acelasi inteles pentru cuvantul bucata

in opinia mea cred ca se creaza o confuzie pt. faptul ca se pleaca dintr-un punct gresit. mi se pare f. important sa intelegem mai intai ce inseamna traditie, obicei, si ce presupune aceasta/acesta. pt. mine un obicei poate sa insemne spalarea pe dinti in fiecare zi, la fel de bine cum poate sa insemne cununarea la biserica. unele sunt automatisme capatate in decursul vietii, altele sunt experiente traite de milioane de oameni inaintea noastra! n-as vrea sa dau definitii aici dar cateva caracteristici as putea enunta pt. traditiile care tin de evenimentele mai importante ale vietii.
as incepe prin a spune ca exista traditii si traditii, unele mai noi, altele mai vechi; apoi exista oameni si oameni, unii mai cuminti, altii mai...altfel. mai este desigur si problema locurilor de referinta- interesant ar fi de facut aici o paralela intre diferite locuri din tara. dar sa le luam pe rand.
o traditie corecta, care (inca) pastreaza caracterul ei sacru si non-formalist, este aceea care se adreseaza obiectiv sufletului/spiritului uman si mai putin logicii si apoi lumii in general. de fapt chestiunea e destul de complexa fiindca, concret, rareori deslusim sau reusim sa facem diferenta intre o traditie laica si una bisericeasca. stiu ce spun si de ce o spun! cei mai multi sunt tentati sa le amestece. si nu e bine fiindca una e sa mergi imbracat national la biserica si alta e sa urmezi traditia dreapta a bisericii. vreau sa spun aici ca un mare "merit" pt. neintelegerea lucrurilor il au cei care cunosc cate ceva despre traditiile adevarate dar nu explica nimanui ce e cu ele. sa revin. in cazul cununiilor, ca si al nuntilor(am sa ma explic dupa aceea de ce fac distinctie si intre ele, chiar daca nunta se mai numeste in ritul ortodox si cununie), s-au amestecat in decursul timpului nenumarate prostii scornite de persoane care s-au vrut in centrul atentiei sau care, din nestiinta, au inventat ceva pt. ca li s-a parut a tine de mistic. in realitate insa s-a cazut in misticism si intr-un anume fel in profanare a vechilor si realelor obiceiuri. de aceea unora li se pare ca traditiile noastre ortodoxe sunt bune...de aruncat. insa tineti cont ca in nici o biserica ortodoxa, din toate timpurile, nu s-a predicat de la amvon vreodata ceva despre alte traditii decat cele bisericesti!!! dar cine sa le asculte cand noi toti ne astupam urechile sufletului nostru ca sa auzim doar ce mai e nou si dealtfel perisabil?! asadar o traditie adevarata mi se pare ca ar trebui sa aiba pecetea unei oarecari vechimi, in primul rand, apoi girul celor care sunt in cunostinta de cauza si pot sa explice CE ANUME REPREZINTA ELE, CARE ESTE SEMNIFICATIA LOR. sigur ca pusul cununiilor pe capul mirilor are o semnificatie aparte pt. mine, la fel cum inconjuratul mesei de trei ori are o alta semnificatie- si sunt atat de multe... dar ce importanta poate avea ruptul colacului deasupra capului mirilor la inceputul nuntii? sau faptul ca miresele nu trebuie sa se vada intre ele... ori ca n-au voie sa se uite inapoi pana nu ies din biserica(asa ca le intepeneste gatul si spatele pana la sfarsitul slujbei)... dar de aruncatul la tinta cu bomboane atunci cand se inconjoara masa, de se face un taraboi general si un ras de te intrebi ce cauti acolo...? intrebati pe cineva odata de ce face acel lucru si-o sa vedeti ca habar nu are. nu-i intelege rostul, insa asa a vazut la altii ca au facut inainte. intrebarea mea este: aceia au stiut ce fac??? dar cei dinaintea lor??? insa cred ca aici mai e o problema majora: anii de comunism ateu si mai nou de libertinaj ateu! anacronismul dintre cele doua nu se vede si in ceea ce priveste optiunea religioasa si, odata cu aceasta, in mistificarea realelor valori. adica si intr-un curent si in celalalt gasim prea mult ateism care face inaccesibila calea spre cunoastere a traditiilor perene.
nu sunt sigur daca fac tocmai bine despartind cununia de nuta dar cred ca in constiinta majoritatii cam asa e de facto. cununia e slujba religioasa la care cei doi miri participa in calitate de viitori soti legitimi in fata lui Dumnezeu- si nu prea stiu ei de ce!; nunta e acea, indraznesc sa spun, masturbare a simturilor. sa nu fiu inteles gresit, nu sunt impotriva nuntii traditionale cu tot ce implica ea, chiar daca asta nu le place altora. sunt insa impotriva celor care, asa cum s-a mai spus, se dezlaneaza si se dezmata ca niste pagani- o fi aici influenta romana ramasa de la Traian?! asta nu putem sti sigur dar ce stim sigur e ca dacii, conform spuselor istoricilor de atunci, "aveau obiceiul de a bea pana la deplina imbatare"! concluziile le puteti trage singuri. si pt. ca tot mi-a venit in minte zicala "cearta fara bataie e ca nunta fara lautari" ma intreb ce fel de nunta poate fi aceea la care sa nu te bucuri si sa dansezi de fericire??? ce poate fi mai frumos decat sa marchezi acest unic(ASA AR TREBUI SA FIE!!!) eveniment din viata alaturi de cei dragi, apropiati sau nu? ce conteaza ca vom fi istoviti dupa nunta, ca avem batai de cap, ca nu mai stim pe unde sa scoatem camasa fiindca am fost scurti la minte si nu ne-am gandit serios la ce e de facut ca sa mearga bine?... important e ca vom fi fericiti alaturi de celalalt. iubirea conteaza cel mai mult. insa nu trebuie contestat faptul ca aceasta mai trece si prin burta, inclusiv (sau mai ales de aceea) intr-o societate flamanda ca a noastra. asadar scopul poate scuza mijloacele. in plus va mai puteti gandi si la aspectul pozitiv al reunirii si al comuniunii cu cei dragi- daca asta ii implica si pe cei cu bani n-am nimic impotriva!
iar acum sa ma refer la oameni. tendinta aceasta de contrafacere sau de impropriere de la altii, specifica in prea mare masura noua(uneori), exista de cand existam ca neam. nu prea avem ce face, defilam cu ce avem. insa nimerit mi se pare a fi un lucru si anume ca fiecare roman(cu cat mai tanar cu atat mai bine) trebuie sa inceapa sa-si inteleaga mai intai istoria si apoi implicit traditiile. fac o precizare: aici, in Melbourne, exista festivitati speciale dedicate anumitor zile sau sarbatori traditionale la asiatici, spre ex., insa nu si pt. romani- si credeti-ma ca cei de aici daca ar vedea asa ceva ar ramane inmarmuriti. (am intrat deja la capitolul traditii laice) vreau sa spun ca noi ajungem sa ne uitam datinile(pe care poate nici macar nu le-am stiut sau le-am inteles vreodata) daca ne dezradacinam de glie. si asta e un punct mai mult decat negativ pt. noi. insa de capacitatea de intelegere si de ACCEPTARE a obiceiurilor populare care, repet, de multe ori s-au intersectat cu cele religioase- poate si pt. faptul ca la inceput biserica a condus inclusiv viata laica, sociala- deci de aceasta capacitate este direct responsabila pregatirea noastra anterioara. asa ca cine se crede curat dar de fapt nu intelege ce-i cu unele obiceiuri sa stie ca se face direct vinovat si ca are o malformatie congenitala: la suflet! insa asta se poate indrepta printr-o experienta nu tocmai traumatizanta a unui transplant din niste carti de referinta.
in ce priveste locurile de referinta, adica a originii anumitor datini, stiti f. bine ca difera la fel de mult cum difera limbajul romanesc: Ardeal, Moldova, zona Oltului, Dobrogea, capitala samd. interesant e ca majoritatea acestor obiceiuri tin intr-o oarecare masura de slujbele religioase. nu pt. ca sunt indicate de slujitorii bisericii, ci pt. ca acestia nu mai pot face nimic ca sa le schimbe. in primele veacuri ale erei crestine biserica a preluat unele obiceiuri si le-a increstinat, asta deoarece s-a vazut ca unele nu pot fi scoase cu totul din constiinta vechilor pagani. li s-a dat o alta forma si un cu totul alt inteles, de aceasta data izvorator de speranta reala, datator de viata in cel mai sublim inteles al cuvantului. la fel s-a intamplat si in cazul nostru. sa spunem aici ca Apostolul Andrei, cand a ajuns in partile Dobrogei de azi, n-a mai considerat necesar sa inainteze in noul teritoriu cucerit de romani fiindca a constatat cu surprindere probabil ca locuitorii de aici, dacii, erau inclinati spre o credinta unica, intr-un singur Dumnezeu, in nemurirea sufletului si viata de dupa moarte. ceea ce e extrem de important fiindca vedem astfel care e contextul in care au luat fiinta noile(pe atunci) datini si putem intelege complexitatea fenomenului si amploarea lui.
dar sa incerc sa scurtez. in general traditiile tin de oameni, locuri, timpuri si factori inerenti(diferite imprejurari). ce e in afara bisericii se numeste traditie laica si de cele mai multe ori nu are un suport teologic-dogmatic; ce e inauntrul ei sta scris in cartile de aur ale istoriei bisericesti care, sa fim realisti, le intrec pe cele laice; in cea de a treia categorie, cea mai detestata si mai tapetata, categoria "cu fundul in doua luntrii", sta 'ghiveciul' inventat de unii si absorbit de altii, un ghiveci fara gust sau forma, fara savoare si fara miros de tamaie. e un ghiveci pe care il poti pune intr-un ghiveci pt. flori ca sa dai cu el in capul celor care habar n-au cum sa se fereasca de el!!!
s-am incalecat pe-o sa / si v-am spus-o chiar asa.
just me

Draga mya,

constat ca din pacate reply-urile tale au o calitate din ce in ce mai proasta si ca practic acum ele consta doar in atacuri gratuite la persoana.
Atributele pe care ti le-am acordat, de orgolioasa, inflexibila si copilaroasa, ti le-am dat fara nici o placere dar se pare ca am avut dreptate.
Am sa-ti mai explic inca o data de ce cred ca esti asa:

1. Orgolioasa - desi in mod clar ai facut anumite greseli, de ex relativ la viata lui Ramakrishna, nu ai avut niciodata umilinta sa recunosti aceasta. Chiar mai mult, atunci cand nu puteai raspunde la un argument care era foarte bine argumentat, pur si simplu sareai peste el si nu-l mai aminteai de loc...fiindca ar fi inseamnat sa te "umilesti", recunoscand ca nu mai aveai ce spune. Din pacate aceasta atitudine a ta nu te ajuta in nici un fel si de fapt orgoliul tau este cel care te umileste cel mai mult.

2. Inflexibila - m-ai acuzat pe mine de mai multe ori ca as fi "indoctrinat". Daca te gandesti putin, o caracteristica de baza a unei persoane indoctrinate este ca indiferent de ce argumente i-ai aduce, ea nu renunta in nici un fel la ideile sale.
Ei bine, felul in care te-ai comportat pana acum, arata ca de fapt tu esti cea indoctrinata (am preferat termenul de inflexibila). Cum spunea un ganditor "chiar si ateii de fapt au credinta lor". Acest sistem de convingeri al tau din pacate se dovedeste rigid si inchis, el nepermitandu-ti sa vezi validitatea chiar si a unor argumente de bun-simt. Nu ti-am cerut nici tie nici altora sa devina yoghini tantrici :), dar o atitudine corecta din partea cuiva care isi da seama de un adevar, chiar daca nu este de acord cu el, ar fi sa spuna "da, unii au facut asta si se pare ca pentru ei a fost bine, dar mie simt ca nu mi se potriveste". O asemenea atitudine ti-ar fi facut totusi cinste.

3. Copilaroasa - Se pare ca ai un fel plin de "pasiune" in care citesti si raspunzi la reply-urile mele. Nu esti atenta la ce-ti scriu, anumite fraze le sari cu totul iar altele nu le-am spus niciodata. Am impresia ca probabil ori te enervezi ori nu ai rabdare sa fii atenta si atunci cum gasesti ceva de care sa te legi, lasi tot restul la o parte si esti bucuroasa de gaselnita ta.
Spun asta fiindca de mai multe ori a fost necesar sa te corectez in privinta cuvintelor mele.
Chiar in acest reply ai facut aceasi greseala: "nu detine suficiente date" si "verticalitate morala" nu se referea la tine, ci la o alta persoana de pe acest chat cu care, chiar daca ne-am situat pe pozitii diferite si probabil si acum avem divergente de opinii, nu i-am adresat niciodata atributele pe care ti le-am adresat tie (deci exact pe dos de cum ai afirmat tu). Aceasta din simplul motiv ca respectiva persoana a dat dovada de demnitate si maturitate si a fost o placere sa discut cu ea, chiar daca de pe pozitii diferite.
In acest sens imi permit sa-ti dau un sfat: daca ceva nu este pe placul tau, citeste-l totusi cu atentie, chiar de mai multe ori, fiindca ai sa constati uimita ca uneori orgoliul iti joaca feste si ca la prima citire pur si simplu mintea refuza sa receptioneze ceva cu care nu e de acord. Abia dupa ce iti dai seama in mod real ca poti sa explici intelesul fiecarui cuvant din acel mesaj devii capabila cu adevarat sa raspunzi la el.

Dupa ultimele tale reply-uri as mai putea adauga la aceste 3 atribute si altele, la fel de proaste pt tine, si pe care le-ai merita cu varf si indesat. Oricum iti promit ca daca am sa le adaug, am sa-ti si explic de ce am facut-o :).

Spirit Intelept

Sa-mi ierti lipsa de cultura: nu mai stiu cine a spus-o - "asupra unui sistem nu se pot face observatii absolute din interiorul acestuia."
Dumneata imi vorbesti din inima Bisericii Catolice, iar eu iti pun intrebarii care implica egalitatea in valoare a diferitelor dogme religioase. De parca dumneata ai putea sa renunti pentru un minut la credinta, sa te dai un pas inapoi si sa privesti toate formele de spiritualitate de la distanta. Sa ma ierti. Pentru dumneata exista Legea, exista iubirea lui Hristos si iubirea pentru El. Dar mai exista si predica de duminica, mai exista si pompa Vaticanului, mai exista Cain si Abel. Si (pentru dumneata) toate sunt adevarate. Pentru mine nu. Pentru mine Hristos a fost un nemaipomenit iubitor de oameni, un nobil in cel mai pur inteles al cuvantului, un invatator. Daca a fost de natura divina nu sunt convins, dar nici nu exclud(si chiar ma straduiesc sa cred.) Restul consider ca e "gunoi." Pentru mine toate bisericile (crestine in acest caz), toate "ereziile" si "agendele" lor sunt egale. Eu citesc vechiul testament ca pe o carte de istorie, scrisa de oameni(simpli), pentru oameni. Nu gasesc nimic divin intr-un Dumnezeu razbunator si contabil. Toate formele impamantenite de organizare religioasa(bisericile), pentru mine nu sunt decat forme de control al multimii. Cu reguli si ritualuri stabilite de oameni pentru oameni. Nimic spiritual sau divin. Asta este Papagalul Rosu!

De aceea consider ca biserica(oricare) nu are dreptul de a-si impune legile si/sau moralitatea in societatea larga. Eu te intreb pe dumneata ce este pacat, dar nu ca sa stiu eu, pentru mine. Principiile dupa care ma ghidez nu sunt impuse de o dogma. Sunt bazate pe observatie personala si autoeducare. De sunt bune sau rele nu conteaza, diferenta(buna sau nu) dintre ale mele si ale dumitale este ca eu sunt dispus sa le schimb, sunt flexibil iar dumneata nu. Eu te intreb ca sa inteleg cum vezi dumneata lumea. Daca imi invingi in mod convingator toate argumentele, voi adopta punctul dumitale de vedere. Daca nimic din ce-mi spui nu suna fals (ex. "Cand vorbesti cu mine sa taci!") si suntem totusi pe pozitii divergente, inseamna ca eu sunt cel care greseste.
Din pacate, pana acum, impresia este ca dumneata te eschivezi la a da un raspuns direct. La fiecare intrebare pe care ti-am pus-o am primit raspunsul la alta, ne-pusa.

Daca m-ai inteles, si inca nu ti-ai pierdut rabdarea cu mine, revin: Cum adica gri? Este sau nu un pacat? Cunoscand in mica masura dogma Bisericii Catolice nu sunt familiar cu aceasta "zona gri".
Este cumva acesta modul dumitale de a spune "da dom'le e pacat, da' deh, oameni suntem si pacatosi"?

Credinta in Dumnezeu este ilogica, aberanta si minunata. Asta inteleg!
Credinta in regulile meschine stabilite de niste popi pacatosi (pentru ca asta inseamna "interpretarea" bibliei) nu o inteleg. Asta trebuie sa mi-o explici.

I am only one, but I AM one!

iata-l si pe barbatul "macho" care ii detesta (sau ii compasioneaza) pe barbatii astia ca mine, lipsiti de scrupule si misogini. daca ai fi cunoscut omul de dincolo (sau daca ai fi incercat sa-l cunosti macar) n-ai fi vorbit ca un precupet la taraba. pentru cei ca tine totul pare atat de simplu si e usor sa impungi cu coarnele cand sta omul cu spatele la voi. dar va preschimbati in mielusei si porumbei albi cand stati fata in fata cu el. asta ca sa nu mai pomenesc de cazul in care o femeie va pune talpa pe gat la propriu, nici nu mai cracniti. stii ce e interesant? ca eu iubesc femeile, cu toate slabiciunile si nimicurile numite defecte, iar tu detesti o persoana pe care n-o cunosti in adevaratul inteles al cuvantului plecand de la o gandire total eronata si patimasa. pleonasmul se gaseste in inima ta, prietene, nu acolo unde-l vezi tu. inainte de a-ti indrepta degetul in alte directii, uita-te si studiaza-te in oglinda propriei constiinte. dupa aia mai vorbim.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Invata cum sa piezi.
Asta stie oricine, numa` nu vrea. Un lucru bun e, nu sa inveti "procesul tehnologic" ci sa-ti asumi pierderea fara resentimente si sa inveti ceva din ea.
Sper c-am inteles bine cuvantul; daca-i vorba de a invata cum sa fii piaza si sa piezi (vreun verb specific cu sensul de a bantui), atunci imi retrag cuvintele.

Inaintea de a iubi, asigura-te ca esti iubit.
Ce-mi plac mie chestiile-astea cu: "iubeste cu demnitate", "dozeaza ce oferi ca sa nu fii dezamagit", "iubeste pe cine merita", etc.! Ce-i drept, p`asta n-o auzisem inca.
Auzz...? Si daca si celalalt face la fel? Mai ajungem sa ne iubim vreodata, fir`ar ea de intelepciune filosoafa?

Daca ai cazut ridicate si mergi mai departe avad grija sa inveti sa nu mai cazi in acelasi fel.
...De unde deducem ca a cadea invers e perfect in regula. O data. Ca, dupa ce am cazut si invers, nu mai putem cadea. Yupiii!!!

Nu fi dezamagit ca nu esti cel mai bun pentru altii, pentru tine esti cel mai bun tot timpul.
A, pe-asta o stiam, am mai citit pe-aici prin cafenea ca trebuie sa fim mandri ca odata fiecare dintre noi a fost cel mai rapid spermatozoid. Ma intreb, numai, daca tot is cea mai buna pentru mine, ceilalti de ce exista? Hmm...

Atinge-ti scopul cu orice mijloace.
De ce, dom`le? Ce-ai cu capetele, de ce numai cu mijloacele? Ei, vezi, asta nu-mi place! :(
--------------------------------------------
Pentru cine-l cunoaste bine, si iadul e tot un fel de "acasa"

M-ai cucerit ! Asa, sa ne mai ia cineva apararea si noua urmasele Evei!
Eu (cred ca ai inteles), foloseam cuvantul marshave ostentativ.

Am inteles, pe cuvant, am inteles si ca putea sa sune cum ai zis dar si ca n-a fost asa, ca sa vezi cat sunt de dasteapta! :o)
Te stiu, zarazo, pe bune ca te stiu. :o))
Ei, nu asa de bine ca pe barbatu-meu, ca e suficient sa deschida gura si stiu exact ce-o sa zica. Nu intotdeauna, si-asa-i destul de freaky!

Ziceam ca atunci cand eram mici era ok, cel mult iti mai fura unu' lantul de la bicicleta si-apoi uita - pici fleti.

Dar cand se pune cate o tipa de-asta (am dat eu de una) cu care n-ai chef sa fii prietena (nu-i zici explicit, pur si simplu nu-i intorci telefonul sau nu esti nicoiodata available) sa te defiinteze, atunci inteleg cuvantul "obsedati" folositi de Intrusu.
Trebuie sa moara capra mea, no matter what, a ei e mai frumoasa si mai laptoasa si trebuie sa aflu chestia asta chit ca vreau sau nu si cu atat mai des si mai inflacarat cu cat imi pasa mai putin.
Si nu glumesc cand spun ca am lipici la obsedati, damn!

Nush daca sunt chiar artificiale...

Defapt acuma am inteles sensul cuvantului "artificial" care-i prea indulgent. dar e gandit de alex andra si e scuzabil :)

Eu am inteles din cuvantul "gogonata" ca tu ai luat drept minciunica (gogonata) faptul ca nu am fost in stare sa citesc Morometii.
Cat despre comentarii ca nu substituie, asta e foarte adevarat, insa tot e mai mult decat sa fi in ceata.Desi cum am zis, e o treaba pe jumate facuta.
Dar bine ca ne-am lamurit care era faza, ca acum credeam ca ma acuzi de nas lung.:)

am senzatia ca te-am jignit.
mai vorbeam odata cu alexa despre asta: fiecare da alt inteles unui cuvant sau unei expresii. pentru mine "teama de ridicol" are o conotatie negativa. tu insa, se pare, ai folosit-o in sensul de 'bun simt'.

nu stiu, am observat un fenomen: te amagesti, te imbeti in licori ca vezi-doamne ai stricat/ disturbat/ armonia de pe cafenea.
pe cafenea n-a fost niciodata o armonie in adevaratul inteles al cuvantului.
suntem diferiti si suntem lasati sa ne manifestam diversitatea.
esti belicos, dar n-are nimic...inca suntem in Postul Pastelui si mai ai timp sa-ti ceri iertare.
bai genialule, ti s-au intins si maini dar ai dat cu bata-n balta.
"alex si cu andra" nu sunt 2 persoane diferite, o stii si tu si stim si noi ca stii.
ia-o incet, sprijina-te de gard. n-a zis nimeni ca noi suntem mai presus si tu esti mai prejos.
inalta-te, simte-te superior, cheama-ti Karma sa te ilumineze si lasa-ne in durerea noastra.
cum se lasa seara peste sat, pac! vine cate unul sa zgurme, sa racaie, sa bata cuie.
pai bate, frate! te simti bine?
ok! suntem rai de gura, ciocanari, cocalari, ne punem poalele-n cap. multumit?
am trecut noi si peste alte fandacsii si nu ne-au cazut galoanele.
vrei sa vorbesti singur p-acilea? spune si-ti arat ca se rezolva.
in 2-3 zile ne facem "mese private" fara sa mai necajim adminul si-ti arat cum e sa te certi cu desktopul.
intelectuali, geniali, taca-paca.
te crezi ironic, neh?
pai fa-ti numarul, crede-te disturbator, terminator, Rambo, Andrii Popa.
cand o sa te trezesti cu sala goala, stinge lumina si trage cortina.
relash, ca moare primadona...:P

aiurea... nu se prevede absolut nimic! (in cel mai rau inteles al cuvantului)

Am inteles. Pe cuvant !:P:P:P

numerele sunt 1 si 4. daca am inteles bine cuvantul "determina".

deci inseamna si a motiva si a ierta...
=> daca-s vinovat atunci ofer motivarea si cer iertarea => avand in vedere dublul inteles al cuvantului, ambele variante stau in picioare...

Si daca s-ar intoarce cumva roata si Romania ar deveni o tara minunata-in adevaratul inteles al cuvantului...o tara mai buna decat cea in care ai plecat...

Cinstite autorule, fara a ma da roman-verde tin sa-ti spun ca ai in mine un iubitor de patrie si de neam, poate mai mult decat altii de aici sau de aiurea. Sigur, asta nu se afirma, cat mai ales se dovedeste prin fapte. Dar fiindca e vorba de fapte, sunt mandru ca am la activ cateva experiente personale care daca nu ma fac vrednic de demnitatea de roman, cel putin ma pot lasa sa vorbesc liber despre cum vad eu acest subiect.

Asadar am avut sansa si in acelasi timp cinstea de a ma afla in cateva randuri printre romanii adevarati, romanii de dincolo de Prut si cei din satele sasesti de prin Covasna si Harghita... Acuma nu ca doar acolo s-ar afla romani adevarati, ce vreau sa spun e ca acolo i-am intalnit pe putinii romani care stiu ce inseamna patriotism, dragoste de tara si de neam- la modul concret. I-am vazut plangand si cantand romaneste, plangand si vorbind romaneste, plangand si traind romaneste. De ce plangand intotdeauna? Hmmm, motivele sunt atat de multe... De dorul tarii mama?! Din cauza deziluziilor pe care le traiesc zilnic?! Din cauza neputintei lor de a mai face ceva care sa conteze in istorie?! Oricum, sigur e faptul ca plansul pe romaneste este cel mai bine cunoscut de toti acestia. Asta au toti romanii in comun: plansul- si de aici doinele.

Imi amintesc de parca a fost ieri: o intreaga comunitate dintr-un sat cernautean adunata la un praznic al bisericii locale, prilej nu numai de bucurie (fiindca le-au venit oaspeti mari din Romania: o parte a unei comunitati ortodoxe) ci si de in/cantare dupa datina strabuna. A auzit cineva de Hruseuti, com. Voloca? Eu atunci am auzit pt. prima data de acest sat- ironia consta in aceea ca nici macar nu e departe de granita. Nu as putea niciodata descrie in cuvinte ce am trait in acele momente pe viu.

Se apropie cu pasi repezi sarbatoarea nationala a Romaniei... Cu ceva ani in urma, in ajun de sarbatorile Domnesti ale iernii, cutreieram impreuna cu cateva zeci de romani, tineri si indrazneti ca mine, plaiurile care candva au fost rascolite de vuietul si valmaseala luptelor pt. neatarnare. Asa trecand din sat in sat si din comuna in comuna pana in Mun. Sf. Gheorghe, nu pot sa nu-mi amintesc cum eram primiti de romanii de acolo si sa nu mi se stranga pielea pe spate si acum: prapuri, cruci, mese pline cu tot felul de bucate (de post, ca era vremea postului), sateni calari pe cai si purtand drapele... Doamne, ce fior, sa te prinzi in Hora Unirii ca la Alba-Iulia si sa reeditezi acele momente unice ale Romaniei Mari! Si apoi sa tragi o dusca de vin nobil din plosca lasata de la daci incoace, din tata-n fiu... Si Imnul National cantat din toate piepturile..., marsul tinerilor care plecau la lupta... Nu e nici vreme si nici decent cred sa-mi vars pasiunea aici. Dar pot sa mai adaug ca aceste intamplari, chiar in momentele in care le traiam aievea, erau in plus si aducerea aminte a celor jertfiti pt. idealul suprem de reintregire a neamului romanesc. Da, ei s-au indoliat pt. ca noi sa putem astazi purta vesminte/straie de sarbatoare. Ei au purtat drapelul intr-o mana, arma in cealalta si crucea in inima. Unii dintre ei mai traiesc si azi, uitati de lume sau pur si simplu nebagati in seama, si cu unii dintre ei ma intalnesc din cand in cand cu promisiunea de a depana amintirile istoriei "live".

Dar care este rostul acestora, ce ma face sa scriu asa? Tocmai titlul subiectului. Nu-mi pot retine acum, asa cum nici atunci nu mi-am putut retine, acel sentiment ciudat cand in fata statuii lui Mihai Viteazu (din Sf. Gheorghe) se canta Imnul National si doar cativa dintre romanii adunati acolo au avut curajul de a intra in Hora Mare. Le-am vazut expresia de pe chipuri, un fel de teama de "imprejurimi"... Si i-am inteles atunci fiindca doar cu cateva zile inainte nu-mi putusem cumpara un film foto de la un magazin- nu stiam decat limba materna, adica romana! Si iar nu pot sa nu amintesc un aspect: noi cantam si hoream in piata iar "oficialii" si-au facut datoria de ochii lumii, au depus coroanele de flori si-au plecat "la vestiare"- ca era frig si pe masa primariei zgribulea un godac cum numai prin filmele despre timpurile medievale mai poti vedea. Si oricum cu putini te puteai intelege, ca nici ei nu stiau (?) romaneste. Iar noi, romanii din toate colturile Romaniei Mari, mersesem sa-i colindam dupa datina strabuna... Mai are rost sa va spun si ce ingretosati am fost la vazul acestora?

Una peste alta, "bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi". La intrebarea daca am cu cine sau cu ce ma mandri ca roman pot raspunde intr-un singur fel: nu mi-e rusine de neamul meu, nici chiar de as ramane singurul care mai tine la el. Si daca prin absurd as admite ca nu m-am nascut in Romania, ochii mei tot spre ea s-ar indrepta fiindca nu are asemanare pe lume. S-o fi umplut de uscaturi si de lepre, ca asa a lasat Dumnezeu ca dupa potop gunoaiele sa fie ridicate de umflatura apelor si sa fie duse unde nu merita si unde nu se asteapta, dar mai stiu pe de alta parte ca dupa potop vine si soarele dogoritor care le usuca si le face netrebnice- nici macar pt. foc nu mai sunt bune. De aici si cuvantul Psalmistului: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!

P.S. Imi plac morile, cu noroc sau fara, plutind sau nu pe ape; imi place cantecul greierilor si dezmierdarea lebedelor; imi place culoarea cerului romanesc mai mult decat a celui strain; imi plac muntii nostri milenari pe care de cate ori i-am vazut am vrut sa-i iau acasa... Prea multe imi plac, ca sa le scriu aici. Am sa admit insa ca sunt si lucruri ce nu-mi plac: parvenirea, stilul "copist de pretutindeni", ingamfarea, tiganeala, cersetoria profesionalizata, vinderea pe un blid de linte s.a. E adevarat, nu suntem sfinti, dar avem cel putin datoria de onoare de a urma celor ce au scris cu sangele lor istoria noastra. Stiti ce zice in Scriptura atunci cand Cain il ucide pe fratele sau Abel: "iata, sangele fratelui tau striga la Mine din pamant". Asa sa stim, ca sangele inaintasilor nostri striga la Dumnezeu cerand dreapta rasplatire pt. ce se intampla cu tara. Si cine va fi aflat nevrednic...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Dear Hypatia,

In primul rand iti multumesc mult pt. mesajul trimis demult...si imi cer iertare ca abia acum iti scriu...cand Daniel si Admin vor publica textul meu scris azi,iti vei da seama de ce am tacut o mare bucata de vreme.
In al 2lea rand,nu ma mai lua cu Dvs ca-ti iau scalpul,okay?Iti repet in limba Lakota:mitakuye oyasin,adica we are all related!Astea fiind intelese intre noi acum ,hai sa vedem care ar fi problema cu acest drum al conflictului la cafenea ce a devenit o poteca ce in final se pierde in desisul padurii...

In primul rand si deja stii,orice subiect scris ori text si raspunsuri incep sa zicem normal,dupa o zi insa nu mai exista nici o relatie cu textul,fiecare scrie ce-l doare pe el/ea personal,deci avem de-a face cu ego-ul uman in final,un val pe chipul sufletului.
De aici se nasc diversificari de opinii si calmul dispare fiind inlocuit de ...conflicte.
Nu zic ca nu-s bune discutiile,daca sunt constructive e si mai bine,din pacate mereu trenul deraiaza si cade-n sant.Nu duce la nimic bun ci doar la un esec total de angoasa si nemultumiri ce nu-si au locul daca sunt pornite din rautate,mandrie si proprie denominatie a acestui SELF ce de multe ori isi pierde controlul,de parca eu personal nu stiu de la mine insumi,dar cat traieste, omul invata.

Sa eviti conflictele e practic imposibil,normal ar fi sa dispara precum se nasc dar ele fac din ordine dezordine =haos intelectual si spiritual.
Indienii au si respecta figura geometrica de cerc pt. ca ea uneste oamenii intre ei,in schimb..patratul si cubul deci il izoleaza pe om si pierde intelesul aproapelui sau ca om=frate sau sora,pt. ca toti sunt deopotriva frati si surori,comunitatea este deschisa si mai ales se pune mare pret pe sinceritate.Cafeneaua este zic eu un cerc virtual in care fiecare isi spune problema sau discuta, da sfaturi etc.
La o zi de discutii fiecare isi are randul la vorba si parere,iar apoi trage concluziile marele Chief insa Wicasa Wakan(Medicine Man) va avea ultimul cuvant si atunci cum spune el asa va fi,pt. ca el este inteleptul tribului.

Un great Chief trebuie sa faca in asa fel incat cuvintele lui sa patrunda in inimile tuturor ca razele soarelui.Asa ca acest rol cam ingrat pe undeva cade pe umerii lui Daniel.
Eu zic ca suntem civilizati indeajuns incat sa ne putem respecta unii pe altii si in loc sa ne certam,sa radem si sa fim prieteni,oare chiar asa de greu este?

Dar stiu ca nu-i usor...conflictele vor fi mereu Hypatia de vrei sau nu,asa cum este zi si noapte,dualitatea vietii continua existenta ei de la inceputurile Creatiei,ce trebuie sa facem noi?
Sa mai uitam de ego si sa deschidem mai larg ochii in jur.Inca suntem orbi.
Temele nu conteaza,orice tema din cafenea devine pe la mijlocul discutiilor departe de realul subiect,eu cred ca bine ar fi sa luam orice aspect al vietii si deci si cel virtual al textelor din cafenea drept Zen or the beginner's mind.
Sa vedem si sa gandim mereu orice aspect al vietii ca pe un inceput indiferent ca suntem la jumate sau sfarsit de drum.

In acest cerc,draga Hypatia,atat am avut de spus.

Nu uita,
LOVE&PEACE,

Ozzy/Ovi

"You can't wake a person who is pretending to be asleep."

Arikara Cheyenne proverb

Ma bucur sa descopar ca aveti asa de multe cunostinte legat de istoria papalitatii si de Biserica Catolica... Ma mai informez si eu.
Cu ce nu sunt de acord - "Divinitatea poate fi si personala si abstracta..." zice Giocondel. Pai cu asta nu pot fi de acord. El este unul, cel revelat in Cuvantul Sau. si cred ca tare-i plac lucrurile clare, ca altfel nu ar fi scris undeva in Biblie, si scuzati-ma ca nu citez exact, ca nu am cum acum, ca vorbirea noastra sa fie Da sau Nu. Eu de aici am inteles ca lui ii plac lucrurile clare si concise, exprimate fara ambiguitati, relativitati si speculatii. Si mie una asta imi arata ca El e asa, cum am zice noi - dintr-o bucata, asta e caracterul Sau. Deci Dumnezeu abstract, divinitate abstracta... nu prea inteleg....
Referitor la discutia paianjen - Honey, da, eu cred ca biserica trebuie sa-si deschida putin ochii sa vada vremurile in care traim si sa-si adapteze oarecum programul si slujirea si tot ce vreti, la modernitate. Insa Adevarul e Adevar si principiile principii... Si Biserica Catolica nu se poate spune ca a stat pe loc, precum Biserica Ortodoxa care a ramas undeva cu vreo 5 secole in urma... Si Papa Ioan Paul al II-lea a avut o mare contributie... A inteles ca mesajul trebuie transmis in altfel, astfel incat tinerii sa-l receptioneze, sa fie atrasi de Biserica, dar nu a schimbat mesajul. Din acest punct de vedere, zic ca are dreptate Honey, insa nu in ceea ce priveste principiile - vezi ce se intampla cu biserica din Spania - asta nu! Si Paianjenul zice - pai daca enoriasilor nu le convine, sau nu se mai regasesc in Biserica Catolica, sa plece, ca oferta e mare... Pai vezi tocmai de aceea a aparut protestantismul cu toate ramurile lui, apoi neo-protestantismul,... Insa sunt multi din aceia care prin plecare inteleg pierderea credintei... Si asta ar trebui sa pazeasca Biserica Catolica, ca asta e rolul ei primordial, sau asta era, sau ar trebui sa fie.
Dar deocamdata Traiasca Partidul Catolic!!! Cam asta e acum...

Take heed when you think you stand, lest you fall.

din comentariul tau, de el se leaga toata perplexisitatea ce ma cuprinde in momentul in care ma gandesc la religie.
Cuvantul e "Stapanului", scris cu majuscula ca doar trebuie respectat (Nu?).
Cum poate o persoana matura sa se supuna unor reguli trasate de altcineva, fara sa se intrebe despre validitatea si oportunitatea acestor reguli.
Uite sa-ti spun care e imaginea ce se creeaza in mintea mea despre religia crestina:
Dumnezeu creeaza omul(a se citii omenirea) si ca sa fie sigur ca asta micu' nu se sinucide, il pune sa respecte niste reguli. Dupa ceva vreme micutu'(a se citii biserica) mai creeaza si el niste reguli. In tot timpu' asta "Stapanul", creatorul il recompeseaza pe micut cand respecta regulile date de el si il pedepseste in momentul in care le incalca, iar pe acelasi principiu micutu se autoflageleaza de fiecare data cand isi incalca propriile reguli.
"Rationamentul" meu era un pic mai lung, dar m-am plictisit....(ajunge si atat)
Sunt singurul care vede ceva ciudat aici?

P.S.: Tin sa mentionez ca, dupa definitiile mai sus mentionate, sunt ateu, dar ma distreaza uneori sa fac pe agnosticul.(asta se datoreaza multitudinii aproape multicolore de credinciosi ce doresc sa convinga pe toata lumea de existenta lui dumnezeu)

viata nu valoreaza nimic fara dreptul de a intelege si de a fi inteles, toate celelalte drepturi deriva din acesta ( referitoar la comunicare si libertate)