comentarii

achitat-o


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Asta e America!? - de (anonim) la: 18/11/2003 11:00:11
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Foarte frumoasa pledoarie pentru sistemul capitalist. Din pacate Statele Unite nu sunt singurele in care sistemul functioneaza si mi se pare un pic nepotrivit sa le explicam romanilor ca asa e capitalismul "adevarat".Am fost in SUA si am vazut "din interior" cum se munceste. Am cunoscut o femeie care lucreaza 16 ore pe zi intr-un cabinet de fizioterapie- deci munca fizica, masaj. Unde s-a pierdut regula ca ziua de munca are 8 ore? De ce, pentru Dumnezeu, 16 ore pe zi?
Tot in New York ne-a orit un domn pe strada si a cerut o tigara. Dupa ce a vazut ca vorbim germana ne-a povestit ca si el a stat o vreme in Frankfurt si ca regreta ca a plecat in America. A spus ca nu mai poate sa-si exercite meseria de pilot pe care a avut-o in Nigeria (si vorbea bine engleza). Ne- a intrebat daca vrem sa ramanem si noi in America. A rasuflat usurat cand i-am spus ca nu vrem si nu pot sa-l uit cum a spus ca daca noi castigam "Deutsche Mark" ne e bine si sa ramanem acolo.
Nemtii au intr-adevar impresia ca Europa de est doreste sa adopte genul de capitalism american si ca sta ar fi un motiv pentru care, de exemplu Europa de est s-a apropiat atat de mult de politica americana inainte de rezboiul din Irac.

Cat am stat in America si dupa aceea m-am intrebat oare cati romani au plecat in America sau Canada cu credinta in visul american sau numai pentru ca asa a facut vecinul sau prietenul si cati dintre ei sunt nefericiti insa povestesc celor de acasa ce bine le merge, ca au deja casa si masina si servici... si ca de romanii cu studii superioare sunt atat de cautati. Ma intreb oare cum poate cineva lua decizia sa se mute intr-o tara pe care nu o cunoaste decat din povesti si de la televizor. Mi se pare ca in mod special pentru romani (si pentru est europeni cu acelasi tip de cultura colectivista, in care ce zice familia si vecina e extrem de important) riscul e mult prea mare. Cand toata familia asteapta reusita in scurt timp, cine are curajl sa infrunte presiunea sociala si sa se intoarca invins? Aproape nimeni, in probleme de emigrare nu exista drum de intoarcere. De ce atatea cazuri la "Surprize, surprize...".De ce sponsorizeaza Taromul atatea bilete de avion? Cati milionari ati vazut la aceasta emisiune? Nu vi se pare cam suspect ca un roman care de obicei isi iubeste mama si tatal nu le da nici un telefon mai mult de 10 ani? Oare cata fericire se ascunde in spatele cortinei?

SUA e o tara fascinanta si eu ii doresc fiecarui roman sa aiba succes acolo si sa poata sa-i ajute si pe cei de acasa cat de mult, insa nu doresc nimanui si n-as vrea sa fiu nici eu in situatia de a nu-mi putea plati rata si de a nu-mi putea hrani copiii.
Nu spun ca exemplul german e cel mai bun, se vede deja ca nemtii au probleme pentru ca statul a fost pana acum cel care a achitat totul. Insa un lucru nu se va schimba, si anume ca statul este obligat sa asigure fiecarui om un acoperis deasupra capului, ceea ce inseamna ca, teoretic, nimeni nu are motiv sa traiasca pe strada (daca o fac, e din motive personale). Si daca protectie sociala mare inseamna posibilitate de adaptare scazuta, asta nu duce deloc la productie mica (vezi nu numai Germania!)
Iar daca firma nu te mai vrea, te anunta cu cateva luni inainte si daca nu-ti mai poti plati chiria, primesti o locuinta sociala platita de stat, primesti si bani de mancare si ai si asigurare medicala.
La angajare poti sa spui linistita ca nu esti gravida, chiar daca esti. Aceasta e mai mult o problema pentru firmele mici, care trebuie a suporte o buna parte din salariul de maternitate (mare greseala legislativa, la fel ca in Romania). De aceea e de inteles pe undeva ca o firma cu doi angajati nu prea are chef sa plateasca pentru maternitate. La firme mari se poate intampla ca o femeie e angajata in timpul sarcinii sau ca schimba firma in timpul concediului de maternitate. Treaba de headhunter- ei stiu ca materia cenusie nu este afectata de nasterea unui copil.
Insa totul costa si cei care castiga bine platesc impozite astronomice, nu ca in America. Acesta este pretul calitatii vietii. A-propos, stiati ca Wall Street, chiar in fata celebrei burse, e plina de gauri, ca strazile din Romania inainte de Basescu?... si ca gaurile cele mai mari au fost acoperite cu placi enorme de metal?... de ce oare? Cine spune ca nu vrea sa-si strice masina si ca foloseste transportul public trebuie sa fie sigur ca intalnirea cu sobolanii in statia de metrou nu-i provoaca repulsie prea mare...

Scurt si cuprinzator, mesajul meu catre romani si Romania este ca la noi nu trebuie sa fie la fel, numai pentru ca in alte parte e asa, sau pentru ca asta e capitalismul. Nu.Daca ne respectam pe noi insine vom simti imediat ce e bun si ce e rau pentru noi si nu vom accepte orice numai pentru ca... "asa miroase capitalismul adevarat". Totul e oricum teorie si lasa loc de interpretare. Si nimeni nu poate spune ce e adevarat sau ce e gresit. Sa nu uitam si faptul ca intre romani si americani e o diferenta enorma de mentalitate. Americanul e obisnuit sa schimbe slujba ca pe ciorapi si daca nu-l sperie faptul ca in orice clipa poate zbura din firma, pentru ca...shit, happens!...caci nu e obligat nimeni sa-ti mai spuie si de ce. Romanul are de obicei familie si casa si e legat de un loc. Orice am face, nu-i putem baga in cap mentalitatea americana ia-ti-cutia-si-zboara-cu urmatorul-avion-oriunde-ar-fi. Nici nu prea ar avea prea multe posibilitati de aterizare, chiar daca ar incerca.
Eu cred ca romanii, ca natiune europeana, trebuie sa se regaseasca in primul rand in specificul european si mai apoi sa se uite peste oceane. Cat timp am fost in America am simtit extrem europeanca din mine si m-am bucurat enorm cand am ajuns inapoi in Germania, chiar daca nu este patria mea. Dupa aceasta experienta ma simt mult mai bine aici si pot sa spun ca a fost necesar pentru adaptarea mea.
Insa de Craciun tot acasa ma duc...

Sorine, tu esti intr-adevar fericit?




#4607 (raspuns la: #3987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns pentru Sorin - de (anonim) la: 10/12/2003 23:24:44
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Sorine,

in Germania nu est catalogat drept tigan de catre nimeni.
Viata in Germania (cel putin in zona in care stau eu) decurge dupa reguli proprii bine stabilite si respectate.
Ordinea este cuvantul de ordine iar munca este munca.
Germanul munceste din greu si el pentru a-si achita ratele la casa.
Sistemul de asigurare a sanatatii este extraordinar de bine pus la punct.
De exemplu eu, am avut nevoie de o suma imens de mare si asta in numai doua luni. Casa de sanatate mi-a asigurat mare parte din cheltuieli (peste 98%).
Casa de asigurari este casa de asigurari.
Nu inseamna ca nu trebuie sa platesc un medicament obisnuit in farmacie, dar o tomografie de exemplu nu trebuie sa o achiti din buzunarul propriu.

Germanul merge la munca. Timp de 8 ore (nu stiu exact cat permite legea maxim- dar nu mult peste) muncesc.

Cand vine acasa germanul vrea o viata in care sa se simta multumit si liber.
Pentru unii inseamna sa iasa la o bere cu prietenii. Dar pentru altii -si cei mai multi inseamna cum sa avem o viata fericita de familie.
Asa ca, mult succes!
Din Revista 22 - de anita47 la: 17/12/2003 15:18:19
(la: 14 ani de la Revolutie)
Romania celor cu venituri sub 1$ pe zi


Ramane o mare intrebare daca Raportul Bancii Mondiale asupra saraciei in Romania s-ar fi bucurat de o atentie macar putin mai mare decat s-a bucurat in cazul in care n-ar fi avut "nenorocul" sa apara odata cu arhimediatizatul top al celor mai mari 300 bogatasi din Romania. Acesta din urma a fost transformat intr-un fel de nou detergent apt de a cuceri piata publicitatii, capturand pana si ultimele ramasite de reflectie sociala care mai exista, cu totul intamplator, pe ici pe colo.

Pacatul este nu numai ca problemelor saraciei nu li se da atentie in sine, probabil pentru ca nu plac, dar si ca aceia care ar trebui sa fie interesati ar fi putut afla multe, foarte multe aspecte tulburatoare.
Evaluarile si deci concluziile Raportului beneficiaza de o credibilitate totala. Datele de baza sunt culese prin ancheta sociala de anvergura pe esantionul Institutului National de Statistica de 36.000 de gospodarii, din toate mediile sociale si din toate regiunile tarii, gospodarii care sunt urmarite sistematic, ceea ce asigura o reprezentativitate maxima. Marjele de eroare sunt minime.

In timp ce topul 300 al bogatilor opereaza cu aproximari - uneori de 50 si chiar 100 de milioane de dolari - pragurile in functie de care Raportul asupra saraciei face estimari sunt precise. Si sunt cutremuratoare. Sarac este considerat cel ce are venituri sub 1,5 dolari pe zi (respectiv 50 dolari pe luna), iar foarte sarac cel ce are un venit sub 1 dolar pe zi (respectiv 30 dolari pe luna) si care nu este in masura sa-si asigure, in consumul alimentar, nici macar necesarul minim de 2550 calorii pe zi.
Utilizand aceste praguri, Romania are circa 6,5 milioane de saraci, dintre care aproape 2 milioane foarte saraci. Cum se poate trai cu 1 dolar pe zi sau chiar cu 1,5 dolari pe zi nu mai este de discutat.

Asa ca vestea buna adusa de Raport cu privire la scaderea numarului de saraci intre 2000 si 2002 este putin incurajatoare. Fara a ignora faptul, cei ce au iesit de sub pragul saraciei nu l-au depasit decat putin, ramanand pe fond in absolut aceeasi conditie, caci si la 2 sau 3 dolari pe zi tot sarac esti!

Avand in vedere ca s-a facut atat tam-tam in legatura cu pesoanele bogate din Romania, iata cine sunt si saracii Romaniei! Raportul observa, pe baza datelor statistice, ca saracia are legatura stransa cu urmatoarele fenomene sau imprejurari: 1. marimea gospodariei (in general, la nivelul castigurilor din Romania, cu cat numarul de membri ai gospodariei este mai mare, cu atat per membru ajunge mai putin); 2. caracteristicile capului de familie (castigurile per membru sunt in general mai mici, in cazul in care capul de familie este sau femeie, sau pensionar, sau somer, sau o persoana care lucreaza pe cont propriu in agricultura, precum si in cazul in care capul de familie are un grad de instruire si educatie mai scazut); 3. apartenenta la etnia rroma (foarte multi dintre rromi sunt saraci); 4. rezidenta in mediul rural ("sansa" de a fi sarac traind la tara este mai mare decat traind la oras); 5. rezidenta in zona nord-est a tarii (ponderea saracilor in aceasta zona este mult mai mare decat in restul tarii). Altfel spus, cu predilectie din randurile celor aflati intr-una sau mai multe din mentionatele situatii isi colecteaza saracia membrii in Romania.

Cateva date arata dramatismul situatiei pe ansamblu. 45% dintre someri sunt saraci. 56% dintre cei ce lucreaza pe cont propriu in agricultura sunt saraci. Familii intregi de la sate sau de la orase traiesc exclusiv gratie indemnizatiilor primite pentru copii. Peste 50% din populatie nu are acces la WC cu apa curenta. In cazul lipsei de acces la baie procentul creste la 70%. Iar 22 de procente din totalul populatiei nu dispun de frigider. 30% din populatie traieste foarte inghesuit, iar 50% din populatia saraca urbana nu poate "fizic" sa-si achite utilitatile publice (indeosebi caldura si electricitatea), chiar daca nu s-ar mai imbraca si chiar nu ar mai manca!

Dupa 1995, de cand s-a sistematizat cercetarea in domeniu, randurile saracilor au fost ingrosate indeosebi de pensionari si de cei ce lucreaza pe cont propriu in agricultura. Pensionarii au ajuns sa constituie o treime din saracii Romaniei si tot o treime reprezinta lucratorii pe cont propriu in agricultura in totalul celor aflati in saracie severa in Romania. Raportul stabileste o relatie intre evolutia saraciei si cresterea economica. In anii de cadere a economiei (1997-1999), gradul de saracie a crescut sever, pentru ca in perioada 2000-2002, cand a existat crestere economica, sa scada destul de pronuntat de la 34% la 29%, gradul de saracie fiind exprimat ca numar de saraci in raport cu numarul total al populatiei (fiecare copil fiind considerat 1/2 adult pe baza prezumtiei ca in medie consumul unui copil reprezinta jumatatea consumului unui adult). Raportul apreciaza ca, in cazul continuarii cresterii economice in ritmurile din 2001-2002, gradul de saracie ar putea scadea de la 29% la 15% pana in 2007, anul presupus al aderarii la Uniunea Europeana. Desigur, mentinand pragurile de saracie folosite in evaluarile din prezent. Evident, insa, la orice deplasare a pragurilor catre limitele unui trai decent, dimensiunile saraciei in Romania s-ar dilata dramatic, in ciuda cresterii economice. In perspectiva, o deplasare a actualelor praguri este oricum necesara, pentru ca, la nivelul de 1-1,5 dolari pe zi, nu au absolut nici o legatura cu cele utilizate pentru delimitarea saraciei in Uniunea Europeana, dar sunt si frustrante pentru un trai decent, chiar si in codasa Romanie.

Dar poate cea mai ingrozitoare si ingrijoratoare fateta a saraciei din Romania este ca aceasta nu este legata neaparat de o excludere sau o semiexcludere sociala, prin somaj, handicap sau pensie, saracii romani fiind, in proportie de peste jumatate, cei ce au slujbe sau lucreaza pe cont propriu (indeosebi in agricultura). Aceasta subliniaza de fapt absenta performantei economice, pentru ca, daca aceasta ar exista, cei din zona sociala activa nu s-ar numara printre saraci. Tot atat de pregnant se evidentiaza caracterul profund al saraciei din Romania, imposibilitatea eliminarii ei cu una cu doua, precum si perspectiva de a scapa de boala cu pricina doar pe termen foarte lung si numai in urma unei cresteri economice substantiale si durabile. Si cu conditia ca nevoiasii Romaniei sa se aleaga si ei cu ceva de pe urma unei asemenea cresteri economice, fara a mai fi furati ca-n codru de o clica politico-clientelara care devasteaza sistematic banul

*****
Dupa 14 ani de la Revolutie!
anita47
din JN - de Catalina Bader la: 21/01/2004 02:22:24
(la: Romania, in Africa economiei)
Privatizare

Trei directori din Iasi au fost tinuti pe nedrept in arest, deoarece au reusit sa-i supere pe unii dintre fostii inspectori ai Garzii Financiare. Dat in judecata, statul roman va trebui sa bage mana in buzunarele contribuabililor, de unde va scoate miliarde de lei, pentru a putea repara greselile anchetatorilor, care au luat niste decizii ce nu aveau nici o legatura cu realitatea. Acum, anchetatorii se prefac ca nu-si mai amintesc de caz ori ca nu mai gasesc dosarele intocmite in 1993 CRISTINA HURDUBAIA

Ermil Gafencu este director general la SC Itels SA Iasi, o societate de constructii si izolatii din Iasi. In urma cu 11 ani, acesta, impreuna cu alti doi directori - fostul director general Eugen Gidei si actualul director economic Constantin Ionescu - au fost cercetati si acuzati de fals, uz de fals si bancruta frauduloasa, in ceea ce priveste privatizarea prin metoda MEBO a societatii Itels. Mai concret, acestia au fost acuzati ca au furat din banii firmei pentru a plati actiuni.
La sfarsitul anului 1992, firma ieseana a facut parte din lista societatilor care urmau a fi privatizate prin metoda MEBO, care consta in cumpararea actiunilor de catre angajati. Atunci, Gafencu era directorul tehnic al societatii. Conducerea firmei iesene s-a ocupat de privatizare, legal, sub supravegherea Ministerului de Construc tii, Agentiei Nationale de Privatizare si a Consiliului Imputernicit ilor Statului.

Cum au inceput necazurile
La putin timp dupa privatizarea SC Itels, “unul dintre angajatii de aici, prieten cu unul dintre fostii inspectori ai Garzii Financiare Iasi, a fost dat afara, din cauza unor motive intemeiate, pe care eu nu le cunosc”, dupa cum ne-a declarat avocatul lui Ermil Gafencu, Maria Aldea. Conform unor surse neoficiale, ceva mai tarziu, seful Garzii Financiare de atunci a vrut sa-si angajeze sotia la aceeasi firma, insa fara succes.
De aici au inceput toate necazurile. Astfel, intr-o zi, la poarta societatii au aparut mai multi comisari ai Garzii Financiare, pentru a efectua un control legat de privatizarea societatii. Dupa ce s-a intocmit un proces-verbal, Eugen Gidei si Constantin Ionescu au fost arestati. “Fusese anuntata si politia”, a mai spus avocatul Aldea. Dupa cateva zile, pe 31 martie 1993, a fost chemat la politie si Ermil Gafencu. Cand a ajuns acolo, exista un mandat de arestare semnat si pe numele lui. Dupa ce i-au luat toate lucrurile personale, a fost dus imediat in arest.

Declarati nevinovati
Cei trei directori au stat in inchisoare timp de 11 luni. Eugen Gidei a facut, in acea perioada, diabet. Toti trei au fost serios afectati psihic. Imediat ce procesul a fost stramutat la Buzau, au fost pusi in libertate chiar de la primul termen. Abia dupa sapte ani, Gafencu, Gidei si Ionescu sunt in sfarsit achitat i, instanta considerand ca privatizarea societatii Itels a fost facuta legal si nu ilegal, asa cum sustineau anchetatorii.
“Eu consider ca a fost un dram de rea-vointa si o nein telegere a acestei privatizari prin metoda MEBO”, mai povesteste Maria Aldea.
Nici unul dintre cei trei directori nu vrea sa-si aminteasca despre zilele traite in inchisoare: “Nu vreau sa ma gandesc la asta si nici sa retraiesc acele vremuri, asa ca nu dau nici o declaratie”, ne-a spus Ermil Gafencu.

Statul dat in judecata
Dupa ce au fost declarati nevinovati, cei trei au dat statul roman in judecata, solicitand plata zilelor de inchisoare facute fara nici un sens. Astfel, Tribunalul Iasi ajunge la concluzia ca au dreptate si obliga statul roman la plata a cate 3 miliarde de lei pentru Gafencu si Gidei si a unui miliard pentru cel de-al treilea director. Curtea de Apel Iasi da si ea aceleasi sentinte.
La Curtea Suprema de Justitie insa, magistratii decid ca Gafencu sa primeasca doar jumatate din suma. Apoi, fostul procuror general al Romaniei, Tanase Joita, ataca decizia data in dosarul Gafencu, solicitand un recurs in anulare, deoarece a considerat ca achitarea acestuia poate fi considerata o “reparatie morala”. In cazul lui Eugen Gidei, hotararile date pana atunci sunt casate, iar dosarul ajunge din nou la Curtea de Apel Iasi.
La ora actuala, Constantin Ionescu are proces la Curtea Suprema de Justitie.

Anchetatorii nu vor sa vorbeasca
Pentru a vedea cum stau lucrurile si din punctul de vedere al anchetatorilor, am incercat sa dam de acestia. Majoritatea ofiterilor de la Politia Economica din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie Iasi care au lucrat la caz acum aproape 11 ani au iesit la pensie.
Dupa indelungi cautari, am reusit sa dam de unul. Comisarul-sef Lucian Crisu a fost foarte amabil la telefon. Am stabilit o intalnire, urma nd a afla si ce continea referatul intocmit la vremea aceea de catre politisti. Politistul Crisu insa nu a mai fost de gasit, acesta aga tandu-se de faptul ca reporterii cotidianului nostru au ajuns la politie un pic mai tarziu decat se stabilise, din cauza traficului aglomerat. Dupa numeroase insistente, am ajuns la seful Politiei Economice, comisarul Grigoruta Bejan, care si-a amintit ca, in 1993, a lucrat si el la caz: “Eram pe la inceputul muncii mele. A fost o armata de oameni care au lucrat la cazul asta. Am facut o ancheta transparenta si la obiect. La noi a ramas doar referatul”, ne-a spus Bejan.

Uite referatul, nu e referatul
Dupa cateva ore de as teptare, comisarul Grigoruta Bejan ne-a anuntat triumfa tor ca a gasit referatul, insa va mai trebui sa asteptam putin, pentru a cere aprobare si de la adjunctul sefului Politiei, Ioan Campeanu, deoarece inspectorul-sef era plecat din localitate.
A urmat o alta ora de asteptare. Raspunsul final a fost insa ca abia a doua zi o sa putem avea datele din referat, pentru ca “stiti cum e, e praf mult in arhiva... dureaza “, desi, anterior, ne spusese ca-l gasise. A doua zi, comisarul-sef Grigoruta Bejan nu a mai fost de gasit. A treia zi, la fel. Abia dupa inca o zi, Bejan a dat o declarat ie care se bate cap in cap cu ce declarase anterior: “Nu am gasit urma dosarului in care cei trei directori de la Itels au fost trimisi in judecata. Cel care lucreaza la arhiva noastra este venit din anul 2000 si nu stie inca modul de clasificare a dosarelor. Chiar daca as fi gasit urma de dosar nu as fi putut sa va dau o copie, deoarece informatiile sunt secrete. Va pot spune doar ca cei trei directori au fost trimisi in judecata pentru acuzatiile care au fost formulate in plangerea penala”.


Capitol pentru o carte

Cum a avut loc privatizarea prin metoda MEBO la societatea din Iasi, in varianta anchetatorilor, s-a scris si in cartea fostului general de divizie Ion Pitulescu, “Al treilea razboi mondial - Crima organizata”. Anchetatorii au ajuns la concluzia ca firma s-a privatizat pe spatele statului roman. Astfel, se arata cum, “in anul 1991, din dispozit ia conducerii, Itels a inregistrat suma de peste 140 milioane de lei in bilantul contabil, suma ce reprezenta avansurile pentru executarea unor lucrari. In realitate, suma, care reprezenta valoarea unor lucrari de izolatii efectuate, trebuia inregistrata ca venit al firmei. Societatea a predat in locatie de gestiune santierele sale din Iasi, Suceava, Botosani, cu obligatia ca acestea sa se transforme in SRL-uri in timp de 40 de zile. Santierele s-au transformat in trei SRL-uri, dar nu au functionat efectiv. Toate operatiunile de aprovizionare, productie, incasari si plati au fost efectuate de SC Itels SA Iasi. In luna aprilie 1992, firma a transferat catre cele trei SRL-uri peste 120 milioane de lei. La sfarsitul anului, pentru cele trei firme s-a calculat un profit de 79,9 milioane de lei, repartizat catre cei trei directori care detineau cele mai multe actiuni. Ulterior, SC Itels a scos la licitatie o serie de active adjudecate de cele trei SRL-uri. Pentru a depune 10% garantie, conducerea Itels a virat firmelor 14,7 milioane de lei, care au reintrat in conturile aceleiasi societat i, dupa licitatie. De fapt, Itels s-a privatizat prin virarea a 34 de milioane de lei din contul societatii si nu din sumele ce trebuiau depuse de actionari. Cu alte cuvinte, societatea s-a privatizat pe banii statului”, se mai arata in aceeasi carte. Avocatul Aldea afirma ca s-a constatat, pana la urma, ca expertizele facute de anchetatori nu au fost reale: “S-au facut tot felul de presiuni in ceea ce priveste aceste expertize, dar ultima expertiza a dovedit ca acuzatiile aduse celor trei nu erau adevarate”.


Prea multi ani

La Parchetul de pe langa Curtea de Apel Iasi am avut acelasi “succes” ca si la Politie. De procurorul care a anchetat cazul, Camelia Boi ta, nu am putut da, deoarece purtatorul de cuvant al institut iei, Iulia Diaconu, ne-a informat ca au trecut prea multi ani ca acesta sa isi mai poata aminti povestea. “Singurul lucru cu care va putem ajuta este sa faceti o adresa, sa cautam in arhiva dosarul, sa vedem daca mai exista, daca nu s-a prescris fapta, dar asta dureaza mult...”
Nu e nimic de regretat - de Filip Antonio la: 31/01/2004 11:01:23
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Din cauza regimului comunist, Romania este in urma unor tari ca Grecia sau Portugalia, desi in 1938 era mai dezvoltata decat ele. Regimul comunist a fost unul antinational si o perioada de risipa extraordinara, a carei nota de plata o achita si acum cetatenii Romaniei.
#8677 (raspuns la: #8659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Din cauza regimului comunist - de cristi_r la: 01/02/2004 03:32:17
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
"Din cauza regimului comunist, Romania este in urma unor tari ca Grecia sau Portugalia, desi in 1938 era mai dezvoltata decat ele. Regimul comunist a fost unul antinational si o perioada de risipa extraordinara, a carei nota de plata o achita si acum cetatenii Romaniei."
Macar aici nu m-ai contrazis.Da sa stii ca cu cit citesc mai mult istorie cu atit aflu ca nici atunci nu eram prea dezvoltati comparativ cu tari invecinate(nu mai zic ca am reusit sa avem si o dictatura regala,si dictaturile se cam aseamana indiferent de denumire).Sunt de acord ca ar trebui fost mai buna o dezvoltare liniara,fara socuri 1947, 1989,dar asta e istoria.Bine ar fi sa tragem invataminte.Daca te uiti in urma o sa vezi curent denumirea de "generatii de sacrificiu" cu o pauza intre 1923-1933,cred ca singura perioada cu care ne putem mindri(cea mai democratica Constitutie din Europa,si cea mai mare dezvoltare industriala),dupa aia criza economica mondiala,razboi,comunism,revolutie,tranzitie si ce o mai urma.
#8694 (raspuns la: #8677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
SALARIUL- Ozzy Osbourne - de (anonim) la: 13/03/2004 16:09:43
(la: Cat va ramane din salariu?)
Draga Osbourne
Tu esti unul dintre "tipicii" romani plecati in strainatate! Deja incepi asa: Din cite inteleg, tu ai salariu mic,altfel n-ai sta cu chirie. Numai ca nu am vomitat! Ce i-ai spus-o!!!!!
O tii numai intr-o lauda in continuare..
Ce ma intreb eu este daca tu cistigi asa de mult de ce achiti casa mai repede si nu pe timp de 30 de ani????
Sau nu platiti in America dobinzi?
Sti, am si eu o "prietena" care locuieste in Australia si in fiecare email este vorba de ceeace are si este ea, dar intilnind-o acum de sarbatori in RO mi-am dat seama ca nu are NIMIC.
Sti in germana este un proverb: Dai celui care se lauda si ia de cel care se plinge!!!!!
Salutari de la "saracii"din Germania.
Renate
#11975 (raspuns la: #11915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
60 de euro - de (anonim) la: 15/03/2004 09:11:12
(la: Congresul cadrelor /studentilor din Franta (trimiteti si CV-ul))
Scrie ca e 60 de euro la adresa:
http://www.centreurope.org/forum.pdf

Iar la adresa
http://www.centreurope.org/forum.htm
scrie ca daca nu achiti inainte suma, trebuie sa dai 80 de euro.

Adi Popescu
#12076 (raspuns la: #12067) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
asa-i romanul - de Andrei B la: 27/03/2004 04:11:31
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
Romanul asa se manifesta indiferent de situatia in care se afla.
Pana si "baieteii de bani gata" sunt nemultumiti de cate ceva.
Nici lor nu le ajung banii pentru distractii sau sunt suparati pe taticu pentru ca nu le-a cumparat cine stie ce masina, insa sunt si romani (multi) care n-au ce pune pe masa.
La un salariu de 3.000.000(de caciula) doua persoane nu-si pot achita toate datoriile, dar sa-si mai puna si o paine pe masa!
Asa suntem noi cei care nu suntem de bani gata si care ne muncim o plecare de doua zile la munte cu riscul de a nu ne plati telefonul si lumina:)(asta-i pe bune)

Mult noroc!
salutare - de Mateo la: 02/05/2004 08:04:28
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Am trait in Norvegia si pot spune ca este o tara de paraziti..tara unde mai toate femeile fac copii in draci pt. a lua barnetrignen(alocatie) pe cap de copil pr. a-si achita parte din propietate alte parti venind de la bakenhusen etc.. si alte smecherii norvegiene...Cu respect trebuie sa-ti spun ca Norvegia nu este tara pe care tu o descrii..Multi norvegieni egoisti din fie calatoresc saptaminal in Danemarca pt. a-si cumpara lucruri mai ieftine pt. ca in Norvegia traiul este f. scump mai mult situatia economica nu este asa de roza...mai toate lucrurile fiind importate din EU sau USA... Definind Norvegia nu este altceva decit o tara unde rasismul omnipresent (ma refer la FMI) se manifesta in fel si chip...Crede-ma mi sa fa cut greata de mentalitatilre lor... acum sint in UK si este un pic diferit, dar si aici exista rasism ca in toata europa vestica...deci nu omagiez nici o tara din europa... fiecare tara are si bine si rau...Chiar si in Norvegia exista coruptie chiar sin in UK exista USA la fel, mai mult nepotismul este asa de mare de te iei cu miinile de cap in special IN UK....
#14885 (raspuns la: #1774) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre"Clasa de mijloc"! - de (anonim) la: 22/05/2004 14:03:25
(la: Clasa de mijloc)
Ma bucur ca am posibilitatea sa scriu putin despre acest subiect.Nu stiu daca romani aflati pe alte hotare,in special statele Americii realizeaza ca se zbat sa faca parte din clasa mijlocie.Ceea ce sa spus la tv.ziare se si stie ca salariul sub 90 de mii de $ pe an,nu faci parte din clasa de mijloc.Interesant este ca termini o facultate si salarul este de mizerie facind exceptia doctorii profesorii cu doctorat,dar...majoriatea nu ajung sa faca parte din clasa de mijloc!Atunci oameni buni care este diferenta intre America si Romania,unde muncesti pentru chirie si traiul zilnic noroc cu banca care ofera imprumut la o casa si o masina.Dupa mine este parerea mea personala, cred ca un om cu facultate merita sa fie rasplatit si tratat ca atare...in Romania poti sa ai si acolo o casa si masina si bani si prieteni si fercire daca vi cu bani strinsi din alte tari,economi pentru ca asa am fost invatat,ne putem ridica pe picioare foarte repede si agoniseala noastra-ne apartine,nu este a bancii pt. care muncesti 30 de ani sa achiti o casa ,masina un imprumut de facultate.Totusi cred ca in alta tara este doar o iluzie ca faci parte din "clasa mijlocie",fiecare o sa realizeze asta mai tirziu sau mai repede este mai bine,diferentele sunt mari!Cu respect Florin Voicu.
Posesorii de autoturisme vor - de SB_one la: 09/07/2004 18:43:47
(la: Vignete pentru RO)
Posesorii de autoturisme vor achita, incepand cu 1 ianuarie 2005, un tarif de utilizare a drumurilor nationale, calculat atat in functie de durata parcursului si a stationarii in Romania, cat si de clasa de emisii poluante (Euro) in care este incadrat vehiculul.
Potrivit unei ordonante aprobate saptamana trecuta de Guvern, pentru autoturismele inmatriculate in Romania, care tranziteaza sau stationeaza cel mult sapte zile in tara, va fi achitata o taxa cuprinsa intre doi si patru euro, in functie de gradul de poluare al vehiculului - Euro, Euro I, Euro II si peste.
Pentru un interval cuprins intre 7 si 30 de zile, cuantumul taxei va oscila intre patru si sase euro, in timp ce o perioada de sase luni va fi taxata cu o suma cuprinsa intre 9 si 15 euro.
Posesorii de autoturisme vor fi nevoiti sa scoata din buzunar echivalentul a 17 euro daca autoturismele sunt echipate cu propulsoare care respecta normele de poluare Euro II si peste, iar perioada de utilizare a infrastructurii rutiere se intinde pana la un an. Ordonanta stabileste o taxa anuala de 21 euro pentru autoturismele incadrate in clasa Euro I si de 24 euro pentru clasa non Euro.
Obligativitatea achitarii taxei va fi extinsa si pentru proprietarii celorlalte vehicule de pasageri - microbuze si autobuze, sumele datorate, mai mari, fiind calculate in functie de aceleasi criterii.
In prezent, posesorii de vehicule destinate transportului de persoane nu platesc taxe pentru circulatia pe drumurile nationale.
De asemenea, actul normativ majoreaza la valori aproape duble taxele pentru vehiculele comerciale. In plus, de la 1 ianuarie 2005 taxa va fi achitata si pentru utilizarea remorcii. Amenzile pentru incalcarea prevederilor ordonantei merg de la trei milioane de lei (autoturism) pana la 70 milioane lei (autovehicul de peste 12 tone cu patru axe). Taxa de utilizare a infrastructurii se va aplica nediferentiat atat pentru cetatenii romani, cat si pentru cetatenii straini care tranziteaza teritoriul Romaniei.



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#17568 (raspuns la: #17523) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai copii! - de Belle la: 12/07/2004 18:46:05
(la: despre barbati ... fara suparare :))
cica faceam curat prin e-mailuri ca sa mai sterg din ele si uite ce-am gasit ;)

Micile deosebiri dintre barbati si femei-SUPER

Cum schimbam uleiul

Cum procedeaza EA:
1. Conduce 10.000 de km dupa ultimul schimb de ulei.
2. Duce masina la Service, o preda mecanicilor, flirteaza putin si merge
sa bea o cafea.
3. Dupa 15 minute se întoarce, achita si îsi ia în primire masina pusa
la punct.
Costuri:
Schimbul uleiului (cu manopera) - 600.000 lei
Cafeaua - 15.000 lei
Total - 615.000 lei


Cum procedeaza EL:
1. Merge la un magazin de specialitate, cumpara ulei, filtru si toate
cele necesare pentru a efectua schimbul în propriul garaj.
2. Îsi da seama ca ligheanul cu ulei vechi este plin si îl arunca într-o
groapa sapata în gradina.
3. Intra în garaj si deschide o sticla de bere.
4. Ridica masina pe cricul pe care l-a cautat o jumatate de ora.
Frustrat, mai deschide o bere.
5. Împinge ligheanul pentru ulei sub motor.
6. Cauta cheia de 16 - fara succes.
7. Ia alta cheie la nimereala.
8. Aceasta îi cade în ligheanul cu ulei.
9. Încearca sa o scoata, dar varsa tot uleiul.
10. Priveste uleiul revarsat pe jos, bând alta bere.
11. Încearca sa monteze filtrul de ulei.
12. Apare un prieten care mai aduce sase beri.
13. Încep sa povesteasca... schimbul uleiului este amânat.
14. A doua zi, cumpara bere.
15. Instaleaza noul filtru de ulei.
16. Îl umple cu un litru de ulei.
17. Îsi aduce aminte ca are nevoie de cheia din lighean. (vezi 8.)
18. Deschide prima bere.
19. Încearca sa pescuiasca cheia din lighean cu ajutorul unei
surubelnite, dar aluneca pe ulei.
20. Cade si se loveste cu capul ce ciment.
21. Se enerveaza si arunca surubelnita cât colo.
22. 10 minute înjura pentru ca surubelnita a distrus posterul cu Miss
Decembrie de pe perete.
23. O bere.
24. Îi sângereaza fruntea. Întrerupe tot si se panseaza cu multa grija.
25. O bere.
26. Înca o bere.
27. Mai varsa în rezervor 4 litri de ulei.
28. Coboara masina de pe cric.
29. De fericire ca a reusit sa schimbe uleiul mai bea o bere.
30. Porneste masina pentru o plimbare de proba.
31. Este oprit de politie si fiola indica consum ridicat de alcool.
32. Politistul este hotarât sa-l duca la sectie si sa-i ia carnetul.
33. Disperat, ofera politistului toti banii pe care credea ca-i
economiseste schimbând singur uleiul.
Costuri:
Uleiul - 400.000 lei
Filtru - 50.000 lei
Spaga - 500.000 lei
Berea - 225.000 lei
Total - 1.175.000 lei
#17704 (raspuns la: #17696) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si acum, am sa scriu si eu ce - de Ivy la: 16/09/2004 19:07:28
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Si acum, am sa scriu si eu ceva legat de subiectul asta, desi intrebarea este pusa celor ramasi acasa.

Sintem cu totzii la fel, si anume roamni. Plecati din tara sau ramasi in tzara.
Nu trebuie sa spun aici de ce am plecat eu, dar bazindu-ma pe raspunsurile date de familia mea ramasa in tara (sora, frate..etc), de prieteni ramasi in tara am un fel de raspuns pentru intrebarea "de ce nu au plecat unii sau altii". Asta nu inseamna ca se aplica la toata lumea.
Motivele sunt multe si pentru uni si pentru altii.
Ce ma lasa mereu fara replica este rautatea care apare printre noi, faptul ca sintem de acord cu un lucru doar daca simtim ca ne face noua bine, faptul ca nu putem sa spunem:"da, acel lucru pare a fi bun, desi nu mi se intimpla mie ci altuia", sau faptul ca azi sustinem un lucru sus si tare si in decurs de ceva..timp ne simbam total ideea.
Tare mult nu as vrea sa ma lungesc scriind minuni pe aici, dar tocmai mi-a venit in cap o poveste pe care trebuie sa o spun.

Deci, familie din romania depune dosarul pentru a emigra cu 4 ani in urma. Din fericire pentru ei, au o multime de oameni apropiati in tzara in care doresc sa emigreze. Li se spun povestile fiecaruia fara ocolisuri fara ascunzisuri. Li se spune ca nu e usor, ca e greu..ba mai mult li se spune sa nu o faca, sa nu emigreze. De ce?? Pentru ca erau oameni obisnuiti cu: "unchiul in functie mare; tatal presedinte in...XX partid, mama sefa..ZZ" ; pentru ca ajunsesera sus, nu muncind ci prin cunostinte..(nimic de acuzat pentru ca in general cam asa se intimpla pe acasa..nu vreau sa supar pe cineva, dar asa se intimpla, stim cu totii)..deci, li se spun toate aceste lucruri. Oameni nu asculta, unul din membrii familiei are sansa sa calatoreasca in tzara respectiva sa vada cum este. Vine, vede..decide.
Anyway, emigreaza intr-un final. Aterizeaza, sunt primiti, asteptati, ajutati. Zile, saptamini ponegresc romania care e de kkt, nenorocire, mizerie, oameni de proasta calitate..etc, etc..
Cei din tzara in care au emigrat asculta, marea majoritate nu sunt de acord cu ponegririle aduse romaniei, pentru ca ce nu stiu cei ramasi in tzara este ca: cei ce au emigrat isi uibesc tzara de un milion de ori mai mult, sunt mindri ca vin de acolo din romania, sunt mindri ca sunt romani. Probabil ca dorul, departarea au adus aceste sentimente la un maxim..nu se stie, nu are nimeni nici o explicatie si nici nu icred ca cineva incearca a gasi o explicatie.
In acelasi timp cuvintele despre noua tzara sunt nemaipomenite..:e frumos, e superb, e perfect..." Li se spune din nou ca e greu...ca au de munca..
Deci..zilele, saptaminile trec. Noii veniti asteapta ajutor zi de zi..ajutorul vine din partea prietenilor in prima saptamina, in a doua, in a treia...hai mai fac toti inca o tura..:-) dar se plictisesc si ei, au altele pe cap...noii veniti trebuie sa porneasca pe drumul lor, trebuie sa se lupte, trebuie sa se adapteze..sa invete, sa gaseasca job, sa etc, etc..daaaar e greu, si unchiul nu e pe aproape, nici tatal din partid, nici matusa, nici sora..uffff e greu in alta tzara. In romania parca era altfel..:-), era un pic mai bine..si tzara asta a inceput sa fie cam oribila...banii se duc..
Prietenii le gasesc joburi, nu de soatat bude neaparat, ci de exemplu vinzator intr-un elegant magazin..."wow...raspunsul este..nu exista cuvinte:" jobul e injositor"..si este refuzat..
Prietenii se retrag, au altele si nu au nevoie de asa ceva..
banii in continuare se duc..se tot duc, si tara respectiva incepe sa puta, e urita, e mizerabila, oameni cunt cumpliti, strazile groaznica..Romania incepe sa fie roz, superba, minunata...Ok...e bine ca nu-si mai ponegresc tzara..e totusi un pas...dar ei trebuie sa ponegreasca ceva..deci de ce nu tzara de adoptie?!?

So anyway...dupa niste luni bune au fugit in romania...da..pur si simplu fugit. Fara a plati rent, lumina, gas..fara a isi achita credite, fara nimic...ba chiar facind magarii si chiar si acum in romania find isi trag bani pentru alocatia copilului..Da, bani care tzara de adoptie, guvernul tzarii respective ii varsa in contul lor..so..

Dar au ajuns in Romania, si a inceput nebunia, a inceput ponegrirea celor ramasi in tzara respectiva, au inceput sa se bata in piept ca multi care au scris aici pe site rautati despre cei ramasi in tzara..

Cei ce spun rautati la adresa celor plecati si invers, au deci motive care uneori nu sunt de mare bun simt..

cu respect pentru cei ramasi (ca sunt curajosi) si pentru cei plecati (ca sunt foarte curajosi)

Ivy


#22509 (raspuns la: #22475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La ordinea zilei si a ministrilor - de carapiscum la: 24/09/2004 07:24:43
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora)
Am citit intregul interviu cu sufletul la gura, ca sa zic asa. Am trecut printr-o serie de stari care mai de care mai infierbantate si daca l-as fi avut in fata mea pe mascariciul asta care se crede ministru al culturii, probabil ca n-ar fi scapat fara o chelfaneala care sa-i aduca aminte cine este si ce lapte a supt de la ma-sa. Sper sa nu fiu cenzurat pt. unele calificative pe care i le voi da acestui individ pe parcursul comentariului meu.

Tin sa spun, inainte de toate, cateva lucruri interesante despre "domnul Razvan Theodorescu" fiindca am fost in cateva randuri in preajma lui (sau mai bine zis el a fost in preajma mea) printr-o conjunctura a imprejurarilor nefasta. Spun nefasta pt. ca dincolo de persoana elevata care se da acest ipocrit, putini cunosc adevarata sa fata si care a fost pana acum activitatea lui in domeniul culturii si al artelor romanesti (de dinainte si de dupa revolutie). Am sa dau numai un singur exemplu care mi se pare concludent pt. felul in care s-a achitat de datorii in ce priveste ministerul pe care-l conduce- nici nu mai stiu, de cat timp?

Asadar acest chel lucios si gras care-mi aduce aminte de niste medici SS ai trecutei Germanii fasciste, a avut nesimtirea si nerusinarea de a veni in "inspectie" la unul din monumentele istorice dupa ce ani buni la rand a refuzat categoric orice ajutor din partea ministerului sau. Si ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, a inceput a face tot felul de comentarii, vezi Doamne, de om invatat si cult ce este, si sa spuna ca lucrarea de restaurare nu s-a facut cum trebuie. Sa nu uit sa va spun ca e vorba de o biserica datand din anul 1535, ctitorie voievodala a Domnitorului Petru Rares. Acest monument de arhitectura a fost una din bijuteriile Sucevei fiind pictata atat in interior cat si in exterior, majoritatea frescelor pastrandu-se pana astazi, mai putin cele din exterior unde regimul comunist a impus a fi varuite- se pare ca mesterii care au lucrat la aceste picturi au luat de model pe cele ctitorite de Stefan cel Mare. Dar sa revin. De la inceperea lucrarilor de restaurare statul roman, prin intermediul ministerului cultelor si culturii, n-a catadicsit sa dea nici macar un leu. Majoritatea cheltuielilor au fost suportate din bugetul parohiei respective (adica de oamenii simpli, unii dintre ei mai nespalati, mai lumpeni si mai ratati decat altii sclipitori) si, culmea ironiei, DE UN MEDIC ROMAN stabilit in Canada, adica de unul din diaspora. Nu el a dat toti banii, ci doar a inceput lucrarile pe cheltuiala proprie. Aveti idee cam cat costa restaurarea unui metru patrat de fresca? Va spun eu: depinde de la profesor la profesor (adica de cum se intelege cel ce ia lucrarea), insa pretul la aceasta biserica a fost de 110 $. La aceasta adaugati cheltuielile pt. cazare, masa si celelalte, cheltuieli necesare pt. intretinerea lucratorilor- care, in paranteza fie spus, aproape ca egaleaza pretul frescei in conditiile de trai din R.

Si in timp ce preotii slujitori ai parohiei au facut nenumarate demersuri la "vanjosul din poveste", demersuri soldate, cum v-am spus, cu tot atatea esecuri, vine el calare pe o limuzina ultimul racnet si incepe sa-si dea cu parerea despre lucrare ca si cum ar fi fost mai bun decat profesorul ce facea lucrarea- si inca o paranteza, profesorul de care vorbesc, Sava Nicolae, a lucrat inclusiv la unele monumente din Italia si este recunoscut de Unesco. Mai stiu printre altele, din cate mi-au povestit altii ce-au patit la fel cu zgarie-branza asta, ca ar fi unul dintre masonii de vaza ai Romaniei si ca interesul lui nu este de a pastra intacte valorile noastre nationale. Sa ne aducem aminte asa, in treacat, ce anume s-a intamplat imediat dupa revolutie cand nenumarate opere de arta, valori nationale inestimabile, au fost ori lasate in paragina, ori pur si simplu vandute pe piata neagra.

Sa ne mai aducem aminte ca acest contopist care canta cri-cri la TVR pe vremea si dupa vremea..., acest erou de "animaLtie" a jucat un rol destul de important in chiar miezul revolutiei. Ce-mi place cel mai mult la el e ca limbajul pe care-l foloseste dincolo de camerele de luat...vederile, e unul mai grosolan si mai infect decat al unui cioban- dar macar ciobanul are circumstante atenuante fiindca nu-i cu diploma si nu stie sa recite versuri frumoase. Si-mi mai place ceva f. mult la obraz-gros: face jocul politic al celor mai tari ai zilei. Daca nu e asa apoi eu ma oblig sa nu mai scriu niciodata nimic.

Daca ar fi sa luam si sa dezbatem intreg interviul, din orice pdv am dori, cred ca se pot trage cateva concluzii finale: 1. continua sa insulte si sa calomnieze ca un individ marunt si fara educatie; 2. nu-i pare rau pt. ce a spus; 3. incercand sa rastalmaceasca intelesul celor intamplate cere EL scuze de la oameni (adica dupa ce ii injura zice ca e ofensat); 4. incearca intrucatva sa scuze atitudinea proprie invinuindu-i pe acei oameni ca s-au coborat pana acolo incat s-au lasat cumparati cu un blid de linte (deci inca o injurie adusa oamenilor); 5. si incearca sa ne confuzeze cumva legand aceasta intamplare de faptul ca s-a dat in acea piata statuia lui Eminescu: "Ca cei care huiduie cind e vorba de Eminescu nu sint romani". La acest ultim aspect ar trebui sa-i aduca cineva aminte astuia care se scobeste in dos de o viata intreaga si oricat s-ar cazni n-o sa ajunga nici macar la degetul mic al marelui scriitor, deci ar trebui sa i se aduca aminte ca sloganurile nu s-au strigat impotriva lui Eminescu, chiorul dracului! N-are nici o relevanta aspectul asta, chiar nu trebuie sa lege un "gest politic" de o inaugurare care si asa e cu cantec de vreme ce "oficialii" nu s-au chinuit sa aduca la eveniment mai mult de o mana de oameni. Dar probabil ca se temeau ei de ceva anume.

Atitudinea lui de faraon (care nu e baron) ce-si permite sa se poarte cu oamenii ca si cu supusii lui neascultatori, ar trebui corectata cumva, daca nu printr-o mustruluire publica, macar printr-o scarpinare cu "Sf. Nicolai" pe pielea lui tabacita si groasa de balaur ce se vrea cu mai multe capete.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
sa ma achit de datorie.... - de cosmacpan la: 29/09/2004 19:43:34
(la: 3x7 (tabla inmultirii??? nu o noua poveste))
la povestea cu austria si cu salivatu'....nu stii ce sa....era atasata trilema. acum ai raspunsul.
Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!
#23729 (raspuns la: #23725) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mya - de nasi la: 10/10/2004 01:45:42
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
si eu cred ca totul se trage din educatie. in fond, cu totii devenim adultii care ne invata parintii si societatea ca "e normal" sa fim. daca "odorul" mamei de 1,85 asa a fost invatat (prin exemple de genul, masculului in casa ii este permis x,y si z, iar femela - sora cu pricina - trebuie sa "stea dreptzi") normal ca asta va fi atitudinea. in copilarie-pubertate-adolescenta, baiatul sta cu tatica si ia exemplul lui, invata sa exploreze cu maiestrie canalele sportive; fetitza cu mamica, invata sa spele vase, sa gateasca...
cit despre mama in cauza, ai ales tipul clasic al mamei romance. si nu uita insa ca si aceasta "mama romanca" este si ea mai intii de toate femeie. din pacate, una din acele multe femei care au ales sa-si verse naduful pe generatia urmatoare. fiica - las' sa vada si ea pe pielea ei ce-am trait eu ca sa nu fiu singura care a avut de inghitit, baiatul - il cresc sa ma razbune, sa trateze si el alte femei cum m-a tratat taica-su pe mine.... sa nu deschida usa femeii, sa nu-si spele cana de cafea, sa nu respecte macar munca femeii ca daca ea tocmai a dat cu aspiratorul el sa intre linistit cu pantofii murdari in casa... trebuie insa sa iti dai seama ca aici nu este o alegere facuta in mod constient, ci pur si simplu o reactie umana - nu intru in amanunte pt ca ar trebui sa fac o intreaga analiza psihologica. si iti dau dreptate, nu gasesti mentalitatea asta in 100% dintre familiile romane dar este o mentalitate care predomina INTR-O PROPORTIE INGRIJORATOR DE MARE PT MILENIUL IN CARE TRAIM.

in privinta "occidentului" vreau sa te corectez putin si sper sa nu te superi. eu vorbesc din experienta mea, tu din a ta... aici cind faci copii asta inseamna o cheltuiala fantastica. in marea majoritate cuplurile pun bani deoparte dinainte, pentru a face fata diminuarii inevitabile a cistigului lunar/ sau saptaminal. daca mai au de platit si un mortgage la casa, atunci lucrurile se mai complica putin: rata la banca trebuie achitata la termen, fara discutii si scuze, sotia nu mai merge la serviciu deci nu mai aduce bani in casa, copilul are nevoie de scutece, de hainute, citeva luni de zile mai merge cum merge, pe urma are nevoie de formula, de papica speciala pt bebelusi - ca nu poti sa-i dai ce maninci tu, sistemul lui digestiv nu face fata si ajungi cu el la doctor - alti bani alta distractie. la doctor oricum ajungi din cind in cind - ca inca n-am auzit de baba frumoasa si copil cuminte (si sanatos tun pe deasupra). mincare gata preparata se poate cumpara ca e destul de ieftina intr-adevar, dar cu mincatul la restaurant.... nu chiar asa de des cit ai lasat tu sa se inteleaga. apoi creste copilul / sau copiii, femeia se intoarce la serviciu, insa cheltuielile sunt la fel de mari. legislatia pur si simplu nu permite ca un copil sub 14 ani sa fie lasat singur in casa, fara supravegherea unui adult. cei care fac greseala asta se trezesc cu vizita din partea celor de la children wellfare...se apeleaza de cele mai multe ori la baby sitter, la ajutorul bunicilor - insa numai citeva ore pe zi pt ca majoritatea parintilor isi trimit copiii la gradinita (si asta costa destul de mult) de dimineata pina la amiaza. marea majoritate a parintilor opteaza pt gradinita pt ca acolo copilul se pregateste pt scoala, invata sa numere, sa adune, sa inmulteasca, si sa citeasca, dar cel mai important: face primii pasi in viata, INVATA SA FIE SOCIABIL, invata sa interactioneze cu alte fiinte umane de ambele sexe, fiecare cu personalitatea proprie si isi insuseste de la o virsta frageda comportamente adecvate, iar asta e un lucru de pret. de cite ori nu vedem in familiile din romania copii care se tem pina si de rudele mai departate pe care le vad mai rar, daramite de altii? ii intraba cineva cum ii chiama si citi ani au - pun ochii in pamint, ii intreaba ce au invatat la scoala si nu raspund sau bilbiie ceva fara nici o urma de indrazneala in glas, iar daca e sa recite o poezioara dau in lacrimi (cazuri nu chiar atit de rare). parintii respectivi se ascund dupa scuza ca sunt timizi saracutii - de parca asta ar fi un atribut chiar atit de pozitiv, cind stim cu totii ca timiditatea nu te ajuta in viata, nu te ajuta in cariera, nu aduce nimic bun! si cind spun "saracutii" nu o fac pe ton ironic, ci o spun pt ca acesti copii nu au beneficiat in primii ani ai vietii lor de contact uman divers sub supravegherea unor persoane calificate care sa-i indrume (ca stim cu totii ce fel de oameni au grija de copii in majoritatea creselor si gradinitelor din romania, mai ales cele de stat) - nu vor fi pregatiti sa faca fata vietii adevarate de dincolo de umbrela parintilor si cele mai importante lectii de viata pt ei vor fi limitate la unicul exemplu al parintilor - care de prea multe ori e similar celui pe care l-ai amintit tu.

dar revenind la familia occidentala: tinerii parinti in general iau decizii in cunostinta de cauza, de cele mai multe ori se pregatesc pt copii, dar ca peste tot in lume exista si acel neprevazut - caz in care, se apeleaza si aici la ajutorul familiei extinse, al statului, etc. dar cind vine vorba de relatia barbat-femeie, pur si simplu este o alta mincare de peste. cu sau fara copii, barbatul respecta femeia cu care a ales sa-si imparta bucuriile si tristetile vietii. o sustine in deciziile pe care ea le ia fata de cariera - nu pretinde de la femeie sa stea acasa toata viata daca ea nu vrea si nici nu hiriie nici miriie ca daca ea vrea sa stea citiva ani sa creasca copiii atunci numai el are drepturi in casa pe motiv ca el merge la serviciu! si indiferent daca femeia munceste sau nu, barbatul de aici o ajuta in treburile casnice pt ca n-a fost crescut cu ifose si pretentzii de a avea acasa "servitoare neplatita" si MAI ALES PT CA pregatirea mesei, dereticatul, spalatul vaselor si alte treburi casnice facute impreuna, reprezinta atit pt femei cit si pt barbati un timp pretios pe care femeia si barbatul il petrec impreuna isi comunica unul altuia dorintele, gindurile, bucuriile si nemultumirile de peste zi, isi fac planuri de viitor si se sfatuiesc fara ca unul sa trebaluiasca in casa pentru amindoi iar celalalt sa fie tratat ca un pasha.
#24591 (raspuns la: #24563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pare prost ... - de desdemona la: 21/10/2004 16:13:02
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Dar nu-i chiar asa. (steven seagal) Ca actor e intr-adevar nasol da' daca zici ca-i bun la aikido, si eu l-am auzit la muzica, nu e chiar rau. Cu tot regretul ca trebuie sa-mi schimb o parere dinainte formata, trebuie sa zic ca probabil nu e chiar asa prost (doar in filme). Mai ales ca in talk-show-ul respectiv ('on a tout essaye') sunt tot felul de oameni ghidusi care pun intrebari incomode, tachineaza, ironizeaza, (i nu le scapa prostii) si s-a achitat cu bine de sarcina, asa ca mi-am schimbat parerea despre el. Pacat ca e asa de prost inspirat in cinematografie. Dar VanDamme (Ion Claudiu cum ii mai zice pe la noi) e de o prostie fara pata, straluceste, e perfect. Si cand te gandesti ca unii ii sunt fani.

Acuma fac o paranteza, ca sa spun ceva ce ma roade pe mine in particular. Sunt un mare fan al cartilor lui Tolkien, si nu prea mi-a placut schimbarile de scenariu ce s-au petrecut in trilogia "The Lord of the Rings". O carte excelenta, care sigur ar fi asigurat succesul filmului, chiar fara actori prea buni. In urma 'imbunatatirilor' din scenariu, si a alegerii unor actori cam nepotriviti (pentru rolurile lui Gandalf si Aragorn) filmul devine enervant si neconvingator (pentru cine a citit cartea). Noroc cu costumele, efectele speciale si peisajele, care fac toti banii. Dar pacat ca prin interventiile unora, au 'holywoodizat' o capodopera literara.

Desdemonita
#25805 (raspuns la: #25800) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Regret obligativitatea votului pt PCR si Ceasca - de observatorul la: 26/11/2004 12:03:55
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
macar stiam naiba o treaba. ala macar ma obliga, stiam pe cine sa injur. astia imi arata ca eu "votez"...tecste...
ce nu a prea spus lumea aici a fost FRICA permanenta in care se traia atunci. frica de a nu mai apuca lapte. sau piine. frica de a nu te auzi cineva ca asculti europa libera. frica de a spune un banc. frica de a nu putea sta de vb cu sotia, sa injuri partidu, ca poate din greseala spune copilul a doua zi la scoala auzi ce a zis tata ieri si cind veneai de la serv te trezeai cu doi baieti care te luau "la canal". comunismul este un cretinism atit ca idee, auzi, toti oamenii egali, toti, si aia cu IQ 10, si aia cu IQ 200. iar pus in practica de unu din aia cu iq 10, duce la genogid. duce la transformarea omului inapoi in animal, cu gindu' numai la mincare si lemne de foc. scriu cu i din "i", deci sint de moda veche. toata viata mea o sa lupt cum pot impotriva comunismului si a comunistilor si mai nou a neocomunistilor. o sa spun copiilor mei ce a fost atunci, o sa le transmit toate traumele mele din acea "epoca", sa fiu sigur ca si ei or sa stie ce inseamna comunism. "muncitori, tarani si...intelectuali." hai si voi, desi voi nu sunteti buni de nimic, ca aveti iq peste 10, nu va potriviti "egalitatii". si asa este si acum. parintii mei au adunate 5 facultati. facute atunci, nu acum, 300euro pe an ori 4-5 ani = 1000 si ceva de euro o diploma. si cu acele 5 facultati, pe vremea lui ceasca, la sf de luna, scoteau un petec de hirtie cu datoriile pe care puteau sa unu sa le achite, cum bine spunea cinveva aici ceva mai devreme. aaa.. sa nu uit. cico era 2 lei, brifcor 3, lamiita 2,50, pepsi 7. cico era din prune vechi si bomboane care nu s-au cumparat. brifcor din porumb. lamiita cred ca din cele doua care nu se vindusera intr-un an plus ceva colorant de la vreun combinat petrochimic. salamul ala de 500g pe luna era din cal. plus muste de la bioproteine curtea de arges. crescute cu parafina. mustele. cel care poate sa regrete ORICE de pe vremea lui ceasca, e clar ca e din aia cu IQ 10. nu va luati de el, nu va coboriti la IQ respectiv. nu merita. tot nu convingeti un IQ10, vad asta ep aici pe la servici, cind intreb pe fiecare cu cine voteaza. IQ 10 e compus din: 5 pct de IQ folosite in "eu sunt cel mai destept" si alte 5 puncte in "fiind cel mai destept, e normal sa nu ascult de altii". atit.
acum revenind, era buna legea optispe, desi in conditiile actuale de minciuna si coruptie, ar fi ca si nula.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: