comentarii

acasa este in suflet


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Acasa - de Aeona la: 17/05/2008 00:38:40
(la: acasa!?)
In cazul meu "acasa" nu e un loc fix. Am incercat de asemenea sa imi dau seama de ce locul in care traiesc nu poate primi din partea mea denumirea de "acasa". Am descoperit ca "acasa" e acolo unde e sufletul, mintea mea. "Acasa" imi pun visele in mici dulapioare, "acasa" stiu ca mereu va fi ceva nou, "acasa" nu ma plictisesc, "acasa" imi gadil sufletul cu cele mai frumoase sperante. Se afla undeva in viitorul apropiat si stiu ca voi ajunge candva, cumva, sigur "ACASA"!!!


Aeona
mai bine-i ... - de maan la: 01/10/2005 14:40:50
(la: Romania)
cariera sau familie, zici? ...
orice-ai alege, ceva sacrifici, de buna-seama.
pune-n balanta nu ce zic oamenii, ci propria constiinta.
alege ce te doare mai putin si fii nitzel egoista.
nu mult, atata cat, privind in tine, ani multi dupa ce te vei fi decis, sa nu-ti doresti sa fi ales alt drum.

io una stiu ca aici mi-i bine si nicaieri altunde.
dreptu-i ca nu plec la paris cand vreau io, ca n-am bani.
de-acolo insa n-as fi putut veni acasa, ca n-ar fi fost timp.
eh, am preferat mereu lipsa de bani decat cea de timp.
si-acasa el se scurge cum ii poruncesc.

cand eram acolo, "acasa" era drag si important ca viata.
"acasa", de-aici, se-ntampl-ades sa uit cat mi-e de pretios.
atata doar: cand am nevoie, ma duc rapid in miezul lui "acasa", imi incarc sufletul, capat curaj si, iar, sperante.

zicem ca nu pot trai cu bani, fara sperante, la paris ci pot trai, sperand aici, fara ei.
putere? neputinta?
depinde din ce parte te uiti.
sincer, cand privesc dinspre paris, uneori, ma-ncearca un oftat ...neeeh, parisul e ca o bautura buna - de vrei sa tie placerea, savureaz-o rar. : )))

nu exista alegere din care sa doar castigi, casyana, sunt insa legeri in urma carora poti pierde totul.
am invatat ca totusi viata-i dreapta, pan' la urma, culmea: daca-o respecti, te respecta!
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acasa - de (anonim) la: 26/01/2004 02:24:14
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Da, intr-adevar acasa este locul in care te simti bine impreuna cu familia ta.
Am avut ocazia ca trei ani la rand sa stau cate o luna in Finlanda unde a lucrat sotul meu . Acolo pot spune ca ne-am simtit cel mai bine ca famile, noi trei cu fetita noastra, si dupa doi ani de la intoarcerea lui in tara (locuim in Romania), ma surprind adeseori visand la o posibila intoarcere acolo, la garsoniera aceea inchiriata, la parcul din fata blocului unde se juca Maria, la plimbarile noastre, intr-un cuvant la fericirea imensa care imi inunda sufletul si mi-l si strange in acelas timp cand imi amintesc de un al doilea acasa, care a devenit mai dureros de inaccesibil decat acasa acesta de aici. Acel acasa de aici unde incepand cu vecinul care te barfeste, te invidiaza iti face mici mizerii, si pana la locul de munca unde inghiti nedreptati, mizerii, salariu mic, la oficialitatile care pur si simplu te dispretuiesc prin atitudinea imorala si aroganta a imbuibatilor fara scrupule , a mizeriei din sanatate, din scoli, etc, etc.
Nu-mi denigrez tara, nu vreau sa fiu inteleasa gresit, plang ascultandu-l pe D-tru Farcas, plang pentru detinutii de la Sighet si din toate inchisorile comuniste, dar, vorba unui prieten "oare pentru asta a trebuit sa le inghete oasele" ca noi sa uitam ce este cultura, ce este patriotismul, ce este sacrificiul si dragostea de tara?
Cu siguranta ca nu pentru asta, iar inutilitatea unui gest de sacrificiu in ceea ce ne priveste este atat de evidenta inacat da-mi voie sa-ti spun ca asta ar insemna sa "ai mintea vesnic plecata de acasa" si nu a visa ca poti sa te simti acas si departeeeee de Romania.
Monica
#8460 (raspuns la: #7726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce nu ma intorc maine acasa - de (anonim) la: 30/01/2004 19:51:37
(la: Romani in strainatate)
La ceva timp dupa ce am ajuns pe meleaguri indepartate de "ACASA" mi-a cazut in mana "Umbre in paradis" a lui Erich Maria Remarque. Plangeam si citeam pentru ca regaseam descrise exact sentimentele pe care le traiam: Vreau acasa! Ce-mi trebuie mie America? Cine m-a pus sa vin aici? Si in acelasi timp stiam ca amintirile mele despre tara, prieteni si toti cei dragi sunt deformate si infrumusetate de dor. Ce stiam ca exista nu mai e... Fiecare are acum alte preocupari, alti prieteni, alte griji... Cand m-am dus in vizita abia daca m-am vazut cu ei (si am stat 2 luni!).
Daca nu as avea acolo familia toata pentru ce m-as mai intoarce?
Tot ce-mi ramane e sa caut site-uri ca acesta si carti si sa incerc sa reconstitui in suflet si minte adevarata spiritualitate romaneasca, cea cu care ma mandresc si pe care o "cant" de fiecare data cand am ocazia.

M-am tot intrebat ce s-ar intampla daca fiecare dintre romanii plecati "dincolo" ar povesti unui singur prieten strain despre Eminescu (sau Enescu sau Brancusi sau Blaga sau...), daca de Craciun am da cadou (si) un CD cu muzica romaneasca sau o traducere a poeziilor lui Eminescu ori un album cu reproduceri dupa Grigorescu
#8656 (raspuns la: #8651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DESTINUL INDRAZNESC SA CRED, IL PRIMIM ODATA CU SUFLETUL... - de DESTIN la: 02/04/2004 21:01:45
(la: Astrologia,adevar sau minciuna?)
Astrologia,insumeaza totalitatea cunostiintelor umane la un moment dat.Gandesc a fi nedrept, sa ne indoim in a crede sau a califica ca minciuna, rezultatele obtinute de stiinta in acest domeniu.
O relatie intre univers si noi exista cu desavarsire.De le creatie si in toata aceasta perioada de evolutie,omul isi are soarta lui ,caracterul sau.Puterea noastra de a interveni este minima,chiar si in cazuri extreme(sinucideri,...) .Pot da un exemplu :amintiti-va cata moneda se batea in comunism ,pe educatie...cei 7 ani de acasa...NU este semnificativ,din parinti cu caracter remarcabil,au rezultat "copii problema" ,cu toata educatia primita.Un exemplu la prima vedere minor, in raport cu acest amplu subiect,dar semnificativ.
Destinul indraznesc sa cred,il primim odata cu sufletul...
Visand la acasa - de calator la: 18/04/2004 22:12:27
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)

Cand ma gandesc la Roamnia , imi aduc aminte de ce am fost , de bucuria noastra a copiilor alergand prin case parasite la inserare, de adolescenta in care mi-am regasit sufletul prin biblioteci, de muntii aia ai nostri care-ti prind sufletul odata de-i privesti si care nu-ti m-ai dau drumul niciodata. La prieteniile pe care le-am facut , sincere si adevarate. La strazile satucurilor noastre cu tei batrani in fata porti cu miros de fan cosit viu si crud in noptiile tarzi de vara.
Am venuit in tara dupa cativa ani. Mi se umpluse sufletul de bucurie muream sa ma vad in afara aeroportului sa ajung la ai mei care ma asteptau acolo in fata. La doi pasi o doamna ma intrreaba de unde vin in timp ce vede clar de unde fiindca imi tine hartiile in mana si daca am ceva de declarat. II raspund ca nu am nimic si fiindca nu prea vreau sa spun de unde am venit ca sa nu creada ca ma dau maret si rotund balmajesc un fel de mmmm....orado. "Draga tipa ea la mine numai fiindca vi din America nu inseamna ca trebuie sa te ti asa." Si eu care asteptam macar un zambet sau un buna ziua si care ma simt acum amarit si vai de capul meu ca la straini in lioc de ca acasa, ma fac mic dupa valiza si inghit o lacrima dupa care incep sa-mi tarasc fundul catre iesire. Apoi totul e gri pentru o vreme si vreau inapoi unde nimeni nu tipa la mine fiindca nu vreau sa ma dau mare .
Deci sunt acasa , si dupa o vreme incep insfarsit sa inteleg ce e cu blestemul asta al dorului . De acum inainte oriunde am sa fiu nu am sa-mi m-ai gasesc linistea , o invat acum. Acasa bucuria dureaza cateva saptamini apoi mi se face dor de "casa" ailalta . Vreau inapoi si gata , gasesc o multime de lucruri de care sa-mi fie dor si orice as face nu-mi m-ai trece.
aproape o luna m-ai tarziu zacind in patul meu din mm...orado ma apuca asa un dor si un planset cu nu am m-ai experimentat de mult , cred ca de ultima data cand am cazut din roaba de spaima cainelui la 10 ani. Si plang fiindca acum mi-e dor de Romania de adevarata acasa simt eu acum si mi se sfasie inima si nu m-ai pot de dor si adorm in lacrimi si ma trezesc iarasi si m-ai plang o vreme.
daca voi cistiga la loterie m-as intoarce acasa... - de Mateo la: 02/05/2004 07:29:32
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Daca norocul imi va suride si voi cistiga la Euroloto sau la loteria nationala, categoric m-as intoarce acasa...
1. Clima este superba
2. Doresc ca Roamania sa devina figura proeminenta in baseball-ul profesionist alaturi de alte tari ca Cuba, Rep. Dominicana, Mexic, Puerto Rico. Oinarii romani pot fi superstaruri in baseball-ul american, v aspun acest lucru pt. ca deja am practicat-o de ani de zile. Cind vii din Oina in baseball jocul iti vine ca manusa pe mina, mai greu insa cind vii din baseball in Oina, oina fiind mai complexa si fiind necesar sa ai pase precise si orientare in teren...
3. E tara mea asa buna rea o iubesc cu sufletul.
PS: Cind am depus juramintul de a devenii cu drepturi in Uk am zis in gind "Sanchi" inima ramanindu-mi 100% romana...
Pe mine plecarea de acasa nu - de Monica Onciu la: 04/07/2004 13:58:43
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Pe mine plecarea de acasa nu m-a instrainat.Merg de doua ori pe ani si stau in functie de posibilitati.
Cand cobor pe Otopeni, in Bucuresti,se schimba totul.Dintr-o metropola cum e Londra,de pe Heathrow,nu se poate sa nu simti diferenta.Si pentru mine e dureros.Dureros sa vad saracie, oameni nealimentati(o poti vedea pe fata lor),copii tristi si batrani care de-abia asteapta sa se stinga...si nu exagerez. Ce e mai dureros este faptul ca situatia asta dureaza din cauza administratiei proaste,a celor care ne conduc inconstient,pe un drum care nu duce spre bine.
Mi-e dor de casa...Mi-e dor de prieteni,de vechea slujba(am fost profesor de engleza in tara,pe cand aici sunt un nimeni!),de familie, de oraselul meu linistit si de viata linistita de mai inainte.Dar nu imi permit.Da, pur si simplu nu imi permit sa ma intorc la un salariu de mizerie si sa contemplez neputincioasa cum altii se ingrasa(la propriu si figurat)pe umerii nostri,ai celor care intr-adevar muncim!
Daca ma intorc bucuroasa in Romania?Da sunt bucuroasa printre cei modesti care sunt adevaratii romani si care imi readuc in suflet adevaratele valori care aici, in Anglia, sunt ascunse.Imi iubesc tara si nu mi-e rusine sa recunosc nicaieri ca sunt roman pentru ca sunt un roman cinstit!
Monica Onciu
In Sfirsit, am ajuns acasa - de LMC la: 31/08/2004 22:17:52
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Dupa atita vreme de stres si pregateala, in sfirsit, s-a terminat balamucul si am revenit din nou la normal. S-a insurat frate-meu, astfel facindu-mi cel mai mare cadou de ziua mea: mi-a luat o grija dupa cap, nu mai trebuie sa ma ingrijorez de el. Mai am un frate mai mic, 23 de ani, care a ramas sa se insoare, dar el mai poate astepta citiva ani.

A fost o nunta superba, pot zice, comparabila cu a mea, si toata lumea a fost incintata de ceremonie, receptie, si local. Mincarea a fost foarte buna, decorul a fost fantastic, si programul deosebit de romantic. Singura personalitate care a lipsit a fost Gamalie, el cred ca ar fi fost atractia numarul unu daca venea, dar l-am lasat acasa. In schimb au fost doi porumbei albi care au luat parte din ceremonie.

Deci nunta a fost Duminica seara, asa ca nu ne-am intors acasa decit Luni dimineata. Am ajuns foarte obositi dar satisfacuti ca totul a decurs cu bine si nu am avut nici o problema. Gamalie ne-a asteptat cu sufletul la gura. Statea in casuta lui intis ca o placinta si cind m-a vazut s-a ridicat repede, a venit la mine si si-a pus capsorul lui jos sa-l mingii. Eu am crezut ca o sa fie speriat din moment ce trei zile a fost singur, dar nu a fost speriat de loc. Dupa ce l-am spalat pe fundulet, ca era un pic murdar, i-am facut curat in casuta. Apoi l-am luat citeva minute in brate si l-am mingiat. A stat nemiscat asa de mult s-a bucurat ca am venit acasa. Oboseala insa a fost prea mare asa ca m-am dus in casa sa ma intind.

Am motait citeva ore, apoi m-am trezit si am mincat din sarmalele si prajitura care ni le-a dat mamica sa luam acasa. Super gustoase. Nimeni nu face sarmale mai bune ca si mamica. Seara am adormit intre 9:30 si 10:00. Acuma abea astept sa ajung acasa si sa ma culc din nou. Deja imi vad patul, perina de puf si cearceafurile moi si fine. Daca nu ma palmuiesc o sa adorm pe tastatura.
Mare dreptate ai cand spui ca ACASA este ROMANIA - de sad smile la: 06/10/2004 12:36:19
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
La fel ca si tine cred ca singurul loc pe care-l poti numi acasa este Romania orasul e diferit. Pot spune ca un milion de euro sunt intradevar multi bani, dar ce sunt banii? Un rau absolut necesar pentru a-ti asigura un anume confort. Dar banii nu-ti pot asigura tot....lucruri pentru suflet cum ar fi prieteni, familie, implinire sufleteasca. Eu unul sunt plecat doar de 2 ani in Stavanger/Norge si sincer a-ti spun nu am descoperit inca acea caldura pe care o au oamenii "saraci". Spun "saraci" pentru ca aici lumea este mult mai saraca decat in Romania...nu ma refer la bani....De cand am plecat a trebuit sa trag tare pnetru a-mi gasi un loc in societate, lucru pe care nu l-am facut inca. Nici la noi in tara nu e bine dar cine spune ca occidentul sau alte tari straine sunt raiul pe pamant se inseala. Peste tot trebuie sa lupti si peste tot te vei lovi de "pereti". Ce pot spune insa este ca tot Romania este locul unde ma voi retrage. Nu putem toti fugi de "radacini" si daca vrem sa schimbam ceva in in tara trebuie sa ne intoarcem. Puteti numi asta ca un schimb de idei si/sau experienta....Problema noastra nationala nu sunt banii ci ideile preconcepute+frica de nou. Avem mult de luptat dar se poate, pentru ca noi avem ceva ce nimeni "afara" nu are si anume speranta spre mai bine...spun nimeni pentru ca ei deja au cam tot ce ne dorim noi mai putin caldura si ospitalitatea...Cu un milion poti face multe daca nu gandesti superficial si egoist....poti crea aici in tara un anumit numar de locuri de munca la standarde occidentale ceea ce inseamna sa investesti...sau poti pur si simplu sa fii superficial si sa-ti creezi un confort cu casa mare, piscina dar si un gard inalt spre a nu te vedea vecinii, pentru ca odata ce te-ai lasat dus de val nu te mai intorci in lumea celor cu sperante....Eu unul mai stau putin si apoi ma voi intoarce in tara pentru ca aici este ACASA...si nu langa un vecin care nu ma cunoaste dar imi stie contul de 1 MILION de EURO.
#24318 (raspuns la: #20484) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intorsul acasa - de carmen22 la: 15/01/2005 21:06:08
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
A fost frumoasa calatoria in Ro, intilnirea cu familia, cunostinte....
stat trei saptamini, doar cind am ajuns in NY in aeroport la revenire, plaminii nu erau destul de mari sa pot trage aer in ei fara sa ma mai opresc, mi-au lipsit oamenii binevoitori, zimbitori. Imi place in RO. dar acasa e acolo unde traiesc, muncesc.... Imi place sa am de-a face cu oameni care sint profesionisti in munca lor, pina si cind iau ticket de viteza, imi place cind politistul e profesionist.
Ps: Acasa e locul unde sufletul se smte bine
cum va simtiti, aveti impresia ca va intoarceti acasa ? - de realitatea la: 16/03/2005 14:05:15
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sunt in Toronto, Canada de 24 de ani. Obisnuit ? Nicidecum. Am intrat intr-o hora si o joc. Stiu ca am un acoperis, ma duc la servici unde petrec toata ziua si vin acasa. A doua zi, totul de la capat. Vorbesc engleza la perfectie si totusi nu pot comunica cu canadienii. Trebuie sa fim atenti la ce spunem sa nu fie interpretat si sa nu fim dati in judecata. Copiii nu se joaca afara, trebuie sa dai telefon la prieteni cu saptamani inainte pentru a face o vizita din an in paste, daca nu cumva se anuleaza si aia. Ah, da ! De weekend facem cumparaturile ! Ce placere sa ne umplem carucioarele cu gunoaiele din rafturi, cumparam si ce nu avem nevoie ca de, este "in sale".
Dupa aceea le aruncam. Dar e bine in Canada ca mancam ca porcii pana ne spargem de draci si unde mai pui ca mancarea este plina de hormoni, nu are gust si nici miros. Politica este care este, totul pentru bogati si corporatii, gropile pe strazi se inmultesc, lumea nu vocifereaza, la servici trebuie sa "ungi" sefii pentru a-ti da atentie. Vi se pare familiar ? Ce ma deranjeaza este ca lumea este revoltata cand aceste lucruri se petrec in Romania, dar daca este in Canada este totul normal si in regula. De una zi am fost la biserica. Doua romance vorbeau intr-o engleza proasta. Una o roaga pe cealalta sa vorbeasca numai in engleza ca este venita de 6 luni din Romania si a uitat limba romana. Cum de nu am eu problema asta dupa 24 de ani de Canada ? Vorbesc romana la fel de bine ca atunci cand am venit. Un numar foarte mic din romanii intalniti spun cu adevarat ce au pe suflet. Majoritatea spun ca se simt ca si cum s-au nascut aici. Cum este posibila o asemenea minciuna ? De ce se mint pe ei insisi ? Nici tramvaiele nu sunt la fel. Trenul nu are aceeasi atmosfera romantica. Un prietem imi spunea de una zi ca ii este dor si de clanta de la usa din apartamentul din Bucuresti. Deci, revenind la oile noastre cum ma simt cand ma duc in Romania ? O fac de fiecare am in concediu(care este si asa scurt nu ca in Europa) mie drag de fetele rudelor si prietenilor, de dialogurile cu sens si substraturile cu umor care rezulta din discutii. Imi este drag de toate locurile unde am crescut de copacii vopsiti cu var pana la jumatatea trunchiului, de micii zemosi, de savarine, de peisajele superbe,
da, ma simt acasa unde atunci cand spun ceva, lumea ma intelege. Romanilor care vorbesc acele meleaguri de rau si injura si-i fac pe romani in tot felul sa le fie rusine ca au uitat de unde au plecat. Ma bucur ca ei sunt aici si sufera orele lungi de lucru, platile la o casa sau un apartament le ies pe nas, multi nu isi permit nici un concediu, sa se invete minte. De ce in Romania aveau curajul sa vocifereze si aici tac chitic ? Ca sa emigrezi intr-o alta tara este in regula, multe nationalitati au facut-o dar noi romanii avem niste valori si a refuza in a vedea realitatea este o aberatie. Nu ne putem compara cu mexicanii care emigreaza si care acasa la ei aveau pamant pe jos prin magazine si normal, aici este raiul. Parerea mea este ca romanii din afara sunt foarte dezbinati si nu vor sa auda unii de altii. Pe langa asta au prostul obicei de a se lauda cu mai stiu eu ce porcarie de mocheta si-au pus in casa si nu cu parchetul care are o valoare. Da ! Sunt si voi ramane roman cu domiciliul altundeva. Si sunt mandru ! Cei parveniti ar trebui sa se trezeasca si sa inceteze cu mofturile de prost gust. Sfarsit
reply suflete pereche - de anja la: 04/05/2006 19:51:25
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
draga emily,

cat de bine te inteleg...aproximativ acelasi lucru mi s-a intamplat si mie. sunt casatorita (sunt impreuna cu sotul meu de 10 ani), si mi-am intalnit jumatatea. cel care mi se potriveste ca o manusa. cel care ma intelege, care intr-un timp scurt mi-a cunoscut sufletul, cel care imi este ca o picatura de apa. in acelasi timp insa, exista piedica despartirii de sotul meu, desi am avut deja cateva tentative. cu duritate, curaj si sinceritate. sotul meu ma iubeste neomeneste, trece peste tot, nu conteaza nimic altceva decat sa fie cu mine. ca nu ar putea trai fara mine. am avut parte de amenintari cu sinuciderea (le-am spus aminintari desi nu au fost exprimate drept amenintari, ci drept o consecinta inevitabila a desprtirii noastre), ceea ce de fiecare data m-a determinat sa ma intorc, neputand sa nu ma uit in spate la ce las. Exista si din partea mea o dependenta, un atasament fata de sotul meu (dupa 10 ani ar fi ciudat sa nu existe in conditiile in care ma iubeste ca un nebun, imi face toate poftele si nu a fost o relatie cu probleme) care nu ma lasa sa plec spre iubirea mea, spre sufletul meu pereche. In momentul asta m-am intors la sotul meu, inarmandu-ma cu resemnare. resemnarea unei vieti bune, in care as primi dragoste pana la sufocare, dar eu nu as putea da decat raceala. el este acolo, si ma asteapta. iar eu vreau sa ma duc. sa imi implinesc fericirea, sa pot sa iubesc si eu. sa fiu cu cel care m-ar implini ca femeie. dar....sotul meu nu accepta o despartire. dragostea lui a dat in dependenta obsesiva. si este convins ca numai el ma poate face fericita, si ca ma va face. daca as pleca brusc de acasa fara sa ma uit in urma, l-as avea pe constiinta toata viata. mai vroiam sa mentionez ca familia mea a luptat in cel mai josnic mod alaturi de el si impotriva mea. il sustin, il iubesc pe el, ma considera nebuna, manipulata, vrajita, ca imi distrug viata...

in ceea ce priveste situatia ta, desi nu am prea multe amanunte, sfatul meu este sa te duci sa iti gasesti fericirea alaturi de cel cu care esti menita sa fii impreuna. Du-te si implineste-ti sufletul. nu trai o viata de resemnare, de regrete si de renuntari. poate ca in cazul tau se poate. eu inca sper ca si in cazul meu se va putea. dar lupta! nu renunta! nu renunta la fericirea ta!
#120238 (raspuns la: #120123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce s-a intamplat cu zambetul - de nadia la: 16/09/2003 12:23:47
(la: De-ale vietii)
Ce s-a intamplat cu zambetul romanilor? A plecat in ziua in care "democratia" s-a instalat in Romania... A plecat undeva in occident... sau in SUA... Daca iesi din Romania, oriunde te duci si intalnesti un roman, o sa vezi ca zambeste; nu zic ca "dincolo" viata e usoara; nu e, credeti-ma pe mine, (locuiesc in Canada); asuzi din greu pentru fiecare dolarel, dar ai pace in suflet, stii ca ai bani destui sa-ti platesti ce ai de plata si mai ai ceva deoparte, sa-ti ajuti familia in Romania, ca de-acolo ai plecat si stii cum e viata si stii cat de mult conteaza cand cineva "din afara" te ajuta. Si mie mi-e greu aici, dar zambesc. Zambesc de cate ori trimit bani acasa, familiei, zambesc cand ii sun... zambesc oamenilor pe strada, chiar daca nu-i cunosc... zambesc cand... Zambesc pentru ca traiesc si viata e asa de valoroasa! Pentru un minut, in fiecare zi, uitati de probleme si zambiti! Va garantez ca va veti simti mai bine! nadiaboga
#276 (raspuns la: #206) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sufletul pereche - de ratusca la: 10/10/2003 03:46:23
(la: suflet pereche)
citisem si eu undeva chestia asta, dar uitasem. E adevarat...sufletul pereche exista..trebuie doar sa l cauti...sau poate nu, il vei intalni atunci cand te vei astepta mai putin
E greu de dat sfaturi.. Imm - de JCC la: 15/10/2003 07:18:27
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
cand nu cunosti toate amanuntele, e greu de dat sfaturi.
daca vi cu economii din occident, ca sa poti asigura in Ro o viata confortabila, daca mai ai plin de familie si sunteti foarte uniti, daca n-ai de facut hartii administrative, ar mai merge
dar daca o sa te gasesti singura in romania si nu poti astepta ajutor si prezenta de la nimeni acolo, chiar daca ai economii confortabile,
o sa fi chiar ca intr-o padure

oameni care au ramas acolo, s-au schimbat mult, chiar si prietenii, au trait altceva decat cei plecati in occident, se zbat tot timpul sa razbata, sa traiasca si de multe ori nu mai vorbim de confort.
o sa fi privita ca "americanca" ce vine la ei..

n-am trait aceleasi lucruri, n-am mai trecut prin aceleasi probleme, nu mai avem aceleasi preocupatii

nici in occident nu e usor, te zbati mult pana sa razbesti, dar o data razbit nu este repus totul in cauza

ne e dor la toti de unde am copilarit si n-o sa putem uita nici cand, dar cum spunea alice cred o sa ne simtim straini de toate, nu la noi acasa, nu cu obiceiurile noastre din viata noastra de acum

ne ducem cu sperante, dar dupa un timp de 2-3 saptamani, vrem "acasa", acasa la noi

primii ani in occident sund mai grei, depinde si de tara unde ajungi si de posibilitatile ce le ai sa te integrezi repede,
sa-ti faci repede adevarati prieteni printre localnicii tarii, sa te simti la tine acasa...
daca ai toata familia cu tine, parinti, frati si surori este ideal, daca nu tanjesti mai mult.

depinde mult si de tara unde traiesti, prieteni din USA imi spun ca e greu la ei sa te imprietenesti cu localnicii, sa contezi pe ei
in tarile latine pare mult mai usor, mai ales daca se au loc casatorii cu un (o) localnica

romanii intre ei, in occident, fac mici "bisericute" si cate o data esti admis mult mlai greu in ele decat comparat cu localnicii

toate astea sunt relative, depinde de tara, profesie, caracterul fiecaruia si de o oarecare sansa
trebuie sa mergi inspre oameni, sa nu astepti sa vina ei la tine, dar sa ai si sansa sa mergi bine, sa cazi pe bunii oameni si pe cei care merita sau corespund asteptarilor tale

Imm, nu lua nici o data o hotarare definitiva, fa o incercare la "batranete" jumatate de timp unde esti si jumatate de timp in romania, decizia o sa vina normal pe urma

daca vrei sa mergi in vizita, du-te linistita, cu sufletul deschis si ia oamenii asa cum sunt pe acolo, incearca sa-i intelegi de ce au devedit asa, ca viata nu le-a fost tot timpul usoara..
nu-s aceleasi valori de evaluare.. din pacate si din nefericire

cumperi 2 cartuse de tigari (400 tigari) si dai 80 de euro, sunt multi in RO care n-au suma asta pentru toata luna sa traiasca, asta este cel mai banal exemplu, dar poate fi vorba de altceva, nu de tigari.
#1377 (raspuns la: #1374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Exista, sa ma credeti, o filo - de Alice la: 16/10/2003 02:22:02
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Exista, sa ma credeti, o filosofie a salamului cu soia, si-i extrem de complexa.
Bunaoara voua, celor plecati.
"Vreau sa ajut" si-atat, ar putea fi umilitor (sa va ganditi la asta!)din perspectiva celui decis ca "a ramane" e asumarea luptei cu sine si cu ai sai. Si-atunci de vine cel plecat si-ntinde mana, il va trata ca pe un ipocrit: "tu n-ai mancat salam cu soia", eu am, si-aici am stat si m-am zbatut, nu pentru mine, pentru toti, ca sa ai tu la ce te-ntoarce si cui sa-i spui "mi-e dor"! Muncesc pe doi lei, in tara MEA, injur pe limba MEA, imi iubesc nevasta-n limba MEA si mananc painea MEA cu ceapa din gradina MEA, sperand. Te-ntoarna deci de unde vii, sa nu saruti apoi unde-ai scuipat deja!
Familiar va suna, stiu...
Pentru ca noua, celor de-aici:
Ni s-au intins prea multe maini. Le-am acceptat, crezand ca dau si tzeap-am luat, caci au luat mai mult decat au dat.
Si-apoi uitam ca cel plecat a suferit mai mult ca noi intre straini.Caci noi ne-aveam unii pe altii, dar ei vorbeau in limba ALTORA, in tara ALTORA, mancau o paine pe care, poate, ALTII n-o doreau.
Iar cand se-ntorc, privim in laturi, cu ura din durerea celui parasit.
Si- atunci esti orb, si cel venit si cel ramas...
Durere-n inima ta e, si intr-a ta la fel, si-acelasi sange impartiti. Si-aceleasi idealuri. Doar IN ALT FEL!
De-aceea scriu aici vazand ca nu pricepeti. Nu zi ca-i rau, nu te intoarece Imm! Zi: as vrea si eu sa te intorci, Imm, sa mai vorbim ca intre noi de ce a fost si ce va fi. Vino cand vrei, vino mai des! Si-atuncea IMM se va intoarce bucuroasa. Si sufletul ei mai usor va fi, acolo cand, departe, o va-ncolti al nostru dor! Va veni iar, dar noi o vom lasa din nou sa plece,c-o iubim si stim de-acum ca locul ei nu e aici.
Si uite-asa impartind ganduri, si cel venit si cel plecat are ce vrea - cerutul ajutor!
Sa ne iubim deci, sa nu ne judecam, ca nu stim totul. N-avem cum.
Va fi usor, parol!
PS. Chiar asa, daca veniti acasa uite una care v-asteapta bucuroasa la o cana cu vin, la un pastrav in coaja de brad, la o sarma, la o mamaliga cu branza, la o tranta-n zapada...:)
Ei?
#1446 (raspuns la: #1439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acasa - de gabi la: 16/10/2003 04:29:56
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
poate ca ma insel, dar am constatat ca "acasa" este nu unde esti, ci cu cine esti.
#1465 (raspuns la: #1461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florin, cred ca tu ai vacanta in suflet.. - de JCC la: 22/10/2003 08:33:23
(la: Traiasca vacantele!)
Florin George, cred ca tu ai vacanta in suflet, ti-e data in fiecare clipa de multumirea sufleteasca de a-ti vedea copiii crescand in bune conditii si in a le asigura un viitor mai bun
nu trebuie sa regreti, mai tarziu o sa ai ocazia sa le ai si in realitate
iti tinem pumnii...
poate copiii tai vor pleca mai tarziu in occident si va vor duce si pe voi parintii acolo.

mesajul tau mi-a strans un pic inima Florin, cei din occident se plang des, nu stiu sa aprecieze sansa care o au..
#1866 (raspuns la: #1626) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...