comentarii

acel o nu l-am intâlnit mam


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Desertul tãtarilor - de (anonim) la: 26/10/2003 16:55:56
(la: "Calauza" de Andrei Tarkovsky)
Salut.
Mie filmul mi s-a parut cu mult mai slab decât cartea. In general, dupa parerea mea, un film nu poate fi mai bun decât cartea, din cauza faptului ca mesajul e denautart de fiecare interpretare: a regizorului, a actorilor, a luminii, decorului, etc. Dar poate ca existã si exceptii, eu unul nu le-am intâlnit.
#2191 (raspuns la: #2022) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre strigoi - de desdemona la: 22/07/2004 13:37:41
(la: Intre mitul credintei si realitate)
Ce spui tu e interesant, nu mi s-a intâmplat niciodata dar am vazut la tv show-uri in care diferiti oameni incercau sa inregistreze manifestari ale 'lumii de dincolo' in case bântuite. Si in general cred in existenta spiritelor unor decedati care n-au plecat inca in locul ce le e destinat (fiindca au inca o misiune de indeplinit).
Dealtfel am auzit in mai multe locuri ca Pisicutzele sunt capabile sa simta aceste prezente !
Desi aceste lucruri exista ele sunt periculoase pentru cei ce se implica in ele. Contactul cu lumea spiritelor presupune crearea unui dezechilibru fata de normalitate. Si 'fortele' intâlnite in acest câmp pot fi mai mari decat esti pregatit sa înfrunti.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
#18217 (raspuns la: #18141) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hirotonirea unui episcop - de pr Iulian Nistea la: 03/01/2005 14:44:06
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Cu privire la episcopii români ai stilistilor, as vrea sa spun câteva cuvinte legate de hirotonirea unui episcop in viziunea ortodoxa.

Atât practica ortodoxa, cât si practica abuziva a hirotonirii episcopilor se sprijina pe Canonul 1 Apostolic care spune ca un episcop sa fie hirotonit de 2 sau 3 episcopi - http://www.ocf.org/OrthodoxPage/reading/St.Pachomius/aposcanon.html (in engleza pâna la aparitia lor in româna). Pornind de la acest canon multe schisme, atat in Biserica Ortodoxa cât si în cea catolica s-au propagat. Fiecare grupuscul schismatic a facut eforturi sa scoata din pamânt 2 sau 3 episcopi ne-caterisiti care sa le hirotoneasca un altul si astfel sa obtina "continuitatea apostolica"... O logica omeneasca si de cele mai multe ori perversa.

In fapt, practica ortodoxa de aproape 2000 de ani cu privire la hirotonirea unui nou episcop este aceasta: Un episcop este hirotonit de 2 sau 3 din episcopii riverani (episcopii vecini scaunului pe care-l va ocupa), care sunt de fapt delegati ai Sinodului mitropolitan (al regiunii, care are in frunte un mitropolit sau un primat). Deci cei 2 sau 3 episcopi nu sunt de capul lor acolo, ci reprezinta: 1. semnul ca acea hirotonie este cu binecuvântarea Sinodului in care episcopul urmeaza sa se integreze (caci nu exista biserica si preot si episcop si parohie ortodoxa daca ea/el nu este intagrat/a unui Sinod ortodox); si 2. episcopii vecini erau de multe ori "locum tenens" (inlocuitor al scaunului episcopal vecin vacant) si cunosc situatia locului si adeseori erau implicati direct in alegerea noului episcop, deci ei sunt trimisi si pentru aceste motive (+motive de buna-vecinatate intre episcopi, atat de importante pentru armonia lucrarii ortodoxe).

Tocmai in virtutea acestei intelegeri ortodoxe a lucrurilor, canonul 1 apostolic nu a dat o cifra exacta pentru nr de episcopi necesari hirotonirii, ci a spus "doi sau trei" pentru ca nu e in primul rând o chestiune de numar, ci una de implinire a lucrului in rânduiala ortodoxa a traditiei Parintilor.

Acum puteti intelege de ce practici de genul celor pe care la vedem la toate gruparile si grupusculele schismatice sunt de fapt lovite de nulitate canonica. Un act bisericesc trebuie sa fie facut cu binecuvântarea Bisericii lui Hristos (episcopul se refera la sinodul lui, preotul la episcopul lui, credinciosul la preotul si la duhovnicul lui), altminteri nu e decât un soi de "magie alba ortodoxa" = apas pe butonul "canon x" si se intampla "lucrul y" -- ceea ce este o aberatie adesea intâlnita in ziua de azi in lumea crestina.

Domnul sa ne lumineze ca sa intelegem mai bine invatatura Sa si a Bisericii Sale.

An Nou Fericit tuturor.
Doamne ajuta.
pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.calendar-ortodox.ro/ (calendar crestin-ortodox pe anul 2005)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#32616 (raspuns la: #32312) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sunt numai curioasa - de anisia la: 06/03/2005 13:48:00
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
v-ati intâlnit pâna la urma?
*** - de apol la: 16/01/2008 16:47:49
(la: Câini, căţei si căţeluşi )
Am doi amici,Costel şi Nae.In adolescenţa Costel a avut un accident,despre care nu-i place sa povesteasca prea mult,in urma caruia a ramas lipsa din nara dreapta cu o bucaţica de marimea unei boabe de piper.Daca-l privesti de aproape, observi uşor
defectul.Costel ocoleste subiectul iritandu-se repede la cea mai mica aluzie.Nae,un tip
plin de sine,nu scapa niciodata prilejul de a tachina pe oricine cand este intr-o situatie
defavorabilă.Costel are un pechinez teribil de prietenos care iţi permite sa-l iei in braţe dar trebuie sa-ţi feresti faţa ca incepe sa te lingă.Eu am păţit-o de vreo trei ori.
Luna trecută stăteam la o bere cu Nae si apare Costel cu pechinezul.Se aşaza la masă
cu noi, iar Grăurel incepe să ne faca temenelele de rigoare.Purtam o discutie pe teme
de serviciu,avand profesii inrudite,iar Nae cu obisnuitul lui tact trecu la alt subiect,după
ce privise mai lung spre Costel.Incepu să declame :-Toată lumea are nare, numai popa
n-are nare !Ca niciodată Costel rămase calm si nu-l băgă in seamă pe Nae.Ca să evit
discutia pe marginea acestui subiect l-am plasat pe Grăurel , care se culcuşise in braţele
mele, in braţele lui Nae.Lingăul si prietenosul cateluş s-apropie frumos de faţa lui Nae
şi hap !o incizie exact cât o boabă de piper se ivi pe nasul lui.Cu batista pe nas acesta o
zbughi spre Spitalul de Urgenţă.M-am intâlnit cu Nae săptămâna trecută.Incă se mai
observa pe nara dreaptă urma amiciţiei lui Grăurel.
M-am ales cu o întrebare :-oare cainii inteleg ce discuta stăpânii?

adică cum? - de barclay la: 29/03/2010 15:42:55
(la: a doua cruce)
.....adică greu :)....
uneori simbolul este mai puternic decât orice alt argument raţional(chiar şi pentru un imaginar cultivat,dar nu despre el vorbesc)....în timp, dar nu el, deformează sau îmbogăţeşte prin „adaugare” imaginea simbolului în mentalitatea colectivă.....banalul sărutat al mâinii tot mai rar intâlnit , refugiat azi în intimitatea cuplului.....opt,nouă secole în urmă era un puternic gest simbolic al oblaţiunii – o pecete a fidelităţii – presupunea un întreg ritual desfăşurat într-un ceremonial riguros – intrarea în vasalitate – îngenunchiat îţi aşezai mâinile împreunate între cele ale seniorului....(al naibii de frumos, nu_?) că a fost resimţit şi imaginat diferit în spaţiul european mesajul creştinismului, că religia prescrisă s-a” amestecat” cu superstiţii şi elemente moştenie din păgânism, că uneori cauţi urme în trecut nu din curiozitate ci în încercarea de a descoperi cum şi de ce..ştii tu....”adevaratele temeiuri”,că a existat un timp în care în mentalitatea colectivă(populară) n-a existat un diavol ci mai mulţi,o armată de dracuşori puşi pe glume şi şotii, că a urmat apoi un alt timp în care din cei mulţi au făcut unul singur, i-au pus copite,coarne, i-au dat un nume şi un imperiu atât de înspăimântător şi hidos descris încât ca şansă de reabilitare a păcătoşilor s-a trebuit inventat Purgatoriul....vorbesc de Evul Mediu timpuriu când spiritele încă nu erau fascinate de raţiune,când domeniul frigului şi al obscurităţii – dezolant ,rece – domina,modela o conştiinţă colectivă măcinând-o în fobii şi isterii
am marcat o societate medievală - un timp – (sau asta aş fi vrut)..

#533332 (raspuns la: #533212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mama moarta - de (anonim) la: 02/09/2003 17:46:51
(la: "Mama e moarta, hai in vacanta")
Ce rusine cind nu ai nimic in inima de gheata pentru cea care ti-a dat viata.....referitor la frantuzoiaca care si-a lasat mama moarta in apartament si a plecat in vacanta.
Francezii nu ma mai uimesc .
Reci si nemernici desi poate ca nu toti cu toata cultura lor, vad ca si-au dat arama pe fata recent in comentariile viitorului ambasador
francez in Israel,Dl-ul Araud, cind acesta la facut "lichea" pe Ariel Sharon.




Mama - de (anonim) la: 17/09/2003 11:57:52
(la: "Ce sa fac, mama?")
Stiau mamele noastre ce stiau cu o singura exceptie; nu s-au dus pe apa Simbetei asa cum trebuiau sa se duca atunci ,in anul 1989, dar se pare ca timpul ii va trece in rindul criminalilor rosii alaturi de Lenin si Stalin ...dar va mai dura.
Au inceput sa faca gura mare deja, de frica se pare a alegerilor viitoare din 2004...
Mama a avut dreptate desi nu a apucat cea ce a visat timp de 50 de ani de iad comunist.
Copilul crescut doar de mama - de (anonim) la: 30/10/2003 02:06:46
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Un copil crescut doar de mama nu cred ca este un handicap pentru copil. Mai mare este handicapul daca copilul creste de ambi parinti intr-un mediu cu certuri, batai si atmosfera incarcata.
Eu imi cresc sigura copilul de la varsta de 6 luni. Acum are 11 ani, este un copil educat cum ar fi face sport, picura mergem impreuna la teatre , concerte si la noi in casa este numai veselie si o atmosfera foarte placuta. Copilul meu este constient ca trebuie sa lupte in viata, sa invete sa demonstreze ca poate si singura. L a scoala la fetita, in casa sunt cam 8 copii din 20 care traiscu numai cu mama, ei discuta foarte mult pe aceasta teme, intre ei prieteniile sunt mai puternice si chiar ii compatimesc pe copii la care tatal lor este un betiv sau un puturos care nu munceste.
#2643 (raspuns la: #2530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zici: "Multe tinere mame pref - de Daniel Racovitan la: 31/10/2003 05:48:38
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Zici: "Multe tinere mame prefera sa-si creasca copilul singure"

Asta nu cred ca e prea valabila in Romania, ci mai degraba in Occident, unde standardul de viata permite femeii sa isi creasca singura copilul.
mama - de Catalina Bader la: 22/11/2003 03:10:31
(la: Cele mai frumoase poezii)
e ziua ta, mamico
in dar ti-am adus inima
dar nu intelegi mamico?
ca un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut sa-ti culeg din stele
sa-ti fac un modest colier
dar cine nu stie, oare
ca-n zori stelutele pier...

Am vrut sa-ti culeg din Soare
o raza sa-ti prind in par
dar tu straluceai mai tare
de dragoste si dor...

E ziua ta, momico
in dar ti-am adus inima
si crede-ma, mamico
un dar mai frumos nu se putea...

de la un copil pt MAMA (toate din lumea asta)
#4903 (raspuns la: #4871) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mama - de mama la: 24/11/2003 13:49:36
(la: Cele mai frumoase poezii)
A venit aseara mama,
din satucu-i de departe,
ca sa-l vada pe feciorul,
astazi om cu multa carte.

A batut usor la usa,
tainic(?) s-a oprit in prag
i s-a limpezit privirea
de iubire si de drag...
A VENIT ASEARA MAMA - de Ingrid la: 24/11/2003 23:04:35
(la: Cele mai frumoase poezii)
versuri Vasile Militaru

A venit aseara mama
Din satucu-i de departe
Ca sa-si vada pe feciorul
Astazi om cu multa carte.
A batut sfios la usa,
Grabnic i-am iesit în prag,
Mi s-a umezit privirea
De iubire si de drag.

Sarutandu-i mana dreapta,
Ea m-a strans la piept duioasa,
Si-ntreband-o cate toate,
A intrat apoi in casa.
In launtrul casei mele,
Cata bruma-am adunat
Da prilej ca biata mama
Sa se creada-ntr-un palat.

Si de-abia o fac sa sada
Pe-un divan cu scoarta noua:
"Mi-era dor de tine, maica,
Ti-am adus vreo zece oua,
Nitel unt, ia, colea-n traista
Niste nuci, vreo doua sute ..."
Si cu ochii plini de lacrimi
Prinse iar sa ma sarute.

"Poate mor, ca sunt batrana ...
S-a prins dorul sa ma-ndrume
Sa mai vad o data, maica,
Ce mi-e azi mai drag pe lume ..."


#5121 (raspuns la: #5110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca nu as avea mama si frati - de (anonim) la: 06/01/2004 08:24:49
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Daca nu as avea mama si fratii in Ro nici nu m-as mai gindi la tara.Pentru ca nu are nimic frumos in ea.Ce e mai rau ca romanii din Ro au luat tot ce e mai rau de la straini.Nu imi place deloc sa merg in Ro.MAi bine le trimit bani,dar eu stau aici ca sint bine.Ii vizitez o data la 4-5 ani.E suficient.Oricum voi nu intelegeti diferenta.
Nici mamele nu sunt mai prejos - de Daniel Racovitan la: 15/01/2004 07:04:55
(la: Socant: bebelusi nou-nascuti tratati ca pe niste gunoaie)
Si mai incredibil si strigator la cer este faptul ca mamele nu au cerut trupul copilului lor, asa-zis "mort la nastere", pentru a-l ingropa cum trebuie. Astfel si-ar fi dat seama imediat. Cat de denaturata trebuie sa fie o astfel de mama?

Cum ziceam: dispretul pentru om si demnitatea lui.


_____________________________________________
"Aceste cuvinte ne doare."
#8079 (raspuns la: #8077) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Cum sunt crescuti copiii de mamele romance" - de pepper la: 18/02/2004 08:36:07
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
tot despre mamele romance si cum inteleg ele sa ajute copiii:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=21413&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=21474&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=17488&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=20236&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16878&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16895&whichpage=1

Cateva exemple din ultimele saptamini despre cum mamele romance isi cresc, educa si ajuta copiii. Ai lor si ai altora.
Marturisesc ca citesc de ceva vreme acest forum unde am descoperit prieteni vechi, le-am citit blogurile si eram tentata sa ma inscriu fie doar si pentru a le trage o pupátura virtuala zgomotoasa. Marturisesc d-le Racovitan ca de citeva ori v-am luat apararea,pe alte forumuri, in fata celor pe care i-ati zburatacit de pe "cafeneaua" dvs. fara sa va cunosc. Acum mi-ati dat posibilitatea sa ma indoiesc de bunele dumneavoastra intentii :-(
Aveti copii? Pentru ca ma tot chinui de ceva vreme sa inteleg ce v-a facut sa va inchinati?! Poate sunteti un bun crestin practicant... Altfel, ironia e nelalocul ei!

Pacat.

stima,
p.
Sunt mamica de 18 luni-o mami - de (anonim) la: 20/02/2004 11:25:40
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
Sunt mamica de 18 luni-o mamica fericita.Fiica mea merge pe olita de la 7-8 luni,am incercat,si ia facut placere si spune singura"mama caca";chiar daca face in scutec nu ii nici o problema intotdeauna este cineva linga ea sa o inschimbe.Mihaela-Germania
#10160 (raspuns la: #10016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stefan,a fost la TVR Int ( - de SB_one la: 21/02/2004 14:46:07
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Stefan,
a fost la TVR Int ( pina acum vreo sapt)un serial: Adio, Europa ; reprezenta teroarea comunista dinaintea lui Ceausescu si la inceputurile lui. Rupt din viatza.
Urmarindu-l, m-a apucat groaza; am realizat prin ce am trecut(noi totzi)... sau de ce am scapat!

L-ai vazut? Si daca da, ce parere ti-a facut ?


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10231 (raspuns la: #10227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A fost la TVR Int - de Stefan Niculescu-Maier la: 21/02/2004 16:47:20
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Nu am vazut acest serial. Vina imi apartine, pentru ca nu urmaresc TVR Int. Dar si lor le apartine un pic, pentru ca in trecut au reusit sa ma convinga ca nu merita sa-mi pierd timpul. Ar trebui poate sa-mi reconsider optiunea de acum cativa ani...

Din pacate titlul "Adio Europa" e de maxima actualitate...

Poate ar merita, pentru altii care sunt in situatia mea, sa spui cateva cuvinte despre ce ai vazut!
#10246 (raspuns la: #10231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...