comentarii

absolventilor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Tzeapa redivivus - de Dinu Lazar la: 27/03/2005 16:12:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pai, de ce tzeapa?

Este normal ca la dezvoltarea pe care o are imaginea si la vinzarile de aparate de facut imagini ( includ aici si telefoanele) sa existe si la noi un numar de citeva situri importante care sa isi imparta niste felii si niste reviste tiparite care sa isi imparta alte felii din cascavalul deocamdata mic dar promitator al pietei foto si video.

Problema la Romania este ca noi suntem cam pupincuristi si poate inculti, in mod sigur insa cam fara o tulpina; cind eram mai copil ascultam "Vorbeste Moscova" si nu se putea sa fie ceva bun fara sa fie rusesc sau cu iz sovietic, acu` totul e occidental si daca nu are un titlu in englezeste ne pute care e ceva ce nu se poate; culmea ridicolului (momentana, sunt sigur, dar va fi detronata de alte idei stupide ce vor veni altor gorobetzi) este sa numesti o revista romaneasca cu fotografi romani "Somebody's Photo Romania" - desi ca sa fiu sincer nici titlul de "Photo magazine" ar actualei reviste tiparite, altfel onorabile, nu mi se pare in regula, din multe puncte de vedere.
Inainte vocabularul romanesc a suferit incercari nereusite de influenta din partea celor care invatzara la Moscova dupa razboi, si azi toti pustii imberbi care au trecut prin scoala ca ratza prin apa si care citesc pe Internet superficial intre doua berici si trei fumuri si nu ceva carti de specialitate hacuiesc cu buna voie saraca limba romana; orice trebuie sa aiba aer american ca sa se vinda, ca sa para serios, ca sa aiba aer de profesionalism.
Asa in revistele cu aer american de IT din Ro citim toate timpeniile imaginabile despre aparate foto; obiectivul e lentila, obiectivul e "sticla", obturatorul e shuterul, declansatorul e suterizator, si alte asemenea timpenii fara seaman; reglarea temperaturii de culoare e aliniere la alb si cite si mai cite.
Asa cum exista citeva zeci de reviste ilustrate pentru dame cu poze ca la balamuc, e normal sa fie si citeva reviste foto romanesti, virtuale sau reale. E o piata care se cere exploatata si pusa in evidenta; vom avea mereu pilcuri pilcuri de fotografi care vor pune botul pentru arta, cultura, renume, si isi vor deserta baierile usebeurilor discurilor portabile in macurile redactiilor care vor zice mereu: nu iti dau bani dar iti dau renume si expunere.

Este, in alta lungime de unda, mai slinoasa, mai cadaverica, mai dimbovitzeana, mai shacalica, ideea patronului care angajaza chelneri si le spune : bai fazanilor, nu va dau salariu, dar aveti dreptul sa jumuliti clientul cit puteti si sa va bateti intre voi pentru ciubuc.

Momentan cinshpe ani de libertate pentru piata presei de specialitate ( si nu numai) din Ro au insemnat cinshpe ani pierduti; in loc sa existe un numar de jurnalisti si, in acest caz de care vorbim, fotografi, grozavi, culti, cu glagorie, formatori de opinie, care sa scrie pe bani buni si daca nu sunt bani sa nu scrie, modelind astfel piata, in loc deci sa existe jurnalisti liber profesionisti care sa plaseze rodul inteligentei lor unde se da banul, asistam la crearea unor chibuturi, falanstere, in presa; boierul cu gipanu pe de o parte si angajatii neplatiti in rest, care au marele avantaj ca vor costa infinit mai putin; se prefera sa se dea la un incult oarecare 300 euroi pe luna si sa faca revista decit sa se plateasca 300 de euroi pentru un material care sa fie bun; si uite asa s-a facut o piata a presei, cu aparitii si disparitii, cu plusuri si minusuri, si cu venituri numai pentru patroni.
Pe mine ma bucura ideea existentei mai multor reviste foto pe piata editoriala romaneasca; va fi concurenta si concurenta cel putin teoretic e buna.
Sigur ca as visa la o revista foto romaneasca, cu nume romanesc, unde sa scrie absolventi romani de la critica de arta despre fotografie si opticieni cu diploma despre aparate; si unde imaginile aparute vor fi platite si fotografii vor fi cei invidiati pentru banii primiti si nu goliciunile de pe coperta; asa cum merg insa lucrurile, nu voi vedea niciodata din pacate asa ceva la noi.
Ceva imi da sentimentul unei mlastini si nu macar al unui zbor deasupra unui cuib de cuci.
#40922 (raspuns la: #40904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Coelho... - de Mihai134 la: 20/04/2005 09:43:55
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Orice absolvent de litere cu medii peste 7 este consternat de amploarea pe care o ia, la nivel national, fenomenul Coelho... Il putem asemana cu febra manelelor si a telenovelelor; Coelho este, in plan literar, ceea ce este telenovela pentru cinematografie: un gen de calitate mai mult decat indoielnica, o productie pentru mase, un produs al unei industrii care "marseaza" pe sentimente brute, nefinisate: dragoste oarba, ura, atractie sexuala, etc. In plan literar, Coelho poate fi asemanat cu Ileana Vulpescu si a ei faimoasa "Arta a conversatiei", un monument dedicat femeii ce se apropie de menopauza si continua sa stea langa un barbat pe care nu-l apreciaza, gandurile alunecandu-i catre foste relatii, niciuna pe deplin satisfacatoare. Ileana si Paulo epateaza; scriu pentru doamne cu uter congestiv, pentru femei carora daca le arati un deget fie au bufeuri, fie incep sa planga!

In consecinta (si nu este doar opinia mea!!!!) a spune ca Paulo Coelho
ti-a marcat, prin cartile sale, existenta, este o dovada de mediocritate culturala. Iar acest lucru nu deranjeaza pe nimeni, caci, intre noi fie vorba, "multi vad, putini cunosc, mare parte nu-si dau seama"... Problema devine intr-adevar grava atunci cand ii alaturi numele celor ale lui Eco, Marquez, Steinbeck (cu "e", nu cu "a"...), Preda. Oricum, daca pomenesti de ei inseamna ca macar le-ai lecturat cartile....
anisia - de Tudor-Cristian la: 22/04/2005 23:45:58
(la: ABSTINENTA)
Chiar daca athos e medic stomatolog, te asigur ca va interveni in momentul in care cineva va incerca sa spuna ceva rau despre doctori, in general. Orgoliul lor profesional e mult mai mare decat al altor absolventi de facultate... Intotdeauna m-am intrebat de ce.

Daca ar fi sa deschizi o asemenea conferinta, m-ar interesa sa discut, de exemplu, si de ce vorbesc unul cu altul cu apelativul "doctor". Pe bune, de mult ma chinuie lucrul asta.

Acum, Herbert, daca citesti ce am scris pe aici, ia-o ca pe o gluma...
Poate-ar fi nimerit sa deschizi chiar tu conferinta despre lumea medicilor si increderea pe care ar trebui sa o avem in ei.

Anisia ! Auzi, dar la conferinta ta e vorba despre abstinenta. Poate ar fi interesant sa discutam despre... abstinenta sexuala, de pilda. Sau... abstinenta la mancare - ca regim, sau ca post, conform calendarului crestin.
Eu sunt ortodox si in perioada asta ar trebui sa tin post. Dar...
pentru maan - de anuk31 la: 23/04/2005 21:57:55
(la: Hartuirea sexuala - o problema simplificata de barbati!?)
iti multumesc pentru marturisirea facuta. Ai scos in evidenta exact situatia de la care ar fi trebuit sa pornesc chiar eu , dar ma temeam de reactii deoarece ,nu degeaba am subliniat faptul ca ,nu ar putea intelege si trata corect subiectul decat persoane care au fost intr-o astfel de situatie. Ceilalti se grabesc sa acuze si sa subestimeze calitatile morale si cel mai adesea intelectuale ale persoanei aflate intr-o asemenea situatie. Ma macina aceasta problema mai mult decat si-ar putea inchipui cineva si mi-as dori ca, dezbatand-o si intorcand-o pe toate partile, sa reusim sa ajungem la a-i ajuta pe cei aflati la ananghie si sa-i facem pe ceilalti sa inteleaga ca hartuirea sexuala nu este o situatie provocata de victima in cauza ci , in 99% din cazuri este provocata si intretinuta de cei ce detin puterea in contextul respectiv. Cum ar putea oare sa se apere o tanara absolventa de facultate foarte stapana pe meseria pe care ajunge sa o practice atunci cand toata atentia si frustrarile sexuale ale sefului companiei la care s-a angajat dupa interviuri si probe adevarate se canalizeaza in directia ei? Exista retete general valabile sau rezolvarea difera de la caz la caz? Tu ai fost o norocoasa, din punctul meu de vedere, deoarece ai reusit sa scapi de agresor intr-un mod...sa-i spun..."natural". Eu am lupatat pana la epuizarea sistemului nervos , apio a trebuit sa imi gasesc un alt job , din fericire bine platit dar intr-o companie mult mai mica si astfel sansele unei cariere de succes au palit.Nu ma consider o victima azi pentru ca sunt un om puternic , curajos si cunosc foarte bine o meserie. Am insa probleme de comportament atunci cand observ barbati care ma privesc intr-un alt fel atunci cand nu e cazul. Imi este foarte greu sa ma abtin sa nu-i sfasii. Simt o ura imensa si devin foarte agresiva. E clar ca am ramas cu sechele...
Eu cred ca o metoda eficienta de aparare este sa-i informezi pe cei din jur de intentiile si avansurile sefului si sa-i tii la curent cu felul in care evolueaza situatiam dar asta da roade doar in cayul in care agresorul are o familie la care "tine" si i-a mai ramas o urma de bun-simt incat sa il deranjeze faptul ca ii este afectata imaginea. Poti insa face asta doar daca poti accepta ca ei putea ramane oricand fara slujba.
cu drag,
anyk
#45165 (raspuns la: #45031) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
medici - de Cassandra la: 26/04/2005 18:37:19
(la: INCREDEREA IN MEDICI)
Parerea mea dupa multiple experiente personale, este ca exista medici care nu-si fac meseria dar si multi medici minunati. Din cauza ca exista primii, nu se poate generaliza zicind ca medicii sint rai, si in nici un caz nu e bine sa pierdem increderea in ei, si sa ne apucam sa recurgem la leacuri si alte prostii cum se intimpla destul de des. Dar e de inteles, lumea tine minte in general mai bine experientele negative decit cele pozitive.

Si este greu de afirmat ca exista medici care fac rau cu intentie (or fi si cazuri de psihopati nu zic nu), mai degraba din lipsa de profesionalitate, cunostinte, sau din multe alte motive care in anumite cazuri nu depind de ei. Aici as aduce in discutie o serie de factori importanti la nivelul unei tari: calitatea invatamantului medical si felul in care se asigura recentului absolvent posibilitatea de a practica intr-o perioada initiala "supravegheata"; masificarea invatamantului, regimul in care medicul isi exercita profesia - privat, de stat, societati medicale etc. In sensul acesta se poate spune ca medicina privata ofera in general servicii mai de calitate, medicul este foarte atent cu pacientul si l-ar gidila si in fund daca acesta i-ar permite. Medicii care sint obligati sa vada 50 de pacienti intr-o dimineata pentru ca asa este organizat sistemul sanatatii, nu vor diagnostica niciodata cu atentie o boala, iar sistemul e greu de schimbat. Iar cei care lucreaza pentru societati medicale si care platesc prost si nu respecta responsabilitatea pe care o implica actul medical, sint nevoiti sa vada multi pacienti in putin timp ca sa traiasca. Un alt aspect este nivelul economico-social al societatii, nivelul de coruptie etc.

Sint medici si medici, faima unui medic intr-o anumita zona este mai mult sau mai putin cunoscuta, si vorba aia daca nu esti multumit de un medic il schimbi - este o forma de selectie naturala acolo unde e posibil sa se faca.
Eu am absolvit in Romania fac - de lou_reed la: 12/05/2005 12:31:45
(la: inginer mecanic)
Eu am absolvit in Romania facultatea de Mecanica si acum mai fac un un studiu de completare in Deutschland.
Daca vreau sa lucrez in Usa trebuie sa dau teste ?
Care anume?
Engineer in Training si mai care?
Doua carti sau mai multe?
Cam care sunt cerintzele in Usa sa iti gasesti un job ca si absolvent?
cu toate testele alea luate
#48248 (raspuns la: #21889) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Numele pe care l-am dat, Cris - de cristi matei la: 22/05/2005 19:15:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Numele pe care l-am dat, Cristi Matei, este cat se poate de adevarat, el este numele meu. Cu ce ma ocup? Sunt un oarecare tanar absolvent de arte plastice care incerc din rasputeri sa invat si sa-mi croiesc un drum in fotografie. Dupa cum am mai spus sunt constient ca mai am multe de invatat mai ales in ce priveste partea tehnica a fotografiei.

Regret nespus faptul ca am fost nevoit sa va servesc cam amara prima cafea, dar nu m-am putut abtine. Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o odata cu unul din profesorii mei, pe care l-am intrebat odata daca nu considera ca-si iroseste timpul, avand in vedere ca din cateva clase de ivatacei doar 2-3 vor ajunge odata cineva in arta. El mi-a raspuns ca nu, pentru ca desi doar 2-3 vor deveni vreodata artisti 90% din ceilalti vor ramane pe viata cel putin consumatori de arta si asta este foarte mare lucru. Cam asta ar fi aspectul asupra caruia vroiam eu sa va atrag atentia draga domnule.

Nu am nimic personal impotriva dumneavoastra ci doar cu atitudinea putin prea aroganta cu care tratati acesti oameni care la urma urmei chiar daca unii nu au talent si nici prea multe sanse de a-l dobandi, in cel mai rau caz sunt degustatori de fotografie, sunt publicul dumneavoastra altfel nu cred ca i-ar interesa parerea dumneavoastra. In nici un caz nu va ceream sa va transformati pro-bono si fara voia dvs in profesor pt oricine. Dar se poate spune cuiva ca mai are de muncit intr-o maniera ceva mai eleganta. Daca nu din alt motiv pentru simplu fapt ca ei sunt publicul dumneavoastra si va admira altfel nu s-ar afla aici. Nu trebuie sa le aratati lumina tainica a creatiei, asa cum spuneti, dar puteti sa le mentineti aprinsa pasiunea fata de arta si artist.

Cam atat vroiam sa spun si nu vreau nici sa intru in polemici cu dumneavoastra, e drept aici e coltul dumneavoastra din internet iar internetul e mare, dumneavoastra faceti cum poftiti, eu unu am sa ma fac util in alte parti ca e loc pentru toata lumea, si unde simt ca nu pot fi util macar nu voi da cui parul. E pacat, cred eu.

Cu respect
Cristi Matei (pe bune)
#50526 (raspuns la: #50520) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza si inca... - de lupdestepa la: 02/06/2005 01:18:03
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Dintr-un motiv sau altul textul nu a ajuns integral "din prima" si poate ca a fost mai bine asa. Intre timp s-au afirmat unele argmente pertinente, altele mergand pe aceeasi linie, oarecum care scapa miezul temei. Voi da restul de mesaj acum.

Homosexualismul este deci o cultura. (8)

Fiind o cultura, ca orice cultura homosexualismul are rol formator. Urmand pe Aristotel, sustinem ca omul este un „animal social”. Adica, daca insusi faptul de a fi om (adica insasi esenta de a fi om) este un lucru care se invata (de catre individ) si se educa (de catre societate) cum ar putea ca lucrurile sa stea altfel cu un atribut care insoteste, ca un accesoriu, faptul de a fi om? (9)

De ce spun ca teoria predispozitiei este falsa? Pentru ca s-a demonstrat ca si cancerul este o boala care se dezvolta pe o anumita predispozitie. (Sa nu se inteleaga ca afirm ca homosexualitatea este o boala in sensul curent al cuvantului; ea se poate afirma ca si o boala in acelasi sens in care cineva adora ciocolata. Se spune in asfel de cazuri: „E bolnav/a dupa ciocolata!” Bineinteles ca nu-i vorba de o boala, ci de o anumita specie de impatimire; caci am auzit ca si gelozia se manifesta cumva mai accentuat in cazul destul de multor homosexuali). Si totusi este la fel de bine stiut faptul ca nu toti dintre cei predispusi dezvolta cancer. Asadar predispozitia aceasta este o simpla potentialitate graduala. Din acest punct de vedere este aproape la fel cu a spune ca orice om care se naste se naste cu predispozitia de a face cancer. Dar la unii aceasta predispozitie este mai ridicata decat la altii; iar la unii aceasta predispozitie depaseste pragul peste care organismul poate inhiba imunologic boala; dar, mai mult, nici acestia nu toti dezvolta boala, ci doar aceia care printr-un efect conjugat al diferitilor factori ajung in situatia concreta ca organismul lor sa faca fata unei agresiuni de tip canceros si careia, evident, nu-i va putea rezista imunologic. Cat despre determinare genetica cred ca este de prisos sa incercam a mai refuta ceva. Ne multumim sa observam totusi ca, daca in cazul cancerului, (care fiind o boala, deci un fenomen fiziologic, imunologic,...samd. degenerativ, s-a putut concluziona <>) ca nu se poate stabili o relatie de cauzalitate genetica, cu atat mai mult (si concluzia este de domeniul evidentei) nu se poate determina o cauzalitate genetica in cazul homosexualitatii. Toti ne nastem deci predispusi la a fi homosexuali, la fel cum, in masura similara se poate spune ca toti ne nastem predispusi (si, ceva mai mult, imbiati, ademeniti chiar) sa fim heterosexuali!!! (10)
Si am o vaga banuiala ca pentru un homosexual este mai usor de acceptat faptul ca este un homosexual determinat si nu unul dezvoltat; ca s-a nascut homosexual decat ca a devenit homosexual. Unii refuza total si sustin ca sunt determinati. Altii accepta si una si alta. Altii pur si simplu suspenda problema, o ridica in aer si o lasa asa, refugiindu-se intr-un (dupa mine fals) argument al complexitatii si inefabilului problematicii insesi. Extrag din post-ul lui Rien 2 Loin: „Concluzia, ai dreptate Omule. Suntem infinit mult prea complicati ca sistem iar sexualitatea noastra e ea insasi un intreg univers de fizic, chimie si ezoteric, si tot restul... ca sa putem afirma cu certitudine ca homosexualitatea este nascuta sau dobandita. Unii dintre noi pot sa i se impotriveasca, altii nu. Pentru unii e moda sau excentric, pentru altii e o pacoste, pentru altii e tot aia...”
Omul in sine este o entitate complexa, dar asta nu i-a impiedicat pe oameni din cele mai vechi timpuri sa-si cheltuiasca viata incercand a descifra misterul Omului si nici in ziua de azi nu-i impiedica inca pe unii. Deci cum se va spune ca aceasta este o problema nerezolvabila?
Unii dintre noi au invatat la criminologie ca o problema relativ identica s-a definitivat cu un raspuns precis si bine determinat. Problema era daca individul criminal se naste criminal (determinat) sau devine criminal (comportamental/survenit). Unul a dezvoltat teoria criminalului-innascut (Lombroso). Ulterior a retractat. A venit altul dupa aceea si a demonstrat ca factorul psihologic si factorii de mediu joaca un rol esential in educatia timpurie a copilului si dezvoltarea ulterioara a individului adult.
Sinceri sa fim, cred ca in viata oricarui adolescent exista asa-zisa criza a pubertatii, care se manifesta in felurite feluri la fiecare. Si mai cred ca fiecare dintre noi se gaseste la un moment dat in interioarul acestei crize cand isi pune aceasta problema a identitatii sexuale. Eu m-am gasit! Am depasit-o intr-un mod corect, adica rabdator. Dar asta demonstreaza, cel putin in cazul meu, ca orientarea sexuala este o chestiune de alegere (nu spun ca este neaparat o alegere libera 100%, dar nici de o determinare nu poate fi vorba din moment ce eu am posibilitatea, fie si 1%, prin absurd, sa iau o hotarare contrara constrangerilor de divese naturi; o determinare exista doar atunci cand decizia nu-mi apartine in intregime, incepand cu momentul deliberarii si pana la adoptarea ei).
Modul cum se dezvolta un individ homosexual l-am gasit destul de expresiv reliefat in cartea lui Yukio Mishima - „Confesiunile unei masti”(Ed. Humanitas, 2003).

Poveste
Si contactul meu cu cartea are o poveste care se potriveste aici asfel: am cunoscut o femeie cu vreo „6” mai mare ca mine; ea statea sub mine, intr-un camin; ea era profesoara de istorie; ea avea un corp destul de atragator; ea nu ma atragea in mod deosebit; ea ma invita la ea; peste ceva zile se intampla intre noi „ceva”; peste alte cateva, iarasi „ceva”; peste cateva zile ea ma invita iarasi la ea; eu ma duc, dar nu mai vreau sa se petreaca „ceva”; ea se supara; eu raman pe pozitii; ea ma roaga insistent si precizeaza ca doar pentru ultima oara; a treia oara, caci a treia oara si-ar da seama daca eu reprezint sau nu o anumita calitate pentru ea „in domeniu” (daca as fi deci dezirabil); eu constat contradictia logica: pentru ce ar avea nevoie sa-si dea seama daca sunt sau nu dezirabil din moment ce-mi cerea aceasta „pentru ultima oara”; eu o refuz in continuare; efect: 1.ea ramane suparata, ofensata, ba chiar si putin jignita si atinsa in orgoliul ei feminin 2.eu sunt putin nefericit de a face nefericit pe altcineva 3.ea imi face cadou „de despartire” cartea mentionata cu dedicatie „cu simpatie”- ea ma „acuza” indirect deci de homosexualitate (eu din gestul ei intelegand cam asa: „daca nu vrei sa te culci cu mine, nu poate fi din alta cauza decat din cauza ca esti homosexual”) 4.eu am ramas cu cartea si cu o amintire stanjenitoare oarecum; eu nu am incercat sa-i demonstrez ca nu sunt ceea ce nu sunt; abia atunci ar fi trebuit sa-mi pun un semn de intrebare;

Eu am ales sa fiu homosexual pentru o femeie si heterosexual pentru restul.

Concluzia: eu am ales sa fiu „homosexual”; eu am ales sa nu fiu homosexual.
Homosexualitatea, ca si credinta in Dumnezeu, este, LA ORIGINE, o chestiune de optiune intima si personala, chiar daca una dintre cele mai sensibile.
Notam aceasta cu (11).

Sfarsit
iar eu :) - de teo_05 la: 13/06/2005 21:53:11
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
e o tema foarte faina, mai ales ca ne izbim de asta zilnic aproape...persona, nu cred ca exista cineva pe lumea asta care sa nu fi facut compromisuri(ma refer la modul general...de la mici la mari)....acum, voi folosi replica mult cunoscuta "depinde de compromis"...si e cum nu se poate mai adevarat...citeam zilele trecute intr-o prezentare a unor proaspat absolventi de liceu, ceea ce a scris unul din ei...si anume..era ceva de genul ca : apreciez evolutia, chiar daca ea implica mari compromisuri si,de multe ori in detrimentul moralei.............am ramas interzisa si mi-am sous ca baiatul asta are mari probleme de caracter...compromisul in sensul de a calca peste un principiu solid, peste un prieten, peste mama, tata, etc. este o crima...si pana la urma, cred eu se pedepseste intr-un fel sau altul.
teo05 si absolventul - de zaraza la: 14/06/2005 16:08:49
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
mie imi place foarte mult ceea ce a scris. dovedeste ca omul e in stare sa-si urmeze visul. sau ca macar isi doreste sa fie in stare. chestia cu morala e asa de relativa (morala cui?), ca nu merita sa te impiedici de ea a priori.

zaraza
#54819 (raspuns la: #54787) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de teo_05 la: 15/06/2005 12:33:58
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
in legatura cu absolventul de care am vorbit, cred i continuare si sustin sus si tare ca e grav ce spune si e si mai grav daca actioneza asemeni...sunt multe tipuri de compromis pe care cu totii le facem zilnic aproape....dar de aici pana la a calca niste principii solide pe care se bazeaza toata omenirea e cale lunga....din cauza ca multi oameni au refuzat genul asta de compromisuri, au facut puscarie, au trait orori inimaginabile, dar nu le-a parut rau de alegerea lor si nu au dat inapoi....dar, in fine...ce conteaza? atata timp cat noua ne merge bine.....
#54963 (raspuns la: #54819) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
teo 05 - de Intruder la: 16/06/2005 18:06:10
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
citeam zilele trecute intr-o prezentare a unor proaspat absolventi de liceu, ceea ce a scris unul din ei...si anume..era ceva de genul ca : apreciez evolutia, chiar daca ea implica mari compromisuri si,de multe ori in detrimentul moralei.............am ramas interzisa si mi-am sous ca baiatul asta are mari probleme de caracter...compromisul in sensul de a calca peste un principiu solid, peste un prieten, peste mama, tata, etc. este o crima...si pana la urma, cred eu se pedepseste intr-un fel sau altul.

daca am inteles eu bine acest absolvent de liceu a avut si el o parere...gresita sau nu.
unde este compromisul aici? mi-l poti arata sau explica in doua cuvinte?
nu ai specificat despre ce fel de evolutie este vorba in propozitie?...
s-a referit la Teoria lui Darwin?...evolutia omenirii si a societatii de-a lungul istoriei?...de multe ori cand luam o fraza dintr-un context iese altceva...
si repet: expunerea unei pareri nu-nseamna incalcarea unui compromis.
sau ma-nsel eu?
#55164 (raspuns la: #54680) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ha,ha,ha,ha..... - de sonny la: 22/06/2005 11:46:13
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
ha,ha,ha,ha.....
se pare ca n-ai auzit de anunturi in ziare de mare tiraj....patroni care cauta absolventi de filologie, psihologie, drept, etc.....pentru posturi de sofer, administrator de resedinta, etc........

Eu sunt arhitect si dupa 20 de ani de scoala mi-am "profesat" meseria in 15 ani cam 2 ani....asta ofera sistemul !!!

Mai uita-te prin presa romaneasca la anunturi; mai intreaba si ai sa vezi ingineri absolventi de fizica atomica lucrand la McDonalds, absolventi de matematica lucrand ca contabili, ...........si se mai mira cretinii care ne conduc de ce pleaca tineretul....
Era un banc pe vremuri despre utecistul care vrea sa emigreze si il ia unul de la securitate la intrebari:
'poti sa zici ca n-ai ce manca ?"
'nu"
"Poti sa zici ca n-ai locuinta ?"
"Nu"
"Poti sa zici ca n-ai un serviciu ?"
"Nu"
"Pai si atunci de ce vrei sa pleci ?"
"Ca sa pot sa spun !!"
......din pacate inca foarte actual; doar ca acum poti sa spui dar e ca si cum ai vorbi in fata oglinzii....
#56008 (raspuns la: #21124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Proiect de investigare a fotografiei. Experiment" - de Dinu Lazar la: 23/06/2005 07:45:57
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Experimentul consta in expunerea unui numar de 20 de filme alb-negru cu
aceleasi setari, indiferent de conditiile de fotografiere. aceste reglaje nu
sint facute de autor, ci de catre o alta persoana, si ii ramin artistului
necunoscute pe toata durata... ... ..."

O tema foarte interesanta si o exelenta idee pentru licentza in fotografie.

Dupa examen artistul respectiv va dori sa se numeasca fotograf cu acte si studii superioare, absolvent al unei prestigioase academii de arta, si, dorind sa cistige si el o piine, va merge pe la agentii sa ceara de lucru; sa zicem ca va prinde o comanda pentru Bloomberg sa faca poze intr-o otzelarie; si acolo va pune obiectivul invers pe aparat, ca e mai interesant, si va face portrete cu stenopa sau va face instantaneee cu trei secunde timp de expunere, ca e mai hartistic; sau va lua din blitz doua sirme sa le tina subiectul in dintzi si cind va declansa, subiectul va fi iluminat pe interior de scurta electrocutare si va beli ochii cit cepele; asta da, arta profunda a momentului si portretul definitiv.

Numai ca aia de la Bloomberg o sa creada ca pe aici in afara de chefereu intrara in greva si sanatoriile si scapara ceva artisti in halatzel albastru pe afara.

Am luat exemplul cu marele trust englez, pentru ca am vazut de curind un reportaj foarte acceptabil facut de cineva cu chemare evidenta catre imagine, dar acum vad, ca nea George e, raportat la artistul cu reglajele necunoscute, un om fara imaginatie; trebuia ca la otzelarie acolo in loc sa faca imagini cit mai bune tehnic, folosibile prin presa mondiala, sa fie si el mai artist si sa, care va sa zica: "expuna un numar de 20 de filme alb-negru cu aceleasi setari, indiferent de conditiile de fotografiere. aceste reglaje nu sint facute de autor, ci de catre o alta persoana, si ii ramin artistului necunoscute pe toata durata..."
Ar fi intrat in istorie... asa din pacate nu poate decit sa mai incerce.

Pe urma trebuie dat si doctoratul; iata citeva teme posibile pentru doctoratul in fotografie la Academia de Arta:

- se jmanglesc niste negative de la fostul loc de munca, adica fosta redactie a revistei Arta, si se maresc integral pozele, fara nici un decupaj, inclusiv zimtii filmului sau marginea exterioara cu numere a filmului; se pune pe o aceeasi suprafata imaginea folosita in revista, bine compusa si etalonata, si imaginea negativului in intregime, fara compozitie si cu toate zoaiele de pe margine; adica, uite cum securitatea ceausista controla arta si ce conotatii se pot extrage din asta, ce timpiti erau fotografii inainte si ce destepti sunt acu.
Sigur, a fost un curent artistic cu chestia asta in Ro, dar doctorat nu am vazut, sau nu stiu eu; ar fi interesant de dezvoltat tema.

- alta tema de doctorat in imagine care mi-ar place foarte mult: se ia palma unei miini si se tine vertical; cu cealalta mina se face o gaurica mica stringind degetul mare si cel aratator; si se proiecteaza imaginea stenopei cu adevarat digitale, fiind creata de degetele care este, pe palma; prin varierea distantei fecale, asta, focale voiam sa zic, se obtin imagini digitale pure, si se constituie un manifest al adevaratei arte digitale care invinge minciuna creata de lentila si de orice alt captor digital, palma fiind mai buna, exercitiul palmar fiind verificat de istorie inca de pe vremea dacilor cu bune rezultate, uneori chiar erotice. Eroice, am vrut sa spun.

Invit cafegii sa dea si ei aici alte teme de licenta si doctorat, ca sa aiba studentii idei sa creeze care este.
#56203 (raspuns la: #56169) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E greu sa explic de ce m-am i - de florin la: 23/06/2005 12:55:45
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
E greu sa explic de ce m-am intors, in numai citeva rinduri. Statele unite ofera o societate functionala pentru un om matur, educat suficient pentru a cistiga bine, educat suficient pentru a remarca diferentele culturale, un om cu un sistem moral ce poate diferentia binele de rau si se poate adapta luind lucrurile asa cum sint, pastrindu-si echilibrul moral. Desi multi ar putea sa se inflameze la cele ce urmeaza, statele unite nu ofera totusi un sistem echilibrat pentru cresterea si educarea unui copil. Am locuit linga o scoala si am putut sa observ in pauza de prinz copiii ce ieseau de la ore. Nu cred ca as fi putut ajunge ce sint azi daca as fi frecventat o scoala acolo. De la vestimentatie, tunsoare si pina la cerceii din nas, urechi, buze si buric, totul arata la ce dezechilibru ajunge tineretul acolo. Cupluri de tineri de 12-14 ani tavalindu-se pe iarba si comportindu-se destul de obscen pentru un adult spune destul. Legi care interzic pedeapsa corporala aplicata de parinti copiilor (atit de necesara, indiferent de virsta), pe motiv ca afecteaza echilibrul psihic. Ia sa-mi spuneti citi riscati sa va fie luat copilul de serviciul social pentru ca i-ati tras o mama de bataie sa stie cum stau lucrurile (dupa ce a venit acasa lovit in mecla de un fum de iarba)? Conventii si stereotipisme pe care tinerii le urmeaza intocmai si in fata carora parintii nu pot avea replica. Obsedati la orice colt de strada, incit copiii sint trecuti strada cu autobuzul scolii, pentru a fi debarcati 10 metri mai departe de scoala in parc, linga parinti. Sistem de invatamint bazat pe teoria bunicului lui Creanga, "daca toti ar face carte, cine ne-ar mai trage ciubotele?". Mincare semipreparata plasticata indesata cu de-a sila pe git copiilor, pe motiv ca asa recomanda specialistii in nutritie. Am avut acolo un coleg ce nu minca legume sub nici o forma, pentru ca avea oroare din cauza modului cum maica-sa il fortase sa manince legume cind era copil.
In fine, sint foarte multe aspecte. Unele dintre ele se intilnesc deja si in Romania. Nu poti creste un copil acasa pina la 21 de ani, trebuie sa socializeze si astfel intra intr-un cerc vicios. Am intilnit o familie de romani emigrati de prin '88. Cei trei copii ai lor s-au nascut pe pamint american. Vorbesc limba romana pentru ca s-a ocupat mama de ei, dar prefera engleza. Refuza sa ia sandwitch la pachet, pe motiv ca rid colegii de ei daca maninca brinza cu ardei gras si salam, prefera ceva de la McDonalds. Au oroare de chiftele, ardei umplut si sarmale, pentru ca au ris colegii de ei ca pot inghiti asa ceva. Intr-un cuvint, copii sint mult mai preocupati de imaginea lor in societate decit de educatie. Care educatie costa. Credeti-ma ca nu dau doi bani pe un absolvent de facultate americana, doar daca este educat pina la facultate in alta parte de lume. Este o parere personala, poate fi contestata de oricine se simte lezat. Revin la ideea de la inceput, este o societate disfunctionala pentru un copil si din nefericire si Romania se indreapta spre acelasi viitor.
Un alt motiv pentru care m-am intors este departarea de parinti. Nu atit pentru mine cit pentru sotie.
Nu regret ca m-am intors, regret doar ca nu am aici confortul de acolo. Confortul psihic ca nimic rau nu se poate intimpla miine din cauza guvernului prin vreo lege de azi pe miine care te scoate in ilegalitate. Confortul in privinta sigurantei sistemului bancar si a circulatiei electronice a banilor. Confortul oferit de un vecin politicos, chiar daca nu politicos din suflet, dar macar de frica legii care ma apara de pornirile lui animalice. Confortul oferit de tehnologia de ultima ora (audio, video, computere, medicina, etc) disponibila la un pret decent si nu ca un apanaj al celor "alesi" ai soartei. Confortul ca poti sa pleci in concediu undeva si chiar sa te poti relaxa, fara sa faci apoplexie din cauza instinctelor primare degradate ale unor oameni care cistiga de pe urma relaxarii tale.
Nu mai imi vin in minte si alte motive, dar lista e cu siguranta lunga. Fiecare om numeste "acasa" acolo unde se simte bine. Cum spuneam, daca nu cunosteam ce e dincolo de granitele Romaniei m-as fi simtit mult mai bine in Romania.
Acelasi, Florin
#56235 (raspuns la: #56164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cifrele - de donquijote la: 25/06/2005 02:58:46
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
1. ma pricep putin la cifre chiar daca nu lucrez in domeniul finantelor si nu ma las dus cu sorcova cu usurinta.
-2100$/familie = datorii in 10% populatie cu venituri inferioare e o situatie minunata. cat spuneai ca face o casa? o tara in care datoriile celor cuprinsi in 10% din populatie sunt atat de mici e doar de invidiat.:))

si inca ceva. ca sa ajungi la 700000$/familie in proprietate, trebuie sau sa fii 2-3 generatii in canada (sau usa) sau sa fi liber profesionist in una din profesiile care produc venituri mari. nu uitati ca in categoria de 10% cu datorii -2100$ intra si cei care au venit de 200,000$/an/familie, dar au o ipoteca mai scumpa.
cred ca e o atitudine total lipsita de simtul realitatii din partea unui imigrant sa se compare cu cei care acumuleaza de 2-3 generatii.
si nu e greu de ajuns la asemenea cifre. considera un simplu salariat care pe la inceputul anilor '50 si-a achizitionat o proprietate in afara orasului (atunci) pe 20-25000$ pe care i-a rambursat in 10-15 ani si azi proprietatea lasata copilului valoreaza in jur de 200,000 - 250,000$. sunt in prima categorie, desi copilul care a mostenit poate face 80-90,000$ pe an.
ceva mai multa aentie in etalarea si interpretarea cifrelor.

2. in cea ce priveste echivalenta diplomelor si examene profesionale: n-as vrea sa zbor intr-un avion sau sa trec peste un pod proiectat de unul care a trecut prin facultate ca rata prin apa. si eu am facut facultatea in romania. mai mult de jumate din absolventi habar n-aveau materia pe care au studiat-o timp de 5 ani. bine fac tarile civilizate cum sunt canada si usa sa verifice cunostintele profesionale. am auzit de la cei care le-au facut (examenele), ca o experienta 'normala' in profesie si/sau o baza teoretica solida capatata in facultate sunt suficiente. se dau 'puncte' si pe baza experientei trecute daca e relevanta. am cunoscut in romania un inginer care urma sa emigreze in canada (inceputul anilor 80) si care isi facuse toate examenele prin ambasada si i se recunoscuse gradul cel mai inalt (un fel de inginer principal, nu stiu cum se cheama exact); tipul era si in romania un foarte bun profesionist. aia care lucreaza 'sub calificare' probabil ca nu valoreaza mai mult decat atat sau au meserii care nu exista cum ar fi profesor de istoria pcr...:). dovada: toti cei care au reusit...si printre ei inca se mai strecoara ceva 'mascati' dar foarte putini...
Mituri despre studii I (pt don) - de cico la: 25/06/2005 06:29:13
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
In ORICE tara din lume e-un mare procentaj de absolventi ce trec facultatea "ca rata prin apa" (cu destui lucrezi cred). Plus ca un 10 pe diploma n-o sa-ti garanteze un avion sau pod solid.

(1) In Ro stiam toti de facultati bune si grele (medicina, informatica, aeronavele, automatica, electronica etc), unde limitele la concursul+examenul de intrare erau adesea peste 9 si unde intr-adevar faceai carte. La fel cum existau si facultati mai de umplutura, si destui se procopseau cu diploma dupa ce intrau cu 5 la seral pe ce raminea liber in toamna.

In vest ai o situatie deloc mai stralucita, si cu un iz local : toate universitatile oraselor mari (Toronto, Vancouver, Montreal, Calgary) si nu numai, se lauda ca-s cele mai bune (treci pe la poarta lor si le vezi sloganele pe frontispiciu, mai rau ca la reclamele de pasta de dinti). Lipsa competitiilor directe intre studenti (cum erau concursurile profesionale sau olimpiadele la noi) le permite s-afirme orice. Dealtfel, prin scolile americane nu e incurajata competitivitatea directa (si-i pacat). Clasificari arbitrare se fac aproape numai dupa SATuri (teste finale, de absolvire). La universitati nu dai examen de admitere, ci bagi banul. Ca proful se vede in conflict de interese la examene : daca te trece prea la toate, nu face universitatea destui bani pe pielea ta.

(2) In Ro, destui au luat diploma ca tata Leana (RSI zicea ceva asemanator), pe pachetele de Kent, pila lu' taticu', tavaleli cu profii etc. In vest? N-am vazut, nu stiu (dar nici nu bag mina-n foc ca nu pot fi cazuri).

(3) S-or mai fi procopsit destui cu diplome ..."protocolare" :) Ca si "specialistii" trimisi de ONU sa inspecteze uzine nucleare prin Irak sau Iran (deci si de-astia pot fi creati de orice tara in lume).

Sint si alte cazuri? Puneti-le.

si eu am facut facultatea in romania. mai mult de jumate din absolventi habar n-aveau materia pe care au studiat-o timp de 5 ani

Nu te-ntreb unde-ai facut facultatea (de-aveai jumate-asa slabi). Ce-ti pot spune e ca unul din cei mai "slabi" colegi pe care l-am avut in fac e tot aici, si-a gasit job (de invidiat, nicidecum spalat WC-uri) din primele luni, n-a facut vreodata o echivalare de diplome sau studiu in vest, si cistiga si-acum cel putin dublul salariului mediu pe Canada.
#56697 (raspuns la: #56677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mituri despre studii II (tot pt don) - de cico la: 25/06/2005 21:14:32
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Hai sa vedem CONCRET cum iti "verifica" (sic!) studiile Canada. Si prezint aici doar un caz frecvent, desigur nu universal valabil (cine vede inexactitudini rog sa ma corecteze sau completeze, fara insinuari si comentarii la persoana).

(1) In primul rind ca procentajul cel mai mare de absolventi intra si lucreaza in Canada fara sa li se ...verifice o singura data studiile! Pentru acceptare la emigrare prezinti doar diploma (daca o ai) si pe baza ei poti capata citeva puncte. Atit. Pe nimeni nu intereseaza si nu verifica de ti-ai obtinut diploma cu Kent-ul, cu note de 5, sau de ti-a dat-o ...partidul. Si premiatul de-a terminat cu 10, si fostul repetent, tot atitea puncte obtin.

(2) Ca si-n alte tari, un f mare procentaj din imigranti au fost\sint cei cu studii in calculatoare (informatica, matematica, automatica, cibernetica...), ce lucreaza direct pe job-uri din domeniu (bine platite) fara sa aibe nevoie de vreun ordin profesional (cu exceptia vreunui Pratt&Whitney, sa zicem).

(3) Vrei sa fii recunoscut de la admitere intr-un ordin profesional? Trimiti prin posta copii dupa programa din facultate si te pot (foarte rar) clasa ei direct ca membru, dar fara nici o alta verificare directa a cunostintelor, ci tot pe baza hirtiilor trimise (care iar pot spune multe, dar nu neaparat ca-n practica esti si bun profesionist!).

(4) Admiterea intr-un ordin ingineresc din Canada merge cam asa : faci 3-4 ani de bac aici si esti admis direct, la cerere, fara alte formalitati. Vii cu 5 ani de facultate din tara (la nivelul mai degraba al unui Master), trebuie sa treci obligatoriu doua examene : de legislatie\deontologie si economie canadiana (si e corect, acestea fiind insa SINGURELE materii specifice tarii in care vii). Pe linga asta insa, din studiul aceleiasi hirtii simple cu programa cursurilor facute in facultate (fara nici cel mai mic test direct al cunostintelor!), ti se mai cer (din principiu si hotarit arbitrar, in functie de tara, mai la est sau mai la vest) alte citeva examene. Sint mari sanse ca prin examenele alese sa repeti materii pe care le-ai facut deja : examenele acestea n-or sa te faca nici mai destept, nu inveti nici lucruri noi, cel mai adesea e doar investitie majora de timp, bani si efort.

Si retineti ca e vorba de materii intregi, sute de pagini de carte, nu test la care faci un mic refresh la memorie (de pe vremea studentiei) si gata. Testeaza un canadian ce si-a terminat studiile acum nshpe ani ce-si mai aminteste de anii studentiei si daca stie ce se preda nou! Doar noi, cei din afara, sintem mai fortati\nevoiti\impinsi sa ne RECICLAM cunostintele.

(5) Exista o institutie de "echivalare" a studiilor prin posta. Trimiti aceeasi diploma si programa de studii, dai banii, iar cei 5 ani de master iti sint recunoscuti standard la nivelul unui ...bac de 3 ani din Canada. Fara cea mai mica justificare sau cel mai mic test de cunostinte reale! Dar nici n-am auzit de multe situatii in care "echivalarea" asta sa foloseasca cuiva.

ps Am mentionat mai demult posibilitatea clasarii pe baza unor teste directe (scris, practic, oral) de reale cunostinte (c-asa s-ar elimina si fraudele sau impostorii). Teste de-acestea exista deja la nivel de limba, dar personal am convingerea ca se evita deliberat folosirea lor si la profesionisti. De ce? C-ar pica prea frecvent pe situatii in care romanii, rusii, indienii, libanezii chiar, s-ar clasa (prin ceea ce DOVEDESC ca stiu!) pe locuri prea fruntase (si "iau joburile" la canadieni).
#56754 (raspuns la: #56677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prism - de reincarnat la: 21/07/2005 04:16:53
(la: PROSTITUTIE)
Eu locuiesc in Singapore, la numai 30 minute distanta cu vaporasul sint doua insule Indoneziene, Batam si Bintan. Pe aceste insule nu este nici o industrie, numai terenuri de golf unde executivii din Singapore se duc pentru entertainment sau isi invita clientii pentru "business discussions"...

Incepijnd de pe la ora sase seara, dupa rugaciune, fiecare locuitor - nu conteaza virsta sau sexul devin prostituati. Copii la zece ani si maturi la 50, fetite si baieti barbati si femei...
Poti sa ai o quickie in parc, in autobuz, in taxi ... unde-ti cere fantezia... sau poti sa ai o noapte de orgie in camera de hotel cu cite femei sau barbati te tin curelele... si toate astea numai pentru citiva dolari...
Astia nu o fac de placere, este singurul lor mijloc de existenta.

In multe orase mari din lume, studente si studenti de la universitate lucreaza in bordeluri pentru a cistiga bani. Si cistiga bani frumosi!
In China, absolventele de facultate din nord se duc in orasele noi industrializate din sudul Chinei unde lucreaza ca prostituate in bordeluri sau Private Karaoke Rooms si dupa citiva ani, dupa ce sia-u facut suma, se retrag la profesia pentru care au studiat. In multe tari din lume prostitutia este cea mai profitabila profesie.
Nu o face nimeni din placere. Oricit ar fi o femeie sau un barbat de "horny", nu cred ca gaseste nici o placere in a avea sex cu 5 - 10 clienti diferiti, pe zi...
#60661 (raspuns la: #59910) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
filologeala - de maan la: 23/07/2005 11:38:39
(la: Scrisoarea I redeschisa catre presedintele Basescu)
mai, baiete draga, sa nu mi te superi, dar am sa-ti semnalez niste nereguli delicate, pe care un absolvent de jurnalism n-ar fi trebuit sa le permita intr-un discurs de-asemenea anvergura.
1. dupa cum amandoi stim (cel putin asa ar trebui) exista niste canoane specifice genului pe care nu le-ai respectat – nu ai coeziune si nici coerenta. Desi ideile sunt, nu-s bine-mbinate, nu dau impresia unui tot unitar – nu-s decat niste siraguri fara cap, fara coada. Ai material, dar nu stii, in concluzie, cum sa-l vinzi.
2. Zici: ‘cel mai optimist gandind’! Raspund: mare grija la gradele de comparatie!
3. Afirmi ‘fura de sparg’ … limbaj de cartier, nefericit ales!
4. ‘mi-e teama sa mint ca nu am acces la adevar’ … cum vine trebusoara asta, logic vorbind?????
5. ‘CA Capsunar’? …probabil ca erai tare nervos cand scriai. Lupta asta, ‘in scris’, nu-i pentru fitecine, sa ma crezi.
6. ‘Romania de azi este nelocuibila, dovada milioanele de romani de pretutindeni, printre care sper sa ma numar.’
Si-apoi ‘Cand va veni mintea romanului de pe urma, va veni si vremea Romaniei, iar romanii de pretutindeni se vor intoarce acasa.’

Intelegem, asadar, ca iti doresti sa pleci din tara, in cautarea mintii celei de pe urma?

Uite ce spun eu: stai acasa si pune burta pe carte.
Apuca-te zdravan de citit, inainte de-a construi tu-insuti …cugetari.
Invata cum se construieste o idee si cum se insereaza ea, puternic, in economia unui text argumentativ.
Fii atent ca e periculos, pentru un polemist, sa lase ideile neterminate!
Ai sa te trezesti, intr-o buna zi, ca vei fi demolat si pocnit in insusi miezul gandirii tale.
Atunci iti vei dori sa mai faci o data facultatea.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: