accentul companie

Personal nici eu nu am intimpinat probleme din cauza accentului..care desigur ca se simte, si se va simti intotdeauna..
Ma gindesc, ca o mai mare problema ar pune "bogatia vocabularului" decit accentul ce il poti avea vorbind a doua sau a treia limba.
In meseria mea trebuie sa vorbesc, sa prezint rapoarte, sa conduc o echipa de oameni..Accentul meu nu ma sperie sub nici o forma (si nici pe altii..ma gindesc, ca altfel nu as fi in jobul asta), dar am momente cind ma cuprinde panica pentru ca stiu ca as vrea sa prezint unele lucruri intr-o anume ..maniera..si nu-mi ies decit intr-o..alta!!! Si cu toate asta nu am intimpinat greutati..in integrare si avansare. Cel putin noi romanii putem pronuntza literele corect..

Cred ca am mai dat exemplul filipinezilor, si care nu pot pronuntza litera f..(am si eu unul in echipa; intr-o zi ne explica despre cele 2 punds de care compania dispunea...mirat, unul din colegi a intrebat ce sunt alea..Ne-a repetat cu calm ca sunt "two punds"...si ca unul si cel mai important e "the development pund"..abia atunci am inteles cu totii ca e fund..))deci..acolo da, poate ca exista ceva probleme de integrare.

"Sincer, nu prea am chef sa dezvolt probleme de dialectologie aici, mai ales ca vom 'termina' subiectul."

Corect, e ridicol sa insisti cu afirmatia ca nu exista "accent moldovenesc".

Adevarul e ca accentul Zdubilor e unul "moldo-rusesc" - e EXACT ceea ce ar vrea sa "obtina" moldovenistii din clica lui Stati: o limba macaronica, un hibrid intre rusa si romana, careia sa-i zica "moldoveneasca". Paradoxal, dar anume "moldobolovaneasca" asta place snobilor. Daca ar fi doar accent moldovenesc, ati fi zis ca e oribil.

P.S. Cu exceptia unor zone mai rusificate ale Transnistriei, "experimentul" moldovenistilor nu a prins. Nici chiar rusii din Basarabia nu vorbesc ATAT de urat romaneste (de fapt, minoritarii basarabeni care stiu romaneste, vorbesc o romana destul de frumoasa - un exemplu e ucraineanca Anna Lesko ).

Nu era in genul companiei a 7a sub clar de luna (ala francez cu bourvile si alti voinici) ? Parca genul e putin diferit desi subiectul era cam la fel :)

Seria de filme cu Compania a 7-a era mai mult bazata peumor,pe cind Cinci pentru Infern era in primul rind un film de actiune.
Nici macar subiectul nu era la fel,doar daca te referi la subiectul razboiului in general.

nu vreau inapoi pt ca:

1. aici cistig incomparabil mai bine, iar din salariu - dupa ce am scazut chiria, lumina, apa, telefonul, mincarea, benzina si citeva articole de imbracaminte rezonabile/ sau de-ale casei - imi ramin destui bani sa ies in oras la distractie, sa plec in weekend sa ma relaxez, nu trebuie sa string cureaua ca sa maninc din cind in cind la restaurant sau sa merg la un concert si pot sa pun deoparte pt o vacanta in insule o data pe an.

2. societatea romana nu imi place. este dominata de rautate gratuita, rea-vointa, invidie, megalomanie nejustificata, se calca pe cadavre, se injunghe pe la spate, nu exista respect pt cei din jur etc, etc, etc... si mi se face sila cind aud de mitul romanilor primitori. ROMANII NU SINT PRIMITORI, sunt doar fatarnici (in marea majoritate, trebuie sa clarific asta ca sa nu fiu inteleasa gresit) majoritatea te primesc cu bratele deschise atita timp cit cred ca pot beneficia cu ceva de pe urma ta. imi place societatea in care traiesc pentru ca este opusa celei din romania. exista si aici citeva din relele pe care le-am enumerat mai sus, dar intr-o proportie extrem de mica (in comparatie cu romania). intr-adevar padure fara uscaturi nu exista, dar facind aceasta comparatie societatea din romania este o padure uscata aproape total. noroc de citiva lastari tineri - din nefericire majoritatea se ofilesc, fiind sufocati de predominantele uscaturi.

3. in romania lumea e cu susu-n jos. e o scara de valori total rasturnata. exemplu: omul de rind se ploconeste in fata politicianului pe care nici in $%# (cot) nu-l doare de opinia publica. aici politicienii depind de oamenii care i-au ales si lucrul asta se reflecta in economie si sistemul de justitie. in romania cind vorbesti cu vreo secretara a nu stiu cui, se poarta ca si cum l-ar fi prins pe Dumnezeu de un picior si trebuie sa te prezinti la ea cu buchetul de flori si mica atentie. daca "atentia" nu e de proportii corespunzatoare ti se spune "nu se poate" sau "nu stiu". aici este invers. nu te lovesti de secretare ca de un zid, sint amabile si helpful, iar daca vii ca prostul cu flori sau atentii se uita mirate la tine si se intreaba oare pe ce planeta traiesti.

in romania cind intri in magazin, daca ai noroc esti ignorat, in cel mai bun caz. daca esti obraznic si vrei sa cumperi ceva (le deranjezi pe vinzatoare) se uita strimb la tine. iar daca esti chiar asa de nesimtit incit sa mai ai si intrebari despre produsul pe care vrei sa-l cumperi, sau tocmai inainte de a iesi pe usa observi ca atirna vreo ata din mineca, tocul are o zgirietura, sau conserva e expirata si vrei sa-l schimbi - sa te tii atunci! ti se trinteste ostentativ obiectul cumparat pe tejghea sau ti se scrisneste printre dinti ca n-ai decit sa cumperi din alta parte daca nu-ti convine, ce-i aia refund???? ai innebunit? de zici mersi ca macar nu te-au luat cu matura de goana. aici daca intri in orice magazin ti se zimbeste, vinzatorii sunt prietenosi, iar daca ceva nu e in regula, stiu sa-si ceara scuze ca nu au observat din timp ca item-ul e sub standard ca sa-l trimita inapoi la producator si sa ceara sa fie inlocuit, bineinteles ca ti se da altul in schimb, iar daca intimplarea face sa nu mai fie unul exact la fel in stoc, sau pur si simplu te-ai razgindit in ultimul moment atunci iti dau banii inapoi, numai sa nu pleci suparat din magazinul lor si sa le faci reclama proasta. si mai ales toate serviciile sint de calitate.

4. sistemul de invatamint. in romania de regula trebuie sa ai ochelari de cal si sa te conformezi cu "programa" - de multe ori stupida si nefolositoare. sa luam de exemplu studiul libilor straine. nu intereseaza pe nimeni de ce vrei sa inveti la facultate asa ceva? ca sa fii traducator de specialitate? ca sa fii translator? ca sa fii profesor? sau medicina: vrei sa fii pediatru? sau chirurg? sau geriatru? genetician? sau la constructii - vrei sa construiesti poduri, sau drumuri, sau case, sau cladiri de birouri?in toata facultatea nu ti se ofera cursuri special menite sa faca din tine un bun profesionist. o gramada de cursuri de umplutura. la liceu? HA! la virsta asta tinerii deja au o idee spre ce se orienteaza, si cele de baza din alte domenii le-au acumulat deja, ce le mai trebuie atita umplutura? sa-mi spuna si mie cineva cu ce beneficiaza un tinar de liceu care vrea sa devina avocat si se pregateste pt asta, daca pina in clasa a 12-a i se baga pe git matematici avansate si alte minuni pe care NU LE VA FOLOSI NICIODATA! ridicol. dar sa fereasca cel de sus ca un student sa fie mai bun la materia respectiva decit profesorul: este bullied, este amenintat cu picarea examenelor (mai mult sau mai putin explicit), nu am auzit niciodata in romania de un profesor care sa nu se simta amenintat de studentii exceptionali. ASTA E REALITATEA. am avut sansa sa cunosc si invatamintul de aici. studentii sint tratati cu respect si profesorii la fel. se acorda importanta cuvenita materiei care trebuie predata, dar se pune accentul pe "approach" si asta de multe ori inseamna thinking outside the box. cind voi avea copii sub nici o forma nu doresc sa fie educati in sistemul de invatamint romanesc.

5. felul cum esti tratat la locul de munca. in romania trebuie "sa ai spate". neamuri si prieteni influenti care sa te sustina ca sa nu stai cu frica pierderii locului de munca. daca nu ai spate, atunci trebuie sa muncesti cit 10, sa faci treaba colegilor si eventual si a sefilor. astfel le devii necesar, ca doar n-or fi fraieri sa te dea afara si dupa aia sa trebuiasca sa mai munceasca si ei. aici, dimpotriva, fiecare angajat are un job description, nu asteapta nimeni de la tine sa faci mai mult decit ti se cere, iar daca o faci totusi, atunci esti apreciat: ti se spune in fata, si de fata cu alti colegi "well done, good job!", se vede in marirea de salariu si cu timpul in avansarea in posturi de conducere. pe merit si fara sa fii slugarnic! rudele si cunostintele nu conteaza decit intr-o singura situatie: si anume nu toti angajatorii publica la ziar sau pe net cind apare un job vacant in compania lor, ci intreaba angajatii daca nu cunosc pe cineva care e capabil pt jobul respectiv. asta e SINGURA situatie in care cunostintele conteaza.

6. sistemul medical. aici muncesc, am un salariu, imi platesc impozitele la stat si beneficiez de servicii medicale gratuite (nu ca in romania, gratuite doar cu numele). daca am nevoie de medicamente, pe acestea le platesc, dar doctorii nu m-au tinut niciodata la usa si nu au asteptat niciodata "darul". asta la clinicile si spitatele de stat. cele particulare iti cer o taxa de consultatie (aici este intre 15-30$) si la ele paelezi daca sint mai aproape de casa sau de serviciu. dar peste tot iti faci programare si asta se respecta cu sfintenie! pe un om bolnav nu il face nimeni sa astepte in fata usii. in romania, daca ai nevoie sa te vada un doctor specialist, in primul rind trebuie sa ai cunostinte care sa te ajute sa ajungi la el, sau sa dai obolul asistentei sau altui doctor ca sa iti faca trimitere. si odata ajuns la maria-sa trebuie sa ii platesti si lui cotizatia. la policlinicile cu plata, iti iau banii, se uita putin la tine, dar asta nu ca sa vada ce nu e in regula ci in primul rind sa gaseasca un motiv sa te stoarca de ceva mai multi bani.

7. si ar mai fi si 8 si 9 si 10, 11, 12, multe... dar nu mai intru in detalii ca deja m-am saturat sa imi mai amintesc. dar nu-i nimic, fiecaruia ii face bine sa isi aminteasca motivele pt care a luat deciziea.

sunt romanca, nu imi e rusine de asta, dar nici nu consider ca e un motiv de asa mare mindrie, ca sa stam acuma cu coditza tzantzos ridicata ca suntem mai grozavi ca altii doar pt ca sintem romani. este pur si simplu un dat. nici de uitat de unde am plecat n-o sa uit, dar n-o sa uit nici DE CE. lucrurile se vor schimba odata si-o data, numai ca problema se pune in felul urmator: eu am plecat pt ca nu era bine, asta a insemnat un efort urias de adaptare, financiar, emotional... acum am o viata implinita, am o cariera, prieteni, sunt multumita si fericita, deci in afara de parinti toata viata mea e aici. nu ma intorc in romania pt ca aici e mult mai bine. cind (si daca) in romania va fi la fel de bine ca aici eu voi fi mai batrina, voi avea mai putina energie si ar trebui sa repet efortul. intrebarea mea ar fi DE CE as face-o? sa cheltui atita energie doar ca sa dau un bine pe acelasi bine? (asta luind in calcul posibilitatea ca romania sa ajunga la un nivel EGAL economic si de civilizatie).

interesant articolul pe care l-a gasit grettel. si chiar foarte bun.
dar ca sa vorbesc putin de ce s-a scris mai inainte... cam prea mult se pune accentul pe "generozitatea" in relatia de cuplu. aceasta abilitate de "a da". sincer, mi se pare absurd! nu pt c-ar fi ceva rau cu generozitatea si a da. nu. dar este de-a dreptul monstruos atunci cind se pune accentul pe capacitatea de a da in defavoarea capacitatii de a primi, si implicit de a cere.
este normal sa dai tot ce ai mai bun intr-o relatie. si generozitatea va ramine mereu o trasatura nobila
dar atunci cind numai dai si nu ceri... normal, hormonii si dezechilibrul chimic din organism pe baza de endorfina - ca la orice inceput de relatie - justifica asta in prima faza a relatiei - dar cind starea se perpetueaza, deja devine o chestie patologica.
omul este definit de nevoi primare. a avea nevoi inseamna "a cere" pt a le putea satisface. cind nu mai ceri si doar dai, iti negi calitatea fundamentala (primara) de om.
de exemplu, sforaie partenerul (sau partenera, he!he!)? sa-i fie de bine. poate sa se si cutremure patul sub voi, daca tu ai un somn profund sau ai reusit sa te obisnuiesti si nu-ti mai strica somnul, foarte bine. (cu atit mai bine daca sforaiti amindoi)
si chiar merita efortul, inainte de toate, sa vezi daca te poti obisnui sau nu (dovedesti acea generozitate, dai intelegere si rabdare). dar daca trec citeva luni de zile, un an-2 si somnul tau tot e intrerupt... cind nu te poti odihni calumea, consecintele sunt: iti este afectat nivelul de energie , puterea de concentrare etc. cit de "neconditionat" mai putem oferi acea intelegere in astfel de cazuri? nu mai este absolut deloc neconditionat zic eu. in cazul acesta, actul generozitatii (de a da) devine conditionat de cel de a ne nega una din nevoile primare (in acest caz somnul) si facind asta ne negam calitatea primara de om, ne punem in postura de sub-om. (asta in cazul in care nu suferim de complexe mesianice si nu ne inchipuim ca actul de a ne nega nevoile primare ne face Supra-om)
bineinteles aceasta situatie trebuie remediata. iti trimiti partenera (sau partenerul) sa se opereze. aici trebuie tu sa ceri si celalalt sa dea. dar daca din motive medicale sau altele nu se poate? camere separate atunci. trebuie incercat orice, chiar daca suna ridicol. dar cit de ridicol este atunci sa "fim impreuna" atunci cind dormim, no matter what? doar dormim si nimic altceva. tot ceea ce experimentam, simtim in compania celeilalte persoane are loc in stare de trezie, de constienta - si nu in somn, in starea de inconstienta.
iar daca asta e un motiv de dizolvare a relatiei, atunci relatia nu era chiar asa de solida to begin with si a pornit probabil de la false premises - cu totul alta discutie.
dar somul este doar una din nevoile primare ale omului - indiferent daca suntem barbati sau femei.
daca incepem a fi generosi, a da in relatie incalcind una sau mai multe dintre aceste nevoi primare ale noastre sau fara a cere satisfacerea lor... sa am pardon dar problema nu zic ca s-a pus gresit, ci doar de pe undeva de la mijlocul ei.
cind e vorba de o "alegere", pai in primul si-n primul rind trebuie sa ne cunoastem pe noi insine extrem de bine. este vorba de acel self-awareness. sa iti cunosti nevoile primare, apoi si cele secundare (care de multe ori tin mai mult de social decit de biologic), sa stii ce-ti place si ce nu, ce vrei si ce nu, etc, etc. intr-un cuvint, sa te cunosti pe tine insuti. abia atunci se pune problema sa alegi. persoanele cu dubii, care nu se cunosc foarte bine sau au probleme de self-esteem (din nou chestia cu nevoile umane) putin probabil sa faca o alegere care sa le fie benefica. foarte greu si cu mult efort vor reusi sa aleaga partener/a de cuplu persoana potrivita.

Dl Plic si compania lui barbateasca sufera de un mare"defect"
Le" fuge " ochii cind le apare ceva frumos in fata. Acuma daca nu primesc leacul de urgenta( macar o privire aprobatoare sau complice)incep oamenii sa-si puna intrebari ( de ce mai trage de bluza daca tot s-a imbracat asa)Pai poate asa a vrut sa se imbrace iar in momentul care a facut-o nici macar nu stia ca existi sau nu existai pentru ea decit ca un coleg.Daca ai fi acum linga mine zau daca nu as gasi ceva la tine sa ma uit insistent pina ti-ai pune intrebarea oare ce vrea femeia .(Oare cum te-ai simti)
Sau cum ar fi sa spune ca treci printr-un parc pe linga un loc unde sint citeva femei si ele ar incepe sa comenteze in asa fel incit sa auzi .Mi-am adus aminte de un lucru real putin cam vulgar dar voi indrazni sa vi-l povestesc.Aveam un coleg de altfel foarte simpatic caruia-i placeau si cred ca-i mai plac femeile.Unde vedea un grup(afara la tigara de obicei) hop si el si spunea ; bai , bai pe toate
va iau la rind.Stiti ce-am facut noi? Intr- zi l-am prins intr-un birou , am incuiat biroul si i-am spus : baiatul pina aici sa vedem. De atunci
omul nostru s-a mai domolit putin.Acum are alta zice mereu: tu voi aste batrine trebuiti puscate aici sa vina numai fete tinere.De tot barbat a ramas.

bancuri pentru insomniaci...ca le-am imprastiat pe tot forumul!


CAPITALISM TRADITIONAL
Ai doua vaci. Vinzi una si cumperi un taur. Cireada se inmulteste iar economia prospera. Le vinzi si iesi la pensie cu castigul.

CAPITALISM CORPORATIST (TIP ENRON)
Ai doua vaci. Vinzi trei dintre ele companiei tale listate public, folosind scrisori de credit deschise de cumnatul tau la banca, apoi executi un schimb datorie/creanta cu o oferta generala asociata, astfel incat recapeti cele patru vaci, cu o scutire de taxe pentru cinci vaci. Drepturile asupra celor sase vaci sunt transferate, printr-un intermediar catre o companie din Insulele Cayman, detinuta in secret de actionarul majoritar, care revinde companiei tale drepturile pentru toate cele sapte vaci. Conform raportului anual, compania detine opt vaci, cu o optiune pentru inca una. Vinzi o vaca pentru a cumpara un presedinte al SUA, ceea ce te lasa cu noua vaci. Nu se furnizeaza nici o foaie de bilant impreuna cu comunicatul. Publicul inghite.

COMPANIE AMERICANA
Ai doua vaci. Vinzi una si fortezi pe cealalta sa produca lapte pentru patru. Esti surprins cand vaca moare.

COMPANIE FRANCEZA
Ai doua vaci. Faci greva pentru ca doresti sa ai trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa fie de zece ori mai mici decat o vaca obisnuita si sa produca de douazeci de ori mai mult lapte. Apoi creezi imagini animate inteligente ale vacii, numite Cowkemon si le promovezi la scara globala.

COMPANIE GERMANA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa traiasca 100 de ani, sa manance o data pe luna si sa se mulga singure.

COMPANIE BRITANICA
Ai doua vaci. Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA
Ai doua vaci, dar nu stii unde sunt. Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE RUSEASCA
Ai doua vaci. Le numeri si afli ca ai 5 vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci. Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca.

COMPANIE ELVETIANA
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine. Facturezi celorlalti cheltuieli de depozitare.

COMPANIE INDIANA
Ai doua vaci. Te inchini la ele.

COMPANIE CHINEZA
Ai doua vaci. Ai 300 de oameni care le mulg. Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si arestezi reporterul care a publicat cifrele.

COMPANIE ROMANEASCA
Ai 6 vaci, costuri cat de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, dai faliment si dai vina pe bou.

salut companie ! uite un banc vechi da' care-mi place:

"Intr-un tren doi ardeleni si un negru:

- Bre, da' tu nu esti de aici?

- Da, tatal meu este din Africa, dar mama mea este de
aici.

- Pai cum?

- Pai tata a fost odata pe aici si a vazut-o pe mama

si a inceput sa alerge dupa ea si a alergat, si a

alergat, si a alergat... si asa m-am nascut eu!

Dupa vreo cinci minute, timp in care cei doi s-au tot

gandit, ardelenii aveau o nelamurire:

- Mai, dar stii ce ne intrebam noi: O fi prins-o pe maica-ta?"

=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

In Israel exista avantajul ca marea majoritate a populatiei a trecut prin starea de imigrant, toti cei care nu s-au nascut in Israel vorbesc cu accent si chiar cu greseli, cu exceptia copiilor veniti la virste mici, la care dupa citiva ani nu se mai simte nici un accent; in general nu se face caz de asta, uneori esti corectat dar cu buna intentie.
Chestia cu integrarea e mai complexa. In principiu nu sint probleme, ma inteleg foarte bine cu colegii de servici, si eu si sotia, dar nu sintem in relatii de vizite cu cei nascuti aici, sau cu noi veniti din alte parti.
Toti prietenii nostri cu care ne intilnim in mod curent sint originari din Romania.

--------------------------------------------------
All you need is ignorance and confidence and the success is sure.
Mark Twain

Ca de exemplu cel frantuzesc...
Acum doi ani am avut in Franta un ghid care vorbea cea mai delicioasa italiana posibila...chiar daca nu numai accentul ci pana si pronuntia propriu-zisa erau deformate de sunetul frantuzesc al vocalelor si consoanelor.
______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi

pe mine personal cred ca m-a favorizat. toata lumea isi da seama ca nu-s olandeza, insa culeg laude pe partea ailalta "vai, dar ce bine vorbesti". tre' sa zic ca olandezii au impresia gresita ca limba lor e foarte greu de invatat si au admiratie nestavilita pentru strainii care o vorbesc corect. dimpotriva, structura si gramatica sunt foarte simple. pronuntia e mai grea, foarte gajiita, dar odata ce te obisnuiesti, merge. accentul meu e mai soft, h-urile foarte hard nu-mi prea ies. nu-mi dau seama a ce suna accentul meu, oricum romania si limba romana nu prea spun mare lucru localnicilor. cea mai frecventa intrebare dupa inevitabilul "de unde esti" este "stii si ruseste?". urmeaza explicatia mea cum ca limba romana e o limba latina, care se aseamana cu italiana, o mirare a interlocutorului, si tot asa... o vreme m-am invartit in belgia flamanda, si acolo mi se mai intampla sa ma ia lumea de olandeza, culmea, tot din cauza h-urilor care lor le sunau tocmai, prea hard. cum vedeti, accentul e relativ.

momentan trag spuza pe turta mea, caci de la un nivel incolo olandezii sunt foarte cosmopoliti. intotdeauna e mai chic o tusa de exotism decat pura esenta olandeza (oer-hollands). . nu stiu cat e de adevarat, da' profit.

zaraza

DE 2 ani merg frecvent dupa contracte in Franta la o firma despre care sa spunem ca e cea mai mare multinationala din Europa
Un responsabil comercial de la o firma cu care am colaborat initial m-a sfatuit sa incerc sa vorbesc (daca pot) frantuzeste,limba pe care sunt departe de a o vorbi bine, cu accent englezesc si atunci voi beneficia de simpatie
Francezii au o oarecare stima pentru cei care incearca sa le vorbesca limba
Fara un profesor nativ francez eu cred ca nici un adult nu are sansa de a vorbi frantuzeste fara accent,chiar si atunci trebuie sa faci niste eforturi deosebite

haideti sa punem altfel intrebarea: de ce vrem sa scapam de accent? sa nu recunoasca nimeni ca suntem imigranti sau sa nu raspundem romania cand te intreba de unde esti? pentru ca aici (vorbesc de usa) aproape toti sunt imigranti. mai vechi sau mai noi. ca habar nu au unde e romania, asta...tine de cultura lor. sunt care au aflat de romania urmarind concursurile de gimnastica, sau au auzit de dracula, sau mai rau stiu ca ne-am inpuscat liderul de craciun...sunt care te intreaba de ce nu esti negru daca vii din africa (?!) sau alte cine stie ce stupizenii...
revenind la subiect ceea ce dureros e sa vezi ca infumurarea (sa nu-i zic altfel) nu are limite. cunosc -din pacate- persoane care dupa ani de zile nu se pot face intelesi in engleza dar daca o sa-i intalnesti in romania vor vorbi cu accent de american...trist dar adevarat. accentul de american e mai de soi?! merita sa-ti lasi accentul tau si sa adopti unul strain? si revin de unde am plecat: chiar vrem sa ne pierdem accentul? eu, personal: NU.

nu conteaza accentul,
conteaza doar cum stii sa te porti, bunul simtz...

asta mai ales in Fr, tara bunelor maniere;

eu aveam probleme cu R-ul, nu puteam sa-l pronunt ca si francezii; o prietena franceza m'a invatat sa-l pronunt bine...

Din fericire, avand un oarece talent pentru limbi, am reusit destul de usor sa "achizitionez" limba si accentul "toscan", intr-o forma cat mai apropiata de original. Accentul moldovenesc al limbii-mama cred ca m-a ajutat sa ma adaptez la melodicitatea limbii italiene. E adevarat ca inca sunt recunoscuta ca straina cand deschid gura, dar toti imi spun ca e uimitor cat de bine vorbesc si ce vocabular elevat posed. Singura problema majora: vocalele duble, pe care uneori nu le simt cand sunt pronuntate si de aceea e necesar un efort in plus pentru a-mi aminti cuvintele care le contin (nu numai cand vorbesc ci mai ales cand scriu!).
Deci, ma simt perfect integrata din acest punct de vedere si vorbind alte 3 limbi (romaneste, engleza si franceza) ma pot considera un cetatean european.
Cat despre o eventuala odrasla, nu cred ca va avea mari probleme in a deveni bilingva prin nastere, dimpotriva cred ca va fi un exercitiu foarte util sa invete de mica doua limbi si chiar mai multe. Viitorul lumii de maine e al poliglotilor!
Ma doare insa cand aud vorbind multi connationali, stabiliti in Italia, care nu fac nici cel mai mic efort de a invata cat de cat limba tarii care-i ospiteaza, ba mai mult se incapataneaza sa foloseasca un limbaj nativ plin de uzante si expresii de mahala...slab semn de integrare, daca nuc hiar un afront si lipsa de bun simt!

Atat am avut de spus,
irina fiorentina

Domnule Dinu Lazar, intrucat comentariul imi apartine ma vad nevoit sa lamuresc lucrurile.
Va rog sa nu scoateti acel citat din context, si sa cititi si postul imediat anterior.
"nu ca ar fi mare pierdere, nu? oare catzi ofteaza dupa Konica Minolta?" (Arty)
"Da, Arty, nimeni nu ofteaza dupa Konica Minolta (de altfel, companie fara traditie in domeniu). Canon rulz, anyway; de ce-ar mai exista si altcineva? :rolleyes:" (Eu)

Sper ca acum se intelege adevaratul sens al acelei afirmatii... asa cum ati spus si dvs, unii cred ca "nu ar fi mare pierdere", si ma mir cum nu cad cerurile. Iar acum vulturii asteapta cu o bucurie sadica disparitia Pentax, eventual si Olympus. Ca tot "n-ar fi o mare pierdere".

Cu stima,
Alexandru Sarbu (aka Kunzite)

"Cer scuze pentru accentele patetice."

Intr-adevar, sunteti patetic.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).

Interesant, ma bucur ca exista, inseamna ca partenera lui castiga mai bine.

Mi se pare ciudata denumirea, de ce metrosexuali? Apoi, nu exista o definitie clara a ceea ce este un 'metrosexual'. In acceptine larga se para ca este barbatul care traieste la oras si care pune un mare accent pe infatisarea sa fizica. In conditiile in care de-a lungul istorie barbatii au pus accentul si ei pe felul in care aratau ( in secolul 19 se numeau dandy), nu mi se pare nimic neobisnuit.
Daca privim din perspectia secolului 20, in special cele doua razboaie mondiale, cand nici femeilor nu le mai ardea de facut manechiura, si de explozia produselor cosmetice din acest secol, metrosexualul pare o inventie relativ recenta a marilor companii care vor sa-si extinda targetul.
Oare femeia care nu foloseste farduri si se tunde scurt, cum se numeste? :))

An primul rand trebuie sa te gandesti foarte bine daca esti pregatit pt. un partener un viata ta de care sa te atasezi si sa ai antr-un mod mai special grija de el. Si apoi mai este si timpul pe care trebiue sa al amparti cu noul animal de companie pe care vrei sa al ai. Daca ar fi o alegere doar dintre doua animale si acestea ar fi --pisica-- sau--cainele-- pai trebuie sa ma gandesc bine....ce as prefera sa am : -un caine care chiar daca trebuie sa-l plimb probabil mai mult de doua ori pe zi dar am langa mine un ''prieten'' credincios si un aparator desavarsit ; sau o pisica care face la nisip trebuie si ea scoasa afara si asteapta de cele mai multe ori alintata.........alegeri alegeri decizii decizii :)