comentarii

accentul exemple


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
accentul - de Ivy la: 26/11/2005 01:19:53
(la: Accentul si integrarea in societate)
Personal nici eu nu am intimpinat probleme din cauza accentului..care desigur ca se simte, si se va simti intotdeauna..
Ma gindesc, ca o mai mare problema ar pune "bogatia vocabularului" decit accentul ce il poti avea vorbind a doua sau a treia limba.
In meseria mea trebuie sa vorbesc, sa prezint rapoarte, sa conduc o echipa de oameni..Accentul meu nu ma sperie sub nici o forma (si nici pe altii..ma gindesc, ca altfel nu as fi in jobul asta), dar am momente cind ma cuprinde panica pentru ca stiu ca as vrea sa prezint unele lucruri intr-o anume ..maniera..si nu-mi ies decit intr-o..alta!!! Si cu toate asta nu am intimpinat greutati..in integrare si avansare. Cel putin noi romanii putem pronuntza literele corect..

Cred ca am mai dat exemplul filipinezilor, si care nu pot pronuntza litera f..(am si eu unul in echipa; intr-o zi ne explica despre cele 2 punds de care compania dispunea...mirat, unul din colegi a intrebat ce sunt alea..Ne-a repetat cu calm ca sunt "two punds"...si ca unul si cel mai important e "the development pund"..abia atunci am inteles cu totii ca e fund..))deci..acolo da, poate ca exista ceva probleme de integrare.
Exemple? - de Dan Logan la: 20/08/2003 07:46:46
(la: Cuvantul, ca prieten !)
Buna Diana,

Si pe mine ma intereseaza cuvantul ca mijloc de comunicare. Ne poti da niste exemple de cuvinte care sunt "aproape identice ca pronuntie, indiferent de tara", asa cum zici tu?

Dan
Exemplul Israelului este admirabil dar nu unic! - de anonim la: 10/11/2003 04:41:07
(la: Israelul, dupa Codrin)
Si arabii, acolo unde au avut parte de pace si de buna guvernare, si-au transformat desertul in gradina.

Exemplul Israelului este admirabil dar nu unic!




#3868 (raspuns la: #3841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exemple de derbedei: cei care - de Daniel Racovitan la: 14/11/2003 06:15:36
(la: Solidaritatea intre derbedei)
exemple de derbedei: cei care pica ceara pe batrane in noaptea de inviere, cei care spre distractie se arunca in tine si-ti striga "uita-te ba pe unde mergi", cei care comenteaza in gura mare despre o femeie de langa ei "ba ce cracanata e asta", cei care intra cu picioarele pline de noroi intr-o expozitie de arta, doar asa, de distractie, si exemplele pot continua

"revolutie"? ce revolutie e in a picura ceara pe o batrana sau a jigni pe strada o femeie?

#4227 (raspuns la: #4222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Puterea exemplului - de neonoir la: 30/01/2004 06:07:37
(la: Stefan cel Mare si... Sfant)
Subiectul a fost mult, mult prea dezbatut...OK nu a fost cel mai cuvios domnitor... Dar biserica ofera exemple... nu poti explica aproape nimic fara un exemplu...
Stefan cel Mare nu este dat exemplu de cuviosenie sau marinimie... Nu viata personala este modelul oferi ci vitejia. A oprit armatele care au reusit sa doboare centrul ortodoxiei, Constantinopolul. Conjunctura, noroc, tactica... multi factori... dar fapta ramane aceeas. Nici asta nu este de ajuns?


clarificari - de (anonim) la: 02/03/2004 06:58:08
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Cred ca ar fi util sa se stie ca ceea ce pare evident pentru toate ziarele din RM si Romania si pentru toti intelectualii de acolo, nu este DELOC evident pentru cei care nu s-au concentrat asupra studiului RM sau pentru muritorii de rand din satele RM. Exemplu: la sat in RM am fost foarte bine primita 'vai ce bine vorbiti moldoveneste'. Raspuns: 'normal, sunt din Romania'. Raspunsul lor 'Aa!' Pauza. Nici un comentariu. Data viitoare, acelasi tip: 'sa invatati acum si moldoveneste daca stiti deja romaneste'. Exemplul doi, din lumea universitara occodentala informata despre Europa de Est:'Oamenii din RM te recunosteau dupa vorba ca esti roman?' Raspunsul meu: 'Evident, am accent de Bucuresti', Replica lor: 'A, deci moldoveneasca e un dialect al limbii romane'. Eu: 'Nu, nu, toti vorbesc foarte frumos romaneste, au chiar un vocabular mai bogat'. Raspuns: 'Ei da, asa zic si ungurii despre maghiarii din Transilvania'. Sa ma bat sa le explic ca asta e realitatea, ca romanii nu-s o minoritate ci o majoritate in RM, majoritatea cunoscuta sub numele de moldoveni? Si ca romanii din Romania nu se duc cu nostalgie in RM ca in patria pierduta?Desigur, o fac cat pot aici, in mediul universitar (dar Doamne fereste sa ma inflacarez, ca nu mai dau doi bani pe ce le spun.). Dar acolo in sat e imposibil! Iar asta e un lucru recunoscut chiar si de studentii plecati din sat la studii in Romania. Daca revin si zic 'eu sunt roman', intelege lumea cel mult ca tipul a pus manuta pe vreun pasaport romanesc (tot conform comentariilor celor din sat: cica sunt bune pasapoartele alea romanesti, nu-s false, si cica se pot obtine si bulgaresti, nici alea nu-s false. Sa le explicati voi daca vreti ca statul roman nu face bisnita cu pasapoarte in RM ci ca e vorba de un proces serios de redobandire a cetateniei romane!!).
Eu munca de propaganda la sat ca sa le explic ca sunt si romani, nu numai moldoveni, nu fac. Tot ce ma intereseaza e sa se stie care sunt problemele din RM in Occident- asta e felia mea profesionala. Intrebarea mea este sub ce forma as putea sa fac mai mult decat sa scriu corect despre istoria si aspiratiile intelectualitatii din RM pt un public informat ultra restrans, intr-un mediu in care publicatia va aparea peste 2-3 ani (daca am noroc), in timp ce acolo arde.
(si cercetarile le fac intr-adevar la PS, caci nu ma duc acolo cu un permis de cercetare, doar oamenii din sat stiu de munca mea, nu si oficialitatile. Si n-as vrea zau sa afle. Deci daca poti sa ma intelegi si sa ma pasuiesti, ar fi tare bine. Crede-ma doar ca nu-mi inventez responsabilitatile)
#11112 (raspuns la: #11020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Accent moldovenesc -Nu. Moldovensim -Da. - de belazur la: 03/03/2004 06:40:33
(la: Va place formatia Zdob si Zdub?)
"Sincer, nu prea am chef sa dezvolt probleme de dialectologie aici, mai ales ca vom 'termina' subiectul."

Corect, e ridicol sa insisti cu afirmatia ca nu exista "accent moldovenesc".

Adevarul e ca accentul Zdubilor e unul "moldo-rusesc" - e EXACT ceea ce ar vrea sa "obtina" moldovenistii din clica lui Stati: o limba macaronica, un hibrid intre rusa si romana, careia sa-i zica "moldoveneasca". Paradoxal, dar anume "moldobolovaneasca" asta place snobilor. Daca ar fi doar accent moldovenesc, ati fi zis ca e oribil.

P.S. Cu exceptia unor zone mai rusificate ale Transnistriei, "experimentul" moldovenistilor nu a prins. Nici chiar rusii din Basarabia nu vorbesc ATAT de urat romaneste (de fapt, minoritarii basarabeni care stiu romaneste, vorbesc o romana destul de frumoasa - un exemplu e ucraineanca Anna Lesko ).
#11200 (raspuns la: #11191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pai hai sa luam niste exemple - de gabriel.serbescu la: 21/03/2004 14:43:43
(la: Integrarea tiganilor)
Pai hai sa luam niste exemple:
o comunitate de irlandezi in SUA se va integra doar in directia individualista competitiva americana. In rest nu va adopta nici o trasatura culturala de acolo. Italienii la fel, spaniolii la fel.
Vor face un compromis materialist mai degraba, decat de alt tip.
De aici se porneste la conceptul multiculturalitatilor, si lucrurile coexista intr-o oarecare armonie.
Pentru tigani in schimb, conceptul asta individualist al muncii, al independetiei fata de familie, a cumpararii de un apartament, de hiopotecare etc este o tampenie, cand primele valori despre viata pe care le invata sunt familia si migrarea. Un tigan nu va renunta la iubita/iubitul sau in favoarea carierei, si nici nu va ramane peste orar, la munca, in loc sa mance cu ai sai(sunt niste exemple la intamplare).
Bine, incerci sa integrezi pe cineva, insa in ce? Si inca odata integrare se produce in cazul prietenei tale, care la procesul asta participa si ea voluntar. Probabil are niste prioritati identitare: sunt femeie, sunt tiganca, sunt romanca; insa dupa cum spuneai provine din patura elitista si fericita a tiganilor educati, respectiv care au invatat niste valori sociale comune.
Eu nu confund asimilarea cu integrarea. Insa sa nu astepte nimeni ca Putu, pe care ti-l dadeam exemplu, sa mearga sa munceasca la orar de 8-10 ore, doar fiinca el ca tigan trebuie sa se integreze.
Maica-sa care vindea seminte pe centru, impreuna cu toata familia lor de comercianti de nimicuri si ghicitori in palma, l-a trimis pe Putu al ei la scoala pentru ca altfel o batea sectoristu´, iar dupa Revolutie ce scoala mai nene...
Astfel Putu, sau Trutz sau Zorala nu s-au integrat in societatea romaneasca ci i-a asimilat strada si cartierul cu specificul ei social.
Unu: pentru ca sentimentul lor de apartenenta se rezuma la lucruri concrete, emotionale: familia, clanul, tovarasii, iar nu la concepte simbolice si frivole ca ¨patrie¨,¨natiune¨,¨societate¨
Doi: au fost asimilati de cultura urbana, sau de strada, pentru ca acolo ¨existau¨ acolo traiau cotidian, strada ii impacta emotional, si le conditiona un anume tip de comportament.
O intrebare, daca mi-e permis, cati tigani ai cunoscut?

#12510 (raspuns la: #12450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca am invatat ceva din isto - de relu la: 09/04/2004 21:57:45
(la: Traim vremuri apocaliptice?)
Daca am invatat ceva din istorie, stim ca daca asta e o viziune la moda in fiecare vreo 500 de ani. Fiecare conflict mondial a fost perceput -- in special de cei care au luat bataie -- ca vremuri apocaliptice. Daca comparam situatia de azi cu razboiul al II-lea mondial, sau cu perioada epidemiei de ciuma (si ar fi si alte exemple), ne dam seama ca nu e chiar asa de rau acum. Da, intr-un fel e atragator sa ne imaginam ca sfirsitul lumii se apropie si deci ar trebui sa ne trezim si sa ne imbunatatim ca s-a apropiat cutitul de os, dar adevarul e ca frica nu e motivatia cea mai buna pentru omenire sa se puna la punct.

Sa zic drept, nu stiu de ce se pune accentul pe stiinta in aceasta discutie. Cu sau fara developarea stiintifica, oamenii tot oameni au ramas, unii buni, altii rai si pacatosi. De fapt, tehnologia ultimilor ani ne-a dat multora acces usor la informatie. Acum stim ce se intimpla pe partea cealalta a lumii in decursul a citorva minute. Putem tine contact cu oameni de peste tot cu usurinta. E opinia mea ca astfel putem sa luam decizii bazate pe mai multa informatie decit inainte. Ii putem ajuta pe cei mai oroptisi ai planetei mai usor, daca alegem sa o facem. Acum nu mai avem scuzele umanitatii din secolul trecut, ca e prea greu sa-i ajuti pe altii, pentru ca acum e chiar usor sa o facem. Dar uite, ca tot nu prea-i ajutam pe cei sarmani.

Un raspuns opiniei ca omenirea e pe duca din cauza cromozomului Y. Uitati ca pina atunci o sa putem sa ne dublam fara probleme (cloning). Si zicala "iarba rea nu piere" ne spune ca barbatii n-o sa dispara oricum.

Raspuns celui care crede ca stiinta o sa descopere pe Dumnezeu. Pai o sa rida de tine cei religiosi: ei l-au descoperit pe Dumnezeu de mult. Cu cit stim mai mult se pare ca ne dam seama cit de putin stim. Si pina ceea ce stim nu sintem prea siguri ca o stim bine. Cine poate sti unde o sa ajunga stiinta?

Daca exista Dumnezeu, numai el stie.
- relu
2 exemple - de mya la: 06/08/2004 16:41:05
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Exemplul nr. 1:
Tip la 30 de ani, inginer chimist, pleaca la Master in Germania cu bursa (pe bune!) si continua si doctoratul acolo. Termina cu brio desi era cam bata la inceput cu germana da' stia ceva engleza si a invatat de-a rupt limba noua pe parcurs. In tot timpul asta (vreo 6 ani cu totul) tipul revine mereu in tara lui (in vacante, concedii) ca sa-si caute ceva de lucru (nu are chef sa stea in Germania, se simte singur-dor de prieteni, parinti, caine...ma rog si altele). Trimite CV-uri in nestire in Romania da'...surpriza, nu-i raspunde nimeni. Domne' CHIAR NIMENI, zau asa...se intreaba el?!

Se intoarce in Germania si dupa primele trei CV-uri trimise il cheama la interviu o firma farmaceutica (tare de tot, cu actiuni la bursa americana), il plac, il iau si uite asa tipul nostru (romanul patriot) lucreaza deja de doi ani in Germania (leafa frumoasa...bani la ciorap).

Tipul vrea in Romania (in strafundul sufletului lui) da' Romania nu il vrea pe el. Ce sa faca, sa moara de foame in Romania sau sa ramana in Germania? A decis sa ramana, deocamdata...cel putin.

P.S. Doctoratul in chimie facut in Germania e considerat cel mai tare din lume (sau ma rog...printre cele mai tari). A fost greu...foarte greu. Acum tipul are 36 de ani.
.....................................................................
Exemplul nr. doi:
Tip la 22 de ani, biolog, destept foc (putin ciudat, genul bun in cercetare/ oarecum asocial), tocmai isi termina studiile (Bucuresti) cand vine un profesor american in vizita la facultate si da de el, il place si-l ia la bursa in State. Pustiul = tare, familie buna, are si doua certificate de traducator in franceza si engleza (studiate in "particoler". E tapan!

Pleaca la Master in Sua, continua cu doctoratul, il termina cu brio da' nu vrea in America. Nu-i place, e singur, nu se adapteaza nicicum. E genul mai cult, in tara se ducea la teatre, expozitii, muzee, etc. In Sua nu poate ca nu are bani destui si se duce mereu singur ... la pescuit, la un vecin in varsta, american...(vecin care e impresionat de cunostiintele pustiului) sau la un centru francofon unde se intretine in franceza, fara ihibitii.

Pustiul vrea in Romania - MUSAI DOMNE' CA NU-MI PLACE AICI! - Vine in tara in concedii/vacante (lucreaza ca asistent universitar in Sua ca sa mai scoata un ban) da' e din ce in ce mai dezamagit cand isi da seama ca nu si-ar gasi nimic de lucru in tara, nici macar ca asistent universitar...El vrea cercetare, nu vrea "bani, tigari valuta"...
Se intoarce in Sua si ramane acolo cu un contract de munca in facultate(termen limitat dar cu perspective). Ce sa faca? Vrea sa faca cercetare (visul lui)iar in Romania nu se poate. Ramane in Sua ca sa-si faca meseria (banii il lasa rece). E deja acolo de vreo 7 anisori (numarati de la inceputul plecarii).

P.S. Acum tipul are 29 de ani.

Concluzia? Va las pe voi sa o trageti!

Puterea exemplului - de mya la: 29/08/2004 12:37:17
(la: Da mai departe!)
Incercarea de a face lumea mai buna e sortita esecului fiindca omul tot asteapta ca cel de langa el sa devina mai bun. De-abia dupa ce vecinul devine mai bun - o sa devin si Eu mai bun...

Tot ce poate sa faca Omul pentru o lume mai buna este ca el insusi sa devina mai bun si sa imparta apoi in jur din bunatatea lui. Asta este puterea exemplului.

Daca ar face toti lucrul asta, lumea ar fi automat mai buna. E ridicol sa astepti ca omenirea sa devina mai buna printr-o inteventie divina, sau printr-un guvern mai bun, sau printr-o societate mai buna atat timp cat oamenii nu fac eforturi destule ca ei sa se schimbe in bine.

#20595 (raspuns la: #17603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Legal-Ilegal.... - de nasi la: 01/11/2004 03:32:07
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
obligativitatea predarii religiei in scoli este chiar asa o masura ilegala?

de ce sa punem problema in felul asta? pt simplul motiv ca este "ilegal" sa obligi pe cineva a invata ceva cu care nu este de acord sau catre care nu are inclinatie? how about sa ii obligi a invata ceva care nu le e de mare folos? cu ce este predarea religiei mai ilegala decit predarea matematicii - dincolo de tabla inmultirii? de exemplu de ce nu consideram o masura ILEGALA predarea matematicii in liceu la clasele cu profil uman (elevii au optat sa se pregateasca intr-un anume domeniu si totusi sunt in continuare bombardati de obligativitatea asimilarii de cunostinte din domenii opuse, cunostinte pe care foarte probabil nu le vor folosi niciodata). si vice-versa.

si in mod logic vine si urmatoarea intrebare: de cind este LEGAL sa obligi pe cineva sa invete orice? de ce ar fi legala obligativitatea de a frecventa o forma de invatamint? fiecare are DREPTUL la educatie dar, daca suntem asa de liberi, la fel de bine ar trebui sa aiba si dreptul de a ramine analfabet, daca asa ii tuna.

dar, dpdv LEGAL, dreptul la analfabetism nu este acordat in principiu in romania (legea spune ca invatamintul primar de stat este gratuit SI obligatoriu). in acest context, a ne lega de ilegalitatea predarii religiei in scoli, este acelasi lucru cu a ne vaita ca geamurile sunt murdare cind coshmelia se darima... este pur si simplu o exagerare.
DE CE? pt simplul motiv ca "libertatea unui individ se sfirseste acolo unde incepe libertatea altuia". si pt ca toti ne nastem diferiti dpdv genetic, dar identici dpdv intelectual - adica "tabula rasa", copii fiind nu stim nimic si trebuie sa ne invete cineva. parintii, societatea, scoala. sa ne invete sa vorbim (cu asta nu ne nastem, invatam abia dupa vr-un an de la nastere) sa citim, ce este bine si ce nu, ce este de valoare - indiferent de domeniu - si ce nu.

prin urmare, este obligativitatea predarii religiei in scoli "o violare a constiintei" si "o impunere fortata a unor idei care nu se potrivesc tuturora"? in nici un caz, nu mai mult decit (asa cum am dat exemplu) obligativitatea predarii matematicii la liceu in clasele cu profil uman - sau predarea filosofiei in clasele cu profil informatic-calculatoare.

"greseala legislativa care ar trebui corectata?" - nu. este pur si simplu o masura legislativa care in lipsa METODOLOGIEI de aplicare (sa nu ii obligi sa mearga la biserica daca nu vor, sau sunt atei; sa nu bagi spaima-n copii ca le sta un drac p-un umar si un inger pe celalalt; sa nu spui ca religia altora e proasta si falsa si numai a ta e buna si adevarata etc, etc, etc, etc, cum multi au dat exemple de acest gen)... deci cum spuneam: in lipsa METODOLOGIEI de aplicare, masura legislativa in cauza nu are efectul dorit de punere a accentului pe spiritualitate si valorile spirituale. atit.
SB one - de nasi la: 01/11/2004 04:09:09
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
mai unchiasule sebioanu', mare adevar grait-ai. cine are urechi de auzit s-auda, cine nu - treaba lui. marile religii monoteiste cam acelasi lucru spun. si daca stai sa citesti destul, vezi ca in functie de locatia geografica oamenii au numit deitatea ba dumnezeu - sau fiul isus - ba yahve, ba allah, ba buddha. iar perceptele ideologice nu difera chiar asa de mult. ba chiar....
in fine, o las balta. dar culmea e cu iudaismul si crestinismul - singura diferenta majora (nu ma refer la practicile religioase ci la percepte) este ca in iudaism noul testament nu exista - pe cind in crestinism (fie el catolic, ortodox sau de care-o mai fi) cam pe noul testament se pune accentul.

(si fac aici o paranteza care nu este sub nici o forma adresata patimashilor care abia asteapta gaz pe foc) :

nu cu mult timp in urma am vazut un documentar, si-am citit si citeva articole in sensul asta - desi nu multe - cum ca isus a fost un personaj real si nu un "figment of immagination" cum sustin unii. DAR acest personaj se pare ca intre virsta de x si y ani ( nu mai tin minte, parca in tre 13-30) n-a locuit in tara sfinta. o coincidenta ar fi ca pt aceasta perioada din viata sa nu exista nici o referire in biblie. mai mult s-au descoperit (cicatelea) documente si dovezi arheologice cum ca acest personaj, acelasi isus, a trait in - culmea! - TIBET! unde a fost scolit si educat in perceptele ideologiei budiste. apoi s-a intors in tara de sfinta bastina si-a inceput sa propovaduisca. si a propovaduit ceva destul de diferit fata de "vechiul testament".
atunci am luat si eu la puricat testamentele (diferentele le-am vazut si singura) unu zice ochi pt ochi, celalalt zice sa intorci si celalalt obraz - si exemple ar fi multe.
DAR: asemanarea dintre perceptele (sau conceptele ideologice) crestine din noul testament si buddhism sunt remarcabil de apropiate.

(aici inchid paranteza).

poate ca o miscare buna ar putea fi si obligativitatea predarii RELIGIILOR in scoli, nu doar a uneia singure. ar intimpina ceva rezistenta si poate ar stirni si ceva pasiuni, dar ar putea duce in cele din urma si la acceptare si toleranta religioasa.

Concluziile mele- raport de cercetare - de Hypatia la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia
inca o precizare - de jazz la: 18/11/2004 23:35:09
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
cat despre democratie...nu am nimic cu ea in mod special. ceea ce ma deranjeaza este faptul ca se pune mai mult accentul pe cantitate decat pe calitate. daca ar veni acum 1000 000 de oameni si ar zica ca 1+1=3, iar 100 de intelepti ar spune ca 1+1=2, cine crezi ca ar avea dreptate? cei un milion de oameni, sarindu-se peste partea ca 1+1 fac prin definitie 2. de asemenea, mai stiu ca nici o forma de guvernamant nu este perfecta dar nici una dintre ele nu este atat de apreciata ca democratia.
vb de tari civilizate...si aici ar veni eternele exemple: SUA, GB, Franta si mai stiu eu ce...ce intelegi tu prin civilizatie? crezi ca acest progres atat de dorit de toata lumea a avut numai efecte bune asupra oamenilor in general?
clericii oricum nu au voie sa se amestece in politica (a se vedea statul papal-exemplul de civilizatie si progres religios oferit de toata lumea), dar asta nu are nici o legatura cu nivelul de educatie moral-crestina(ca sa ma exprim pompos) al copiilor din Romania de azi...
#29187 (raspuns la: #28968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru toate lucrurile din lume exista explicatii si interese! - de Bufnitza la: 19/11/2004 17:41:01
(la: Fahrenheit 9/11 in Romania)
E greu doar sa le deslusesti!

Draga Domnisoara Mya,
va rog sa nu faceti afirmati pe care nu le puteti controla, si asta pentru simplul motiv ca si eu sunt evreica printre altele si asta nu inseamna ca cred ca evreii sunt perfecti. Asta ar fi pur si simplu cea mai mare prostie, si nu doar in cazul lor, ci in cazul tuturor popoarelor lumii, incepand cu cel roman. Au fost ei adeseori victime dar au facut si ei destul de multe victime de-a lungul istoriei (antice, medievale, moderne etc.) si daca sunteti cat de cat sincera (si bineinteles la curent cu istoria) cu Domnia Voastra ar trebui sa recunoasteti acest lucru. In primul rand sunt om care gandeste si abia apoi sunt romanca sau evreica sau mai stiu eu ce!!!
Cat priveste afirmatia ironica a Domniei Vostre despre faptul ca in lumea asta “curata si buna” a arabilor, au venit americanii sa dea cu ghioaga, as vrea sa va pun niste intrebari, si anume:
1.Ati citit “1984” de George Orwell si “A brave new world” de Aldous Hulxey, amandoi scriitori englezi, de limba engleza, deci cred eu, nici o problema de intelegere. Daca nu, ar fi bine sa da. Si asta pentru ca amandoua cartile ne arata ce inseamna si unde poate duce totalitarismul de orice fel, in primul caz facandu-se referire la totalitarismul de factura comunista, iar in cel de-al doilea, la cel capitalist.
2.Nu stiu unde scrie si ce fel de oameni suntem noi, cei care nu putem accepta faptul ca societatea europeana, de pilda, este cu totul altfel structurata decat cea asiatica, decat cea africana etc. si ca, pe langa diferentele de dezvoltare (care in Europa de la o tara la alta in cadrul UE te sperie, si asta, de exemplu, nu in cazul nou-venitelor, ci la o simpla analiza si comparatie a celei germane cu cea spaniola sau portugheza sau chiar cu cea olandeza, da, si nu ma contraziceti pentru ca am fost acolo si de ceva vreme studiez in Germania), mai exista cele de religie, care sunt si cele mai pregnante si care nu pot fi judecate, cu atat mai mult cu cat acestea dau unicitatea si varietatea.
3.Daca tarile musulmane sunt mai traditionaliste dacat cele crestine, asta nu inseamna neaparat ca sunt si mai inapoiate sau ca oamenii acolo sunt mai prosti (daca vreti sa stiti, primul virus de calculator din lume a fost inventat de doi pakistanezi care vroiau sa isi protejeze propriul computer de “curiozitatea” celorlalti ). Si oricum, nu inteleg care este dreptul nostru de a ne amesteca si de a incepe razboi cu ele, de a schimba societatea asa cum vrem noi.
4.Cat despre terorism si mafie, exista in lume si in alte locuri dar asta nu pare sa va deranjeze. Vezi numai exemplul Rusiei, al Ceceniei, al Georgiei, al curzilor care sunt impuscati si de turci si de irakeni si care saracii nu au tara lor si nimeni nu-i vrea, dar pentru asta nimeni nu se chinuie sa isi aduca aminte si sa ia masuri (singura e aceea ca Turcia nu va fi primita in UE pe motivul acesta, realitatea fiind insa aceea ca si faptul ca sunt musulmani atarna mult negativ pentru tarile europene, care vor o societate europeana crestina, preponderent catolico-protestanta de altfel.). Si exemple exista inca destule.
5.Cat destre inchisoarea Guantanamo din Cuba, toata lumea stie aici (adica Germania in special, UE in general) ce inseamna asta, si cred (mai bine zis sper) ca si Domnia Voastra a auzit, de acolo din vecinatate destre ea, poate ati dat si o tura…
6.Cat destre Saddam, eu cred ca americanii i-au facut deja tricouri pe cand erau ei buni prieteni, iar despre alte produse cum ar fi jocuri de genul “Impusca-l pe Saddam” sau mai stiu eu cum au aparut iarasi de mult in societatea tot americana, imi pare rau sa va aduc aminte!
7.Domnisoara Mya, imi pare bine sa aud ca sunteti informata de pe Google, de unde intrati apoi pe Harvard University and so on… dar o carte adevarata, o lucrare de istorie pe care sa o tineti in mana de cand nu ati mai citit. Si oare cei de la Harvard sau mai stiu eu care sunt 100% obiectivi, daca despre insusi Herodot, “parintele istoriei” se zice ca umfla adevarul si multi oameni de stiinta, istorici din zilele nostre nu stiu ce sa creada??? Oare nu stiti ca “istoria este facuta de cei puternici” si ca o tarisoara minuscula ca putere cum e Romania, trebbie sa se bucare ca inca mai exista? Si oare specialistii astia destre care povestiti , “renumiti din lume” nu au nici un fel de interese, ei spun intotdeauna adevarul iar cota de subiectivitate in cazul lor este sub 0, pentru ca ei nu mai sunt oameni, ci roboti???
Eu nu am acces la Harvard pe Internet, insa am acces la toate universitatile din Germania, unde gasesti chiar tot ce vrei, inclusiv in limba romana, multe lucrari de specialitate de care in Romania nu dai nicicum. Si nu am nevoie decat de o biblioteca pentru ca toate sunt puse la punct la fel de bine, si de gasit gasesti orice vrei si cauti tu, si de obicei si in original, nu doar tradus. De fapt, ce e in engleza gasesti cam tot... deci, no need for Harvard-library!!!
8.Si inca ceva, ati fost vreodata in Orientul, stiti ce se intampla exact acolo, sau ati vazut doar show-ul de bombardamente dat de televiziunile americane, caci poate onest ar fi ca, inainte sa incepem sa discutam despre o tara si destre niste oameni si sa ii bombardam, sa le distrugem cultura si spiritualitatea, sa mergem sa le facem o vizita scurta, ce ziceti. Si, by the way, pe dumneavoastra va preocupa spiritualitatea, nu-i asa? Pai atunci cum nu o puteti accepta pe cea a arabilor si dati vina pe terorism. Poate ca nu o intelegeti. Sau am inteles eu gresit? Si nu uitati si ca izvorul culturii occidentale moderne se afla acolo, caci acolo, in Orientul mijlociu s-a scris atat cea mai veche istorie din lume, cat si cele mai vechi si sacre scrieri din lume: Upanisadele.
9.Si nu in ultimul rand, nu uitati de acei romani, carora astazi le zicem moldoveni, si care au murit, au incasat batai sau au fost (si mai sunt inca, din pacate) terorizati pentru simplul motiv ca isi folosesc limba si ca vorbesc cu accent ruseste (si asta nu am vazut la televizor si nici nu am citit undeva, ci am aflat de la unii dintre ei, povesti adevarata si zguduitoare traite cam de toti cei care sunt romani si vorbesc romaneste in Republica Moldova!!!). Unde sunt drepturile omului si de ce nu face nimeni nimic si in astfel de cazuri, cand in 45 de ani rusii (foarte multi de origine evreiasca) incearca sa distruga spiritul national si limba in toate tarile anexate la URSS dupa al doilea razboi mondial???
Va multumesc!
#29250 (raspuns la: #29195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ah, tot jazzul asta... - de RSI la: 22/11/2004 18:09:51
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
"cat despre democratie...nu am nimic cu ea in mod special. ceea ce ma deranjeaza este faptul ca se pune mai mult accentul pe cantitate decat pe calitate. daca ar veni acum 1000 000 de oameni si ar zica ca 1+1=3, iar 100 de intelepti ar spune ca 1+1=2, cine crezi ca ar avea dreptate? cei un milion de oameni, sarindu-se peste partea ca 1+1 fac prin definitie"
  • Hmmm, aici incurci rau niste notiuni. Democratia se refera la conducerea treburilor politice, respectiv cine le conduce si pe baza carui drept. Nici o legatura cu cine are dreptate. Galileo avea dreptate dar era in minoritate. Dar nu candida la nici o functie publica.
    "de asemenea, mai stiu ca nici o forma de guvernamant nu este perfecta dar nici una dintre ele nu este atat de apreciata ca democratia."
  • Poate exista motive de-i asa de apreciata. Cred ca stii ce-a zis Churchill despre democratie...(-;

    "crezi ca acest progres atat de dorit de toata lumea a avut numai efecte bune asupra oamenilor in general?"
  • Nu, orice lucru e o lama cu doua taisuri dar in general efectele bune au fost preponderente. Gandeste-te ca eram acum in "Evul Mediu luminos" vorba lui Marin Sorescu, si nu avem nici net sa ne luam in clontz :-)). Nu mai vorbesc de medicina, igiena, literatura si arta-poate nu-ti plac pictorii Renasterii, sau impresionistii. etc. In schimb toti ar fi mers la biserica sa se roage in loc sa se ocupe de prostii.
    "clericii oricum nu au voie sa se amestece in politica (a se vedea statul papal-exemplul de civilizatie si progres religios oferit de toata lumea)"
  • Nu se amesteca pentru ca nu sunt lasati nu pentru ca nu vor. Iar statul papal este ultima ramasita istorica a amestecului clerului si in special al Papei in politica.
    De aceea e bine ca statul si religia sa fie separate. Pentru ca democratia nu inseamna numai votul majoritar ci si libertatile individuale pe care sistemele democratice le apara ceva mai bine decat celelalte sisteme politice (mai ales cele teocratice). Asa ca frica ta ca democratia favorizeaza cantitatea fata de calitate este exagerata.
    Adevarata democratie nu-i "dictatura majoritatii asupra minoritatii", aia se chema dictatura proletariatului si era o dogma comunista care evident nu avea nici o tangenta cu ceea ce intelegem azi prin democratie.
  • #29488 (raspuns la: #29187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Cred ca exemplul cel mai bun - de mya la: 14/12/2004 20:22:04
    (la: Altruism sau egoism?)
    Cred ca exemplul cel mai bun de iubire absolut pura este (cu scuzele de rigoare pentru cei cu alte credinte) dat de Isus. El spunea ca trebuie sa ne iubim dusmanii, si cand cineva iti da o palma sa intorci si obrazul celalalt. Acum acest principiu e considerat inaplicabil, si cei ce il invoca sunt crezuti ipocriti. Dar in cazul lui Isus chiar era adevarat, el ii iubea pe toti (fie ei chiar pacatosi, chiar pe calaii sai) indiferent de ceea ce facusera si ce gandeau. Ca sa ai o iubire atat de pura trebuie sa ai o inima foarte mare, si sa fii foarte generos. Si trebuie sa ierti din inima orice scapare si orice greseala - eroarea e omenenasca.

    Isus nu avea numai o inima mare, avea o perceptie fara de margini, a absolutului daca pot sa ma exprim asa. In sensul ca era atat de "in joy" - in contat direct/fericire deplina - cu Dumnezeu incat vedea in jur numai creatia lui Dumnezeu. Tot din jur, natura, pietre, stele, oameni, tot. D-aia a zis ca trebuie sa ne iubim dusmanii si sa intoarcem obrazul. In sensul asta. Adica sa ajungi sa vezi totul in jur prin prisma creatiei divine si sa fii tolerant cu toti (si sa-i iubesti in egala masura, chiar daca iti dau palme...in sensul figurat). E ca si cum Dumnezeu e tatal tau si al tuturor (al creatiei in fond). Ei bine, acest tata (sau mama sau "ceva-ul", cum il percepe fiecare) are aceeasi dragoste egala fata de toti ca doar el i-a creat pe toti. E precum un parinte care-si iubeste copiii in aceeasi masura, indiferent de faptele copiilor.

    Asta e dragostea fara conditii, iubirea pura, fara de limite. Restul sunt apa de ploaie (daca facem comparatia cu dragostea divina) sau ma rog...ceva de genul o steluta mica fata de o galaxie de sori. E ca si cum ai compara culorile celui mai frumos curcubeu care coboara peste o vale cu...culoarea mov, simpla, doar ea.

    Stiu ca nu are legatura cu subiectul initial comentariul meu dar mi-a venit sa scriu aici. Sper ca nu v-ati suparat.
    Cine a zis ca trebuie sa-ti i - de mya la: 15/12/2004 21:00:03
    (la: Romania, din nou fruntasa in Europa - la Loteria Vizelor)
    Cine a zis ca trebuie sa-ti iei informatiile despre o tara din sabloanele care apar in filme? Si eu zic ca e o tampenie asta. Stiu o gagica romanca care a emigrat in USA si care spera ca totul sa fie ca in Dallas (serialul ala renumit). Aiurea, a luat teapa. Da' vrea sa-si ia mereu haine, lenjerie, bijuterii...ii sticlesc ochii la tampenii da' nu are nimic in creier. Sta pe somaj si face spume la adresa tarii "de cacat". Ce vina are USA la faza asta? Ea e neadaptabila.

    Nu am laudat tara prosteste, am zis ca fiecare om decide singur cum sa-si faca viata. E la bunul simt. Asa e societatea americana, se pune accentul pe individ si nu pe stat, cum e cazul in Europa. Daca esti mai emotional sau pur si simplu nu poti sa faci eforturi mari, nu te adaptezi in noua lume, ca emigrant. Sunt destui americani oameni simpli (ca peste tot in lume, uite si in Romania, nu?) care nu pot mai mult, traiesc modest, platesc chirie si mor neproprietari. Si ce daca?

    Si in Germania, Elvetia, Suedia, etc...sunt scumpe casele si e greu sa-ti iei casa. Sunt mai multi proprietari decat in USA, asa este. Insa sunt alte chestii aiurea, de exemplu somajul mare. Sau faptul ca statul e prea inchistat in legi si regulamente. Ex: sa zicem ca am lucrat 10 ani ca magazioner in Bremen, am facut scoala de magazioneri (3 ani de scoala!) si dupa astia 10 ani de munca asidua, m-au dat afara ca s-a restrans firma. Si mi-am luat si casa intre timp. Bun. Acuma...eu nu pot sa ma angajez decat magazioner in toata existenta mea de acum si pana la moarte. Nu pot sa-mi caut alta slujba, de cosar de exemplu....fiindca ca sa lucrezi ca cosar tre' sa ai scoala de cosari (se studiaza 3 ani pentru asta!). E o imbecilitate fara de margini, o sa ziceti. Este, da! Da' daca asa zice legea germana...ce putem sa facem? Nu ai voie sa lucrezi decat in meseria ta, nici mai jos, nici mai sus. Se lucreaza intens acum ca sa se schimbe legea, da' poate sa le ia si 20 de ani, precum le-a luat ca sa schimbe programul magazinelor (sa fie deschise si sambata mai multe ore!). Asta ca vorbim de societati vibrante sau nu.

    Asa...sta magazionerul acasa frumusel si primeste bani de somaj. Statul si-a rezolvat problema si cetatenii patriei platesc impozite din ce in ce mai mari pentru magazionerul somer. Da' are casa, e proprietar la el in Bremen acolo (si nici prin cap nu-i trece sa se mute in alt land si sa-si caute de lucru ca magazioner, ce...e prost la icre?!). Ati inteles ceva? Sigur ca daca compari cu Romania...o sa ziceti ca e mai misto sa stai in Germania pe somaj decat in Romania pe "zor de zeama".

    Nu a zis nimeni ca in USA e totul de vis. Sunt si bune si rele peste tot. Eu am zis ca in USA poti sa decizi tu, pentru tine. Daca vreau sa lucrez ca fotomodel ca arat eu bine ...uite asa, ma duc si ma fac fotomodel. Nu tre' sa am scoala de fotomodele. Sau daca stiu sa fac garduri de lemn, ma duc si ma angajez ca muncitor de garduri, nu-mi cere nimeni diploma. Sau daca vreau sa lucrez ca gunoier, ma duc si lucrez unde vreau, nu ma intreaba nimeni de diploma de gunoier (in Germania se fac 2 ani de scoala, ca sa te faci gunoier!...jur!).

    USA e o societate mai dinamica, in miscare, lumea e mai optimista. Daca ramane unul somer, isi schimba meseria (si de 15 ori in viata!), se muta in alt stat, se cara...unde e nevoie de el. Nu sta nimeni sa-si planga de mila la nesfarsit si sa zica ca e nasol. Mori de foame...daca stai pe ganduri, tre' sa te misti rapid de tot, nu-ti da mana sa faci fitze.

    Sigur ca sunt si acolo oameni care traiesc mai prost ca in Romania, sunt peste tot d-astia, sunt si in Paris sau Londra! Nu-mi vine sa cred cand citesc pe forumuri cum sunt romanii socati de chestiile negative din SUA (sau alte tari unde se duc)...Cine zice frati romani ca in tarile respective totul e de vis, fara imperfectiuni, fara greseala? Va faceti iluzii desarte daca vreti mereu ca totul sa fie perfect, sa nu fie cozi nicaieri, sa fie toti politicosi, sa fie ratele mici, sa fie rosiile dulci si gagicile slabe toate, etc. Fiti realisti!

    USA, sau alte tari iti ofera SANSA sa-ti faci o viata mai buna acolo, la ei. Nu-ti da nimeni nimic cu de-a gata, mura in gura. Iti ofera SANSA si ce faci tu cu ea...te priveste. Poti sa-ti faci 5 case daca ai chef si te tine spinarea, creierul sau altceva...sau poti sa mori in mizerie. Te priveste! Daca nu te potrivesti cu stilul american si realizezi asta din prima, poti sa o tai in Romania inapoi sau sa te cari in Europa si vezi ce faci, mai prinzi un somaj ceva, te descurci. Da' sa nu vii pe urma si sa zici ca e nasol in USA, si sa insiri doar exemple nenorocite. Mai bine zii ca nu te-ai adaptat si ca nu te-ai potrivit la stilul american. E mai sincer, nu? (Nu m-am luat de omul cu mesajul de mai jos...am zis asa in neant).

    Acum ca am terminat cu "sfaturile de viata" (de care sunteti satui, stiu!)...poate e mai clar ce am vrut sa zic cand am zis ca "individul decide pentru viata lui".


    #31732 (raspuns la: #31405) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Există o scoală de jurnalism? - de stancosty la: 24/12/2004 12:54:47
    (la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
    Domnule Herjeu,
    as dori să aveti amabilitatea de a răspunde si a comenta acest răspuns la întrebarea: "Există o scoală românească de jurnalistică adevărată?".
    Mi-am pus această întrebare si, cu regret, pot să spun că răspunsul a fost pentru mine mai mult negativ.
    Si asta nu în primul rând pentru că foarte multi jurnalisti (ajunsi în această postură peste noapte) ne sufocă cu tot felul de exprimări din cele mai bizare (folosirea expresiei "ca si" pentru evitarea cacofoniei, "troită" pronuntat cu "oi" în diftong, ca în "troică", "scrutin" cu accent pe prima silabă şi nu pe a doua sunt doar câteva exemple, pe care le-am găsit în grabă). Asta este explicabil pentru că fată de numărul mare de publicatii, radiouri, televiziuni, apărute după 1989, nevoia de angajati (nu-i pot numi jurnalisti) a fost foarte mare, astfel că selectia în privinta pregătirii a lăsat de dorit.
    Spun că răspunsul meu a fost negativ, pentru că o bună parte dintre ziaristii consacrati si care au devenit cu adevărat profesionisti au la bază altă pregătire, decât cea de jurnalist. Este cazul lui C.T. Popescu, dar, din câte stiu, chiar dv. vă aflati în această situatie (sper să nu gresesc).
    Multumesc!



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...