a zbura

Io de cind am fo' de-o schioapa mi-au placut pietricelele si scoicile. Si-acuma le colectionez, pentru ca impreuna cu ele colectionez memoriile locurilor si zilelor unde si cind le-am cules. Cind mergeam la universitate in fiecare dimineata gaseam cite o pana de corb sau alta pasare care zbura prin campus, deci pe-atunci colectionam si pene. Astea sint colectiile care le consider darurile naturii, dar am si altele. Imi plac cartile de arta, bijuteriile, si obiectele interesante care le gasesc pe la magazine de antichitati. Sint inebunita dupa cutii si cutiute; inca nu am descoperit de ce sint obsedata cu ele. Daca cineva ar vrea sa-mi faca vre-un cadou si imi ia o cutie ornamentala, poate fi sigur ca nu v-a da gres niciodata. Ma bucur totusi ca nu am boala lucrurilor scumpe ca altfel nu's ce-as face. Dar mi-e teama ca intr-o zi o sa ma apuc sa colectionez arta. Mi s-or avintat gindurile in directia aia, dar le-am alungat cind am vazut ce mult m-ar costa. Poate cind o sa fiu baba batrina si nu o sa am ce face cu banii. Pina atunci imi fac eu arta mea. Sper ca sotul meu sa nu de-a in boala colectionarii de mercedesuri ca atunci chiar ca am incurcat-o. Deja avem trei, si se gindeste la inca unul.

"Un fotograf american spunea:
3. Un site este inca modest dupa 2 ani, dar trebuie sa devina impresionant dupa 10."

Stimate domn, daca omu` spunea ca situ` tre` sa devina impresinonant dupa 9 ani, 99 de zile si trei rotatii in jurul lu` Tau Ceti il credeam si ii aduceam ofrande si medicamente, ca oricarui evadat din zburind deasupra unui cuib de cuci sau macar de la Balaceanca.

Asa, cu zece ani, omu` din pacate habar nu are pe ce lume este.

In Internet lucrurile se schimba foarte repede. Un sit care era grozav acum 3 ani acum pare din epoca de piatra, exista trenduri, tendinte, drumuri, suisuri, pehashpeuri, hastemeleuri, flashuri, ce sa mai vorbim...
Nu e ca la albume tiparite.
Daca ma uit cu placera la un album de acum o suta de ani, la un sit de acum 2 ani deja vad ca e istoricodepashit...
Cine vrea sa stea pe val trebuie sa nu asculte pe toti poetii.
Asta e asa, ca sa stam sin oi de vorba.
In trei ani se schimba atitea la programe, calculatoare, chiar estetica si mod de perceptie, ca zece ani e asa, cum ati vorbi de carbonifer, pleistocen si dinozauri cu tripanosoma gambiensis in dinti.

"Altii n-au Capitalul care le-ar permite sa o faca la nivel inalt, acum imediat. Poate cel mai bun exemplu ar fi prietenul nostru comun D.D."

Nu e domnu adevarat. E vorba de imbatrinirea si moartea spiritului si respingerea ideii de marketing. Omul sa zicem ca nu are nici un ban. Nu are pentru ca se vinde ieftin, vinde pe nimic, isi bate joc de munca lui si a altora care nu pot sa construiasca un business sau sa vinda ceva pentru ca li se spune "ce nerusinare sa ceri atit, DD mi-a cerut pe un album de zece ori mai putin"
Ar fi mai multe de discutat, dar pentru ca nu poate raspunde aici, asta e.
Sunt la noi atitia fotografi buni care nu au de nici unele pentru ca nu stiu sa contribuie cu ceva la construirea nobletii si respectului pentru meseria asta, care se vind pe degeaba si pe urma se pling cit cuprinde.


"Marturisesc, ma gandesc de 6 luni cum sa mi-l fac."

O gindire profunda este foarte utila.
Eu cred ca totusi, cu infinitezimale exceptii, nimeni nu isi face el - si nu isi poate face - un sit pro in ziua de azi... este vorba arta de a delega...sunt meserii si atribute atit de diferite!... luati un bun profesionist, sa va faca o solutie de sit frumos cu posibilitatea de a pune Dvs imagini.

Ce, Dvs va faceti pantofi, haine si cind aveti timp va construiti si masina si aparatul foto?

Un sit facut de cineva care numai asta face va fi intotdeauna mai bun decit ceva facut de cineva care alta meserie. E o meserie aparte, domnule...
...ca si fotografia, desigur, desi asta pare atit de comic...

pana una alta, noi ne-am luat aici la facut pomeni daruind in stanga si in dreapta cum ne este obiceiul si inima. Lu ala aia, lu aia aia, si tot asa.
Fata inca nu a raspuns la intrebarile puse dar noi sariram si ne comentaram pe noi, ideile noastre si modul in care vedem noi lucrurile.
Treaba e simpla deoarece copii nostrii nu ne apartin noua. Ei vin prin noi, dar ei apartin vietii. Datoria ta ca parinte este sa ai grija de ei cel putin pana cand pot zbura, si dupa ce invatsa sa zboare, sa-i lasi sa zboare si nu sa-i legi de cuib.
Acum, revenind la cazul in discutie. Daca aceasta fatuca, Bubulina are serviciul ei, banii ei, nu depinde "zilnic" de mâna parinteasca cea cu macaroana fiarta, atunci sa faca dupa minte, capul si inima ei.
Daca aceasta fatuca, Bubulina, nu are serviciu, nu are ce manca din poseta ei si sta la cel care-i zice"cat timp stai in casa mea, la masa mea, mananci mancarea mea, etc ( stim noi din ashtia, nu?)" atunci nu prea are prea multe variante si trebe sa cada de comun acord cu parintii sau sa ia viata in piept si sa o taie in doi ( cu individul respectiv) sa-shi croiasca un viitor. Daca o sa iasa bine si o sa fie fericita si la locul ei, parintii nu vor fi suparati. Daca o sa iasa prost si se intoarce la ai ei ( daca o lasa orgoliul ca stim si din ashtia) ai ei parinti o sa o primeasca.

Revenind la mine acum, ma pun io in situatia ca am o fata care-mi sta in casa inca si vrea sa se ia cu unul care nu are nici un Dumnezeu. Nu are servici, nu are nici de gand sa aibã, nu tu aia , nu tu aia, ce fac io? Le dau de mancare la amandoi? Dã ce? Da cu ce am greshit io? Ca i s-a ridicat temperatura lu fi-mea ca sa vina cu Nea Caisa ala in casa la mine? Lumina, caldura, apa, mancare, mai o vrea si mashina, mai o vrea si ceva bani. Iote-te... fratsilor, stiti ceva? Ia duceti-va de aici si vedeti-va de treaba, da ce credeti ca m-am prostit si am inebunit acu la batranete?
Este foarte probabil ca asa as reactiona. Este de datoria barbatului sa-si intretina familia iar daca ala nu e in stare sa se intretsina pe el, atunci sa stea in banca lui si sa lase fetele la oameni in pace. Al dreacu el, ishi bate joc de munca mea.. Io ma chinui si o fac mare si vine el si... hmmm.
Ma rog, mentalitate de tsaran la mine acilea dar mie mi se pare un calcul contabil valid. Poti sa o intretii? Duceti-va. Nu poti? Pleaca , du-te ca pun cainii pe tine. Nu veniti voi la sacul cu malai. Mai o aduci poate si pe ma-ta si pe tac-tu ca de, cuscru, cuscra, si ei saracii.. crestini sa fim si noi, unde mananca doi mananca si al treilea s a m d pana crapam cu totii. Si acuzati-ma de "materialism" si co-i fi hapsân. O sa accept cu capu plecat criticile voastre.

AlexM

O vrabiutza zbura cu viteza la nivelul solului cind din urma ei vine un bmw..
Vrabiutza cu viteza pe langa bmw...se izbeste de masina...cade
ametita toata...soferul opreste,o ridica,o ia acasa ,o pune in colivie,ii
pune niste paine,ii pune niste apa...se trezeste vrabiuta la un
moment dat si se uita buimacita in jurul ei...vede gratii,vede apa,vede painea..
"Sa-mi bag picioarele.. l-am omorat pe ala cu bmw-ul..."

Un politist ajunge acasa. Intra la nevasta in dormitor si se tranteste in pat. Dintr-o data intra un hot in casa si ii spune sa se aseze langa zid. Ii traseaza o linie in fata lui si ii spune sa nu treaca linia ca il impusca. Hotul face sex cu nevasta politistului iar politistul radea in hohote! Intrigat, hotul intreaba:
- De ce razi, mah?
- Pai am trecut de trei ori linia si nu m-ai vazut!!!

Put on your red shoes...(Sting)just joking girl,

Yeah,e o idee ce incepe sa fie reala...Cred ca LMC a inceput-o,apoi Jimmy Cecilia si acum si eu ma iau dupa fete si mi-am facut deja un jurnal pt. ca ma ajuta sa-mi pun la punct memoriile pt. a-mi scrie memoriile..e mai usor asa si mai interesant in plus,daca dau in primire,oricum...stiu ca admin si Daniel au pastrat ce am scris pana acum si voi da lor la acel moment autoritatea de a folosi cele scrise si face o carte.
Dar neaparat un mare % sa mearga la sotia mea.HA!
Hey Dane,crezi ca-s dus cu sorcova?Sa sperem ca nu mor chiar asa de curand.

Draga mea Roxanik,NU tre sa spui ca te gandesti ci ca FACI.
E viata ta,ai ceva de zis zice fara teama!!!Unii vor fi impotriva ,altii cu tine,
chiar te doare unde te lovesc ei?
Ce stiu ei despre tine si cine esti in realitate.....?Un amic al meu(Pete Townshend=The WHO)spunea"Can you see the real me?Can you?"
Faci CE VREI ,the WORLD IS YOURS girl,in your palm.

Multi in cafenea n-au BALLS.Vorbesc mereu dar vorba e totul.Nu stiu cati si-au scris jurnale dar cati au ceva de spus?
Sa te intrebi si tu daca ai ceva de zis dar esti mica in varsta...nu ai multe experiente de viata si nu ma gandi ca-s rau acum cu tine.

De ce esti atat de sentimentala?O vrabiuta mica esti si te cunosc deja.
Ce-ti pasa de ..speranta cine te citeste sau nu,uite ca eu te-am citit,sa nu-ti pese de mine!

Eu iti raspund si crede-ma ca vei fi luata in seama de acum incolo!
Stii ce-ti lipseste,vrabiuta mica?LOVE!Si inca nu ai dat de ea dar o vei gasi in 3 ani,pana atunci nu fi sperioasa de nimeni si nimic,precum ceea ce esti azi,o vrabiuta,nu zbura pt. ca vin sa-ti dau seminte si mancare si sa-ti fie frica de mine....sa simti in tine increderea ca -ti vreau binele doar.

Ozzy loves you girl,and if I love you,you' ll be loved by all!!!!!
DON'T WORRY BE HAPPY.
LOVE&PEACE,
Ozzy

Cum se da o lovitura de Stat

Presa scrisa si cea vorbita, îndeosebi Televiziunile, s-au întrecut în ultimele 2-3 saptamîni sa publice ori sa transmita diverse comentarii si materiale despre faptele petrecute în urma cu 60 de ani si care, se stie prea bine, daca pe plan intern au avut multiple consecinte grave si daunatoare, in schimb, pe plan european, au influentat decisiv evolutiile ultimei faze a Razboiului Mondial din 1939-1945, mai ales în spatiul Europei Eat-Centrale. Pentru ceea ce a urmat, pe plan politico-diplomatic, militar, economic si psihologic, s-a avansat de catre istoricii si comentatorii militari - defel exagerat - comparatia cu “un nou Stalingrad”. Dar, asa dupa cum s-a observat, întemeiat, adeseori, locul istoricilor în dezbaterile din ultima vreme l-au luat nespecialistii, care au venit cu propuneri, sugestii si scenarii, care de care mai traznite, contribuind în fapt, si mai mult, la… îndepartarea, decît la apropierea, zilei de 23 august 1944 de constiinta publica. Este adevarat ca scopul scuza mijloacele, dar mistificarile nu-s oricum îngaduite, ci, de regula, sanctionate. Dar sînt atîtea motive pentru o revenire asupra desfasurarii exacte a episodului cardinal - arestarea Antonestilor - revenire oricînd binevenita si, cu totul, pe placul cititorului. in temeiul investigarii memorialisticii ramase de la principalii “actori” ai dramei, dupa analiza documentelor si coroborarea infor-matiilor transmise, la 23 august 1944 au intervenit urmatoarele derulari esentiale: atunci, în epicentrul evenimentului (Palatul Regal din Calea Victoriei) s-au aflat cel putin 30 de persoane, care, ulterior, au depus marturii, verbal ori în scris. Calitatea surselor, în functie si de aceea a oamenilor, difera si, din aceasta cauza, valoarea probelor de care dispunem este cu totul inegala. O sursa (Ioan de Mocsonyi-Styrcea), care ar fi trebuit sa fie de o mare calitate, avînd în vederea rolul si locul personajului în anturajul Regelui Mihai I, se dovedeste (asa cum, de altfel, s-a dovedit si individul, care în perioada 1947-1963 a ravasit închisorile comuniste) execrabila, deci inutili-zabila; alte surse sînt aproximative, atestînd clar dorinta autorilor de a-si afla un post marcant în desfasurarea faptelor (în ordine: D. Damaceanu, Emilian Ionescu, C. Sanatescu - asadar, toti militari); nu lipsesc probele dezinhibate (Lucretiu Patrascanu, Bellu Zilber), nici cele dezlînate (Emil Bodnaras, C. Agiu), si nici altele fardate sau voit studiate (Regele Mihai, diplomatii de la Curte). În categoria, rara, a marturiilor sistematice si precise le includem pe cele datorate lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Bratianu, Mihai Antonescu, Grigore Gafencu, Gh. Barbul s.a., iar în aceea singulara, dar, concret de exceptie, cuprinzînd numai relatarile, declaratiile si recunoasterile prompte si exacte, unele chiar adnotate (chiar daca în închisoare), care rezista tuturor “intemperiilor” scurgerii timpului si, deci, confruntarilor, se înscriu toate materialele care poarta girul Mare-salului Antonescu. Faptul nu este întîmplator, de vreme ce, în 1944-1946, fostul Conducator era, netagaduit, cel dintîi interesat de aflarea si afirmarea adevarului. Este un element remarcabil si recomanda precis izvoarele de la care, în ana-lizele noastre, trebuie sa pornim si trebuie sa ne si reîntoarcem! Dintre sursele care poarta semnatura Mare-salului, distingem 3 de o valoare exceptionala: 1) documentul intitulat “Însemnari din celula”, asternute într-o agenda din 1930 a Regelui Carol II, chiar în seara demiterii (aproximativ între orele 21 si 23); 2-3) detaliile furnizate de I. Anto-nescu la interogatoriile conduse de Avram Bunaciu, în 15 si 20 aprilie 1946, în cadrul pregatirii procesului “marii tradari nationale” din 6-17 mai 1946. Nemultumit de textul interogatoriului, din 15 aprilie 1946, pe care ex-Maresalul l-a revazut si corectat cu acribie, la 20 aprilie 1946, anchetatorul Avram Bunaciu l-a chemat pe detinut la un nou interogatoriu, din care extragem urmatorul fragment, care, juxtapus textului amintit al “Însemnarilor din celula”, ne ofera, cu siguranta, descrierea cea mai completa si veridica, exacta a desfasurarii audientei istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 si 17,30). Sa parcurgem acest text: “Mergînd la Palat (în dupa-a-miaza de 23 august 1944), l-am gasit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu si am mers împreuna la Rege. Am vazut în curte tancurile pe care mi le ceruse sa se apere de nemti. Tevile erau îndreptate spre casa. Atunci, în fata lui Mihai Antonescu si Sanatescu, i-am spus ca nu mai e nimic de facut si ca asteptam numai un raspuns de la d-l Clodius si scrisoarea partidelor politice. Sanatescu se scoala si spuse: “Vi le aduc eu”. Regele a iesit din camera si dupa o jumatate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldati din garda Palatului cu revolverele în mîna. Surprins, am spus: “Ce înseamna aceasta, Majestate?”. În timpul acesta m-a luat de coate un maior (Anton Dumitrescu) pe care l-am facut “misel”. Lui Sanatescu i-am spus: “Nu ti-e rusine, d-tale, om batrîn, sa-l pui pe Rege, un copil, sa faca astfel de lucruri neuzitate?”. Dupa ce Sanatescu mi-a spus: “Sînteti arestat fiindca nu ati vrut sa faceti armistitiu” si i-am raspuns “Cum îndraznesti sa afirmi ca nu am vrut sa fac armistitiu?”, Regele a trecut în alta camera. Dupa aceasta Sanatescu a facut semn soldatilor sa ne scoata (din “Salonul Galben”). Am fost bagati într-o casa de fier în care-si tinea (presupun) d-na Lupescu bijuteriile. Era o încapere mica, lipsita de fereastra, fara scaune. Am stat pîna la 4, cînd a venit d-l “Ceausu” care ne-a dus într-o casa de la pe-riferie (în Bucuresti), unde am stat 8 zile (pîna 31 august 1944), cînd rusii ne-au ridicat si dus la Moscova”. Ce se desprinde, în mod sigur, din textul retinut? Neputînd cuprinde totul, voi proceda selectiv, retinînd esentialul, surprinzînd mobilul faptelor întîmplate. La 22-23 august 1944, Anto-nescu luase ferm decizia de-a încheia armistitiul cu Natiunile Unite, lucru comunicat si, deci, foarte bine cunoscut complotistilor. I. Antonescu fu-sese rugat de fruntasii partidelor istorice (Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, I. Mihalache, Gh. I. Bratianu, C. Titel Petrescu) sa conduca el operatiunea de semnare a armistitiului. Pîna atunci, Maresalul fusese ferm convins ca retragerea României din Axa si semnarea armistitiului trebuiau rea-lizate numai dupa avertizarea lui Hitler (de altfel, în seara lui 22 august, revenind de pe frontul din Moldova, el i-a solicitat trimisului lui Hitler, Carl Clodius, aceasta pre-tentie, precizîndu-i ca astepta raspunsul înca 24 de ore, pîna la 24 august 1944, orele 18,00). Dar, în clipa în care, la Snagov, în 23 august 1944, aproximativ la ora 11,00, Ion Antonescu a cazut la întelegere cu Gh. I. Bratianu, în prezenta lui Mihai Antonescu, vice-presedintele Consi-liului de Ministri si titularul Exter-nelor, ca istoricul sa-i aduca o “scri-soare de garantie” semnata de liderii politici, în sensul ca ei erau de acord cu conditiile dure ale armistitiului (cedarea provinciilor istorice din Est în folosul URSS), din acel moment, asadar, Maresalul s-a declarat dispus sa nu mai astepte “acordul” lui Hitler. De “scrisoarea de garantie”, Anto-nescu avea nevoie pentru vizita anuntata telefonic la Palatul Regal pentru ora 15,00. Istoricul se angajase ferm sa aduca documentul pîna la ora 15,00, dar, nefiind posibil, s-a deplasat la Presedintia Consiliului de Ministri din Bucuresti, în jurul orei 15,00, si i-a facut cunoscut lui Mihai Antonescu acordul deplin al liderilor istorici, urmînd sa prezinte “scri-soarea de garantie” în cursul serii, pentru a fi difuzata prin radio. Putem presupune ca Mihai Antonescu nu l-a înstiintat imediat pe Maresal asupra acestei comunicari, dat fiind, probabil, ca avea s-o faca la Palat, unde aveau sa se întîlneasca în minutele urmatoare la rege, unul (Mihai Antonescu) ajungînd mai devreme, iar celalalt (Ion Antonescu) cu oarecare întîrziere. În adevar, Mihai Antonescu s-a întîlnit cu Regele si cu C. Sanatescu, pret de 20 minute, timp in care le-a expus “desfasurarea de forte”, precum si intentia de-a zbura la Ankara pentru a negocia cu Aliatii, mai ales ca, în 22-23 august 1944, facuse 4 interventii diplomatice oficiale si urgente prin Ankara. Regele l-a rugat pe ministrul de Externe sa ramîna în Palat, revenind o data cu Maresalul, cînd acesta avea s-ajunga în Calea Victoriei. Aceasta pauza de circa 30 de minute, care s-a ivit întîmplator ori a fost “dirijata”, avea sa le fie fatala Antonestilor, si iata de ce, pentru ca: Regele, întîlnindu-se în rastimpul ivit cu colaboratorii sai, în biroul sau de lucru din Casa Noua, a fost sfatuit de complotisti sa-l preseze pe Maresal sa semneze numai-decît si imediat armistitiul; numai ca ex-Maresalul nu era omul - nici chiar în acele momente cruciale - care sa asculte recomandarile Suveranului, un “copil”, cum l-a calificat de altfel în cursul întrevederii, iar aceasta pentru ca în problema armistitiului Conducatorul avea deja planul sau si n-a admis sugestiile venindu-i din partea “cuibului de vipere” de la Palat. Din aceste contradictii si presupuneri false ori reale avea sa rezulte, putin dupa ora 17,00, ares-tarea Antonestilor! Numai ca, în vre-me ce Regele si echipa sa, complet nepregatiti, apreciau ca era suficient ca sa se anunte prin radio arestarea Antonestilor si întoarcerea armelor, Aliatii, in frunte cu SUA, URSS si Marea Britanie, s-ar fi grabit - iluzie desarta - sa-i ofere României Armis-titiul, si asta în cele mai bune con-ditii! Or, se cunoaste prea bine, nu avea sa fie nicidecum asa. N-a fost admis nici un armistitiu, iar presa internationala (“The Times”, “The New York Times” s.a.) de a doua zi (din 24 august 1944) s-a limitat sa vorbeasca despre capitularea Româ-niei, care, efectiv, se produsese. În ceea ce-l priveste, I. Antonescu urmarea, dimpotriva, sa se încheie efectiv un armistitiu, ale carui consecinte, mult mai favorabile sau, oricum, altceva capitularii, de genul celei pregatita de complotisti, ar fi fost, incontestabil, favorabile tarii si natiunii. RECAPITULARE SI CONCLUZII: În acest fel, în dupa-amiaza de 23 august 1944 au ajuns Anto-nestii la Palatul Regal din Bucuresti. Era PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA, Conducatorul Statului Român fiind dispus, în fine, sa încheie armistitiul cu Aliatii, desi, în conditiile concrete ale desfasurarii audientei la Rege, nu a marturisit aceasta, dimpotriva. Existau toate premisele si sansele de succes, mai ales ca Maresalul acceptase acest lucru, iar liderii partidelor “istorice” îi garantasera concursul. Complotistii trebuiau sa se decida: ei vor merge cu ori fara Maresal, iar, daca era asa, cum ei preferau de atîta timp, adica fara Maresal, atunci pentru ei cuvîntul de baza la ordinea zilei devenise, firesc, RAPID, CU ORICE RISC sI INDIFERENT CUM, dar Antonescu nu trebuia lasat sa pregateasca si sa semneze, EL, armistitiul! Prin urmare, chiar atunci, în 23 august 1944, trebuia sa se produca ceea ce complotistii planificasera, initial, pentru 26 august 1944: ARES-TAREA ANTONESTILOR, care, indiferent de consecinte, oricum le cadea bine, garantînd succesul loviturii de stat gestante. Avea sa fie o Lovitura de Stat de tip clasic, dat fiind ca Regele instalat, dupa 6 septembrie 1940, prin decret propriu semnat, dispunea de prerogative li-mitate, specifice monarhiilor “nefunctionale”. În consecinta, Regele si restul complotistilor realizau, concomitent cu înlaturarea regimului antonescian, o modificare constitutionala fundamentala, arestînd pe primul-ministru, care, întîmplator, si nu formal, era chiar seful statului. Iar, în cavalcada razboiului general sau a situatiei specifice de la Bucuresti, lovitura aparea scuzabila si necesara, în fata natiunii, a beligerantilor învingatori si - nu-i asa - a Istoriei? Însa pentru cît timp?
Gh. Buzatu

Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decit o papusa de zdreanta si mi-ar oferi în dar o farimitura de viata, probabil ca n-as spune tot ce gândesc, dar ca sigur as cintari ce as spune.

As aprecia lucrurilor nu pentru cam cit ar valora cit mai degraba pentru ceea ce reprezinta.

As dormi mai putin si as încerca sa visez mai mult. Stiu ca pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.

As merge în timp ce altii se misca fara tinta; m-as trezi în timp ce ceilalti ar dormi.

As asculta cind altii ar vorbi, si cit m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolata!

Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farima de viata, m-as imbraca simplu, m-as arunca la orizontal ca soarele sa-mi mingie cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul.

Dumnezeul Meu, daca eu as avea inima, mi-as scrie ura pe gheata si as astepta ca soarele sa o topeasca. Cu un vis de-al lui Van Gogh as picta in stele un poem de Benedetti si o serenada de Serrat ar fi serenada mea ofera Lunii.

Cu lacrimile mele as uda mai degraba trandafirii, sa simt durerea spinilor si sarutul (?!) petalelor.

N-as lasa nici o zii sa treaca fara a spune celor dragi ca ii iubesc.
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai îndragostit de iubire.

Barbatilor le-as dovedi cit de mult gresesc atunci când cred ca nu trebuie sa se mai îndragosteasca atunci când îmbatrinesc, fara sa stie ca ei îmbatrânesc tocmai pentru ca înceteaza a se mai îndragosti. Unui copil i-as darui o pereche de aripi, dar l-as lasa sa învete singur a zbura. Pe cei batrâni i-as învata ca moartea nu vine o data cu virsta, ci cu uitarea.

Am invatat asa de mult de la barbati...

Am învatat ca fiecare vrea sa traiasca pe virful muntelui, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele spre vârf.

Am învatat cind un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, de fapt l-a vrajit pentru totdauna.

Am învatat ca un om are dreptul sa se uite de sus la un altul doar cind il ajuta sa se ridice. Am invatat asa de multe de la voi, dar in cele din urma nu-mi vor fii de nici un folos fiindca atunci cind ma vor pune inauntrul acelei cutii, din pacate, voi fi murit.

Ai un punct de vedere care este nou pentru mine. Oamenii sunt diferiti. Dreptul la opinie si alegere e liber. Tu spui "De fapt ce are sexul cu scala mea de valori". Vezi, aici e diferenta dintre noi: tu te referi la sex. Eu ma refeream la dragoste. Caci unde dragoste nu e, nimic nu e. Si de aceea am plecat. Caci cand el a hotarat sa zboare din fusta in fusta, mi-am dat seama ca nu mai era dragoste din partea lui. Si de ce sa nu lasi omul liber sa poata zbura in voie?
Intrebi ce s-a schimbat? Totul se schimba cand dragostea piere. Ai fost vreodata indragostit? Spui ca pentru tine are valoare comportamentul fatza de tine. Ok. Dar deep in adancul sufletului tau, chiar nu te deranjeaza ca partenera ta sa aibe relatii si cu altul? Nici macar cand ai parul ud si te uiti in oglinda?
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!

Personal nu pot sa-mi fac planurile atit de mult timp inainte. Dar hai sa va dau niste idei extraordinar de bune, as zice eu. In Romania daca m-as duce la intilnire m-as duce la Garana, un sat mic nemtesc, foarte curat, si foarte pitoresc care se afla un pic mai sus de Resita. Tot satul este amenajat cu tot felul de locuri de dormit. Nu costa mult si te simti ca acasa pentru cei care locuiesc si in Romania si in strainatate. Cineva care locuieste in apropiere poate sa mearga oricind si sa tatoneze terenul.

Un alt loc, care este de fapt in Austria, si unde m-as duce intr-o suflare se afla intr-o localitate imediat in afara orasului Graz.

http://cms.graztourismus.at/cms/ziel/41949/EN/

http://www.zehenthof.at/urlaub_am_bauernhof/graz_steiermark/haus.htm

Mai sus aveti linkurile la doua pensioane unde stai ca si in paradis. Sint foarte ieftine si foarte confortabile, mai fain loc nici la 5 stele nu gasesti, plus de asta iti da si mincare pina pleznesti.

Cineva care vorbeste Germana, deci AlexM, poate sa faca rezervatiile, dar sint sigura ca se vorbeste Engleza daca suni si intrebi. Noi cind am mers in Austria am mers la primul local, si va spun ca niciunde nu am dormit mai bine sau mincat mai bine ca la familia asta. Sint niste oameni foarte cumsecade. A doilea loc nu am fost acolo dar urmatoarea data cind mergem in Austria o sa mergem la ei. Piinea aia din poza si potolul de mai jos mi-au facut pofta de anul trecut. Ce-i fain iara este ca Graz este foarte aproape si acolo se gaseste tot felul de chestii mistoace de tot. Preturile din nou sint mult mai bune decit in Viena sau alte orase mari din Europa. Stiu si un restaurant super fain unde maninci o mincare de te lingi pe degete. Este restaurantul unui prieten foarte bun care se afla chiar aproape de Jakominiplatz adica centrul orasului numit Cosa Nostra, aici gasiti informatiile

http://cms.graztourismus.at/cms/beitrag/10001452/109635/

cel din poza este chiar prietenul nostru. Graz are si aeroport international, asa ca oricare sinteti in Europa puteti zbura direct, iar cei din America pot zbura la Munich, Germania si din Munich sint zboruri de citeva ori pe zi la Graz. Din Romania iti ia cam 8 ore cu masina, asta daca nu te pierzi prin Budapesta, ca aia nu stiu sa puna semne de directie cum trebuie pe drumuri.

Sper ca am facut o fapta buna acuma ca v-am impartasit secretele mele excursioniste.

Mai jos se afla transcrierea unei convorbiri intre membrii unui grup de piloti civili si militari, ofiteri de aviatie, toti avind o experienta de ani de zile in pilotaj.

Traducerea imi apartine; copyright-ul apartine lui Donn de Grand, colonel (ret) al US Army.

Inca o nota inainte de textul propriu-zis: detin brevet de zbor acrobatic cu motor ( avioane clasa C ); nu am decit 828 de ore de zbor, efectuate pe ZLIN-726 si CESSNA 150 insa, cum teorie stim toti destula, sint oarecum in cunostinta de cauza vis-a-vis de textul de mai jos.
Si e pe bune.
Si acum, textul:


"Mai jos se afla sumarul convorbirii intre un grup de piloti militari si civili vis-a-vis de unele probleme ridicate de ceea ce s-a intimplat la WTC pe 11 septembrie:

S-au ridicat intrebari fara raspuns in legatura cu teroristii ce au deturnat cele 4 avioane, teroristi care se presupune ca si-ar fi facut antrenamentul pe avioane Cessna, anul trecut ( 2000 - nota mea ) pe aerodromuri din Florida si Oklahoma. Un General de aviatie a remarcat: 'Ma intreb in ce masura acesti incepatori au fost capabili sa localizeze niste tinte aflate la 200 de mile de punctul de decolare, sa controleze avioanele interpretind corect IFR ( Instrument Flight Rules - nota mea ), totul in doar 45 de minute.'

Manevrele efectuate cu cele 3 avioane ce zburau aproape cu viteza Mach, fiecare lovindu-si cu precizie tinta, au fost extraordinare. Asa cum a explicat un veteran al USAF - veteran cu peste 100 de iesiri deasupra Vietnamului de Nord -: 'Avioanele alea fie aveau la mansa niste piloti de elita, fie erau controlate de la distanta prin radio.'


Cel care scrie aceste rinduri ( Col. (Ret.) Donn de Grand )detine brevet de zbor general din anul 1946. A pilotat o larga gama de avioane cu elice si un singur motor, avind instalata si o pista aprobata de FAA la ferma sa, din 1980. Zbura impreuna cu doi prieteni, fiecare cu avionul lui: un avocat, absolvent al Air Force Academy, fost pilot in USAF inainte de a practica avocatura si Kent Hill, care locuia impreuna cu sotia sa, Carol, la o ferma din apropiere. Kent Hill era prieten de o viata cu "Chic" Burlingame; amindoi absolventi ai Naval Academy, au zburat cu F-4 Phantom in Vietnam. Amindoi au parasit Marina acum 28 de ani si s-au angajat la American Airlines, planuind sa se retraga in 2002. "Chic" Burlingame a fost comandantul zborului 77, Boeing-ul 757 ce a parasit aeroportul Dulles la 8.10 AM pe 11 septembrie cu 58 de pasageri si 6 membri ai echipajului, prabusindu-se pe Pentagon la ora 9.41 AM.


'Am fost special antrenati pentru situatii de deturnare', a spus Capitanul Kent Hill. 'Trebuie sa-l tratezi politicos pe atentator, sa introduci un cod de 4 cifre in transponder pentru a alerta turnul asupra faptului ca esti deturnat apoi sa-l duci pe atentator acolo unde vrea sa ajunga, sa aterizezi avionul in siguranta si sa-i lasi pe altii sa rezolve situatia la sol.
In cazul asta insa,' spune Hill, 'a fost o chestie total neobisnuita...nici unul dintre avioane nu a avertizat controlul de sol ca e deturnat.'

Cum asa?

'Ideea e ca toate transponderele au fost oprite la bordul celor 4 avioane practic in acelasi timp. Uitati-va la timpii de plecare: doua avioane de pe Logan ( Boston ), unul de pe Newark si unul de pe Dulles ( Washington DC ), toate intre 8 si 8.15 AM. La scurt timp dupa atingerea altitudinii de croaziera, transponderele au fost oprite, deci nu au mai fost vizibile pe radarele de la sol. Asta e o chestie care merita privita mai indeaproape. Singurul motiv pentru care oprim transponderele,' a continuat Hill, 'este pentru a nu interfera cu sistemele de la sol atunci cind aterizam'.

(Nota autorului: Transponderele identifica avionul in zbor pe ecranele radar ale controlorilor de zbor de la sol. Pe radar apare codul avionului; se pot introduce mai multe coduri, unul din acestea insemnind 'Sint deturnat'.)


Kent Hill este de parere ca nici unul din avioanele deturnate nu avea la mansa pilotii lor. Intrebarea care urmeaza este 'Cine era de fapt la mansa?'

Din nou Capitanul Kent Hill:

'Chiar cu un pistol indreptat spre cap, nu as duce avionul intr-o cladire. As incerca sa-l asez in alta parte - un cimp sau un riu - si l-as speria de moarte pe atentator, intorcind avionul in zbor cu burta in sus. De fapt, pilotul are la dispozitie cea mai buna arma atunci cind este amanintat cu moartea de un atentator, si aceasta arma este chiar avionul.'


Un alt pilot a intervenit:

'Avind o asemenea situatie in cabina, pilotul ar fi putut sa intoarca avionul si atentatorul ar fi sfirsit cu gitul rupt.'

Faptul ca nici unul din ei nu a efectuat o manevra de genul asta ne evidentiaza faptul ca nu se aflau la mansa. Daca luam in considerare toate variantele - inclusiv faptul ca teroristii nici macar nu reusisera sa obtina licenta de zbor pe avioane usoare -, putem afirma ca exista posibilitatea ca cele 4 avioane sa fi fost controlate prin radio. Daca e asa, inseamna ca avem de-a face cu un inalta tradare."

==========================================



Aici se incheie textul. Nu trag concluzii - nici nu as putea - dar las la aprecierea voastra cele de mai sus.

draga elena,parerea mea este ca trebuie sa te spovedesti mai intai,sa te cureti cumva de impuritatile care se mai aduna in sufletul nostru si-apoi o sa vezi ca va fi altfel,cu totul altfel...Si eu cand am inceput prima data sa citesc rugaciuni imi zbura mintea numai aiurea...e mai greu la inceput,dar apoi o sa vezi ca devii dependenta de rugaciune,simti nevoia sa citesti zilnic...si e minunat,crede-ma pe cuvant!esti impacata cu tine insati,te multumesti cu tot ce ai,devii mai buna cu cei din jur,ai vrea sa ajuti cat poti pe cei la nevoie...si multe altele.Sa-ti ajute Domnul sa poti pasi pe calea cea buna.
simona c.

Dragii mei,

sa spunem ca omenirea este, simbolic vorbind, o Pasare.Una frumoasa, poate chiar acea maiastra pasare phoenix, tinand cont de istoria noastra zbuciumata-plina de regrese si renasteri.

femeia si barbatul sunt cele doua aripi ale acestei pasari....daca una din aripi este atrofiata, nedezvoltata, pasareaua din povestea noastra va zbura in cerc, sau nu va zbura de loc.In ambele cazuri, nu isi va fi implinit menirea sa de pasare, de a se desprinde de pamant si a se inalta spre CER.

pana acum si inca ceva timp de acum incolo, una din aceste aripi ale omenirii- mai exact Femeia, a fost neindreptatita si nedezvoltata (lipsa de acces la educatie).Rezultatul?omenirea nu si-a putut manifesta intreaga potentialitate, toata frumusetea sa, tocmai datorita acestei nedreptati comise fata de cealalata jumatate( mai mult chiar de jumate) a sa.

Practic, neintelegand faptul ca sufletele nu se diferentiaza prin sex in fata lui dumnezeu si tratand femeile ca pe niste fiinte inferioare, nedemne de a fi luate in considerare, ne-am taiat singuri craca de sub picioare.

Nu sunt feminista, nu cred in superioritatea femeii fata de barbat.Ci in Egalitate: atat in fata Divinitatii cat si in Drepturi.Ca suntem diferiti si ca avem capacitati si atributii diferite, este una.Insa a considera ca unul ii este superior celuilalt doar prin apartenenta la un sex sau altul, este dovada de ingustime atat intelectuala cat si spirituala.

Tema de gandire: daca aveti un baiat si o fata si capacitatea de a educa numai unul dintre acesti copii, pe cine veti trimite la scoala??


Raspuns: Fata!!!, pentru ca ea este Primul educator al noilor generatii, pentru ca ea va fi mama, deci influenta cea mai directa in viata noului suflet.

faptul ca barbatii romani ( majoritatea lor) se cred superiori femeilor -al caror destin unic si determinat este de a ramane la cheremul dumnealor si de a-i servi fara proteste- se datoreaza exemplului pe care l-au vazut in familie si de cele mai multe ori educatiei primite de la chiar propria lor mama: "lasa ionut draga, ca spala mama vasele. asta e treaba de femeie.sa dea dumnezeu sa gasesti o femeie sa aiba grija de tine cum am eu..etc" plus exemplul tatalui care trage pumni la nevasta in cap cand vrea muschiu lui, pentru ca poate.

este pur si simplu un cerc vicios de care societatea romaneasca nu
se va putea desprinde cu una cu doua, pentru ca prejudecata, ca barbatul ii este superior femeii, este adanc inradacinata pana si in mintea majoritatii femeilor.

candva se va ajunge la o moderatie si din acest punct de vedere, desi exista pericolul sa cadem in ceallata extrema- a discriminarii barbatilor.Insa eu am incredere nezdruncinata in faptul ca oamenii vor gasi un echilibru si ca intr-un final cele doua sexe nu se vor mai sabota reciproc ,ci accepta si aprecia in intreaga frumusetea lor.

Atunci omenirea isi va lua zborul spre o noua era, o alta inaltime a existentei sale, iar cele doua aripi ale sale vor fi in armonie, isi vor conferi reciproc sprijin si mai ales vor da un sens Zborului.

Va puteti imagina o astfel de etapa in evolutia omenirii??
EU POT si e tare frumos..............


P>S: Acum 160 de ani,in Iranul musulman, Poetesa Tahirih si-a aruncat valul si a manifestat pentru egalitatea femeii cu barbatul spunand : " ma puteti omori dar emanciparea femeii nu o puteti opri!!"

La scurt timp a fost torturata, strangulata si aruncata intr-o fantana de la marginea drumului.Cuvintele ei, atat de indraznete insa evident profetice, au razbatut peste ani.La fel si poezia sa, de o extrema sensibilitate.

Vulpea se plimba prin padure.Cind se uita pe cer,ce vede?O cioara zburind de-a-ndaratelea.
V:Ce faci soro de zbori inapoi?
C:Pai mai vulpe,tu n-ai auzit de democratie?Zbor cum vreau eu.
Ce se gindeste atunci vulpea?'pai hai sa merg si eu cu spatele daca e democratie'.
Zis si facut.Si tot mergind asa ,da ursul peste ea.O prinde mos Martin si-i trage pe la spate de-i sar capacele vulpii.
Asa ca mergea saraca cracanata prin padure,cind vede iar cioara cum zbura cu spatele.
V:Pai bine soro,uite ce patii cu democratia asta!
C:Mai vulpe,apoi am uitat sa-ti spun ca democratia e aici sus,jos e f....taiul.

LOVE&PEACE,
Ozzy

nu stiu ce ma reprezinta, si nu vreau sa zic ca vaca din moment ce sunt zodia taurului ;)))

insa mie-mi plac foarte mult lupii, pur si simplu ii iubesc, dar nu cred c-as putea sa fiu unul

daca stau sa ma gandesc bine, cred ca mi-ar place sa fiu delfin, desi mie mi-e frica de apa, sau poate tocmai de asta .... si mi-ar mai place sa fiu vultur, sa pot zbura in inaltimi cat e ziua de lunga, dar chestia cu mancatul mortaciunilor iar nu e o optiune fericita

asa ca in final constat ca nu stiu ce sa zic sau ce sa aleg........

Pe mine ma fascineaza si ma impresioneaza pasarile, in general.
De la pui mici cu ochisorii lor nevinovati pina la gaini cotcodacite sau cocosi mindri si aroganti (sint unul...in horoscopul chinezesc...;):)..) ,imi plac pasarile pur si simplu, vrabii, rindunele, pescarusi, vulturi.Vulturii plesuvi pe care i-am admirat asa de mult cit am locuit in nord vestul Americii,ce maretie !!!
Da, as vrea sa fiu o pasare ca sa pot zbura.
Ramine sa ma mai gindesc pina voi putea alege, sau un pescarus, sa pot minca pesti si fructe de mare pe saturate, sau o rindunica sa plec si sa vin cu verile si caldura, sau, un vultur plesuv.

Daca ar fi asa precum spui, Hristos nu ar mai fi spus Cercetati Scripturile, caci ele vorbesc despre Mine, dar daca asta vrei tu sa crezi, problema ta.
Iata ceva pentru tine si Adela:

Pentru că sufletul este nemuritor, iată ce ne spune Avva Antonie (sec. III-IV), în “Filocalia”, Vol.1, 1946, Sibiu, p.13 şi p.22:
“Cei umpluţi de răutate şi ameţiţi de neştiinţă nu cunosc pe Dumnezeu şi n-au trezvia sufletului.Căci Dumnezeu nu poate fi văzut, ci numai înţeles cu mintea, fiind cât se poate de învederat în cele văzute, aşa ca sufletul în trup. Pentru că, precum trupul nu poate fiinţa, fără suflet, aşa toate cele ce se văd şi sunt nu pot fiinţa fără Dumnezeu.”

“Cea mai mare boală a sufletului, ruina şi pierzarea lui este să nu cunoască pe Dumnezeu care a făcut toate pentru om ş i-a dăruit lui mintea şi cuvântul prin care zburând sus omul se uneşte cu Dumnezeu, înţelegând şi preamărind pe Dumnezeu.”

“Raţiunea ne face vrednici să ne numim oameni. Iar de nu o avem pe aceasta, numai glasul şi forma mădularelor ne deosebim de dobitoace. Să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor şi va urî toată pofta cea păcătoasă, care ne face între oameni pricină de moarte.”

Hypatia

P.S. Ia ce scriu ca parerea mea si nu intentia de a ma lansa intr-o dezbatere. Consider ca a face o dezbatere pe o astfel de tema, este un atentat la dreptul de libera constiinta a celuilalt.

Sunt Adela. Un ultim mesaj pentru Manuela-Hipatia.

“Constat cu surprindere ca undeva intre noi e o bariera de comunicare. Ma acuzati de idei preconcepute, dar ma tratati exact din prisma unor idei preconcepute. Cel mai simplu era sa verificati la conferinta "Cine conduce lumea?" - iata un link: www.cafeneaua.com/node/view/2274 si v-ati fi convins de faptul ca va spun adevarul. Daca un lucru atat de simplu de verificat nu va este credibil, ce sa mai spun despre natura discutiei noastre, scumpa doamna?”

Eşti confuză. Ce să verific la acea adresă. În ce chestiune ai spus adevărul? Care-i sensul frazei “dacă un lucru atât de simplu de verificat nu vă este credibil”? UN LUCRU SAU ESTE CREDIBIL, SAU NU. Ce are asta cu mine personal sau cu oricine altcineva? Dar fiindcă a fost ultimul tău mesaj, adresat mie, nu insist să-mi răspunzi. Între noi într-adevăr există o barieră de comunicare, cum aexistat întotdeauna între omul, care vrea să creadă cu dinadinsul în ceva (tu ai spus într-un mesaj: “…minte-mă frumos”), pe de o parte, şi omul, care nu acceptă minciuna sub nici o formă, oricât de consolatoare, romantică şi frumoasă, care nu acceptă să fie manipulat, ci doreşte să înţeleagă până la capăt raţiunile unui îndemn din afară, de a proceda aşa sau altfel, verificându-le cu propriile principii morale şi propriile raţionamente. Ceea ce tu consideri, că este un afront, un comportament periculos şi antisocial.

“Ati spus ca ratiune constienta este o tautologie, atunci inseamna ca Descartes facea aceeasi greseala cu mine cand cauta sa puna in evidenta legatura dintre constiinta de sine si ratiune: "Dubito, cogito, cogito, ergo sum".”

Fraza lui Descartes a fost înţeleasă greşit de tine. Eu o interpretez altfel, şi cred că această interpretare este mai aproape de ceea ce a vrut el să spună. Semnele de punctuaţie sunt cam limitate în posibilităţile lor, pentru a reda nuanţele unui gând atât de profund, de aceea îmi permit să folosesc unele simboluri matematice, pentru a transcrie această frază astfel, ca să fie mai aproape de sensul, pe care i l-a dat Descartes:
“Dubito -> cogito, cogito => ergo sum”
Adică din faptul că mă îndoiesc rezultă că cuget (raţionez), iar faptul că cuget (raţionez) este egal cu aceea că exist (sunt conştient de existenţa mea), iar semnul > indică o oarecare relativitate a egalităţii dintre raţiune şi conştiinţă. Anume: din faptul că cuget reiese cu certitudine, că eu exist (am conştiinţa de sine). Ceea ce ne sugerează următoarele:
- noţiunea de “conştiinţă” îi este anterioară noţiunii de “raţiune
- este mai amplă, decât noţiunea de “raţiune” şi o conţine în interiorul său.
Iată de ce am spus, că expresia “raţiune conştientă” este o tautologie. Raţiunea este într-atât de conştientă, încât nici nu face să vorbim despre aceasta. Este cam acelaşi lucru ca “raţiunea raţională”.

Acum, si din ceea ce scrieti iese un adevar,caci protestantii au interpretat fiecare cum o vrut Biblia si momentan sunt in jur de 5000 de congregatii / confesiuni crestine. Gasiti ca e bun acest lucru?

“Acum, si din ceea ce scrieti iese un adevar,caci protestantii au interpretat fiecare cum o vrut Biblia si momentan sunt in jur de 5000 de congregatii / confesiuni crestine. Gasiti ca e bun acest lucru?”
Odată ce sunt ateu, problemele interne ale bisericii îmi sunt total indiferente. Dar din câte ştiu eu, şi în sânul bisericii ortodoxe au luat naştere şi continuă să existe mai multe secte, în special în Rusia, unde încercările lui Petru I de a reforma biserica ortodoxă rusă, apropiind-o de contemporaneitate au generat o amplă răzvrătire religioasă. “Tradiţionaliştii” erau exilaţi în Siberia sau fugeau de persecuţii înspre hotarele statului rus –astfel au apărut în Basarabia, Bucovina şi în delta Dunării “lipovanii”, purtătorii unei ortodoxii de modă veche –“starover”.
În afară de aceasta, mai erau şi alte secte, dintre care îmi amintesc cu certitudine de secta “scopeţilor”, ceea ce în traducere înseamnă “castraţi”. Aceştea se castrau într-adevăr, pentru a deveni “puri” şi “sfinţi” – uite o aducere la absurd a ideilor creştine despre păcatul de a întreţine relaţii sexuale. După cum vă daţi seama, această sectă nu era sortită să prospere, odată ce sectanţii nu puteau să aibă copii. În România de asemenea există ortodoxie “de stil vechi” şi “de stil nou”.
În general, consider diversificarea opiniilor un lucru normal şi natural, de aceea consider că apariţia sectelor este un rezultat al evoluţiei religiilor – cum se poate observa, acest termen este aplicabil şi aici. E vorba de principiul universal al dezvoltării (de la simplu la complex), care generează procese evolutive nu numai în lumea fizică, dar şi în sfera spirituală.

“Intr-o carte de-a dreptul atee, care se doreste monografie despre viata lui Giordano Bruno, se arata foarte clar ca moartea i s-a tras de la "paturile bogate" care l-au dat in mana Inchizitiei. Sigur ca s-au facut abuzuri si ca multi oameni au cazut victima Inchizitiei, dar nu din cauza stiintei, ci din cauza implicarii politice a oamenior de stiinta din acele vremuri.”

Am subliniat acest pasaj ca să-ţi atrag atenţia, cât eşti de subiectivă – dacă o carte este atee, îi refuzi dreptul de a fi corectă din punct de vedere ştiinţific. De ce adică, “nu din cauza ştiinţei”?
Toţi acei, care au căzut victime ale Inchiziţiei, au fost denunţaţi, pârăţi, denigraţi de cineva, în cele mai multe cazuri, de oameni cu influenţă, adică aproape sigur “din păturile bogate”. E clar, că denunţurile nu erau “construite” pe motivaţii personale, ci pe considerente ideologice (religioase). Erau învinuiţi de erezie, de ocupaţii “oculte”, care de multe ori erau ocupaţii ştiinţifice (chimie, fizică, medicină), de afirmaţii nerespectuoase faţă de cler etc, etc. Nu văd de cum faptul că erau pârâţi ar putea să justifice religia (instituţia ei judiciară – Inchiziţia).

“…trebuie sa stiti ca cel mai dotat observator astronomic in sec. XVI-XVII era cel de la Vatican. Dovada sta indreptarea calendarului, ceruta de astronomii de la Vatican papei Grigore.”
Ştiu. Norocul acestor astronomi, că l-au găsit în duţi buni şi nu l-au dat pe mâna inchiziţiei. Datorită acestui observator Giordano Bruno a putut să-şi facă descoperirle, dar el a avut mai puţin noroc.
“Copernic era canonic si si-a scos cartea sub pseudonim etc. “
Şi de Copernic ştiu. Mulţi călugări aveau posibilitatea să facă ample cercetări astronomice, să se ocupe studii în alte domenii ale ştiinţei. Cei mai valoroşi dintre ei aveau şi cele mai multe probleme, de îndată ce studiile lor ieşeau din sfera mult prea strâmtă a religiei în sfera cunoştinţelor general umane, dacă îmi permiţi să le zic aşa. De obicei, mai întâi li se făcea din deget, iar dacă nu se supuneau, până la urmă ajungeau să fie persecutaţi.
“Hypatia, doamna mea, a fost omorata nu pentru ca era om de stiinta, ci pentru ca era aparatoarea paganismului. Personal, regret foarte mult gestul facut de cel care a instigat pe crestini la omorarea Hypatiei…”
Hipatia nu era “apărătoarea păgânismului”. Era păgână în sensul direct al cuvântului, adică nu era creştină, dar nu se ocupa de politică şi nu promova decât ştiinţele cu care se ocupa. În special, preda matematica şi astronomia. De asemenea, era liderul şcolii de filosofie din Alexandria şi adeptul filosofiei platonice, acel Platon, care mai târşiu a intrat în graţiile bisericii creştine, deşi post mortem. Îţi înţeleg rezerva în privinţa celui care a instigat mulţimea să o omoare – de ce nu spui, că acel cineva era chiar arhiepiscopul Alexandriei Chiril, canonizat ulterior şi cunoscut sub numele de “Sfântul Chiril”. (Poate ar trebui să scriu cu K, dacă am greşit, îmi cer scuze, dar numai pentru aceasta!). Motivele, în general erau politice. Arhiepiscopul dorea să fie el unicul, care să aibă putere şi influenţă asupra spiritelor, nimeni nu trebuia să strălucească şi să-l eclipseze, pentru binele bisericii şi al religiei creştine, bineînţeles. Dar oficial i s-a imputat anume faptul, că predă matematica, care se considera o parte a filosofiei. Şi anume datorită inteligenăei neordinare şi a ştiinţelor sale s-a pomenit Hzpatia de-a curmezişul căilor prea sfinţiei sale. Dacă te interesează cu adevărat acest subiect, caută pe Internet articolele filosoafei din Grecia Kristina Voco. Dânsa e precaută, nu-şi afişează convingerile personale, ci a făcut studii ample la acest subiect şi le expune cu destulă rigurozitate ştiinţifică.
“…tocmai de aceea mi-am luat acest pseudonim, caci vreau ca peste veacuri, omenirea sa inteleaga un lucru simplu: multa stiinta apropie pe om de Dumnezeu, iar putina stiinta il indeparteaza.”

Nu crezi că ţi-ai luat o sarcină peste puterile tale? Nu e prea tare spus? După cum am subliniat mai sus, anume acei savanţi, care ne-au lăsat descoperiri importante în ştiinţă, adică aveau multă ştiinţă, se îndepărtau de Dumnezeu… şi erau îndepărtaţi de biserică. Iar cei mai aproape de Dumnezeu, după cum a spus Isus Christos, sunt “cei săraci cu duhul”, adică acei care au mai puţină ştiinţă.

“Iata ceva si pentru Adela:
Pentru că sufletul este nemuritor, iată ce ne spune Avva Antonie (sec. III-IV), în “Filocalia”, Vol.1, 1946, Sibiu, p.13 şi p.22:
“Cei umpluţi de răutate şi ameţiţi de neştiinţă nu cunosc pe Dumnezeu şi n-au trezvia sufletului.Căci Dumnezeu nu poate fi văzut, ci numai înţeles cu mintea, fiind cât se poate de învederat în cele văzute, aşa ca sufletul în trup. Pentru că, precum trupul nu poate fiinţa, fără suflet, aşa toate cele ce se văd şi sunt nu pot fiinţa fără Dumnezeu.”

“Cea mai mare boală a sufletului, ruina şi pierzarea lui este să nu cunoască pe Dumnezeu care a făcut toate pentru om ş i-a dăruit lui mintea şi cuvântul prin care zburând sus omul se uneşte cu Dumnezeu, înţelegând şi preamărind pe Dumnezeu.”

“Raţiunea ne face vrednici să ne numim oameni. Iar de nu o avem pe aceasta, numai glasul şi forma mădularelor ne deosebim de dobitoace. Să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor şi va urî toată pofta cea păcătoasă, care ne face între oameni pricină de moarte.”

Hypatia

P.S. Ia ce scriu ca parerea mea si nu intentia de a ma lansa intr-o dezbatere. Consider ca a face o dezbatere pe o astfel de tema, este un atentat la dreptul de libera constiinta a celuilalt. “

Acest pasaj, evidenţiat de mine prin caractere italice, este luat în întregime dintr-un mesaj, adresat altei persoane, dar care mă priveşte pe mine. Aşadar, în afara ultimului tău mesaj ai hotărât să mă împroşti din nou cu “umpluţi de răutate”, “ameţiţi de neştiinţă”, n-au trezvia sufletului“, “cea mai mare boală a sufletului”, “să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor”, “pofta cea păcătoasă” , folosindu-te de ajutorul sfinţilor părinţi, ca să nu fii învinuită de atac la persoană. Bun şiretlic. Dar observ, că propriul tău stil nu se prea deosebeşte de acest stil “teologic”, în care frazele sunt construite nu conform logicii, ci într-un fel sucit, căci premisele şi deducţiile se confundă şi deduc unele din altele, iar argumentele, de cele mai multe ori, lipsesc cu desăvârşire. Dacă un astfel de proces mintal-verbal poate fi numit “cugetare”, I’m sorry! Mai slăbeşte-mă cu asemenea soi de înţelepciune, în care ocara, blestemul şi afurisirea ţin loc de argumente şi care pot convinge doar pe cei slabi cu duhul.
Şi însfârşit, în post scriptum-ul tău iarăşi lansezi flamura intoleranţei, încercând să interzici altora să discute pe anumite teme. Sau le interzici să discute doar atunci, când vezi că nu ai câştig de cauză? Atunci declari senin, că cineva atentează la drepturile tale la liberatatea conştiinţei, şi gata! Dar este numai o discuţie! Fiecare îşi expune liber opinia şi nu constrânge pe nimeni să-i fie acceptată. Dimpotrivă, încercarea de a interzice cuiva să-şi expună opinia este un atentat la drepturile lui. Nu văd în judecăţile tale acea “trezvie a minţii” care vrei s-o impui tuturor, dar în special mie, odată ce secvenţele respective sunt “pentru Adela”.
În încheiere, vreau să-mi iau rămas bun de la tine, odată ce ne-am trimis deja “ultimele mesaje”, în continuare mă voi adresa altor persoane, sau tutror acelor, care vizitează acest site.
Adio, Manuela

Ca doar "corb la corb..."

Sa zburam pana la ...Corbeanca?

Ca sa aduci pe lume un copil trebuie sa ai responsabilitatea cresterii lui in conditii cat mai bune. La 67 de ani este prea tarziu pentru a-ti asuma riscurile nasterii unor copii putin probabil sanatosi. Apoi cresterea, educatia, sprijinul pe mai departe, pana cand vor "zbura din cuib". La 67 de ani iti trebuie tie sprijinul copiilor si ar trebui sa te bucuri de nepoti.
Parerea mea este ca este o greseala, si ca ametita de popularitate, batrana nu stie la ce s-a expus. Apoi n-am auzit nimic despre tata. Ii va creste singura? Si gemeni... Nu va urma decat o viata chinuita, pentru ei toti.

intai sa vedem daca ma potrivesc profilului cerut, nu? :-)

plecat de 5 ani din romania, actualmente in olanda, impreuna cu sotia. amandoi lucram full time, middle management positions in marketing. am calculat ca daca reusim in continuare sa facem economiile pe care l-am facut pana acum in 15 ani vom avea milionul oricum.

presupunand ca l-am primi cadou maine cel mai probabil vom ramane aici. ne vom lua o casa (ca sa scapam de plata ipotecii in urmatorii 30 de ani), si ne de asemenea vom investi o parte din bani in romania.

dar de ramas vom ramane aici. am plecat din romania in momentul in care mi s-a oferit un job aici. dupa 6 luni si-a gasit si sotia mea un job. suntem respectati (nu intereseaza pe nimeni ca suntem romani), ne simtim bine, si ne bucuram de multe lucruri care ne deranjau in romania (coruptia, letargia multor oameni, mizeria, etc.).

in continuare spunem ca ne duce acasa de cate ori ne ducem in romania (cam de trei ori pe an). dar tot asta spunem si cand zburam inapoi. acolo nu mai avem aproape deloc prieteni - toti au plecat, in conditii mai mult sau mai putin similare cu ale noastre. nici unul dintre ei nu vrea sa se intoarca in romania, cel putin pe termen scurt.

dar nu exclud ca intr-o zi s-ar putea sa vin in romania si sa vad ca s-a schimbat si ca mi-ar place din nou sa traiesc acolo. sper din tot sufletul ca asta se va intampla curand.

radu c.