segment de presă a fost conjugată unei structuri de tip politic. Presa de partid oferă un singur exemplu notabil. Este vorba despre defuncta revistă lunară Mişcarea, organ de presă al Partidului Mişcarea pentru România, condus de Marian Munteanu.

Dacă din punctul de vedere al vieţii politice constituirea unor partide orientate ideologic în această direcţie a fost mai dificilă (iar atunci când acest lucru s-a produs respectivele partide nu au avut puterea financiară şi audienţa necesară editării unui organ de presă propriu), presa de extremă dreapta neafiliată unei grupări bine determinate de interese politice a cunoscut pe parcursul acestor 11 ani o evoluţie aş spune spectaculoasă.

Gazeta de Vest, săptămânal de informare, ce apărea la Timişoara, imparţial din punct de vedere ideologic în anii 1990-1991, va cunoaşte ulterior o rapidă metamorfozare, fiind preluat de un grup editorial orientat către extrema dreaptă (director Ovidiu Guleş, redactori: Zaharia Marineasa, Valeriu Neştian, Mircea Nicolau). Publicaţia va fi transformată în revistă lunară şi îşi va revendica un caracter extremist radical. Spre sfârşitul anului 1999 revista dispare din pricina divergenţelor de opinie ireconciliabile dintre director şi colaboratorii revistei.

Sub îngrijirea unui colectiv de redacţie compus din Gabriel Constantinescu (director), Răzvan Codrescu (redactor-şef), Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Florea Tiberian apare la Sibiu din 1990 cea mai longevivă revistă de extremă dreapta postrevoluţionară, Puncte Cardinale.

Din ianuarie 1998 apare la Bucureşti revista lunară Permanenţe, editată de Fundaţia Profesor George Manu. Colaboratori acesteia editează pe Internet revista Sfarmă Piatră, "săptămânal de rezistenţă românească". În mai 1998 apărea Cămaşa de izbândă, săptămânal ce, în lipsa unor colaboratori de prestigiu pentru mediile de orientare neolegionară, va dispărea curând.

Din 1998 apare cu regularitate revista lunară Vremea Dreptei Naţional-Creştine scoasă de Editura Vremea (director Nicolae Henegariu).

Din 1997 apare "revista de oceanografie ortodoxă" Scara, publicaţie fără dată fixă de apariţie, cu format de almanah. Gruparea revistei este constituită din aproximativ 100 de colaboratori, redacţia fiind condusă de Mugur Vasiliu (director) şi Rafael Udrişte (redactor-şef). Un program ideologic similar îşi asumă şi revista Măiastra.

Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi din România editează Schimbarea la Faţă, "o propunere de lectură ortodoxă a realităţii româneşti", publicaţie lunară ce apare din ianuarie 2000.

Pe lângă aceste reviste mai apare şi un buletin informativ al Fundaţiei "Buna Vestire", cu o circulaţie restrânsă, incontrolabilă şi fără un impact real.

Trepte ale antisemitismului

Ar fi total greşit să afirm că toate aceste reviste au manifestat în mod explicit atitudini antisemite. În fond, aici este o chestiune de nuanţă. Să luăm, spre exemplu, cazurile Mişcarea şi Scara, două dintre publicaţiile a căror prioritate o constituie (a constituit-o, pentru prima dintre ele, care nu mai apare de mult) conturarea unui program de renaştere în primul rînd culturală. Antisemitismul este aici mai degrabă o prezenţă implicit㠖 atîta vreme cît colaboratorii acestor reviste şi-au propus să readucă în atenţia cititorilor programul ideologic (într-o formă atenuată sau nu) al Mişcării Legionare.

Voi încerca în continuare o trecere în revistă a formelor de antisemitism prezente în discursul presei de extremă dreapta de astăzi, fără a-mi propune un mod sistematic de prezentare.

■

A vorbi despre nuanţe în atitudinile de tip antisemit poate părea cinic. Şi totuşi, între antisemitismul furibund şi autoasumat şi cel propagat prin reafirmarea, de pildă, a unui inventar simbolistic aparţinînd Mişcării Legionare este o diferenţă. O diferenţă care nu face ca formele "atenuate" de antisemitism să fie mai puţin culpabile sau care să ne dea dreptul de a le trece cu vederea. Există o scală a antisemitismului, dificil de realizat, dar care demonstrează că acest flagel este prezent în forme suficient de "productive" în discursul public din societatea românească.

De pildă, ar trebui să ne întrebăm dacă afişarea unui portret fotografic al lui Corneliu Zelea Codreanu în revista Scara în chip de model absolut al creştinului este sau nu o dovadă implicită de antisemitism. Răspunsul meu este pozitiv şi, în consecinţă, voi încerca o scurtă argumentare. Dacă luăm oricare dintre cele două texte programatice importante ale doctrinei legionare elaborate de către Codreanu – Pentru legionari şi Cărticica şefului de cuib – vom putea face observaţia de bun-simţ că antisemitismul nu este doar o prezenţă constantă aici, ba chiar una dintre cheile de boltă ale întregii construcţii ideologice (spun asta din convingerea că orice ideologie totalitară are mai multe chei de boltă, adică grile pe baza cărora îşi dezvoltă întreaga pseudoargumentaţie).

Cei care îşi doresc reabilitarea doctrinei codreniste îşi justifică demersul prin faptul că ar trebui uitate culpele trecutului, mai ales cele din perioada în care şef al mişcării a fost Horia Sima; ei pledează pentru o reîntoarcere la teoria şi spiritul acestei mişcări, încercînd să se facă abstracţie de excesele practicii. Dar, pentru că tocmai am pomenit cele două volume fundamentale pentru extremismul românesc interbelic, nu mă pot opri să nu observ faptul că doar în Pentru legionari peiorativul jidan apare de aproximativ 500 de ori. Cum, oare, se poate face abstracţie de componenta antisemită evident㠖 care, de altfel, nici nu mai trebuie demonstrat㠖 şi să se păstreze întreg spiritul originar al ideologiei legionare – iată o dilemă pe care neolegionarii "moderaţi" nu au cum să o depăşească.

Aşadar, a-l reabilita pe Codreanu, fie şi prin această modalitate iconografică şi a-l propune implicit drept model absolut al omului creştin este, implicit, un gest antisemit.

*

O altă marotă a neolegionarilor constă în repunerea în discuţie a holocaustului coroborată cu instaurarea regimului comunist în România, care este văzută drept opera exclusivă şi în beneficiul exclusiv al evreilor sau al iudeomasoneriei. A insita asupra acestui punct este, din punctul meu de vedere, inutil, aşa că, mai bine, să trecem la exemple pentru a vedea cum se încearcă sistematizarea acestui tip de "argumentaţie" în beneficiul propagandei antisemite.

Aşadar, simple exemple:

"Cine acuză?", articol de Filon Verca, publicat în Permanenţe, an I, nr.7, iulie 1998, ca răspuns la o analiză a lui Norman Manea din revista The New Republic:

"(…) Nu ştiu cui să mă adresez mai întîi, cînd dl Manea, ca şi toţi coreligionarii săi, de la Moses Rosen la Elie Wiesel, acuză poporul român de toate relele istoriei, dar trece sub tăcere perioada de început a comunismului în România, perioadă în care evreii au avut un rol preponderent în instaurarea lui, după cum au avut acelaşi rol în exterminarea elitei româneşti, ei servind drept instrument în supunerea ţării de către colosul sovietic.(…)"

"Naţionalism şi extremism", articol de Aristide Lefa, publicat în Permanenţe, an I, nr. 5-6, mai-iunie 1998, privitor la acuzaţia de antisemitism adusă întregii Mişcări Legionare:

"(…) În cei peste 70 de ani de la înfiinţarea ei, Mişcarea Legionară a creat acest tip de om [e vorba despre omul nou, n.n.] şi nu puţine sînt exemplele care demonstrează acest fapt, începînd cu jertfa lui Moţa şi Marin, care au murit în Spania pentru Hristos în lupta contra bolşevismului criminal şi ateu pe pămîntul Spaniei catolice şi terminînd cu numeroasele exemple date în închisori, cînd legionarii au ajutat cu sacrificii pe cei care-i prigoniseră în trecut, inclusiv pe evrei.(…) Dacă doctrina legionară îşi propune să creeze un nou tip de om, capabil de jertfă pentru neam şi aproapele său, cum pot fi acuzaţi legionarii de antisemitism, rasism sau xenofobie?(…)Şi Biserica creştină a avut şi are extremiştii ei. Ce sînt sfinţii decît creştini extremişti? Noi îi cinstim şi ne închinăm lor. După teria la modă ce incriminează extremismul, ar trebui

să-i contestăm şi să-i scoatem din calendar şi din biserici.(…)"

"Către prietenii mei români", articol de Nicolae Henegariu, în Vremea Dreptei Naţional-Creştine, an IV, nr.33, 20 aprilie-17 mai 2001; autorul răspunde articolului "Scrisoare către prietenii mei români" de Gaspar Miklos Tamas, publicat în Dilema, nr.416, în care se vorbeşte despre rolul unei părţi a elitei culturale în propagarea antisemitismului:

"După această întristare pentru prezentarea necritică a intelectualităţii interbelice de dreapta şi chiar fasciste (?), gardianul de serviciu al gîndirii politic corecte ajunge la locul care-l doare(…):<>. Împrejurarea probabil prea puţin importantă, că peste un milion de români au fost exterminaţi de către comunişti în închisorileşi lagărele din România şi URSS nu-l tulbură pe acest exponent local al gîndirii politice corecte(…)".

"Dogma capitală a noii ordini mondiale", semnat de Gabriel Constantinescu, în Puncte Cardinale, nr.4/88, aprilie 1998, prin care este repusă în discuţie cifra victimelor holocaustului după principiile cinice ale "aritmeticii" antisemite:

"(…)După obţinerea victoriei în cel de-al doilea război mondial (o victorie al cărei unic beneficiar a fost iudaismul, democraţiile şi comunismul sovietic nefiind decît instrumentele prin care s-a obţinut victoria), evreii au exploatat din plin consecinţele cumplitului carnaj, creînd cea mai redutabilă armă în procesul de decreştinare şi iudaizare a omenirii: mitul celor şase milioane, Holocaustul. (Cu menţiunea că în ultimul timp cele şase milioane au devenit totuşi o cifră negociabilă cu prudenţă).(…)"

Comentariile sunt de prisos, iar a continua lista de exemple ar deveni obositor.

*

O altă formă de realizare a antisemitismului, pe care doar o voi menţiona, este următoarea afirmaţie, prezentă constant – şi, surprinzător, venind uneori chiar de la intelectuali implicaţi în activităţi civice, de la democraţi de bună credinţă! – nu doar în presa extremist-legionară: antisemitismul de astăzi este doar rodul insistenţei cu care evreii încearcă să impună rediscutarea unor chestiuni "sensibile" (fie că e vorba despre rebeliunea legionară, de deportările din Transnistria, de antisemitismul unora dintre cărturarii români, sau de cel manifestat în perioada tîrzie a ceauşismului în unele publicaţii extremiste), fără a lăsa analizarea acestor fapte în seama "noastră", a românilor. Afirmaţia apare, de regulă, însoţită de o alta, şi anume: tragedia holocaustului este folosită drept modalitate de culpabilizare generală a celorlalţi, a ne-evreilor, de către evrei.

După cum s-a văzut, nu mi-am propus un studiu sistematic, ci, mai degrabă, un inventar parţial al unor atitudini extremiste, despre care se vorbeşte, cum spuneam şi mai sus, destul de des, fără a fi exemplificate sau analizate în amănunt. Desigur, problematica este complexă, dar asupra altor aspecte pe care le comportă voi reveni cu un prilej ulterior.

Sintagma "cei 7 ani de acasa", mai mult ca oricand acum este si mai valabila. In momentul de fata cand informatia circula tot mai rapid, cand prin mijliacele massmedia se prolifereaza din ce in ce mai mult violenta, imoralitatea, desmatul, copilul trebuie cu atentie "dirijat" catre faptele bune si mai ales sa fie ajutat sa discearna intre bine si rau. Acest lucru nu-l poate face decat cei de acasa.
Sa ne intoarcem la incidentul "educatoarei nenorocite" si sa ne vedem si barna din ochii proprii. Oare acel copil nu era un rasfatat, un incapatanat, care atunci cand isi doreste ceva bate din picior si tipa cat il tine gura?
Nu sunt total de acord cu metoda aleasa, dar nici cu tratarea unilaterala a "evenimentului". Ca a fost "pedepsita" pentru fatpa sa cu numai 150000 lei este un fapt ridicol.
Sunt tatal a 2 copii si un fericit bunic cu o nepotica pe care o cerstem eu cu sotia. Cand copii sau nepoata s-au plans ca au fost pedepsiti intai am analizat sa vad care este motivul pedepsei si apoi am lat masuri. In fata copilului nu am criticat masura luata de educator, chiar daca acesta era vinovat. Intr-o discutie eleganta , in particular, mi-am spus opinia si dezacordul masurii luate. Copilului, dupa fapta, i-am aplicat corectia iar in cazul unei masuri gresite a educatorului, am incercat sa-l lamuresc ca toti suntem supusi greselilor.
Niciodata un educator, daca isi face meseria cu pasiune, nu va lua masuri drastice fara un motiv. De aceia in cazul unei greseli trebuie sa se inteleaga faptul ca sunt si ei oameni supusi greselilor, carora uneori le mai cedeaza si nervii.
O sa spuneti ca iau partea acestor educatori. Sa stiti ca nu am nici un motiv sa fac acest lucru. Meseria mea este total diferita. Dar experianta trecuta ma face sa afirm toate cele de mai sus. In ultima perioada tot mai mult parintii, care din varii motive nu prea au timp de educatia propriilor progenituri, arunca vina pe scoala, fara sa -si analizeze propriile actiuni. Nu este bine si rezultatul se vede prin cadera vertiginoasa a educatiei, cand copii ne scapa supravegherii si ca nu sunt controlati. Tot mai des sunt cazurile cand parintii sunt cei ce se plang de faptulca nu mai sunt ascultati ce copii ca i-au pierdut din mana, aruncand vina pe altii, scoala, massmedia, anturaj, dar nu-si fac propriul proces de constiinta sa vada unde s-a rupt lantul.
Asa ca hai sa punem umarul la educarea copiilor si nepotilor nostri, sa nu mai pasam mingea altora, ci sa driblam noi cu ea sprijiniti de scoala si la randu-ne sa sprijinim scoala. Sa ii iubim dar sa nu fim prea ingaduitori, toleranti si sa nu le trecem cu vederea greselile si sa-i idolatrizam.
Spuneam ca am doi copii pe care i-am sarutat in somn, i-am certat cand au gresit si niciodat nu i-am ridicat in slavi cand au facut o "fapta buna", dar indirect si discret i-am "recompensat"

Acesta e titlul unei carti foarte interesante, pe care-am citit-o pe nerasuflate. In sfarsit o explicatie mai plauzibila a originii poporului roman. Imi aduc aminte inca de copil ca povestea cum ca suntem urmasii lui Traian mi se parea cam trasa de par. Cum poate o armata sa cucereasca o tara (mai bine zis doar o mica parte din ea) si in decurs de cateva generatii sa-i schimbe complet limba si obiceiurile? Ce au facut romanii? Au omorat toti barbatii daci, iar femeile dace le-au facut de bucurie cate 5 copii la fiecare soldat roman? Sau erau dacii un popor numai de femei si cativa mosi care s-au sinucis odata cu Decebal?

Lasand gluma (proasta) la o parte, ceea ce vreau sa spun e ca, nu stiu daca teritoriul pe care e situata Romania azi este sau nu "leaganul culturii europene", dar incep sa cred tot mai mult ca stramosii nostri au fost numai dacii, iar romanii (ma refer la imperiul roman si urmasii lor) s-ar putea considera cel mult fratii nostri (vitregi poate). La urmai urmei imperiul roman a cucerit atatea teritorii si popoare, oare dacii au fost printre cei mai amaratzi de si-au pierdut identitatea nationala? Nu prea-mi vine sa cred, judecand dupa cat de greu le-a fost romanilor sa-i invinga.

Cred ca istoricii romani (daca mai avem asa ceva) sunt jalnici de tot. Cand vor corecta toate neadevarurile din cartile comuniste de istorie? E oare mai usor sa treci cu vederea toate descoperirile istorice (ca si placutele in discutie) precum si teoriile unor istorici internationali, decat sa corectezi cateva manuale de istorie? Probabil ca aici guvernul (prin Ministerul Educatiei si Invatamantului - daca mai exista) ar trebui sa se implice mai activ. Dar cred ca ei sunt prea preocupati acum cu manipularea istoriei moderne.

Multe lecturi interesante pe tema asta le gasiti la:

http://www.dacia.org

iar carte de care aminteam este scrisa de dr. N. Savescu si o puteti citi online:

http://www.dr-savescu.com/carte/

Eu tot vreau sa inchei si tot nu ma lasati sa o fac.... Semanati mult cu personajul din comisia Wiesel, pentru care mi-am facut aspre mustrari de constiinta....
Cred ca nu exprim suficient de clar ceea ce vreau sa spun: n-am nimic cu comisia in sine. Eu cred ca e formata numai din evrei, indiferent cum s-ar numi ei. Persoanele in cauza sunt chemate sa faca o treaba, si si-o vor face cum stiu ei mai bine, caci interesele lor sunt aceleasi cu cele ale comunitatii internationale din care provin. E simplu. Insasi constituirea comisiei si toata conjunctura e dictata din afara. E o impunere nedemocratica a unui punct de vedere etnic. Si atunci ce importanta mai are ce crede acest popor? Eu insami am scris de vreo doua ori ca poporul roman are multe pacate, pe care le repeta la infinit. De ce nu considerati asta o recunoastere?
Ce ar presupune, pentru D-voastra, ca poporul roman sa-si recunoasca pacatele?
Constat ca, desi folosim aceasi limba. nu ne intelegem. Ma acuzati ca nu iau in calcul totul. Dar D-voastra scrieti o gramada de lucruri. Nu toate au legatura si relevanta intre ele. Eu pun problema principial, nu punctual. d-voastra raspundeti cum va convine.
Am citit azi noapte despre holocaustul armean din Turcia. A fost intr-adevar, ingrozitor. N-am gasit nicaieri vreun text oficial prin care armenii sa ceara scuze turcilor si nici scuze oferite de turci armenilor.
Si acolo a fost genocid fara drept de apel. O fi existand si la turci un forum cu conferinta activa, prin care sa se discute atat de aprins, astfel de lucruri?
Mi-ati mai spus undeva ca fac politica strutului, incercand sa trec cu vederea ororile trecutlui. Departe de mine una ca asta. Din contra, toti avem de invatat cate ceva din ce s-a intamplat in anii aceia ai holocaustului. Dar nu asa. Nu cu forta! Nu persuadat. In felul acesta, s-ar putea ca reactiile sa fie taman inversul celor scontate. Nici un om zdravan la cap nu poate concepe o reiterare a fenomenului, dar asta depinde doar de noi, de atitudinele noastre, care sunt intercauzale, caci fiinte sociale suntem. Daca iertarea vine asa de greu, unde este calea reconstructiei relatiilor interumane?

Numai bine, domnule anita.

Hypatia

De cele mai multe ori, ca sa nu fiu prea drastica si sa spun "cu foarte rare exceptii", casa fara femeie nu e casa. E "barlogul" barbatului si atat. Ajunge tarziu acasa, daca ii mai e foame se uita in frigider sau in congelator in cautare de ceva comestibil, daca are sansa pune ceva la microunde, daca nu comanda o pizza sau o chinezarie, pe care o seveste tolanit pe canapea, in fata tv-ului. De cele mai multe ori "barlogul" e dezordonat, ca sa poti pune un pahar de apa pe masa tre sa "maturi" masa cu bratul...
Asta ar fi un scenariu ieftin, recunosc, dar de aici pana la a-ti calcula tu, barbat, caloriile.... e cale lunga.
Ce inseamna in general o femeie in casa? Cand ajungi seara acasa si deschizi usa, e curat, e cald, miroase bine, nu a tutun, te intampina o figura frumoasa, cineva despre care stii ca tzine la tine chiar daca azi la slujba n-ai fost "zmeu". O vorba veche romaneasca spune ca "femeia tine casa". Adica familia. Daca ea trece cu vederea micile imperfectiuni masculine totul e oki. Daca nu.... se cam duce de rapa.
Ca barbatii conduc si femeile nu pot? Sincer, nu cred ca e adevarat; Poate ca era valabil pana acum cateva zeci de ani. Dar in zilele noastre afirmatia e depasita.
Ca madam Prim minstreasa nu era femeie? Ba da, chiar una dintre cele mai distinse. Dar a o lua pe ea in discutie ar fi iar o "exceptie".
O femeie in zilele noastre...? Se trezeste prima, pregateste micul dejun pentru toata familia, eventual pune si pachetele, se ingrijeste de felul in care pleaca fiecare la treaba lui pe ziua respectiva, se aranjeaza, se dichisesete ea insasi, se duce si se lupta la locul ei de munca, ca deh, doar e femeie si nu are atatia neuroni cat un barbat, de multe ori tot cate 10 ore pe zi, poate si mai bine, la fel ca barbatul; trece sa cumpere paine sau mai stiu eu ce, vine acasa, lasa la intrare masca "profesionista" si, trecand de usa, imbraca masca "maritza": mancare la familie, eventual in doua transe daca sotul ajunge mai tarziu acasa, teme cu copiii, gatit, spalat, calcat, curat, incantata daca el vine sa ii tina companie in bucatarie cat toaca ea carnea de sarmale, si toate astea fara sa fie demolata seara in pat, fara sa caste cand i se propune sa mai iasa la un "brifcor" la 10 seara....
Mda, poate ca iar e putin exagerat, dar in mare parte se apropie de realitate. Oricum, pana cand am sa intalnesc un barbat care sa tina casa curata si aranjata, sa aiba grija de copii si de sotie sa fie hraniti, curat imbracati, dichisiti, multumiti, sa isi faca treaba la slujba incat sa contribuie substantial la bunastarea casei, sa faca toate astea fara sa fie nervos, obosit peste masura, in fine, sa faca tot ce face o femeie... atunci, poate, am sa incep sa cred ca barbatii sunt mai buni decat femeile. Pana atunci.....norocul vostru ca sunteti simpatici!:)

Omul de rand este cel care a indurat si va indura intotdeauna.Asupra lui se rasfrang toate deciziile luate de cei sus pusi si asta fara ca el sa-si doreasca acest lucru sau sa fie implicat in vreun fel.
Eu fac parte din categoria "om de rand" si sunt constienta ca voi fi nevoita sa indur si sa trec cu vederea multe aberatii,dar asta este "menirea" omului de rand.
As pute cu aceasta afirmatie sa imi atrag critici de genul "daca toti ar fi asa inerti , unde s-ar mai ajunge",dar eu raman la parerea mea.

> Care dintre voi doi, tu Alex sau bunicul tau, e asa de dat
> naibii?? :))
> Stai amice linistit.. ca-ti aprinzi paie in cap...

1)dat naibii:-Bunicul meu se intoarse in tsara de la Rusi cu Divisia Tudor Vladimirescu presupun ca nu avut cum sa participe la eventuale pogromuri.
2)paie'n cap:-Nu m-ar mira sa fie asa. Probabil ca cineva chiar ar cere ca daca cineva a facut candva ceva, atunci urmasilor acestui cineva sa li se transmita prin natura pe linie genetica un sentiment de culpabilitate pentru ce au facut inaintasii sai:-)

> Lasand gluma la o parte, toate controversele astea cu evreii,
> ma fac curioasa.
> Ce stim in fond despre viata lor acolo in Israel? Despore
> ce traiesc zi de zi?
> Doar ce este in ziare si media...si depinde de orientarea
> autorilor...

Pastrand aerul "autochton" as intreba cam asa: Dar ce ma doare pe mine de cum traiesc ei acolo in Isarel? Ce io i-am pus sa intre in pamantul la Palestinieni si sa-l ia cu forta?

Lasand aerul "autochton" la o parte pot spune numai un singur lucru. In fond ma intereseaza problemele evreilor tot atat de mult cat ma intereseaza problemele indigenilor din Insulele Galapagos. Ceea ce gasesc insa iritant este presiune cu care se exercita un anumit lobby si in cazul de fata este vorba de lobbul evreiesc. In Germania aici, nemtii nu zic nici "pâs" si peste tot in mass-media li se cere sa aiba acel sentiment de culpabilitate pe care D-soara cu pricina il cere si de la români. Nu vreau sa spun ca vad cu ochi buni dezastrul produs de Hitler ci fac numai o simpla comparatie. Despre holocaustul Armenesc nu vorbeste nimeni, despre cel Evreiesc vorbeste toata lumea. Qui bonno? (cum spunea mult iubitul si stimatul "badica Traian" din a carei "vânã" ne tragem si cu a carui Romã ne preamândrim (trecem cu vederea ca adj. "mândru" e presupus a veni din Slavul "mondru" carele ar fi fost insemnând "intselept":-))

Nu stii niciodata care e decizia corecta. Uneori luam decizii, impinsi de persoane, de fapte, de...o multime de lucruri. Habar nu avem daca e o decizie corecta sau nu. Timpul trece si realizam de a fost buna sau nu. Anii trec si abia atunci, la trecerea lor, faci "bilantul" tragi linia si realizezi cite din deciziile luate au fost bune si cite nu. Un lucru important este acela ca suntem obisnuiti sa.."trecem cu vederea"..., sa spunem: "asta a fost, ce mai pot face acum?!?"...si sa mergem mai departe in viata..
Asa ca...dupa parerea mea, nu prea stii daca decizia luata e correcta or ba!!

Ivy

Sind greseli de tot felul si de toate gradele, mai mititele, mai maricele dar toate au ceva in comun si anume ca toate deranjeaza optic si audiv....bineinteles.
Eu am insa tendinta de a le trece cu vederea cind ele nu sint numai exemple de caligrafie proasta DAR mai degraba imbracamintea neingrijita a unui mesaj de altfel inteligent si semnificativ spiritual. Si tendez sa fiu complet iertatoare cind mesajul ascunde un suflet cald... Ca altfel ar insemna ca si in scriere sintem ceea ce sintem des in viata, preocupati mai mult de cum este imbracat omul decit ceea ce este el.

mi-ai raspuns intrucatva la una din intrebarile mele dar nu asa cum mi-am dorit, ci printr-o clasificare pe care ne-ai pus-o la indemana. in linii mari e drept ce spui tu, nu neg. insa te intreb: unde e istoria aici? este intr-un anume fel o istorie a vremurilor de azi, ci eu vreau sa o stiu pe cea de ieri!
referitor la afirmatia ta cum ca nu toti romanii au ceva impotriva tiganilor... sigur ca nu putem generaliza in acest caz, dar de cand am fost facuti "neam de tigani", romani de la..."rromi", betivi, hoti, banditi, cersetori, mizerabili, inculti si mai stiu eu cum, de cand cu aceste denumiri purtate peste tot si afisate la toate colturile in lume imi vine sa racnesc de ciuda, de obida, de suparare si cred ca a neputinta fiindca imi dau seama ca suntem vazuti ca niste cai breji. lichelele traiesc in palate iar saracii muncitori de rand mor de foame...? nu-i nimic, "cu greu va putea intra un bogat in imparatia lui Dumnezeu"! "amploaiatii" lui Caragiale s-au vazut in jilturi domnesti si acum cauta cu ifose si fala la cei de sub ei care mai inainte le erau frati...? nu-i nimic, "cine sta pe varful piscului este la un pas de prapastie"! veneticii pe care ieri i-am lasat sa traiasca, azi ne injunghie pe la spate...? nu-i nimic, iubirea si dreptatea se vor imbratisa candva fiindca in univers "NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA"! lumea de pretutindeni ne inseala si ne incalca drepturile de autor asupra unor descoperiri fara de care omenirea ar fi fost probabil cu cativa pasi mai in urma...? nu-i nimic, avem resurse pt. altele si mai mari! bunacuviinta izvorata din caldura spiritului nostru romanesc, proverbiala candva, a capatat nuante colorate si ciudate imprumutate de pe aiurea...? ei bine, asta n-o pot trece cu vederea, oricat de larga mi-as dori-o eu! imi vreau traditiile si obiceiurile inapoi!!! imi vreau patima pt. propria tara sa-mi fiarba sangele asa cum l-a fiert si pe al acelora care sfaraie sub glie din dorul pt. acest pamant minunat!!! vreau pace, egalitate si fratietate asa cum ne-a fost promisa de inaintasi, in spatiul pe care l-au aparat ca niste titani!!! sunt satul de tiranie, de razboi, de dezmat, de kitch, de simulacre, de faradelegi, de invidie, de spaime, de saracie(foamete, goliciune, frig)/neajunsuri, de fatarnicie, de rusinea asumata in locul altora, de lins talpi straine si de inchinat la porti de fanatici, de nechibzuinta unora care vad poporul ca pe o hazna plina ochi cu galbeni, de impilarea patronilor si de dezinteresul fata de munca... sunt atat de multe care imi infiereaza inima si-mi inchinga cugetul. IMI VREAU ISTORIA INAPOI, CURATA SI NEPRIHANITA CA O FECIOARA DE SPITA NOBILA!!! cand o voi avea in mainile mele o voi da si celor ce n-o cunosc, spre citire si intelegere. atunci, poate, vom schimba noi insine, IMPREUNA, istoria.
just me

http://www.contrafort.md/2003/99/474.html

Un citat din articol :
"Această carte a d-lui Boia, ca şi altele, are multiple semnificaţii, dar una este sigur demonizarea naţiunii, scoaterea naţiunii din mintea românilor. Numai că nu înţelegem de ce nu este folosită această înverşunare pentru o cauză mai bună"


P.S.
Uite ca Lucian Boia si-a gasit si cativa fani . E cam greu de inghitit ca toti istoricii au mintit pana acum si a venit acum Lucian Boia , un fel de mantuitor , varianta politically correctness , care ne-a aratat "adevarul" . Daca s-au descoperit noi documente care sa permita reinterpretarea istoriei poate as mai fi de acord , dar sa folosesti aceleasi izvoare istorice dar cu o noua interpretare si sa spui ca ai vazut altceva decat ceilalti , mi se pare exagerat . Mai ales ca din articolul al carui link l-am dat mai sus , reiese ca Lucian Boia , intr-o carte scrisa in 1976 , gasise alte "adevaruri" decat cele din '98 , cam la antipodul celor din "Istorie şi mit".


Dar sa nu trecem cu vederea ca Lucian Boia si-a gasit fani si printre ideologii comunisti din Basarbia . Vasile Stati il citeaza copios pe Lucian Boia , alaturi de alti cai breji : Valentin Stan, Gabriel Andreescu, Renate Weber ( http://www.lumeam.ro/109923.html ) .

Ce sa-i faci , trebuie sa avem si noi echivalentul din 2004 al cominternistilor din ani 20 ai secolului trecut . Numai ca cei de atunci erau o minoritate de aderenti ai unui partid trecut in ilegalitate datorita tezelor anti-romanesti , iar azi sunt rasfatati si publicati pe la edituri ca Humanitas , si reviste ca "22" .

O sa trec cu vederea stilul mesajului tau si o sa ma refer la continut.

"dar ai putea sa ai putin respect pentru un om care, culmea, si-a distrus viata, salvand vieti omenesti si ajutand pe altii. Ai exemple concrete? Sa salvezi vieti este obiectul muncii medicilor, iar viata si-a distrus-o singur, in urma unei greseli care e inexplicabila chiar si pentru tine care zici ca esti student la medicina.

"esti cam stresat de mafia asta a medicilor, de care sti numai tu!!! " Citeste ce-au scris si ceilalti la subiectul asta, nu numai eu.

"si Ciomu a fost distrus pe viata" Nici un cuvant despre pacientul lui viitorule doctor? Acela n-a fost distrus pe viata?

Draga spirit intelept,

Ma misca in mod deosebit grija ta fata de cei care (nu din cauza lor) stiu asa de putin despre Yoga, in orice caz mult mai putin decit tine. Numele pe care ti l-ai ales si lungimea mesajelor tale imi dau mie - care in ochii tai blinzi si luminati sint o incepatoare in Yoga - impresia clara ca esti un om caruia ii place sa se auda vorbind/scriind si luminindu-i pe cei nestiutori, dar deschisi la minte. Probabil ca dupa inca vreo doua-trei tantrici scurte si penetrante in scopul inlaturarii ego-ului, ai rezolvat si ultima problema care te mai tine legat de lumea asta materiala. Felicitari ! Deh, noi cei trufasi mai avem de lucrat...

Dar sa trecem la subiectul pe care tu l-ai numerotat "1". Ma bucur ca ai observat citeva greseli in mesajul meu cu privire la Ramakrishna. Cu finete, le treci cu vederea si purcezi la explicare situatiei. Fara nici un fel de ironie spun ca ai dreptate in 99% din ceea ce scrii. Insa acel 1% pe care, cu toata umilinta, TU il gresesti este decisiv. Acum urmeaza surpriza ! TAM TAM TAM !!!

“Sri Ramakrishna set himself to the task of practicing the disciplines of Tantra; and at the bidding of the Divine Mother Herself he accepted the Brahmani as his guru. He performed profound and delicate ceremonies in the Panchavati and under the bel-tree at the northern extremity of the temple compound. He practiced all the disciplines of the sixty-four principal Tantra books, and it took him never more than three days to achieve the result promised in any one of them. After the observance of a few preliminary rites, he would be overwhelmed with a strange divine fervor and would go into samadhi, where his mind would dwell in exaltation. Evil ceased to exist for him. The word "carnal" lost its meaning. The whole world and everything in it appeared as the lila, the sport, of Siva and Sakti. He beheld everywhere manifest the power and beauty of the Mother; the whole world, animate and inanimate, appeared to him as pervaded with Chit, Consciousness, and with Ananda, Bliss”.

Citat din "Gospel of Ramkrishna"(una din versiuni, exista citeva).

Nu stiu cit de mult cunosti limba engleza, dar textul citat zice clar ca Ramakrishna a experimentat cu Tantra, iar placerile carnale si-au pierdut repede importanta pentru el. Asta se intimpla inainte de casatoria lui cu Sharada Devi. Nu stiu exact ce a experimentat El acolo, nimeni nu stie, dar mesajul e clar.


Bun, cu permisiunea ta mergem mai departe, la subiectul pe care tu l-ai numerotat "2". Te avertizez insa, prieteneste, ca urmarea nu e nici ea prea placuta pentru un EGO prea gingas. Ai iarasi drepatate: Paramahansa Yogananda si alti ADEVARATI maestrii spirituali nu au folosit sexualitatea in nici un fel. Corect pina aici. De-aici incolo insa, gresesti big times. In cartea "Mejda", scrisa de fratele lui Paramahansa Yogananda sint publicate raspunsurile pe care acesta le-a dat citorva intrebari despre Yoga si viata spirituala. Desi nu am cartea la indemina in momentul asta, raspunsurile le am in schimb perfect in memorie. Yogananda a afirmat ca Tantra este bineinteles o chestie buna, dar ca "anumite" tantrici (oops, care or fi ele!...) sint daunatoare progresului spiritual. Mai exact, cele sexuale. A mai afirmat ca Tantra(cea buna) trebuie practicate sub indrumarea unui maestru spiritual. (Lucru perfect logic de altfel, nici macar o masina nu se conduce inainte de a fi invatat de la un "maestru" instructor). In plus, lucru FOARTE important, in TOATE celelalte scrieri ale lui Yogananda, acesta a accentuat ideea ca pentru un Yogin SERIOS, depasirea placerilor lumesti (in timp) este vitala.

Iti dau un sfat necerut si probabil nedorit. Eu in locul tau pur si simplu m-as abtine de la a cita ADEVARATI maestrii spirituali, in incercarea de a legimitiza sexul bivolar. Fii barbat si recunoaste: "da, domne', mie-mi place treaba aia rusinoasa, si daca se mai impleteste si cu o chakra, doua, cu atit mai bine". Iti dau cuvintul meu ca nu as avea absolut nimic de comentat si nici de ironizat.


Ei, am ajuns la subiectul numarul "3".Tinind cont ca am auzit de nenumarate ori "tezele" bivolare de la o prietena, nu simt nevoia sa citesc mesajele tale. Nu pentru ca nu te respect, ci pur si simplu pentru ca stiu ce vrei sa spui. (Apropo, prietena mea era destul de "avansata" in 1990. Banuiesc ca intre timp s-a "inaltat" bine de tot. Nu stiu exact ce mai face(legatura s-a pierdut fara voia noastra).

Si uite asa am ajuns la sfirsit. Sint constienta ca mesajul asta o sa aibe asupra ta efectul unei picaturi de ploaie in Sahara. Nu-i nimic, noi sa fim sanatosi. Nu am nici cea mai mica urma de indoiala, ca daca iti pui mintea o sa raspunzi cu un mesaj foarte cuprinzator, dar deloc convingator. Nici o problema, atita timp cit tu crezi ceea ce spui, totul e in regula.


P.S. In privinta "conspiratiilor" impotriva Misa si a "inaltatorului spiritual/ ridicatorului" Grig, iti marturisesc ca nu am habar despre ce vorbesti. Eu sint plecata din tara de mult timp, nu am si nici nu am avut nici o legatura cu MISA(in afara prietenei amintite). Habar nu am avut ca exista congrese, plenare, sedinte, consfatuiri etc. Nu m-a interesat niciodata si nici nu o sa ma intereseze vreodata. Tot timpul am fost insa de parere ca e loc pentru toti pe Pamint, asa ca la "mai mare" !