comentarii

abrupt


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
mantuire prin durere? - de sanjuro la: 08/10/2003 03:48:53
(la: Sarbatoarea Sf.Parascheva, protectoarea Iesilor)
In primavara, in drum spre Siret, grabindu-ma spre dulcea Bucovina unde-mi petrec de la o vreme Sarbatorile de Pasti, am trecut prin Suceava. In apropierea orasului se afla o bisericuta ridicata pe o movila, la care se ajunge coborand o panta abrupta. Cei ce vin sa se roage aici, coboara in vale, si apoi urca movila in genuchi, pentru ca se spune ca aceluia care face penitenta, i se vor ierta pacatele...
Maintuire prin durere? Imagini dintr-un ev intunecat...Pe cine vrem sa pacalim? Atat raiul cat si iadul se afla pe pamant...Crampeie din fiecare ni se azvarla din cand in cand.

sanjuro
Lipseste ceva din text... - de Zamolxe la: 16/11/2003 09:10:10
(la: Theodorakis)
Omul a exprimat o parere. Radicala, dura, dar parere. Asta nu inseamna antisemitism, ci doar un mod de a vedea lumea.
Prea mult se tot aplica principul “cine nu este cu noi este impotriva noastra”!
Prea mult se tot cere iertare istorica. Mie asta imi suna a ipocrizie.
Eu nu ma simt vinovat de istoria mea si nici nu ii cred pe altii (de azi) vinovati de istoria mea.
Dar ma scot din sarite pomanagii, sanatosi tun altfel, care in loc sa munceasca stau pe la colturi cerind pomana sau iertare doar doar o sa primeasca inca o subventie de undeva.
Nu le pot cere urmasilor lui Churchill sa ma despagubeasca pentru Yalta. Lui Churchill personal da. Urmasilor nu.

Nu am citit decit articolul din Ziua. Textul parca incepe prea abrupt, fara nici o introducere. Poate contextul ar evidentia altceva decit ceea ce se vede acum. Poate. Parca totusi textul nu are nici o noima asa ca extras.

Z
Despre compromis - de Florin si atat la: 04/03/2004 15:28:56
(la: Despre compromis)
>'Traim intr-o epoca a compromisurilor. Asa se spune. Mai mult. Toata lumea ne indeamna la compromisuri : politicieni, oameni de cultura, vedete'.

Eu nu cred ca este o epoca a compromisurile.

Lumea este intr-o continua miscare si dezvoltare si, bineinteles, ce a fost valoare in trecut azi poate nu mai este valabil.
Bineinteles ca au fost cei citiva la inceput care, poate, au fost considerati ca facind un compromis.

Ca si societatea, si eu cred ca pricipiile fiecaruia iau forme noi sa indeplineasca cerintele societatii- si vorbesc de o societate sanatoasa. Valorile, cred eu, trebuie intii sa se cristalizeze in tine insuti si cu experienta vietii devin parte din principiile dupa care iti conduci si raportezi viata. Nu poti sa ai principii de la inceput si dupa aia sa spui: De miine ma voi judeca dupa aceste...si cu asta basta.

Unde societatea este sanatoasa si nu are schimbari abrupte de valori, oameni nu sint expusi la necesitatea de a face compromisuri cu valoriile propri...decit daca sint fortati/nevoiti

De exemplu, in Romania cred ca s-au facut compromisuri dupa al doilea razboi mondial. Putem insa spune ca individul a compromis cu sine insuti in anii '80-'90 de exemplu? Eu n-am curajul.

Este destul de interesant cum fiecare dictionar defineste 'compromisul'.

In dictionarul englez actual 'compromise' are cu totul alt inteles...intelesul ca cel in romaneste nu exista, nu se poate descrie cu un cuvint- daca cineva a gasit, va rog luminati-ma.

Totusi cind am citit James Clavell- King Rat- Changi (scrisa prin '50 si ceva) 'compromise' a fost folosit pentru a descrie actiunea celor tinuti in lagar raportindu-se la viata si valorile de acasa.

Cu citva timp in urma am intrebat niste englezi daca inteleg 'compromis' ca si intelesul roman-am incercat sa le explic. Raspunsul a fost nu.

Cam atat deocamdata...ca sa nu ma compromit...:)
Florin si atat
Cind nu ati mintit Florin Iaru: atunci sau acum ? - de ema word la: 25/03/2004 01:53:27
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)

Stimate Domnule Florin Iaru,


Constat cu regret ca nu jucati fair/play in razboiul declaratiilor. Dar iata fragmentele la care ma refeream(atunci cind v/am acuzat de misoginism literar) din declaratia facuta de Domnia Voastra Doamnei Iolanda Malamen in interviul pe care i l/ati acordat si care a fost publicat de suplimentul Ziua Literara din 2 februarie 2004:

- Iolanda Malamen : Ai prejudecati vizavi de literatura scrisa de femei ?
- Florin Iaru: Da. Si nu te minia. E vina intrebarii. Pina mai eri, imi era indiferent daca o carte era scrisa de o femeie sau un barbat. Buna sa fie! Ce conteaza sexul autorului ? Crezi ca un barbat imbecil e mai bun numai pentru ca e barbat? Sigur, au fost intotdeauna mai multi barbati autori decit femei autorese. A fost si vina civilizatiei moderne(modernismul asta are vreo trei mii de ani).Stiu ca nu m/a interesat, nu am valorizat in functie de apartenenta la un sex. Dar, cum nici o epoca nu scapa nebuniei de a fi om in piele straina, imi pare ca acum, la sfirsitul unei lungi perioade de pace mondiala, cind lumea s/a plictisit de moarte, numarul aberatiilor cromozomiale literare este in crestere. Au aparut o literatura feminista, o literatura gay, o literatura angajata si multe alte forme de impunere a mediocritatii prin discriminare pozitiva. Explicatia este aceasta foame mondiala: "Glorie, glorie!" "Bani, bani!". Oltul repeteaza. Este o ofensiva a mediocritatii in blana de oaie. Sa/ti dau citeva exemple:(si urmeaza parerile personale ale Domnului Florin Iaru despre cartile "Igiena asasinului" de Amelie Nothomb si "Schimbarea la trup" a Mariei Darrieussecq...n.a.) O neglijanta aroganta si dispretuitoare care iti lasa un gust amar. Gustul lucrului prost facut. Alta glorie europeana pompata pe piata. Nici nu stiu, asta e literatura feminina sau feminista?

- Iolanda Malamen: deci ai prejudecati, ocolind cu dibacie exemplele care nu te/ar umple de minie?
- Florin Iaru : De asta am prejudecati. Economia de piata a literaturii ma scoate din sarite. Nu sint un prost , pe gitlejul caruia sa poti indesa orice. Dar nu astfel stau lucrurile la categoria baieti:
-Iolanda Malamen: Sa te intreb timid de Coelho?
- Florin Iaru : Coelho e un exemplu stralucit de impostura cu o farima de talent de baza. Asa ca pot spune: DA, AM PREJUDECATI FATA DE LITERATURA FEMININA. NU RECUNOSC ACEST GEN.


Domnule Florin Iaru,
Dumneavoastra ati afirmat aceste lucruri, ele au fost publicate. Orice copil de liceu pricepe ca nu recunoasteti nici literatura feminista, dupa cum ziceti, si nici literatura feminina, dupa cum incheiati abrupt. Interviul acesta va reveleaza si ca o persoana ce face cu nonsalanta afirmatii ce se cam bat cap in cap. Si mai sinteti si extrem de partinitor atunci cind comparati stralucita mediocritate cu talent de baza a unui scriitor barbat cu mediocritatea ofensivei literare in blana de oaie a unor scriitoare femei. Dar sa nu fie precis si sa nu fie obiectiv i se poate intimpla oricui, iar numai cine nu a
fost in situatia de a da un interviu, nu intelege ca exista unele imprecizii instantanene in exprimare care "se duc" inainte, se tiparesc, devenind marca publica a gindirii emitentului.

Nu poarta nimeni, insa, vina, ca ati transmis textual opiniei publice, prin declaratiile Domniei Voastre , convingerea ca nu recunoasteti genul literar feminin.

Am poposit cu intirziere de citeva zile pe aceasta lista de discutii. Nu stiusem ieri de replicile Domniei Voastre si de replicile distinsei sotii a Domniei Voastre. Pot observa ca v/ati grabit a ma acuza de o ideologie literara care este departe de natura mea, si ca oarecum, m/ati acuzat in lipsa. Adevarata chestiune in discutie , insa, cea iscata de mine odata cu enuntarea acestei teme de discutie, ramine declaratia Domniei Voastre facute presei. Si pe care am publicat/o mai sus. Cu toate ca astazi va straduiti sa ma acuzati pe mine de denaturare a adevarului, de scoatere din context. Am pierdut 30 de minute copiind, ca sa va aduc contextul in fata, iar colegilor din Cafenea temeiul disputei.


Cordial,

Ema Word
#12783 (raspuns la: #12099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Ema Word, Nevrand a ri - de Ovidiu Bufnila la: 17/05/2004 04:32:52
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Draga Ema Word,
Nevrand a risca o ipostaza delicata si nici de a ma arata aparator al poetului Florin Iaru si nici judecator al dumneavoastra zic urmatoarele intr-un total respect:
- oare declaratia lui Florin Iaru trebuie demolata si negata cu atata insurgenta? Poate ca nu declaratia lui Florin ci starea de lucruri. dar putem demola starea de lucruri? Nu e oare ratacire? Poate ca ar trebui sa impamantenim o conduita. Putem oare? Eu cred ca putem dar numai printr-o abordare curajoasa din partea femeilor! Atentie, calea feminismului e tocmai calea vulnerabila! Eu cred ca femeile trebuie sa puna sub semnul intrebarii domenii mari in care barbatii pretind ca au suprematia! Daca asta nu e o utopie si o ratacitre bufniliana atunci chiar dumneavoastra puteti porni lupta. E lupta cu simpozion. Cenaclitatea sau cenaclizarea a produs la noi efecte stranii, conduite fara substanta. Nu vreau sa va conving. Vreau sa spun ca va consider o luptatoare asa cum si Florin e, sub ochiul bufnilian, nevinovat si neimportant, un luptator.

Cu deplina consideratie si admiratie,
Ovidiu Bufnila

Cind nu ati mintit Florin Iaru: atunci sau acum ?
#12783, de ema word la Thu, 25/03/2004 - 09:53


Stimate Domnule Florin Iaru,


Constat cu regret ca nu jucati fair/play in razboiul declaratiilor. Dar iata fragmentele la care ma refeream(atunci cind v/am acuzat de misoginism literar) din declaratia facuta de Domnia Voastra Doamnei Iolanda Malamen in interviul pe care i l/ati acordat si care a fost publicat de suplimentul Ziua Literara din 2 februarie 2004:

- Iolanda Malamen : Ai prejudecati vizavi de literatura scrisa de femei ?
- Florin Iaru: Da. Si nu te minia. E vina intrebarii. Pina mai eri, imi era indiferent daca o carte era scrisa de o femeie sau un barbat. Buna sa fie! Ce conteaza sexul autorului ? Crezi ca un barbat imbecil e mai bun numai pentru ca e barbat? Sigur, au fost intotdeauna mai multi barbati autori decit femei autorese. A fost si vina civilizatiei moderne(modernismul asta are vreo trei mii de ani).Stiu ca nu m/a interesat, nu am valorizat in functie de apartenenta la un sex. Dar, cum nici o epoca nu scapa nebuniei de a fi om in piele straina, imi pare ca acum, la sfirsitul unei lungi perioade de pace mondiala, cind lumea s/a plictisit de moarte, numarul aberatiilor cromozomiale literare este in crestere. Au aparut o literatura feminista, o literatura gay, o literatura angajata si multe alte forme de impunere a mediocritatii prin discriminare pozitiva. Explicatia este aceasta foame mondiala: "Glorie, glorie!" "Bani, bani!". Oltul repeteaza. Este o ofensiva a mediocritatii in blana de oaie. Sa/ti dau citeva exemple:(si urmeaza parerile personale ale Domnului Florin Iaru despre cartile "Igiena asasinului" de Amelie Nothomb si "Schimbarea la trup" a Mariei Darrieussecq...n.a.) O neglijanta aroganta si dispretuitoare care iti lasa un gust amar. Gustul lucrului prost facut. Alta glorie europeana pompata pe piata. Nici nu stiu, asta e literatura feminina sau feminista?

- Iolanda Malamen: deci ai prejudecati, ocolind cu dibacie exemplele care nu te/ar umple de minie?
- Florin Iaru : De asta am prejudecati. Economia de piata a literaturii ma scoate din sarite. Nu sint un prost , pe gitlejul caruia sa poti indesa orice. Dar nu astfel stau lucrurile la categoria baieti:
-Iolanda Malamen: Sa te intreb timid de Coelho?
- Florin Iaru : Coelho e un exemplu stralucit de impostura cu o farima de talent de baza. Asa ca pot spune: DA, AM PREJUDECATI FATA DE LITERATURA FEMININA. NU RECUNOSC ACEST GEN.


Domnule Florin Iaru,
Dumneavoastra ati afirmat aceste lucruri, ele au fost publicate. Orice copil de liceu pricepe ca nu recunoasteti nici literatura feminista, dupa cum ziceti, si nici literatura feminina, dupa cum incheiati abrupt. Interviul acesta va reveleaza si ca o persoana ce face cu nonsalanta afirmatii ce se cam bat cap in cap. Si mai sinteti si extrem de partinitor atunci cind comparati stralucita mediocritate cu talent de baza a unui scriitor barbat cu mediocritatea ofensivei literare in blana de oaie a unor scriitoare femei. Dar sa nu fie precis si sa nu fie obiectiv i se poate intimpla oricui, iar numai cine nu a
fost in situatia de a da un interviu, nu intelege ca exista unele imprecizii instantanene in exprimare care "se duc" inainte, se tiparesc, devenind marca publica a gindirii emitentului.

Nu poarta nimeni, insa, vina, ca ati transmis textual opiniei publice, prin declaratiile Domniei Voastre , convingerea ca nu recunoasteti genul literar feminin.

Am poposit cu intirziere de citeva zile pe aceasta lista de discutii. Nu stiusem ieri de replicile Domniei Voastre si de replicile distinsei sotii a Domniei Voastre. Pot observa ca v/ati grabit a ma acuza de o ideologie literara care este departe de natura mea, si ca oarecum, m/ati acuzat in lipsa. Adevarata chestiune in discutie , insa, cea iscata de mine odata cu enuntarea acestei teme de discutie, ramine declaratia Domniei Voastre facute presei. Si pe care am publicat/o mai sus. Cu toate ca astazi va straduiti sa ma acuzati pe mine de denaturare a adevarului, de scoatere din context. Am pierdut 30 de minute copiind, ca sa va aduc contextul in fata, iar colegilor din Cafenea temeiul disputei.


Cordial,

Ema Word
#15492 (raspuns la: #12783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"...pornind de la un graunte de nisip",pentru Claudia Clara, - de DESTIN la: 20/06/2004 03:46:33
(la: Dor de tine)
Stilul cum tu ai folosit metafora in a exprima ganduri,trairi,dorinte...a creat un text atat de placut si intelept.De admirat, ce mi-a retinut atentia ca valoare, in intregul sau:"...pornind de la un graunte de nisip,".Totul functioneaza ca un intreg,orice perceptie este totodata gandire,orice judecata este totodata intuitie,orice observatie este totodata imaginatie...Nu primii ca observatie...imaginatia mea,"ruga ta" cade/vine abrupt...in final,gandesc ca asa te-ai dorit.
Continua a scrie,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
daca-i musai, ii musai/pt Django - de desdemona la: 02/07/2004 13:58:03
(la: Cine merge vara asta in România? si unde?)
Ii musai sa ma duc la Cluj, ca acolo am familia, si pe urma vreau sa ne suim la Padis ca sa mancam zmeura si sa ne plimbam 'ca voda-n loboda'.

Despre Baciu stiu tot ce se poate sti, doar am fost printre cei ce au sapat in cheile baciului intre 1990-1993, am stat in corturi langa iazul ala cu broaste, am mers si noaptea pana la cabana (se zvonise ca aveau bere acolo) si am tot incercat sa facem poze cu ozeneuri dar n-am prins niciodata decat o palarie pe care cineva o aruncase in aer, de naduf. Plus ca, de unde am copilarit eu din capatul lui Manastur e un drum (cam abrupt dar drept) pana la cabana. Eh, amintiri din copilarie. Santierul de la gura Baciului a fost unul din cele mai frumoase, plus ca era la doi pasi de casa.

Daca ne suim la munte lasam masina acasa, si o luam fie pe la Rachitele fie pe la stana de vale. Avem o harta, ne luam bocanci, si da-i bice. Trebe sa scuturam odata lenea asta capitalista, ca prea isi face de cap, toata ziua buna ziua numai metrou si autobuz. Pana si scaunul de la birou are rotile.

Multumesc pentru mesaj, o sa il salvez si printez, ca sa avem itinerarii alternative in caz de atac de lene acuta.
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#17189 (raspuns la: #17055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LMC - de Florin si atat la: 22/07/2004 23:38:36
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Am trimis mesajul prea repede..asa ca asta este continuarea...:)

Am citit mesajul tau despre weekend si apoi conversatia cu Maryland si mi-am spus. Femeile astea vad paradis peste tot...ca si a mea (sotia) de altfel.

O intimplare adevarata de anul trecut.
Eram in sudul Angliei in vacanta , o zona nespus de pitoreasca...trebuie sa admit. Am prins o vreme nemaipomenita in cele doua saptamini (aici ploua cam multisor...by the way)

Era seara...noi toti (eu, sotia si cei doi copii) ne-am dus sa ne plimbam pe linga tarm (high cliffs..sea below). Soarele apunea... sotia a dat ochii pe spate cu superlative despre panoramic...etc.
Si mie mi-a placut..pentru un minut..pentru ca in al doilea minut ma gindeam ca peste citiva ani am sa ma duc cu baietii si o sa urc pe stinca abrupta.
Am gasit cautarea mea foarte interesant...apoi am implicat si baietii...:)

Apusul soarelui, mirosul serii mi-au tinut sotia in extaz...:) , timp in care eu si baietii am decis sa exploram stinca de jos.

Am coborit pe plaje pe niste trepte si ne uitam in sus pe stinca...

Acelasi loc, barbat si femeie...vad lucrurile diferite...:)

Cred ca ai dovada si tu acasa ca am dreptate...:). Colectioneaza mercedes-uri...diferite modele?...:))). Sint sigur daca are parcat vreun mercedes in fata casei nici nu vede florile...:)))

Pe curind
P.S. 19 ani plecata...:) ai plecat adolescenta?



#18238 (raspuns la: #18235) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Capcanele lui 23 august 1944 - de RSI la: 02/09/2004 13:45:20
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/
mireille - de Belle la: 15/09/2004 22:56:22
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
asa fato, sa stai cu spatele ca sa putem face legatura cu poza ;)

waw? yeah right! ... nici o sansa, uite ca sa nu ma repet citeste ce i-am scris lui Ivy mai devreme http://www.cafeneaua.com/node/view/2226#22395
adica nici prea-prea nici foarte-foarte

timpul de "exercitiu" depinde, daca mergem pe jos atunci e juma de ora la dus, o ora si vreun sfert de antrenament intensiv, si 40 de minute la intoarcere (strada e in urcare cu unele portiuni destul de abrupte plus ca suntem terminati deja dupa antrenament). in cazul in care nu mergem pe jos atunci socoteste doar ora si-un sfert. teoretic se intampla zilnic deci in mod normal ajung acasa pe la 8 seara, practic mai chiulim si noi din cand in cand din diverse motive.

in uichend insa fac antrenament cu asipratorul, sau sus-jos pe scari cu cosul de rufe in brate, vai de genunchii mei de baba.....
#22430 (raspuns la: #22427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dintre sute de catarge..... - de cosmacpan la: 23/09/2004 19:14:52
(la: Roman despre diaspora?)
Indiferent daca s-a scris sau nu, prapastia este inca destul de adanca si mai trebuiesc sute de « cadavre » ca s-o umple. De ce incep asa de abrupt ? Pentru ca toti romanii din diaspora au fost priviti prin lentilele acelui « salam cu soia » mancat sau nu alaturi de neamuri. Pe cine din valea Jiului ar interesa povestea Regelui Mihai si a Reginei lui Ana ? Ar face vanzari spectaculoase la Apaca memoriile sau jurnalui Monicai Lovinescu ? Cati dintre ciobanii filozofi ar avea timp si rabdare sa-ti explice cum sta treaba cu religiile lui Eliade ? dar cine isi mai aduce aminte de printii, printesele, generalii de armata, comandantii de marina care au scapat si nu au construit cu oasele lor memoria si identitatea romanilor de pretudindeni ? Ar fi importanta o carte a destinului sasilor si svabilor vanduti pentru a-si castiga dreptul la libertate ? Pe cine ar mai misca drama si lacrimile vietii de adaptabili in toate statele lumii ? dar oare in Siberia se poate vorbi tot despre diaspora ? Sau in stepele uitate si fara de nume ? Romani au fost, romani sunt inca si-or fi in …..in sufletul si in mintea cui ? Stie cineva cat adevar este in « dezbinarea » ce este presarata ca sarea in bucatele sufletului de emigrant ? Ne este greu sa ne acceptam unii pe altii aici in tara, traitori printre blocuri (BUG Mafia) sau mancatori de salam. Daca pe noi insine de-abia ne suportam cum oare ii vom privi pe cei de afara ? Durerea este ca preceptul « iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti » s-a sters din mintea, inima si sufletul nostru. Va naste oare neamul nostru « o piatra din tampla » care sa fie o piedica si care sa ia asupra sa toate pacatele acestui neam redandu-ne linistea, pacea si unirea ?
domnului Marchidann - de (anonim) la: 29/09/2004 13:39:27
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
domnule Marchidann,
dupa cele sustinute de dumneavoastra in legatura cu situatiile comuniste si post-comuniste,inteleg ca nu prea ati "gustat" nici din "iadul" comunist nici din "raiul" capitalist atat cat sa va permiteti sa faceti o comparatie cat de cat ...onesta si obiectiva...!!!!
Faptele si realitatile ,pro- si contra-,expuse de dumneavoastra sunt de fapt luate din auzite si nu din experienta personala...
asa ca mi-as permite sa va sugerez ca,inainte de a formula "verdicte", ar fi bine sa va mai documentati; sigur ca in legatura cu comunismul ar fi mai greu(dar nu imposibil:a se vedea China) ,si dupa aceea sa mai vorbiti....
Lucrurile nu trebuesc luate asa de abrupt....trebuesc comparate lucrurile pozitive si negative ale comunismului cu cele ale capitalismului,a.s.o.,a.s.o.

un anonim care le stie pe amandoua foarte bine...!!!!
#23664 (raspuns la: #22004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
multumesc pentru raspuns - de (anonim) la: 01/10/2004 18:33:35
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Parinte,

Multumesc pentru raspuns. Ma incredinteaza ca nu mi se pare si ca intr-adevar exista acest fenomen pe anumite site-uri.Mi se parea ca poate sint eu, mai purista sau poate prea fixata - dar acum m-ati lamurit, nu a fost doar impresia mea. Raspunzind la intrebarea mea ati raspuns de fapt si la cea de-a doua nelamurire.
Intentia mea nu a fost tendentioasa, desi va dau dreptate, suna cit se poate de abrupt.De vina e un fel de lipsa de tact personala, dar e si singura forma in care pot pune intrebari( de cite ori am incercat sa fiu diplomata, a reiesit ca vorbesc mult pe prea ocolite si nu ma intelege nimeni).Intr-o zi poate oi afla o solutie stilistica de compromis.
Inca odata, apreciez rabdarea si intelegerea dvs., parinte.

#23913 (raspuns la: #23846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
multumesc - de airymary la: 01/10/2004 18:42:15
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Parinte,

Multumesc pentru raspuns. Ma incredinteaza ca nu mi se pare si ca intr-adevar exista acest fenomen pe anumite site-uri.Mi se parea ca poate sint eu, mai purista sau poate prea fixata - dar acum m-ati lamurit, nu a fost doar impresia mea. Raspunzind la intrebarea mea ati raspuns de fapt si la cea de-a doua nelamurire.
Intentia mea nu a fost tendentioasa, desi va dau dreptate, suna cit se poate de abrupt.De vina e un fel de lipsa de tact personala, dar e si singura forma in care pot pune intrebari( de cite ori am incercat sa fiu diplomata, a reiesit ca vorbesc mult pe prea ocolite si nu ma intelege nimeni).Intr-o zi poate oi afla o solutie stilistica de compromis.
Inca odata, apreciez rabdarea si intelegerea dvs., parinte.

Iertati, Mary
#23919 (raspuns la: #23846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniela - de carapiscum la: 24/10/2004 15:16:04
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Ce faci, nu mai zici nimic? Nu vezi ce spun "parashii tai" (adica cei ce invinovatesc)? Puteam sa jur ca ai sa continui pe latura abrupta pe care ai purces la acest drum virtual. Optiunea ta, daca vrei sa te poticnesti si sa te rostogolesti in gol, n-ai decat. Da' nu ne mai pune pe noi dupa aia sa-ti cautam oasele goale, ca abia atunci ai sa vezi tu injuraturi adevarate. Si apoi isteria poate fi cronica sau nu, dupa cum poate sa fie un simplu acces de furie pe moment sau o stare indelungata de orbire interioara care duce la ura aceea din neputinta. Asa ca n-ai nici un motiv sa te simti jignita, intelesurile cuvintelor romanesti (sau cel putin ale unora dintre ele) nu le stapanesti prea bine, ca sa nu mai spun ca ceea ce intelege unul dintr-un cuvant, altul interpreteaza total aiurea.

"daca nu esti in stare sa aduci argumente logice cu care sa ma combati in mod civilizat, nu-ti cere nimeni sa iti calci pe orgoliu si sa recunosti acest lucru." Dar eu la ce-am mancat ciuperci aici pe forumul tau, ca sa fac act de prezenta? Ca doar nu striga nimeni catalogul. Fa bine si reciteste ce am scris, cu seriozitate si fara idei preconcepute, apoi vino de-mi da raspunsuri la intrebarile pe care ti le-am pus- nu ma intereseaza viata ta particulara, dar dupa cum vezi au mai fost si altii dupa mine care au cam tras aceleasi concluzii. Asa ca treci de fa un dus rece si revino aici cu intentii mai bune. Lasa-i pe idiotii de barbati romani sa moara in mizeria lor, nu stiu chiar de ce dintr-o data a inceput sa-ti pese de ei si incerci sa le schimbi mentalitatile. Si cu ocazia asta iti repet o intrebare fundamentala: daca esti atat de fericita si te simti in largul tau langa cel pe care l-ai gasit intre straini, care mai este rostul acestui forum? Amorul/orgoliul propriu, leganarea pe o panza de paianjen, autosuficienta...? Fii buna si demonstreaza intai tu cat esti de indreptatita sa vorbesti la modul general despre o intreaga comunitate masculina. Altfel, asa mi se pare mie, ai luat o piatra in mana si te-ai gandit s-o arunci in mijlocul lacului ca sa faci valuri- si de aia se caznesc acum toti inteleptii sa o scoata!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#26093 (raspuns la: #25395) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am citit, - de anisia la: 10/11/2004 08:11:49
(la: Floare de colţ)
si zâmbesc...

pacat ca ai ales un asa brusc final. poate ca se vrea concis? ca o declaratie? nu stiu, dar parca a venit ca un fulger. acel TU este prea abrupt.ca o stânca.

e doar o parere...
! - de Alice la: 25/11/2004 22:01:14
(la: Anatomia unei venere timpurii)
am inteles de la inceput ce-ai vrut sa spui, doar ca, in graba, m-am exprimat destul de arid si cam abrupt.

ideea mea era ca nu eram de acord ... nu sunt.
in ceea ce ma priveste, nu exista atractie 'sexuala' in afara celei spirituale.

acu cateva zile am zis-o, cuiva drag: bre, nici ca ma intereseaza ce-a vrut sa spuna 'poetul', ma preocupa exclusiv 'starile' pe care mi le induce, profunzimea, intensitatea, amplitudinea elanului, cat dureaza zborul si frenezia ...

in cazul poeziei tale ... am asteptat degeaba zborul, cu toate ca se-anuntau conditii prielnice.

ma iarta, io am simtit poezia asta ca pe-o razbunare la adresa cuiva care nu s-a ridicat, neputincioasa, la inaltimea asteptarilor. O razbunare zadarnica, resimtita din plin de catre acela care a stiut dintru inceput ca asteptarea-i zadarnica.

ps. o sugestie daca-mi permiti: cred ca forma, ritmul, merita si ele atentie.

!
n-am intentionat sa te jignesc.
te rog sa ma ierti daca s-a intamplat.:)
#29863 (raspuns la: #29417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
comentariul comentariilor - de Grettel la: 07/12/2004 16:43:00
(la: Ultimul sarut)
imi place foarte mult stilul scriiturii voastre, Daniel R. si alexbrie.
Daniel, te admir si ador stilul tau (foarte potrivit structurii mele) gasesc totusi ca exprimarea dura si putin burtala a lui alex , asa abrupta si "negandita", (chiar secata de semnele de punctuatie, ca tirada unui baiatetas la prima sa furie) ii da forta si un anumit gust de onestitate. Este cu totul altceva decat scrii tu, care esti un rafiant.
Ce ma straduiesc aici sa exprim este doar perceptia mea senzoriala, de cititoare si nu o critica stilistica sau literara, dar simt cumva asa, ca alex nu are atata exercitiu al scrisului ca tine, dar si cu totul alta abordare (tocmai lipsa de exercitiu da autenticitate episodului de viata a tanarului din poveste).
Exista mai multe genuri de muzica asa cum exista mai multe genuri de literatura. Daniel triaeste acum, savureaza viata hedonist, matur si destul de intelept sa pastreze un spirit plin de viata. Alex e un melancolic cu barabtie infranat. Si alex va capata exercitiul jocului cu nuantele in timp. Dar sper sa-si pastreze "autenticitatea" de care vorbeam. alex are pur si simplu un punct de vedere personal si asta il transforma intr-un sensibil in ciuda stilului "rece".
Perseverati, abia astept sa va citesc!
Multumesc,
Grettel
#30987 (raspuns la: #29450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea - de alex boldea la: 14/04/2005 18:43:34
(la: Nemurire(intreg))
sa incep cu criticile. mi s-a parut prea abrupt finalul. putea fi putin mai clar si ideea mai evoluata. dar ideea in sine e buna. si de la subiectul acesta se pot scoate multe. tu ai citit povestioarele lui asimov? s-ar putea sa iti placa (in caz ca nu le stii)
afirmatii gratuite sau sprijinite de evidenta stiintifica? - de Cassandra la: 02/05/2005 17:08:06
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"se pare ca n-ai gasit pe internet explicatia stiintifica a acelui "complex proces de simbioza". N-o mai cauta ca nici n-ai s-o gasesti, pentru ca nu exista."

Exista si poate fi gasita de cei care stiu ce si unde sa caute:

Symbiosis as a mechanism of evolution: status of cell symbiosis theory.
Margulis L, Bermudes D. Symbiosis. 1985;1:101-24.
Department of Biology, Boston University, MA 02215, USA.

Several theories for the origin of eukaryotic (nucleated) cells from prokaryotic (bacterial) ancestors have been published: the progenote, the direct filiation and the serial endosymbiotic theory (SET). Compelling evidence for two aspects of the SET is now available suggesting that both mitochondria and plastids originated by symbioses with a third type of microbe, probably a Thermoplasma-like archaebacterium ancestral to the nucleocytoplasm. Recognizing the power of symbiosis to recombine in single individual semes from widely differing partners, we develop the idea that symbiosis has been important in the origin of species and higher taxa. The abrupt origin of novel life forms through the formation of stable symbioses is consistent with certain patterns of evolution (e.g punctuated equilibria) described by some paleontologists.


The ring of life provides evidence for a genome fusion origin of eukaryotes.
Rivera MC, Lake JA. Nature. 2004 Sep 9;431(7005):152-5.
Molecular Biology Institute, MCD Biology, University of California, Los Angeles 90095, USA.

Our analyses indicate that the eukaryotic genome resulted from a fusion of two diverse prokaryotic genomes, and therefore at the deepest levels linking prokaryotes and eukaryotes


Cell symbiosis [correction of symbioisis] theory: status and implications for the fossil record.
Margulis L, Stolz JF. Adv Space Res. 1984;4(12):195-201. Department of Biology, Boston University, MA 02215, USA.

Modern biological techniques, especially nucleic acid and protein sequencing, have clearly established the validity of the symbiotic theory of the origin of eukaryotic organelles. The serial endosymbiotic theory in its most extreme form states that three classes of eukaryotic cell organelles (mitochondria, plastids and undulipodia) originated as free-living bacteria (aerobic respirers, phototrophic bacteria and spirochetes respectively) in association with hosts that become the nucleocytoplasm (Thermoplasma-like archaebacterial hosts).


Sint numai citeva articole din miile existente in bazele de date stiintifice, disponibile in Internet.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...