comentarii

acatiste


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Am intalnit la un moment dat - de (anonim) la: 23/10/2003 13:14:27
(la: Oameni cu insusiri paranormale)
Am intalnit la un moment dat persoane care practicau Hata-Yoga si puteau sa imi dea anumite senzatii energetice, nu am avut personal experiente paranormale prea multe, sau mie nu mi se mai par paranormale. Deci energia sau chi-ul sau prana, sau cum vreti sa-i ziceti eset un fapt clar, ea exista si pesonal consider ca din acest punct de vedere cei mai avansati sunt practicantii avansati de chi-gong,, respectiv am vazut(si cred-fiindca este doar o chestiune de practica asidua) demonstratii de chi-qong in care un maestru care practicase cam 40 de ani chi-gong(apropos, pentru unele tehnici trebuie sa te scoli noaptea la 3) si care era in stare sa aprinda o torta la cativa metri buni. Si exemplele pot continua. Am practicat si eu o vreme chi-gong si aveam senzatii energetice, dar la ora actuala daca e sa ma scol la 3 noaptea mai bine citesc niste rugaciuni sau practic o rugaciune sincera. Cred ca imi este mai de folos pina la urma. Desigur, nu neg importanta si ajutorul bioenegiei in sanatate, mai ales in diagnosticare si am o parere buna in general despre bioenergeticienii romani, ba chiar cred ca sunt mai avansati decat multi din lume. Insa bionergia este o stiinta inca la inceputrile ei in vest si a o practica inseamna a te aventura pe un tarim delicat. Orice eset posibil prin antrenament dar nu totul eset de folos. In vest in ultima vreme sau inmultit la TV filmele si mai rau si desenele animate care tind sa promoveze ideea de paraanormal, de oameni cu insusiri deosebite , mutanti X-men, vrajitori, toate prostiile posibile, care se vaand laa biata populatie si ne iaa din timpul maantuirii, adica in loc sa ne gandim la Dumnezeu si sa cautam sa fiim normali, suntem imbibati cu paaranormal. Repet exista si am intalnit oameni cu insusiri deosebite, am vazut experti de arte martiale care te-ar fi putut lichida in mai putin de o secunda sau care ar fi putut face fata atacurilor a 30 de persoane inarmate, am inatlnit programtori cu coeficient de inteligenta deosebit, sau fizicieni care putea sa joace sah cu saptele la tine si sa tebata rusinos de repede, dar nimeni nu m-a impresionat in viata asta ca un calugar de la o manastire din Romania sau din aalta parte. De ce ? Pentru ca am citit pe undeva prin Biblie sau prin Cartile Sfinte , nu imi mai aamnitesc acum exact unde, ca "cel care isi vede pacatul sau este mai mare decat cel care muta muntii" . Si intr-adevar asa este . Mai greu este sa te apropii de Dumnezeu decat sa aprinzi focul de la distanta, ba s-ar putea sa fie si incompatibile.
Dar raspunsul este : Da am intalnit persoane cu insusiri paranormale, dar inatlnesc din ce in ce mai putine persoane normale :)

Pentru cei ce nu merg la Biserica si nu postesc sau nu se roaga, fara nici un fel de desconsiderare sau nuanta de ironie, din experienta personala, daca vreti sa incercati cu adevarat niste experiente paranormale faceti urmatorul lucru:
Chiar inainte de Post, incepeti sa va duceti la Biserica in fiecare Duminica si tineti Postul si rugati-va zilnic, macaar un sfert de ora pe zi. Orice: Tatal Nostru, Psalmi, Acatistul Maicii Domnului,Parclisul, orice, dar faceti-o cu perseverenta si seriozitate.Mai ales metanii. Repet, numai pentru cei ce nu fac asta deja , pentru cei care se roaga deja zilnic nu este nevoie ca stiu deja. O sa vedeti acolo experiente paranormale care o sa va ridice parul pe ceafa. O sa va dati seama ca existe cineva caruia nu-i place sa faceti asta. Trebuie apoi sa luati legatura imediat cu un Duhovnic si sa cereti sfatul. Este foarte important daca faceti experienta sa va duceti imediat la Preot si sa vi-l faceti duhovnic, altfel nu o sa ma puteti ierta si mai bine nu faceti experienta.

Asta pentru cei care vor experiente Paranormale.

preotii la Paris (si in Franta) - de pr Iulian Nistea la: 19/11/2003 03:42:20
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, Sorine.
    Adevarul e ca, in Franta, intre preotii ortodocsi romani sunt foarte putini cei care pot ("isi permit") sa nu lucreze. Asta pentru ca aici bisericile/parohiile sunt simple asociatii (culturale, adica nici macar cultuale, ca legea din 1905 nu se aplica din cauza procedurii infernale), iar preotii nu pot avea pe aceasta parte in fata legii un statut ce sa le permita obtinerea cartii de sejur de la statul francez. In plus, comunitatile sunt mici si nu isi pot intretine preotul (mai ales cand, cum e in general in ortodoxie, preotul e casatorit si are familie). Asa se face ca aproape toti preotii ortodocsi romani au trecut (sau trec inca) printr'o alta studentie in Franta, ca sa obtina permisul de sejur... Dar studentia nu iti da de mancare la copii (din contra, se plateste), si atunci preotii sunt nevoiti sa lucreze. Deci aici in Franta, cei mai multi preoti ortodocsi romani sunt si preoti si studenti si muncitori. E un cerc vicios care cu greu poate fi spart. E ceva mai usor pentru preotii celibatari (sau calugari) si pentru cei, foarte putini, care sunt in parohii mai mari.
    Acum, cat priveste disponibilitatea preotilor din Paris, nu mi se cade sa vorbesc pentru altii. La noi, la Biserica "Sfintii Arhangheli" din 9 bis rue Jean de Beauvais (Paris, arr.5 -- M.10: Maubert-Mutualité, langa College de France si Sorbona), lucrurile stau asa:


    1. Programul slujbelor:



      • Vineri, ora 18.00: Acatist
        (prima Vineri din fiecare lună, la ora 17.00, Sfântul Maslu)
        (ultima Vineri din fiecare luna, la orele 23.45, Priveghere)
      • Sâmbătă, ora 18.00: Vecernie
      • Duminică, ora 09.30: Utrenie ; ora 10.30: Sfânta Liturghie



    2. In afara de aceste ore, cand biserica este deschisa pentru slujbe (si spovedim, de e cazul), preotii pot fi intalniti pentru spovedanie sau alte slujbe punandu-se de acord asupra unei ore cu persona care le telefoneaza (numarul meu de telefon e: 06.033.18.033). Eu, ca sa dau un singur exemplu, spovedesc regulat lunea pe un roman care lucreaza intr-o pizzerie si nu are liber decat lunea.



    Toate cele bune.
    Pr. Iulian


      P.S. La aceasta adresa http://www.geocities.com/orthodoxeroumain/CelebrationsNov.htm se gaseste programul slujbelor de la o alta parohie din Paris. Mai este si o a treia, dar nu-i stiu programul.
#4690 (raspuns la: #4634) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paunescu... - de sanjuro la: 17/12/2003 04:11:16
(la: Cele mai frumoase poezii)
Condamnati

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult si-o gaura de sarpe
sã merg în ea, tacut si umilit.

Ce sã mai cânt, când au venit piratii
si apele din matci ni le-au furat,
o lacrima fiintei mele dati-i
si-o s-auziti de omuI scufundat.

M-as ineca, m-as stinge si m-as duce,
sã mã zdrobeasca ritmuri pe-o sosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.

Eu, sclavul trist al harpei mele triste,
prapadul intinzindu-se il vad
si nu mai e nimic sã mai reziste
acestei sinucideri în prapad.

De n-as avea puterea diavoleasca
sã inteleg ca totul a cazut,
dar vin heralzii cinici sã-mi izbeasca
scrisorile prapadului de scut.

Prietenii mã ocolosc de frica,
probabil mã considera ciumat,
eu insumi scriu acum la lampa mica
sã nu mã vada cei care se bat.

Iubire ? Vis de miine ? Regasire ?
N-au ghizii mei un minim interes
povesti cu dulci iluzii sã-mi insire
din starea condamnatului sã ies.

Se pregateste marele exemplu !
Acela, zic Casandrele, sint eu !
Ca un berbec am sã mã duc în templu.
Murind, macar s-ajung la Dumnezeu.

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu, cântaretul soarelui din nord,
de-aicea, dintr-o gaura de sarpe,
rostesc un acatist si-un dezacord.

Ce sã mai cânt ? Doar calea pin-la gide !
Ce sã mai cânt ? Pe voi, ca pe eroi ?
Imi vine si a plânge si a râde
ca nu exista cale inapoi.

Voi nu vedeti ea nu mai aveti tara
si ca straini vi-s pruncii, cobitori,
invata ei ceva pe dinafara,
dar n-au pãrinti, ei au meditatori.

Voi nu simtiti ca nu mai aveti ape ?
V-au luat piratii tot pe vasul lor
si iata, din aproape în aproape,
noi sintem un pustiu nemuritor.

Din harpa mea ridicola si tandra
involuntar un cântec fãrã rang
te cheama lângã mine, hai Casandra,
saruta-mi gitul gata pentru streang.

#6751 (raspuns la: #6740) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mda.cam asa. - de Zenyatta Mondatta la: 08/03/2004 06:56:42
(la: Neocrestinii)
Vad ca te referi strict la neo-protestanti.Cam toate formele actuale ale crestinismului au fost etichetate la origini ca "secte".Incepind cu primii crestini clandestini din Imperiul Roman,trecind prin protestantii fideli reformatorilor secolului XVI ( Martin Luther sau John Calvin) si ajungind in secolul XIX la asa zisii neo-protestanti-baptisti,pocaiti,adventisti de ziua a 7a,penticostali,etc.Toti au fost marginalizati de contemporani din diverse motive.Este o lacuna a naturii umane frica de necunoscut,ridiculizarea in locul intelegerii fenomenelor complexe sau, si mai simplu, izolarea lor;asta in cazul in care nu se gasesc conotatii supranaturale sau mistice malefice-foarte la indemina de altfel!Orice forma de organizare spirituala sau de clandestinitate este rau vazuta in societate.Oare ce fac aia acolo?Nu ma refer acum la cercuri stiintifice sau literare contemporane...Ma gindesc la Ordine elitiste gen Cavalerii Templieri,Lojele masonice..poate si Academia Franceza a secolelor trecute (les Immortels)-astea imi vin acum in minte.Antipatia fata de membrii acestora este sustinuta poate si de admiratie ascunsa,invidie,de neputinta penetrarii spirituale si fizice a acestor cercuri.In plus,se banuieste ca apartenenta la una din aceste organizatii iti poate aduce avantaje materiale sau un statut social avantajos,influenta.Asta ma duce cu gindul si la alte forme,de data asta sinistre,de organizare:PCR,securitatea sau,foarte actual,PSD.Ai fost sau esti cu ei...esti in "loja"!!!
Pe "pocaiti" ii situez undeva la mijloc.Organizati sint.De invidiat? nu cred.Nu am prea auzit persoane rationale innebunite sa se pocaiasca."Pocaiala" e pentru cei slabi de duh,neinstruiti si usor manevrabili.Intr-un cuvint-pentru prostime.Mint!Am cunoscut citeva familii decente de intelectuali care s-au pocait in anii '80 ca sa emigreze in State.Au reusit!I-au fentat!Sau poate nu..nu stiu daca au mai practicat si dupa plecare.Mai stii?Poate au ajuns sclavi pe viata!ha ha..ca la Scientology-alta imbecilitate.
Pocaitii sint mierosi si escroci.Toti.Fara exceptie.Mint de ingheata apele in ceea ce priveste conduita de viata.Beau ,fura si se fut ca restul lumii.In schimb,fac parada duminicala de virtute.E sinistru interesul pastorilor pentru absentele motivate sau nu ale oilor.De ce n-a fost "sora" X duminica?E bolnava sau moarta??Cam astea ar fi rezonurile care ar putea justifica absenta.Nu mai vreau sa amintesc decit in trecere de circul religios pe care-l fac in "temple"..frizeaza ridicolul.Il stim toti de la tv (mai ales la jalnicele posturi locale) -amatori cintind un fel de soft-rock (cu scule de mori!!! primite de la fratii din America) pe versuri stupide si agramate,lipsite de orice atingere de prozodie.Sinistru!De imaginea pastorilor ce sa mai spun..proaspat scosi din cutie,rozalii si luciosi ca niste purcelusi,coafati si batosi nevoie mare.Cine sint?Niste neica-nimeni cu o spoiala de har retoric,instruiti in citeva luni in asa zisele seminarii baptiste,fara nici cea mai vag urma de intelect,creativitate sau cultura.(nu ca ai nostri popi ar fi mai breji).Ca activistii anilor 50 trimiti la colectivizare.Convingatori.Persuasivi.
Cica pocaitii se ajuta intre ei.Cica ii ajuta "biserica".Sa fim seriosi..in ziua de azi nimeni nu mai ajuta pe nimeni dezinteresat.Pocaitii emigrati povestesc ca la aterizarea in State au fost primiti de o delegatie a "bisericii".Ca au primit bani de instalare si ajutor in gasirea joburilor.Mda.Povestesc si ca au platit in timp pina la ultimul cent fazele astea,chiar si cu virf si indesat.Principiul e simplu:intri in hora..apoi joci.si nu iesi cind ai tu chef.As parafraza chiar ca intri in hora si te maninca porcii.
Vecinii de deasupra parintilor mei sint pocaiti.Intelectuali.Adica nu-s intelectuali ci detinatori de diploma universitara.Cind circulau pe scari (acuma is in State de 13 ani) lasau o duhoare de transpiratie acra de-ti muta nasul.Pe bune.Tinarul s-a casatorit la inceputul anilor '80 tot cu o pocaita.Eram o pustoaica de 8-9 ani atunci.La nunta (ca am fost invitati) imi aduc aminte de o faza mortala:bineinteles ca pe mese nu era strop de alcool(in schimb aveau Pepsi de la Casa de comenzi!deci baietzii se aveau bine si cu partidul).A urmat o migrare generala a sexului masculin care s-a materializat intr-un dute-vino sustinut intre sala de mese si barul restaurantului(situat la etaj).Traiectoriile de urcare si coborire ale fiecaruia luau aspecte tot mai sinuoase si mai amuzante.Chiar in patru labe nu i-am vazut,dar ochii le sticleau bine.
O alta faza misto cu pocaitii de sus a fost cind ne-au inundat.Erau plecati din localitate si au lasat cheia la o "sora".Ne-am trezit dimineata cu bucataria mustind de apa si am apelat la "sora" cu pricina.A aparut si impreuna cu tatal meu au intrat in apartament.La deschiderea dulapiorului de sub chiuveta-stupoare!-plin de sticle pline si goale de pileala."Sora" sa lesine!Facea pe niznaiul.Vai..ce-o fi cu ele??etc..Vorba lui taica-meu..or fi de decor.Sau pentru musafiri!
Mai da-i si-n pula mea de farisei.
Ca sa revin si la oile noastre,ma cam seaca si toata popimea ortodoxa romana in frunte cu Gunoiul preafericit.Sint semidocti,murdari si beutori.Escroci si profitori de darnicia credulilor.Putini sint calugarii cu adevarat eruditi care inteleg ceva din toata faza asta religioasa si existentiala.Restul- sint amploaiati publici,cu carte de munca,salar,orar de lucru si tarife.Au demitizat totul.Slujba de inmormintare costa atit,cununia atit iar acatistele atit.Ai...bine.N-ai...ai belit-o.Doar nu mai face nimeni popie voluntara.Burdihanul trebuie ingrasat si vila ridicata.Preotii nu mai reprezinta nimic sfint.Reprezinta doar Institutia bisericii.
Am fost si sint sceptica in privinta necesitatii unui intermediar in comunicarea individului cu Divinitatea.Oricare ar fi ea.De asemenea,locul Divinitatii in viata noastra se stabileste individual,in functie de axeologia personala.
Si inca ceva:cea mai de apreciat virtute este pudicitatea sentimentelor legate de religie si patriotism.Nici macar nu trebuie pronuntate cu glas tare.Niciodata.
Hristos a inviat ! - de pr Iulian Nistea la: 10/04/2004 09:55:54
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Hristos a inviat din morti,
Cu moartea pe moarte calcând
Si celor din morminte
Viata daruindu-le.


Texte relative la Inviere:

- Intrebarile Invierii : http://www.nistea.com/intreb_invierii.htm (1. Cum a înviat Domnul din Moarte? si 2. Cum a iesit din mormântul pecetluit fără să strice pecetile pecetile puse de farisei?)

- Acatistul Sfintei Invieri a Domnului nostru Iisus Hristos : http://www.nistea.com/acat_inv_ro.htm (care se citeste in Saptamana Luminata)

- Hristos cel inviat : http://www.nistea.com/laepple_inviere.htm (un text de Alfred Læpple)

- Taina Invierii : http://www.nistea.com/inviere.html (parintele Teofil Paraian de la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus)

- Lumina bucuriei pascale : http://www.nistea.com/teofil-lemeni.htm (un interviu cu arhimandritul Taofil Paraian, realizat de Adrian Lemeni)

- Viata in Inviere: http://www.nistea.com/viata.html (parintele Teofil Paraian, in volumul Prescuri pentru cuminecaturi http://www.nistea.com/prescuri.html )

- Martorii Invierii: http://www.nistea.com/martori.html (parintele Teofil Paraian, in volumul Prescuri pentru cuminecaturi http://www.nistea.com/prescuri.html )

- Sfanta Lumina de la Ierusalim: http://serafim.golia.ro/pasti/lumina_pasti.html (Parintele Petroniu de la schitul athonit Prodromu)

- Rânduiala Ceasurilor Sfintelor Pasti: http://www.myriobiblos.gr/texts/romanian/randuialacs.html (începând din Sfânta şi Marea zi a Duminicii Paştilor, până în Sâmbăta următoare, nu se citeşte rânduiala obişnuită a Ceasurilor, a Pavecernitei şi a Miezonopticii din Ceaslov, ci ea este înlocuită cu aceasta rânduială)

Hristos a inviat !

pr_iulian

- http://www.nistea.com (Nistea's Page)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna "Sfintii Arhangheli" din Paris)
- http://www.orthodoxesaparis.org (un site des orthodoxes de toute juridiction canonique en France)
#13666 (raspuns la: #11118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iluminare - de Dinu Lazar la: 24/05/2004 15:04:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In principiu iluminarea ar trebui sa fie un subiect important pentru cine face fotografie.

Zic in principiu, pentru ca asa cum compozitia nu mai e importanta pe aici sau cum limbajul plastic e deseori cam inutil, si iluminarea a devenit o necunoscuta - vedem asta mai ales cind ne uitam la un chiosc de reviste romanesti la publicatiile pentru dame, la coperti.

Daca pe coperta se pune si vedem una dintre cele mai bune poze, atunci fotografii romani ar trebui sa dea acatiste de trei ori pe zi la cel care a inventat iluminarea cu lumina difuza si umbrela... arta iluminarii se reduce acolo la o descriere cit mai rapida si mai ieftina a subiectului... ce atmosfera, ce stare, ce pictura cu lumina, astea sunt bancuri azi.

Daca vorbim de lumina in imagine - si s-ar putea scrie multe carti pe linga miile deja scrise pe aceasta tema - ar trebui sa vedem si sa memoram multa pictura, si sa analizam chiar si in fuga principiile de baza ale iluminarii cadrului.

De regula, exista o lumina principala, careia ii sunt subordonate celelalte lumini: lumina de umplere, adica de modelare a umbrelor, lumina de fundal, lumina de contur, lumina apicala ( cea care se vede in ochi) si accentele de lumina.

Din modelarea si raportul acestor lumini, din alegerea modalitatilor de iluminare ( concentrata sau difuza) si din alte citeva ingrediente, se poate orchestra un subiect si se poate modifica fundamental o atmosfera.

Acelasi subiect, cu un tip de lumina poate parea optimist, cu alta lumina poate parea dramatic; se pot schimba stari, forme, atmosfere si concepte, cu o folosire judicioasa a luminii.

In afara de folosirea artistica a luminii, treuie sa tinem seama de necesitatile obiective de expunere si de inscriere a tuturor elementelor din cadru in gama de straluciri pe care captorul digital sau filmul folosit le poate incasa.

Daca ar fi sa dau ca exemplu fotografiile mele, eu incerc pe cit posibil sa folosesc lumina existenta, si daca nu o am, sa creez cheia de lumini ca si cum ar fi lumina naturala; in exterior de obicei folosesc un blit pe aparat cu un softbox gonflabil, cu masurare a luminii intotdeauna TTL si deseori setez lumina blitului la -2 diafrgme fata de lumina principala; in interior de obicei la imaginile de reportaj folosesc mai multe blituri cu softboxuri, telecomandate de o unitate de comanda de pe aparat, care imi permite sa setez luminile intr-o gama de plus sau minus 4 diafragme fata de lumina principala; la imaginile unde nu timpul este esential, folosesc niste blituri de studio portabile ca lumina principala si bliturile TTL le folosesc cind fac o atmosfera mai complicata.

De mare folos este la fotografia digitala vizionarea pe loc a imaginii si analiza histogramei; partea dificila este ca modalitatile artistice de exprimare cu ajutorul luminii trebuie sa se combine cu necesitatile de expunere, astfel incit, daca se poate, sa nu avem zone mari in supra sau subexpunere fara detalii, mai ales daca imaginea urmeaza a fi tiparita...

Acum, fiecare fotograf a incercat mai multe solutii si se regaseste intr-o experienta si intr-o modalitate de exprimare sau alta; pentru mine, perfectiunea o constituie tipul de imagine gen Yousuf Karsh sau Irving Penn, Philippe Halsman, si chiar Nadar!

Asta nu inseamna ca atunci cind vreau sa vad ce se face in domeniul iluminarii, sa nu ma uit cu invidie infinita la filmarile de reportaj de la Discovery, unde vedem deseori la portrete chei de lumina tip cleste de lumina, cu lumini dure si colorate, cu contururi pregnante, cu o lumina pe fata si o lumina colorata extrem de diferit pe fundal, genul cald/rece...

Cit de diferita este o imagine cu o lumina plata si inexpresiva de o imagine unde lumina este nu numai un catalizator al limbajului plastic, ci si o parte vitala a imaginii insasi.

...dar, retina nu doare ca timpanul; o vioara care scirtiie ingrozitor mai greu va gasi aplaudaci, pe cind o imagine proasta... asa ca traiasca umbrela si softboxu`...

Ca sa revenim la intrebarea initiala , eu blende nu prea folosesc...
#15814 (raspuns la: #15793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
vrajitoria, - de gigi2005 la: 26/07/2005 20:03:14
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
exista din plin si se manifesta sub cele mai diverse forme.
Va multumesc ca in lipsa mea ati scris voi, prietenii mei! Trec "in goana calului" sa va salut si sa va spun ca orice intamplare este binevenita pentru a ne putea da seama cum se manifesta un om vrajit.

In ceea ce ma priveste am apelat de mai multe ori si la ghicitul in carti, la tarot (la care ma pricep intrucatva) precum si la ghicitoare.

Dar incep prin a va relata un caz, asigurandu-va ca nimic din ce va spun nu este minciuna ci este vazut de mine cu ochii mei.
Am o colega de serviciu de cca. 10 ani. Are cam 46 ani, cocheta, divortzata, cu trei fete mari si frumoase. Cea mai mica are 14 ani rezultata din ultima casatorie, fetele celelalte dintr-o casatorie anterioara. Acum vreo 4 ani incepe sa-i cada parul. I-a cazut pana in cap i-au mai ramas ici-colo niste zmocuri, in rest cheala. Concomitent incep sa i se macine unghiile pana au ajuns carne-vie, si la maini si la picioare. S-a dus la medici dermatologi, internisti, de toate felurile, nu avea femeia nimic. A mers la preoti si, dupa multa alergatura, un preot de la manastirea Cotmeana i-a spus ca i s-au facut farmece. De cine? De actuala nevasta a ultimului ei sotz. Acesta mai isi vizita copila si, de gelozie, a fost la vrajitoare sa le distruga pe amandoua, mama si fiica.
Cum sa le dezlege? Slujbe de dezlegare la manastiri, Sfinte Masluri, acatiste! De atunci trage biata si e din ce in ce mai rau, nici nu stie ce sa mai faca.
Am vazut-o acum cateva zile hotarata sa mearga la o vrajitoare, poate dezleaga ce nu s-a putut dezlega.
Lucratura diavolului se dezleaga tot cu diavolul! Asta a fost concluzia pe care a tras-o prietena mea.

Va promit ca atunci cand ma intorc va raspund la fiecare in parte.
Multzumesc!
gigi
Rugul Aprins: Pr. Daniil de la Rarau (Sandu Tudor) - de Anamaria Stoica la: 29/07/2005 11:11:24
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Ieroschim. Daniil de la Rarau (autorul "Acatistului Ragului Aprins") a scris ultima sa poezie - de o tulbratoare frumusete - in dimineata zilei arestarii sale. Se va stinge din viata in inchisoare bolnav si batut.

AM AUZIT CANTECUL PASARII UNICE

Dimineata, la ceasul rugaciunii,
Cand pe ramuri sta inca proaspata
Roua,
Am auzit langa mine
Cantecul pasarii unice.
Iata! Se inalta asa de minunat,
Asa de limpede
Si rasuna in atata ecou
Incat pare ca lumea,
Marea si larga lume,
Toata il asculta, firea toata il aude
Si ii raspunde,
Il aude
Si-l insoteste
Pana sus de tot
La Dumnezeu.
Privesc, pe mladita unei ramuri,
Intr-o picatura
Limpede de roua
Si ascult cantecul de lumina
Al pasarii.
In linistea lunga a clipei
Acesteia
Atat de inalte,
Fara voie imi inchipui
Bucuria cereasca;
Fara voie
O descopar acum,
In pacea
Starii e rugaciune
La care
Ma aflu si care
Ma stapaneste
Deplin.
O descopar nu ca o oprire
Si inecare
In simtire,
nu ca o pierdere
o uitare de sine
in extaz,
ci ca o ascutime de inteles
trait,
limpede si curat,
ca o necurmata
si nemarginita suire
tot mai apropiata,
tot mai crescuta
la inima
cea tainica
si sfanta a Domnului.

La inceputul lunii iunie 1958, dupa ce a slujit Utrenia, slujba de la miezul noptii, Parintele Daniil si-a cerut iertare de la toti vietuitorii Schitului Rarau si i-a intarit duhovniceste, spunandu-le ca va fi arestat de cei necredinciosi si va muri in inchisoare, marturisindu-l pe Dumnezeu.

Iata sfarsitul vietii unui ziarist care s-a intors la credinta in urma unei excursii la Muntele Athos unde a stat 2 sau 3 sapatamani (nu imi mai amintesc exact), iar cand a venit a organizat cunoscuta miscare a Rugului Aprins, apoi si-a vandut toata avutia si a intrat in monahism.

Este un exemplu foarte bun pentru oricare dintre noi, cei care sustinem - pe buna dreptate - ca traim niste vremuri tulburate, pline de confuzie, angoasa si deznadejde...

Linkuri in legatura cu viata si scrierile Parintelui Daniil Tudor:
http://ro.altermedia.info/religietraditii/daniil-tudor-floarea-de-foc-a-ortodoxiei_2471.html

http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/rugaciu/imn-ac.htm
http://ortodoxia.topcities.com/ST.html

http://www.cloudsmagazine.com/12/George_Enache_Rugul_aprins.htm

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mradul/prolog.htm

Si una dintre cartile lui Mihai Radulescu despre preoti si mireni care au cunoscut viata de detentie in perioada comunista:

http://www.litdedetentie.as.ro/carte12.php

Doamne ajuta!

v-am scris dintr-o carte de vraji - de gigi2005 la: 06/08/2005 19:14:53
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
acum sa va scriu dintr-o carte de rugaciuni.
(citez)
Sunt 3 categorii de farmece:
1. prima categorie, in care fermecul este raspandit direct, personal, ca o emanatie din privire, voce, atingere, saliva, miros, etc.
2. A doua categorie, in care farmecul este raspandit de la un obiect influentzat de practicanti (lichid, scrisori, aliment)
3. A treia categorie si cea mai periculoasa este "farmecul" alcatuit din ingrediente disparate, amestecate, cu particularitati ce prevestesc confuzia si dezordinea.
(inchei citatul)

Ca o protectie contra farmecelor precum si pentru desfacerea farmeceleor mai usoare se citeste Psaltirea (Psalmii lui David din Vechiul Testament). Asta se face numai cu credintza, numai daca se posteste de toate cele si numai o catisma pe zi, la miezul noptii, in genunchi in fatza icoanei sau la rasarit, cu lumanarea aprinsa. Altfel nu, sub nici o forma. Mai ajuta si Acatistul Sf. Ciprian si rugaciunea Sf. Ciprian.
Toate se rostesc la miezul noptii, dupa rugaciunile pregatitoare, metanii si inchinaciuni.

#63707 (raspuns la: #63705) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dupa cum urmeaza... - de camila la: 03/09/2005 08:29:07
(la: Rugaciune!)
Mai intai fac rugaciunile incepatoare(asa cum se fac si in BOR,la inceputul tuturor slujbelor):In numele Tatalui...,Slava tie...,Imparate Ceresc..,Slava Tatalui...,Prea-Sfanta Treime...,Doamne Miluieste...,Slava Tatalui...,Tatal Nostru...,Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri.Apoi fac Rugaciunile de seara,Rugaciunile de dimineata.Rugaciunile fiilor pentru parinti,Rugaciunile parintilor pentru fiii lor,Rugaciune pentru frati si surori,Rugaciunile sotzilor.Dupa care,mi-am programat,in fiecare zi a saptamanii,cate un acatist,sau canon de pocainta.De exemplu:Acatistul Maicii domnului,Acatistul Mantuitorului nostru IIsus Hristos,Psaltirea Maicii Domnului etc..Dar numai cate un acatist pe seara,pt ca uneori sunt foarte lungi si nu de alta ,dar eu le fac pe toate seara,dupa ce-mi culc copilasele mele si imi iau toate la un loc(rugaciunile),cate 1 ora ,1 ora si 15 minute..Iar dimineata,la prima ora,fetele calare peste mine ,ma trezesc si adio somn!N-as mai putea trai fara ele,fara rugaciuni!!Cate odata,asa sunt de sfarsita si terminata dupa o zi de munci cu 2 copiii de 2 si 5 ani si-mi zic mie insemi:"Nu mai fac nici=o rugaciune,le fac maine dimineata,ca sunt tare obosita"...Ma duc,ma asez in pat,inchid ochii sa adorm si imi inchipui cum,se bucura Sarsaila si sar in sus ca m-au biruit!!Si ma mai gandesc,cum ingerasul meu de la botez,plange langa mine,pt.ca le fac uratzilor pe plac!!Si uite-asa,sfarsita si obosita si fara de vlaga in mine,ma dau jos din pat,ma asez in genunchi si-mi fac toate rugaciunile..C-asa sunt eu,o "femeie la 30 de ani",silitoare si care-L iubeste pe Dumnezeu!!Pentru ca,demult,El mi-a aratat ca exista!!A facut ceva pentru mine,ce nu voi uita niciodata!M-a auzit,atunci cand L-am strigat plangand si cu inima sfasiata de durere!Si nu m-a lasat!!Mi-a indeplinit o dorinta...de viata si de moarte!!Si cred ca exista!!
Pentru Ella - de Rox. la: 01/11/2005 18:22:41
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Esti una dintre multele fiinte fericite pentru descoperirea facuta. Mi-a placut ceea ce ai scris si vreau sa te gandesti la ceea ce scriu acu. Daca in viata ta vei avea posibilitatea sa ajungi intr-o singura zi plecand de acasa, avand ca tinta vizita la "n" persoana fa urmatoarea chestiune. Fa 9 acatiste pe care le lasi in 9 biserici in drumul tau, toate sa fie identice, sa nu te-ntorci din drum. Am sa scriu in continuare "Acatistul miraculos" asa cum l-am conceput si l-am dat multor persoane.

Pentru tine si pentru cei care citesc aici, rugamintea este sa nu schimbati nici un cuvant. Acolo unde sunt ... completati cu ce vreti, cu o singura conditie: sa nu doriti nimanui, niciodata sa pateasca ceva rau, pentru ca veti avea surpriza sa vi se intample voua.

"Acatist

Prea Sfinte Dumnezeu si prea Sfanta Maica Domnului, stiu ca viata este grea, dar alerg la limanul vostru, rugandu-va in genunchi, eu ... pentru iertarea pacatelor: facute si nefacute, stiute si nestiute, gandite si negandite.
... se mai roaga pentru ... (dorinta pe care o scrieti pentru voi sau pentru persoana pentru care va rugati).
... se mai roaga pentru iertarea pacatelor facute si nevacute, stiute si negandite, gandite si negandite; pentru iertarea dusmanilor, prietenilor, cunoscutilor si necunoscutilor, stiutilor si nestiutilor si pentru sanatatea tuturor oamenilor de pe pamant.

Amin"

Si cand dorintele va vor fi realizate va cer doar ca o amintire sa aprindeti o lumanare la biserica pentru persoana care v-a invatat sa faceti acest drum... si ma ve-ti intalni doar in visele legate de credinta.

Sa va ajute Dumnezeu, dupa suflet!!
RSI - de cattallin2002 la: 03/11/2005 14:50:41
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Ma raliez si chiar ma bucur la mesajul lui ROX. De altfel, fiind si eu un "ciudat" ortodox cred ca o sa aplic sfatul dat cu acatistul. Nu l-a scris neaparat pt Ella.
Acum nu stiu de ce la 9 si nici nu cred ca e necesar (poate e o superstitie), dar nu are cum sa strice.
#84304 (raspuns la: #83650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De obicei spun Psalmul 50 al - de kedi la: 03/11/2005 19:28:08
(la: Rugaciune!)
De obicei spun Psalmul 50 al lui David, alteori imi place sa deschid Psaltirea sau Acatistul Maicii Domnului si sa citesc cate ceva. De fiecare data mai e si partea de rugaciune personala, cu cuvinte simple (nu degeaba spunea Tutea ce spunea despre batrana murdara pe picioare si filozofi...) Mama imi spunea tot timpul ' Sa nu-ti ceri iertare niciodata de la mine, orice-ai fi facut, mama te iubeste asa mult ca te iarta inainte de a fi gresit'. Dumnezeu ma ajuta de cele mai multe ori inainte sa-i cer ajutorul si pentru asta cum si cu ce cuvinte sa multumesc???

Oricum, indiferent ca uneori se face impreuna cu alte persoane (in biserica), pe scaunul din troleu sau oriunde altundeva, rugaciunea este ce mai intima 'intamplare' a fiintei, nu cred ca exista 'mai frumos', 'mai corect' sau 'mai bine' pentru ce si cum spui, rugaciunea e rugaciune si-i e de-ajuns atat.

to live is to die, to love is to lie
hehe - de anisia la: 20/11/2005 22:39:55
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
vad ca baietii au probleme cu gravitatia... se vede treaba ca nu stiti cum sa va-mprieteniti cu nenea Newton. o lumanare la biserica, un acatist... o pomana, si sa vedeti ce va sare-n ajutor :))
pana atunci, mai vaita-ti-va, parca ati fi doi mosi batrani batrani batrani...
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
#89166 (raspuns la: #89156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Revista presei - de Dinu Lazar la: 07/01/2006 16:46:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pina la urma nu am cumparat revista dedicata fotografiei editata de Chip;
m-am gindit ca mai bine dau banii aia la o biserica sa faca ceva cu ei util preotul;
dar poate o fi citit-o vre-un cafegiu si ne spune si noua sa mai ridem pe aici.
In schimb am luat revista XtremPC pe ianuarie, sa vad ce mai e pe scena de specialitate.
Pe coperta aflu ca traim "apogeul revolutiei digitale"; mai sa fie, care va sa zica urmeaza un
declin de nu exista, care este.
Sub titlul "ochiul din tabachera" gasim un test de aparate compacte.
Asa, in general, testul e ca la noi; nu poti sa lasi pe dinafara pe onorabilii care dau banu
de reclama; astfel aparate care nu sunt aparate iau note maaaari ( cum ar fi HP) si aparate
de aparate iau note miculutze ( Canon)
Pe doua pagini gasim mai intii un test cu 10 imprimante foto; acolo nu scrie nimic de cit
costa consumabilele, punct esential, zic eu - care consumabile oricum nu le gasesti in
Ro nicaieri decit cu acatiste si mergind din magazin in magazin o jumatate de zi - asta in orasele mari.
Ca sa incurce cititorul, spre exemplu Olympus P11 si Canon CP510 sunt prezentate ca
avind metode de imprimare diferite; una dye sublimation, ca ne doare mina sa traducem
"sublimare de culoare", alta, vezi doamne, e mai shmechera, e "thermal dye sublimation" ...
in realitate la ambele e sublimare de culoare punct, nu thermal nu nimic, ca doar nu se face la rece
sublimarea asta. La Samsung onorabili Xtremisti gasesc alta metoda de realizare a imaginii: dye-diffusion, ca
sa fie ceatza desavirsita. Sigur ca si Samsungu` are tot sublimare de culoare, si toate sunt
cam la fel ca principiu, dar de ce sa nu ametesti cititorul cind e cazu`...

La aparate, circul e total; Canon A610 care e aparat, zic eu, bun, totusi, ia nota 8,16 si
Olympus Digital 800 care e o chestie paralelipipedica mai simpla cu mult ia 8,56!!!!!!!!!

Totusi, din gama de aparate testata, sunt ingramadite la galeata aparate foarte diferite;
nu poti sa compari un aparat de 24 de milioane cu unul de 6 milioane, si nu se pot compara
si mai ales nota la fel in acelasi test aparate ca Sony din seria ultracompacta T cu aparate
cu zoom mare si pretentii ca Panasonic DMC-LX1 si Canon S80; poti sa faci un test de
ultracompacte si un test separat cu aparate normale - oricum nimeni nu ar compara
Panasonicul sau Olympus-ul SP 350 cu "ochiul din tabachera", adica nici cu o tabachera si nici cu ceva mic.
Oricum din ditamai testul pe 7 pagini cititorul nu afla chestii esentiale: cit tin bateriile?
Cit dureaza de la pornirea aparatului la fotografiere? Care e paralaxa de timp?
cite fotografii se pot face in rafala? Ce accesorii sunt incluse in pret? Cum arata,
macar pe situl revistei, o imagine facuta cu acele aparate, daca de tiparit un crop 1:1 nu se poate?
Se vede ecranul ziua? Si cite si mai cite intrebari ar fi...
Dar, pe ansamblu, testul e interesant, fara indoiala.
Data viitoare poate vedem o fotografie a redactiei muult mai frumos facuta
si mai bine iluminata si un test mai cuprinzator...
#98993 (raspuns la: #98902) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ooanna - de alex andra la: 01/03/2006 01:03:37
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"Lost without music in a world of noises"

Care test, ca l-am picat!
Cosmacpanu m-o lasat:((
Si-acu plec la monastire.
Da tu de vestire!
Monastire mare,
Far-asemanare.
Da si acatiste
Si trece-l pe liste
Sa n-aiba hodina
Lang-a lui blondina
Pana vreo vecina
Nalta la tulpina
Sora de sulcina
L-o vraji sa vina
Sus la monastire
La vreo pomenire
Ca sa ma rapeasca
Miere sa-mi sopteasca.
Sa vina calare
Pe trei armasare,
Sa ma urce-n sha
Povesteasca-asha
Cum stie doar el,
In nas cu-n cercel:))
#108816 (raspuns la: #108804) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viitorul fotografiei in Ro - de Dinu Lazar la: 24/03/2006 06:57:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Poate intereseaza si pe altii ce se mai intimpla in fotografia locala"

Pai inainte sa se intimple ceva in acea fotografie ea ar trebui intii sa existe.
Deocamdata cred ca sunt mai multe si mai mari probleme privind aceasta
industrie.
Sunt deja destul de multe cursuri de fotografie prin tara, sunt chiar
si studii universitare de fotografie, aparura workshopuri,
dar nimeni nu invata nicaieri pe nimeni si idei de baza despre contabilitate, etica,
despre partea economica sau legala legata de fotografie.
Eu sunt membru la multe liste de discutii profesionale occidentale;
peste tot sunt discutii furibunde despre unii care dau poze pe gratis, care
dau poze ieftin, care strica bisnisu` celorlalti.
Nu mai zic de siturile care vind poze cu citiva centi sau le dau gratis.
Asta a facut ca fotografii sa cistige mult mai putini bani - infinit mai putini -
si proprietarii acelor situri sa se imbogateasca; o mare agentie a cumparat un
sit d`asta de vinde poze pe nimic cu 44 de milioane de dolari.
As vrea si eu sa vad un fotograf care face o cifra de afaceri ca asta in doi, trei ani.
Deci lumea e mobila, se misca, dispar oportunitati, apar altele, cum era la
chefereu, se duce aburu` si apare dizelu`.
La noi alta e problema, nu ciumpalacii care dau poze pe gratis ca asa ii roade pe ei
maneaua la chiftea.
La noi sunt probleme majore cu alte chestii; fotografii nu sunt uniti, nu discuta,
nu au sindicat, nu au asociatie, nici nu par interesati de prostiile astea;
fotografia romaneasca profesionala comerciala pare la pamint fata de ce se face in lume
si ar mai fi tinichele de tot felul, dar ce conteaza.
Chestia cu ciumpalacii care dau poze gratis se inscrie in realitatea inconjuratoare;
ei fac parte din universul stresant cu chestii care ne dixtreaza, de genul ca
e mizerie, sunt gropi, manelele cuceresc tot, nimeni nu citeste carti, boierii
fura si fac viloaie si se vintura in mertzane, pensionarii mor de foame, statul
practic nu exista si cind exista isi bate joc de noi.
In aceasta lume dixtractiva, noi ne ocupam de doi puricei care dau poze moca,
si elefantii isi fac de cap si rid in barba si dau acatiste ca fotografii sa fie
si mai prosti un milion de ani.
Adica, cine are timp si chef, se poate uita pe situl Ministerului de finante,
si vede cum trusturile de presa romanesti au niste profituri uluitoare,
incredibile intr-o asa lume saraca, si ca unii fac zeci de milioane de dolari
pentru ca niste ciumpalaci dau poze moca sau aproape moca.
Care e problema? Este stiinta vaselor comunicante; banii de la unii prosti
ajung la unii jmekeri; de, unii cu gloria si altii cu malaiu.
#113116 (raspuns la: #113091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sixpack - de thebrightside la: 05/04/2006 09:57:57
(la: Romania pe locul I in clasamentul coeficientilor UEFA)
Nu ma fa, ca ma duc si dau acatiste..numa' de dragu' de a te vedea in postura aia "indecenta" :))
love flavour - de gigi2005 la: 07/07/2006 00:51:08
(la: farmece cu ace - pe bune)
a incercat mama ta sa mearga la un preot? Are un parinte duhovnic sa o invetze ce sa faca? Cu acele e o prostie. Insa faptul ca nu are implinire in soarta poate fi rezultatul unui blestem. De obicei blestemele din neam sunt mai puternice si ating partea femeiasca sau barbateasca, dupa cum au fost numite.
Mai cerceteaza in familie daca mai sunt femei ce nu au avut implinire in soarta: vaduvie, divorturi, despartiri, certuri multe...
Mama ta mai are surori? Cum sunt? Bunica ta din partea mamei cum a dus-o? Cerceteaza tot. Daca totzi sunt OK inseamna ca asta ii este soarta (mostenirea karmica) si nu are ce face. Daca e blestem s-ar putea sa sufere si fetele ei - copiii. N-am retinut daca esti fata sau baiat, scuze!
Nu ar strica sa faca niste rugaciuni de seara, sa citeasca Psaltirea, sa citeasca acatistul si rugaciunea Sf. Ciprian. Si sa mearga la preot!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: