comentarii

adevăr persoană decenţă suflet cunoaşte vorbeşte trei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
picky - de carapiscum la: 13/09/2006 06:46:30
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Pentru un om care se dă atotştiutor şi stăpân pe cunoştinţele sale teoretice (ca şi pe misterele vieţii), ai dat dovadă de superficialitate, şiretenie şi rea voinţă răspunzând în doi peri. Asta ca de obicei, ceea ce dovedeşte o dată în plus că tu nu vrei cu adevărat să înţelegi ceva la subiectul ăsta, ci să-i educi pe ceilalţi. Aferim boieri dv-stră!

O să le iau pe căprării şi-o să încerc din nou să-ţi expun un punct de vedere, de data aceasta luând răspunsurile tale ca mărturii scrise.

1. Eu: „când anume în istorie L-a proiectat mintea omului pe Dumnezeu?”
Tu: „de îndată ce i-a ucis pe d-alde Zeus sau Baal-Amon.

În primul rând nu înţeleg un lucru: ăştia de care aminteşti tu n-au fost consideraţi dumnezei? Şi atunci pe ei cine i-a proiectat? Şi pe cei dinaintea lor cine anume i-a inventat? Eu ţi-am pus o întrebare simplă la care n-ai putut răspunde logic şi coerent. Puteai foarte uşor să admiţi că apariţia ideii de Dumnezeu se pierde în cele mai îndepărtate timpuri ale istoriei şi nimeni n-are o dată stabilită pentru aceasta. Ştiinţa zice că încă n-are toate datele necesare formulării unui răspuns concludent şi se foloseşte de şiretlicuri nu prea „ortodoxe”(de obicei scuze imbecile) pe baza cărora ne bagă în şi mai mare ceaţă. Dpdv logic se poate explica totuşi de ce ştiinţa încă n-a reuşit să descopere care este punctul zero al omenirii când fiinţa umană a fost înzestrată cu ideea despre Dumnezeu: acest punct zero nu există! Pe axa timpului ideea de divinitate a existat din totdeauna. Dumnezeu fiind de natură spirituală nu-şi putea găsi locul decât în sufletul omului, adânc sădit în inima sa.

În altă ordine de idei, ca să nu uit înainte de-a trece mai departe, cine anume i-a ucis pe zei? Dacă ai să-mi zici că Dumnezeu, ei bine n-am să te contrazic. I-a dărâmat pe toţi fiindcă a fost unicul Dumnezeu adevărat. Dar apoi se pune întrebarea firească: cum să ucizi nişte zei, mai ales dacă sunt plăsmuiri omeneşti? Si ca să scurtez, Zeus sau Baal-Amon au apărut relativ recent în istoria universală. Ce s-a întâmplat cu primii zei, unde au fost ăştia îngropaţi? Sau poţi să-mi dai numele primului zeu inventat de oameni?

2. Eu: „de unde a avut omul cunoştinţele şi pregătirea intelectuală necesare acestui proiect care avea să-i schimbe viaţa? Cu alte cuvinte unde a găsit zestrea de informaţii necesare creării artificiale a acestui supra-om?”
Tu: „conturarea divinităţii trebuie să fi fost o acţiune colectivă derulată în timp.”

Frumos spus, sună aproape poetic. Conturarea divinităţii… Dintr-o dată te referi la o singură divinitate, nu la mai multe. Păi de ce a fost nevoie de asta, atributele cu care a fost înzestrată iniţial nu erau de-ajuns? Adică a venit un nebun şi-a zis: să inventăm un dumnezeu! , apoi s-au adunat fraierii şi-au adăugat câte ceva în aşa fel încât să le placă tuturor? Şi de ce s-au oprit după aia, nu mai era loc pentru alte atribute, devenise dintr-o dată perfect? În primul rând că omenirea este limitată şi imperfectă, deci cum avea să înzestreze ceva cu perfecţiune? Acţiune colectivă… Fă-mă să înţeleg un lucru: la proiectul ăsta a participat un colectiv condus de anumiţi tovarăşi şi pretini de breaslă puşi pe şotii? La fel cum fac ăia acum la NASSA? Şi cât le-a trebuit să-si termine proiectul?

Dacă admitem că omul se trage din regnul animal, e curios cum poate cineva crede că o fiinţă inferioară, coborâtă din copaci, a ajuns la stadiul acela de conştienţă şi de conştiinţă proprie care i-au cerut să inventeze o fiinţă superioară lor. Vreau să zic, de ce dintr-o dată au simţit nevoia de divinitate, ce simţăminte, ce trăiri interioare le-au dictat să inventeze un dumnezeu? Teama? Teama de ce: de bătaie, sau de lipsa bătăii? Mai exact frica de a nu avea un dumnezeu care să le facă dreptate după nişte legi superioare. Oare omul se teme de bătaie sau asta îl incită şi mai tare? Pedepsirea este folosită peste tot în lume şi în zilele noastre. Dacă oamenii se pedepsesc între ei după anumite legi, de ce n-ar face la fel şi Dumnezeu după legi superioare?

Dar ca să revin la întrebările iniţiale şi să-ţi răspund totodată, în intelectul uman n-ar fi avut de unde să răsară dintr-o dată nici măcar o idee vagă despre Dumnezeu dacă n-ar fi existat mai dinainte în mintea sa un sâmbure. A admite contrariul înseamnă să dezvoltăm un pom din nimic, înseamnă să credem că sâmburele este crescut de rădăcina pomului şi nu invers.

3. Eu: „de ce ar fi proiectat un Dumnezeu inexistent ca să se închine Lui?”
Tu: „de ce creaza tata un bau-bau?”

Răspund mai întâi întrebării tale: pentru că nu exista, de aia îl creează, îl inventează pe bau-bau. Deoarece Dumnezeu există, nu trebuie inventat. Dar probabil că aşteptai să-ţi răspund aşa: ca să-l facă pe copil să se teamă. Ştii ceva, s-a demonstrat de multă vreme că părinţii care procedează aşa greşesc total fiindcă induc odraslelor lor stări de sporită angoasă şi nervozitate, nicidecum de cuminţenie. În plus, odată încuibărit în mintea şi sufletul lor sentimentul de frică au tendinţa de a greşi mai des- tocmai pentru că le e frică să nu greşească. Mulţi dintre aceşti copii ajung să se teamă şi de propria lor umbră. Şi apropo, tu faci comparaţia asta plastică între Dumnezeu şi bau-bau vrând să arăţi că oamenii se tem de El la fel? Te înşeli, cei ce cred în Dumnezeu nu se tem de El de frica bătăii, precum greşit se vehiculează peste tot, ci se tem de consecinţele pe care le-ar avea faptele lor asupra mediului înconjurător, asupra semenilor şi asupra propriei lor stări sufleteşti. Frica asta nu e frică ci o ruşine interioară care vine din respect şi din iubire pentru Cel ce ţi-a dat viaţa. Ăsta e viermele neadormit care roade în conştiinţa ta, sau altfel spus mustrarea de conştiinţă, remuşcarea. Asta vine odată ce înţelegi că ai greşit şi-ţi vezi sufletul hidos în oglindă, nimeni nu-ţi demontează fălcile. Este o vorbă: te baţi singur. În funcţie de calea pe care alegi s-o urmezi în viaţă, vei suferi sau nu.

Întrebarea pe care ţi-o pusesem are o cu totul altă conotaţie: de ce să te închini unui dumnezeu inexistent când ştii că e inventat de tine? Înţelegi, adică de ce s-ar fi complăcut liota aia de oameni să se închine Lui ştiind că ei L-au inventat? Oare nu pe principiul credinţei stă edificiul teologic? Aşadar cum au putut ei crede în ceva sau cineva creat de ei înşişi?

4. Eu: „cum avea să se închine propriei idei despre o persoană inexistentă?”
Tu: „zeul nu e o persoană ci un contur simbolic de…idee.”

Ce drăguţ din partea ta să pui cele trei puncte de suspensie în propoziţie. Atunci dacă au fost „contururi simbolice de idee” (am trăit s-o aud şi pe asta), cum se face că au avut un chip anume, un chip material? De ce au trebuit să fie reprezentaţi şi material când ei puteau păstra în continuare „intangibilitatea conturată a simbolismului ideatic” (ca să mă exprim conform ideii tale)? Şi te rog să faci o distincţie clară: eu când pomenesc de zei nu mă refer la persoane! Vorbesc de o singură persoană doar când vine vorba de Dumnezeu, unic, personal, creator, universal, bun, drept şamd.

5. Eu: „de ce milioane de oameni şi-au sacrificat viaţa pentru o persoană plăsmuită de mintea altor oameni?
Tu: „de ce oile o urmează pe cea care se prăvăleşte într-o prăpastie?”

Pentru că sunt oi şi n-au minte, nu le-au educat părinţii lor cu „bau-bau”. Dar mai nou se întâmplă la fel în societatea modernă care îşi educă indivizii să fie liberi de-a sări în prăpastie dacă vor, ca să fie diferiţi. Oile care au minte ascultă de glasul păstorului lor înţelept. Celelalte nu mai sunt oi, ci capre îndărătnice. De fapt când oamenii se tem de forţele distrugătoare ale naturii nu-L inventează pe Dumnezeu ci-şi aduc aminte de El!

Răspunzând la întrebarea mea vreau să-ţi spun că nimeni pe pământul ăsta nu şi-ar jertfi viaţa decât dacă ar crede din tot sufletul în idealul pe altarul căruia se sacrifică. A muri în chinurile groaznice în care s-au sfârşit atâţia martiri, spune mai multe decât milioane de cărţi şi de studii antropomorfice laolaltă. De aia zice Fericitul Augustin că „sângele creştinilor a devenit sămânţă pentru noi creştini.” De fapt asta înseamnă adevărata teologie: jertfa de sine pentru Dumnezeu şi aproapele tău.

6. Eu: „de ce nu mai sunt oamenii capabili în zilele noastre să inventeze un dumnezeu nou, ci doar să-L re-inventeze pe Acelaşi Care se găseşte în conştiinţa colectivă a tuturor popoarelor?”
Tu: „nu se pune problema capabilităţii ci cea a necesităţii. Nu mai e nevoie de modelarea unei divinităţi. Oricum sunt destule pe piaţă şi concurenţa este acerbă.”

Cum adică nu se pune problema capabilităţii? Nene, dacă n-ai de unde şi mintea nu te duce, poate să te roadă pe matale la rărunchi de necesitate că tot n-ai să fii capabil să-ţi rezolvi problemele. Adică „piaţa religiei” e saturată… Nu ştiu de unde ai obţinut informaţia asta dar se pare totuşi că oamenii încă Îl mai caută pe Dumnezeu, indiferent ce forme ar îmbrăca Acesta. Că unii sunt sătui, asta e altă poveste. Şi concurenţă acerbă între cine? Între zei sau între oameni, că eu încă n-am văzut nici o luptă între zei sau vreo întrecere la jocurile olimpice între ei.

Şi răspunsul la întrebarea mea este următorul: nu putem inventa un alt dumnezeu fiindcă, oricât am căuta noi, n-am reuşi să înzestrăm pe altul cu mai multe atribute decât cele pe care le are adevăratul Dumnezeu.

7. Eu: „care este rezultatul ne-raportării fiinţei umane la un sistem de valori mai presus de lume? Adică înspre ce tinde omenirea în cazul detaşării de o posibilă formă existenţială a unui bine şi adevăr suprem? Iar dacă există (cel puţin dpdv logic) o formă ideală a binelui şi adevărului, atunci unde este aceasta stocată?”
Tu: „omenirea tinde spre cunoaştere şi explicaţii, în dauna credinţelor.”

Se pare că eu trebuie să centrez şi tot eu să dau cu capul. Tu ai fi bun de politician, numai ei răspund la alte întrebări decât cele care le sunt puse. Ştiinţa nu dăunează religiei în nici un fel, o ajută chiar şi atunci când vrea să demonstreze invaliditatea teologiei. Şi apoi credinţa înseamnă tocmai cercetare. La fel cum a făcut Ap. Toma când a cercetat rănile lui Hristos pentru a se convinge de învierea Lui din morţi. Tu le-ai cercetat vreodată în viaţa ta ca să vii acum să ne vorbeşti nouă ca şi cum ai fi făcut acest experiment? Cum poţi vorbi „ştiinţific” despre lucruri pe care nu le cunoşti?

Şi acum răspunsul la întrebările mele. Decadenţa este rezultatul ne-raportării omului la Dumnezeu. Iar forma ideală a binelui şi adevărului nu-şi poate găsi locul decât într-o formă ideală de existenţă, o formă care nu ţine cont de legile fizice sau de altă natură ale Terrei. Altfel nu pot fi ideale.

8. Eu: „dacă omul L-a creat pe Dumnezeu şi nu invers, întrebarea care se pune este pe om cine l-a creat, că doar nu s-a creat pe el însuşi?”
Tu: „pe om l-a creat…Pithecantropus…”

N-am auzit de el. N-o fi ăsta bau-bau? Dar chiar aşa, de unde le-a venit tăticilor ideea asta stranie de bau-bau?

9. Tu: „chiar faptul că participi la această discuţie e un câştig în sensul că…uzezi de neuroni…”

Aha, eu îi uzez pe-ai mei. Dar tu ce faci cu ai tăi, i-ai dat la spălat? Cum unde? La ăia care spală creiere.

10. Tu: „te înşeli când presupui sau afirmi că nu cred în nimic… Cred în Homo sapiens.”

Şi Homo sapiens ăsta e zeul la care te închini tu? Şi crezi în el fără să-l cercetezi? Ca să vezi că până la urmă e mai deştept oul ca găina. Homo sapiens a evoluat de la stadiul de animalitate la cel superior, de divinitate, şi te-a lăsat pe tine acolo unde fusese el mai întâi. Ciudată mai e şi evoluţia asta.

11. Tu: „te înşeli şi atunci când zici că vreau să uzurpez locul Domnului. O nălucă vag conturată şi imprecis dispusă nu poate să tenteze. O asemenea imagine este de-a dreptul hilară.”

Ba află de la mine că năluca asta e foarte bine conturată, dar e conturată pentru cei interesaţi să o cunoască. Îţi dau totuşi dreptate asupra unui aspect: că nu vrei să uzurpezi tronul lui Dumnezeu. Ce vrei tu e să clatini conştiinţele celor care cred în El. Ne-având conştiinţă şi smerenie în gândire n-ai cum ajunge la tron, decât pentru judecată, desigur. O să stea Homo sapiens la aceeaşi coadă cu tine. Iar atunci când năluca vag conturată şi imprecis dispusă te va întreba foarte precis de sănătate, tu ai să-i răspunzi: păi eu am crezut că eşti Homo sapiens.

12. Tu: „idem când concluzionezi că sunt foarte mulţumit de mine. Nici nu ai habar câte pot să-mi imput…”

Nici nu vreau să am habar. Dar aşa, în treacăt, îţi impuţi faţă de cine? , că nu crezi decât în maimuţa cocoţată în copacul divinităţii. Faţă de tine însuţi? Inutil, asta nu te schimbă în bine. Faţă de alţii? E trecător şi la fel de inutil câtă vreme altora nu le pasă. Aşadar unde îţi este etalonul conştiinţei, cine îţi trasează idealul în subconştient?

13. Tu: „nu lupt împotriva nimănui. Nici nu combat.”

Ştii, iartă-mă că te-am atacat dar eram beat, n-am nici o vină! Sau: crede-mă pe cuvânt că nu eu sunt cel ce ţi-am învineţit fălcile, dar dacă mă superi te ciomăgesc mai rău decât am făcut-o prima dată!

14. Tu: „acel final e posibil doar atunci când apa nu va mai fi udă!”

Acel final e posibil dacă apa se evaporă, adică trece din stare lichidă în stare gazoasă şi prin urmare nu mai e apă ci abur. Aşa că săriţi fraţilor, puneţi ibricul pe foc!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
må dore sufletul cå nu vorb - de (anonim) la: 29/12/2003 15:52:41
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
må dore sufletul cå nu vorbeste romåneste, nu pentru-cå numai eu sint romåncå,dar este bine så stie så vorbeascå pe unde se duce, este bine så stii så deschizi gura ,pe mine m-a ajutat foatre mult in viatå så vorbesc 5 limbi stråine cursiv, este un plus si este usor in viatå si så studiezi si så cålåtoresti.acum cu globalizarea prinde bine. succes.si nici o datå nu e tirziu.
*** - de wp la: 10/07/2013 12:25:40
(la: Metafora pacatului originar si altele)
Adevărul nu s-a îmbrăcat în metafore ci în trup, pentru că Cel pe care Îl aminteşti, a zis; Eu sunt Adevărul. Iar Ioan, apostolul iubit de El spune; “ La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.” Mai departe spune; „ Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăsluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”.

Când spunem că bărbaţii şi femeile sunt diferiţi, dar egali, sună frumos, dar depinde ce înţelegem prin egali şi mai ales în faţa cui. Femeia trebuie să asculte de bărbat precum şi bărbatul de femeia lui. În familie, femeia şi bărbatul nu trebuie să fie într-o competiţie perpetuă, ci într-o completare reciprocă.
Şi asta pentru că, Cel care este Adevărul a spus că nu a venit să facă voia Lui, ci voia Tatălui care L-a trimis. Tot El a zis şi că, EL este Calea. Astfel, dacă privim lumea din perspectivă biblică, nici noi nu trebuie să căutăm voia noastră, ci voia celuilalt, iar asta înseamnă a-ţi jertfi propria voie în faţa voi celuilalt. O jertfă din iubire şi nu din silă, nici din interest. Însă ce ne facem dacă voia celuilalt, este înclinată spre ceva cu care conştiinţa noastră nu se poate împăca?

Şi uite aşa am ajuns la conştiinţă care, zici că este liberă, deşi mai încolo afirmi că, este impregnată de una, sau alta.

Dar ce este conştiinţa? Dacă ne întoarcem la etimologia iniţială, cea latină, găsim ceva de genul; „conscientia = a cunoaşte împreună cu”, sau împreună-cunoaşterea. În alte limbi, de exemplu cum ar fi maghiara, chiar şi fără etimologie cuvântul este foarte explicit; traducerea mot-a-mot ar fi, a sufletului cunoaştere.
Deci, cine poate cunoaşte sufletul nostru sau cine poate avea această împreună-cunoaştere cu noi, decât unul Dumnezeu. Iar dacă această conştiinţă mustră din când în când, pe unii ,mai puţin, pe alţii mai mult, cum ar putea face aceasta dacă nu ar avea o lege deasupra ei, la care, cu sau fără voia noastră ea se raportează? Şi dacă este lege, este şi încălcare a ei, iar aceasta se numeşte în termeni duhovniceşti; păcat.
Cu atât mai mult există păcat dacă, vorbim din perspectivă biblică. Chiar El spune că; “De n-aş fi venit şi nu le-aşi fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.”

Trăim într-o lume în care este supusă legilor –spunem noi. De tot felul de legi, ale chimiei, ale fizicii, legi ale statului, etc. iar pe zi ce trece ştiinţa descoperă alte şi alte legi. Noi însă, refuzăm să credem că asupra noastră ar sta vreo lege. Cu alte cuvinte, noi înşine ne credem pentru noi , iar mai grav şi pentru alţii , măsura tuturor lucrurilor.

Liberi nu putem fi decât dacă cunoaştem Adevărul, pentru că numai Adevărul ne poate face liberi precum El a mărturisit. Iar pentru asta, tot El a pus asupra noastră legi, cu care, dacă ne îngrădim, putem deveni liberi.
Şi aici alt paradox; cum să fii liber dacă eşti îngrădit?
Şi aici, cred eu, cugetarea lui Pascal se poate constitui într-un început bun;
“Arătându-Se lămurit celor ce Îl caută cu toată inima şi tăinuindu-Se de cei ce cu toată inima fug de El, Dumnezeu orânduieşte cunoaşterea omenească despre Sine.
El dă anumite semne, văzute pentru cei ce-L caută şi nevăzute pentru cei care nu Îl caută.
Celor ce voiesc să vadă, le dă din belşug lumina. Celor ce nu voiesc să vadă, le dă întuneric din belşug.”
Pt. Florin si atat - de Little Eagle la: 18/06/2004 23:30:13
(la: I'm back...)
Dear Brother,

E greu de gasit adevarata fericire si liniste sufleteasca,pare chiar o utopie,dar cand nu mai filosofam totul pare okay si ne vedem inainte de ale noastre de zi cu zi,bune sau rele,triste sau fericite,iluzia e prea puternica s-o invingem doar intr-o singura viata.

Am sa-ti propun aici o mica analogie,o metafora a vietii.
Sa zicem ca ai fi inchis la puscarie,intre 4 ziduri si gardianul si directorul inchisorii sunt oameni de treaba care vor sa-ti faca sederea cat mai buna,te intreaba ce mancare vrei,ce ai vrea sa citesti,daca vrei sa stai mai mult afara in curte la aer,daca vrei sa ai conditii sanitare f. bune in celula etc si tu le vrei pe toate si o vreme esti chiar multumit dar apoi incepi sa fii din nou trist in suflet,pt. ca degeaba ai toate astea cand inca stai in spatele unui zid inalt ce te desparte de restul lumii.
Eu asa cred, ca suntem fiecare intr-o celula si unii poate vad zidul dar majoritatea nu-l zaresc deloc,insa el a fost si este mereu acolo.

Zicem ca avem ce ne dorim,un serviciu bun,o sotie/sot buni,copii,mancare,haine etc etc. dar tot in curtea inchisorii stam mereu.
De ce ma caut mereu? Pt. ca sufletul imi spune asta,sufletul imi este curios si vrea sa cunoasca tot mai mult,mintea il asculta,mintea mereu trebuie sa fie secundara sufletului,multi oameni gandesc invers,ei zdrobesc sufletul lor ascunzindu-l in iluzii si minciuna si sufletul va lua de bune astea si va gandi ca e o experienta,dar se va complace numai in ea si atunci se va pierde in o si mai mare iluzie ce-l va tine mult in urma,nedezvoltat normal.

Am plonjat in trecut o vreme datorita mortii nasei mele care m-a botezat,am iubit-o f. mult si psihologic vorbind(nu-i vorba de nesiguranta!)a fost mai mult faptul ca nu m-am mai intors s-o vizitez in Ro. de 10 ani.
Si nicidecum nu am luat un drum gresit si nicidecum nu e vorba de superficialitate.

Gary Oldman care este poreclit si actorul cameleon este un ex. cum un adevarat actor trebuie sa fie,pt. ca fiecare rol este o noua identitate,NU poti fi actor BUN jucand orice rol in sens unic!
Vreau sa spun ca nu vad nimic rau in a ma cauta pe mine cel adevarat si in drumurile mele intalnesc ocazii de a experimenta devenind orice fel de persoana posibila,sufletul este un cameleon,se adapteaza unor situatii si vieti diferite pt. ca-i place experienta!E avid de cunoastere.

Uite,iti dau alt ex.:ca artist sunt un total cameleon,nu pot spune ca am un stil anume,dar pot deveni artist de sute de stiluri la dorinta clientului.Daca ai vedea sa zicem 10 ilustratii facute de mine ai zice ca 10 artisti diferiti le-au facut!In meseria mea in advertising trebuie sa fiu artist cameleon.

Si este evolutie!Evoluez mereu pt. ca vreau sa sar peste acel zid,sa evadez din complacerea vietii de puscarie,vreau sa vad cerul real si natura si astea sunt dincolo de zid!!!
Sper ca m-ai inteles acum.Si cu Meher Baba sunt mereu,este practic imposibil sa scapi de EL.Baba a spus odata:" In clipa cand m-ai trezit in sufletul tau eu nu voi mai dormi niciodata,voi fi cu tine si alaturi de tine in orice clipa,te voi ajuta."
Sa VREAU si NU pot scapa de Baba!!!!Baba nu e religie ci spiritualitate,avatarul epocii in care traim si ultima a acestui ciclu universal,Kaly Yuga.Cand o noua lume va veni in urmatorul ciclu,Noul avatar se va naste in Japonia,asa a spus Baba.La fel a mai spus ca 3/4 din omenirea toata va pieri curand.Cei ce vor ramane vor crea Noua Umanitate.

Stiu ca nu crezi astea,e opinia ta.
In ce priveste pa fratii mei indieni,ei sunt la fel f.f. spirituali si sunt atras de ei ca si de Baba pt. ca sunt aceleasi gandiri legate de dragostea pt. Creatia toata pt. pace si love intre noi.
Indienii au o relatie cu divinitatea mult mai stransa decat orice crestin din lume,the Pope is a joke!
De la ei inveti multe!!!Respect pt. natura si aproapele tau si mai ales onestitate,pt. ca un indian este cel mai sincer suflet in Creatie,poate de aceea a fost pacalit de omul alb mereu,pt. ca a gandit ca toti oamenii sunt ca si ei,sinceri si n-au de ascuns nimic!!!
Suferinta lor i-a adus insa si mai aproape de Dumnezeu,ei cred cu inima si sufletul, omul alb crede cu mintea si mereu ...cere ajutor de la Dumnezeu cand se roaga...Doamne ajuta-ma sa am un servici bun,Doamne fa-ma sanatos,Doamne ajuta-ma sa castig la lotto...Doamne ajuta-ma sa am o casa mare...indianul cand se roaga nu se gandeste la astfel de lucruri care nu au importanta pt. el,ci se roaga pt., toata Creatia si pt. cei necunoscuti lui,abia la urma se pune pe el insusi si nu cere decat sa aiba mila de el sa-i ajute poporul lui.

Si eu la fel gandesc,un brave warrior niciodata nu se roaga pt. soarta lui ci pt. a lumii.The frog skin paper(dolarii)nu-i iei cu tine pe lumea cealalta.
E opinia ta sa ma crezi superficial ,eu nicidecum nu ma consider ca atare.
Multi ii considera si azi pe indieni ..savages,eu zic ca cei ce "afirma "astea sunt adevaratii savages!

Pe alta data dear brother,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries).
.........................................................................................................................
"Wakan Tanka Tunkashila onshimala"(Grand Father Spirit,pity me,so that the world and my people may live).
Great Medicine Man Lame Deer




























































































#16399 (raspuns la: #16351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Paianjenul - de ueit la: 25/10/2004 10:05:38
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
"- ce este "sufletul omului" ?... (definitie va rog!...)"

Cuvantul "suflet" provine de la suflare, respiratzie. In antichitate oamenii corelau viatza cu respiratzia (in mod eronat) pe care o considerau o fortza vitala misterioasa. In prezent mecanismul shi rolul respiratziei au fost elucidate, dar oamenii au simtzit nevoia de a completa golul ramas, de a spera ca moartea nu este sfarshitul. Astfel sufletul a devenit un concept abstract, fara corespondent in plan real shi lipsit de o baza logica, prin urmare indefinibil. Se incadreaza daca vrei alaturi de cuvinte ca Dumnezeu, corp astral, energie vitala, etc. Definitzii se pot gasi insa la o analiza atenta se dovedesc a fi intemeiate pe un ratzionament circular.

"- poate sa existe si sa se manifeste (gindeste? simte? vorbeste?) ca entitate separata de trupul material al individului?

- este muritor sau nemuritor?"

De vreme ce este un concept abstract este absurd a vorbi despre caracteristicile lui.

"nu discutam la acest capitol despre sensurile:

suflet = individ, persoana, etc.
suflet = suflare de viata, energie vitala care mentine pulsul inimii, etc....

ci exclusiv despre acea a doua componenta care impreuna cu trupul material defineste o fiinta umana!..."

Se pare ca ai shi dat o definitzie, "a doua componenta care impreuna cu trupul material defineste o fiinta umana".

Pe ce itzi bazazi afirmatzia ca "trupul material" in sine nu poate "defini o fiinta umana"?

Numai bine.
lui cico - datorie - de maan la: 16/08/2005 22:12:25
(la: Dezgolirea femeii)
Poate-ar fi mai bine daca as preciza ca:
1. pentru mine, mojicia n-are sex si nu e niciodata scuzabila, indiferent de varsta.
2. in comentariul care te-a ofensat, n-a fost nici o clipa vorba despre mitocani.

Uite, as zice ca daca cineva n-ar simti o scanteie de atractie fizica fata de (unele) persoane de sex opus, e semn ca tre’ sa mearga prin doctori.
La fel si daca simte si nu vrea s-o recunoasca public.

Mi se par firesti privirile admirative – am spus-o clar.
Accept chiar fluieraturile admirative, pe strada.
Nu toata lumea e identic cizelata si de-aceea gama de expresii este atat de larga.

Sunt insa situatii penibile, care mi-au produs intotdeauna sila.
Privirea e un barometru esential.
Din strict perspectiva asta am observat adesea cum barbatii se feresc sa priveasca o femeie sexy.
Acestia insinta uneori ca gestul lor e dovada de discretie.
E posibil, dar toate astea ar fi o bagatela daca respectivii ar incerca sa invete sa … se uite.
Ti s-o parea incredibil ca poti face un compliment sincer doar … privind?

Am vazut atatia barbati fastancindu-se in fata unei femei frumoase, inghitind in sec, transpirand si balbaindu-se incat mi-a fost rusine de propriile sentimente – mi-era mila.
In momente de-astea, chiar femeile au reactii diferite: unele se-amuza, altele pluseaza.
Nu mi s-a intamplat des, insa, de cate ori am fost privita ‘pe furis’ mi-am dorit asa de mult sa-i curm suferinta aluia, incat, singura reactie de care-am fost capabila a fost sa trag de tricou, ca sa-mi acopar cumva cei cativa centimetri vizibili de piele.

barbatii care nu-s capabili sa priveasca o femeie in asamblu, direct si onest, care nu-s capabili sa faca un compliment istet atunci cand il simt n-au ce cauta in cercul celor pe care-i respect – in doua randuri, asta era mesajul meu.

Nu ma mai scuz de mult pentru ceea ce sunt sau gandesc, dar am calitatea de-a-mi recunoaste greselile.
n-am pentru ce sa-mi cer scuze nici acum, dar regret din suflet ca te-am ofensat.
Nu asta a fost intentia, mai ales ca esti unul dintre userii a caror posturi le citesc cu predilectie.

Ps. despre femeile care merg merg la showuri de ‘striptiz’, am aceeasi parere ca despre barbatii care gusta genul asta de manifestare…artistica.

si inca ceva, ca uitam: omul care ma suporta nu-i minunea minunilor - sincer, nici acu' n-am habar ce-a gasit la mine si de ce inca ma mai vrea.
Ego-ul - de anadi108 la: 02/06/2006 19:43:04
(la: Iubirea Divină)
Dragă Jenifer,

Ego-ul este adevăratul eu, sau sinele, sau adevărata identificare, adică sufletul, iar această definiţie se bazează pe scrierile vedice, a căror cunoştere se bazeză pe ştiinţa experimentală a revelării sufletului şi a Sufletului Suprem, în diferitele Sale aspecte, conform procesului experimental ales.

Adevăratul Eu se numeşte aham în limba sanscrită, şi este identificat cu atma – sufletul sau jiva – fiinţa.

Conform ştiinţei vedice sufletul nu are natura materială, ci aparţine lumii absolutului, adică este spiritual.
Marele înţelept şi sfânt (spiritual) Veda-vyasa, care a compilat (in formă scrisă) cunoaşterea vedică, conform constelaţiilor astronomice descrise în cărţile sale, acum aprox. 5100 de ani, când a început cea de-a patra eră – kali-yuga, din cilcul celor patru ere, care influenţează atmosfera mentală a pământului, reflectată în preeminenţa unui anumit mod al naturii materiale (bunătate, pasiune sau ignoranţă), descrie intr-un mod accesibil fiinţelor umane care trăiesc în această eră, noţiuni de cunoaştere spirituală, în marea epopee Maha-Bharata.

El descrie cum o formă a Adevărului Absolut, care a coborât în lumea materială adică un avatar, şi anume Şri Krişna (în limba sanscrită Cel Atoate Atrăgător), care de către unii yoghini care practică bhakti (procesul serviciului devoţional divin, pentru atingerea iubirii divine) conform tradiţiei bengaleze Gaudiya-Vaişnava, Îl acceptă pe Acesta ca fiind sursa tuturor avatarurilor (formele Personalităţii Supreme care coboară in lumea materială) spune devotului Său Arjuna:

bhūmir āpo 'nalo vāyuḥ / khaḿ mano buddhir eva ca
ahańkāra itīyaḿ me / bhinnā prakṛtir aṣṭadhā
(Bhagavad-gita 7.4)

Această energie materială (prakriti) a Mea are opt diviziuni după cum urmează
pământ (bhUmir) apă (Apa) foc (analaH) aer (vayuH) Kham (ether - spaţiu)
manaH (minte) buddhiH (inteligenţă) Si (ca) desigur (eva) falsul ego (ahaM-kAra).


Adică în afară de Ego - aham, există şi un fals ego – aham-kara.
Falsul ego este o maşină subtilă, asemenea unui câmp informaţional, care îi atribuie Egoului (sufletului) o altă identitate.
Vedele explică necesitatea existenţei falsului ego, prin faptul că sufletul care este de natură absolută (spiritual) nu poate exista într-o lume complet străină lui, care este lumea materială, fără a primi o falsă identificare, adică o identitate materială.

Cu ajutorul acestei maşini subtile, care este falsul ego, sufletul se poate identifica cu corpul grosier şi cel subtil, precum şi cu alte produse ale acestuia,
produse directe sau indirecte, cum sunt copiii sau în general familia.
Cu cât sufletul este mai cufundat in vartejul lumii materiale, el se va identifica cu casa in care se află, cu maşina care îl poartă la serviciu, cu oraşul, ţara, asociaţia sau partidul de care s-a ataşat ...
Daca cineva i-a zgâriat maşina care îl duce la service, zice AU! pentru că inconştient se identifică chiar şi cu o masină de tablă.
Intr-un plan mai subtil sufletul se poate identifica fie cu mintea sau cu inteligenţa, devenind foarte ataşat şi mândru de ideile achiziţionate, respectiv puterea de discernământ achiziţionată...
De exemplu: Cogito ergo sum.
Si asta numai datorita egoului fals (ahaM-kAra).
#125744 (raspuns la: #125732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de irma la: 15/02/2007 21:19:56
(la: DUPLICITATEA)
bun rezumat!

nici eu nu am vazut vreo polemica. poate cel mult un tango si vorba lui old man louis... takes two to tango.

in legatura cu primele doua puncte: desigur ca suntem doi oameni liberi. departe de mine gandul de a incerca sa-mi impun cu forta opiniile. scopul a fost atins doar prin simplul fapt ca opiniile au fost exprimate si intelese.

punctul trei: faptul ca mesajul iti era adresat nu inseamna ca tu sau altcineva anume din cafenea erati subiectul si predicatul. era doar dorinta mea de a discuta cu tine on topic.

a patra idee: concluzia ta e gresita. dupa cum am zis si mai sus, nu era vorba despre tine. era o discutie pur teoretica, e drept inspirata de o intamplare reala mai veche (la care eu am fost doar spectator). discutia urma sa-mi ordoneze anumite idei referitoare la respectiva patanie.
pe vremea aia am asistat la o disputa intre doi oameni care-mi erau in egala masura apropiati. unul dintre personaje la un moment dat a acuzat, fara tinta precisa, fapt care a facut ca celalalt protagonist sa se simta atacat, cand de fapt nu era el cel vizat. pana si eu, care nu-s o persoana paranoica si nu aveam nici in clin nici in maneca cu situatia aceea m-am simtit intepata. evident ca nu am luat pozitie, pentru ca o eventuala interventie ar fi creat mai multa tensiune. ceea ce a urmat mi-a dezvaluit care era persoana vizata. fapt pe care l-a priceput si cel care s-a simtit vizat. dar asta nu l-a facut sa cedeze. mai mult: l-a acuzat pe celalalt de duplicitate pentru faptul ca nu a zis lucrurilor pe nume. vreau sa-ti spun ca cei doi nu-si vorbesc nici in ziua de azi...

a cincea idee: confuzia mea se pare ca a fost din cauza rimelului care-mi incetosa privirea. si cum o confuzie da nastere unei alte confuzii, mai bine las pe drumuri acesti pui de drac. sa-i ia de suflet cine vrea.

p.s. tre' sa recunosc! esti singura persoana din cafenea care ma "inspira" sa scriu mesaje asa de lungi.
#175649 (raspuns la: #175597) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Lady Allia la: 25/08/2008 23:21:49
(la: Din nou, Cafeneaua...)
"Ce va face sa ramaneti in Cafenea ?"

Oamenii mei frumosi...care stiu sa aduca soarele in diminetile mohorate, care stiu sa dea norii la o parte prin felul lor de a transpune ceea ce simt, pentru sarea si piperul care dau gust unor discutii insipide.

Raman pentru :

- Anisiul meu drag...pe care tare rar o mai gasesc pe aici si pe care o iubesc de mor, iar ea stie si asta ma bucura!,
- pentru motanel care este mult mai mult decat un prieten drag este un prieten adevarat care stie sa panseze suflete :) si sa dea bobarnacuri :P, iar eu ma bucur ca exista si aici si dincolo de virtual
- pentru zaraza sc care mi-e draga pentru ca nu poate sa nu imi fie draga :)
- pentru Intruderul caruia daca l-as intalni vreodata i-as daruit cel mai drag si copilaros zambet al meu - multe zile frumoase, insorite si pline mi-a mai daruit cu scrierile lui inegalabile
- pentru...Visul (latu) meu care m-a facut sa simt cu adevarat diferenta intre oameni si oameni, intre vorbe si vorbe si intre suflete si suflet!
- pentru Sanchita si poezia ei pe care demult mi-am permis sa mi-o anin la suflet ca si pe-o floare cu parfum rar si de "apa vie"
- pentru ... slabiciunea mea la tot ce inseamna pane cu scrierile si sufletul lui-
- pentru ...PICKY de care mi-e dor, mi-e dor de ma roade la suflet si pentru ca sper sa revina :), desi la cum il cunosc...trage doar cu ochiul
- pentru maan care este absolut minunata in tot ce face si simte - e dintr-o bucata, dar una de exceptie
- pentru prole care e o persoana de suflet si cu bun simt, care stie sa spuna cand trebuie sa spuna si face diferenta in orice discutie...ca si calitate
- pentru zaraza care are ceva al ei care daca nu ar fi mi-ar lipsi cu desavarsire
- pentru Rolia :) care mi-a fost de cand am intrat pe cafenea...mi-a fost la suflet
- pentru Brightie care e intr-adevar o lumina. apare mereu unde te astepti mai putin si straluceste. orb sa fi sa nu o vezi - o minune de fata!
- pentru femeia care a dat un alt fel de gust cafenelei...a aromat-o cu un suflet special..
- nu am crezut ca am sa o spun :P...pentru Giordano, vesnicul nemultumit, dar, un alintat cu suflet frumos
- Criul...care daca nu ar fi cafeneaua ar fi mult mai saraca
- kido...:) Rembrandt care desi a aparut cu un suflu nou, mai altfel...e tot el, acolo in spatele cuvintelor
- pentru...om :) care desi merge pe contre construieste unele discutii (unele :P),si da calitate altora

pentru...maimu, omerta, apoll, RH, horica, bubu, cher, Gloria, Valeriu Cercel, tux..., Bittera

si...:) credeai ca te-am uitat? :P pentru alexu care e o persoana deosebit de deosebita, de sensibila, de...umana si care stie ca si anisiul ca mi-e drag sa imi fie draga!!!

pe langa oamenii mei frumosi raman deoarece aici INCA gasesc discutii care fac diferenta, care au consistenta si calitate. ati intrat pe alte forumuri? care ati intrat stiti despre ce vorbesc.

"Ce v-ar determina sa plecati ?"

viata reala :). timpul care ar trebui sa-l acord in mai mare parte familiei, carierei, dar nu cred ca as pleca de tot niciodata. mereu as trage cu ochiul pe vizor si m-as bucura sa revad cate un suflet drag!
Marea Iubire - de Nico82 la: 17/01/2009 22:33:05
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
Distanta care exista intre mine si marea mea iubire este de ~ 1200 km...Eu aici,el in Germania.

Cred ca atunci cand iti intalnesti marea iubire pur si simplu simti acest lucru. Eu am intalnit-o la 25 de ani.

Chiar daca exista posibilitatea sau riscul sa pierzi acea persoana,sa nu mai fii cu ea ... tot ea sa ramana marea iubire. Si nu e doar pasiune,ceva care se sterge in timp.E "ceva" extrem de complex care dureaza pentru totdeauna. Parca iubirea creste pe zi ce trece indiferent daca persoana iubita este aproape sau la distanta.

Dragostea adevarata este de la inceput. Daca nu exista de la inceput nu cred ca e vorba de dragoste ci doar de OBISNUINTA daca ajungi sa crezi ca POATE IL/O iubesti si CREZI asta dar, nu stii de ce in adancul sufletului nu esti multumit,fericit si implinit...

Am trait si aceasta experienta.

Dragostea adevarata este o energie pozitiva care depaseste puterea cuvintelor. Cuvintele devin induficiente pentru a spune celui drag ce simti...Dar nu e doar pasiune.E mult mai mult de atat.

Indiferent de timp si de distanta geografica porti acea persoana in suflet si indiferent ce faci, nu e moment al unei zile sa nu te gandesti la el/ea. E mereu prezenta in mintea si sufletul tau.
.......
Sunt sigura ca EL e marea mea Iubire pentru ca in ciuda trcerii timpului,il iubesc si acum! Am trait cu el cele mai minunate momente din viata mea.


Am mai fost indragostita dar, niciodata nu am oferit si nu am primit in schimb asa multa dragoste... Era totul neconditionat si dezinteresat.

Im momentele in care eram despartiti vorbeam foarte des la telefon sau prin mesaje,imi canta ca ma iubeste si atunci cand eram impreuna, topaiam si radeam pe strada fara sa ne pese de faptul ca oamenii se uita la noi. Imi era dor de el si atunci cand era langa mine...

Deci,Iubirea Adevarata cred ca exista in realitate si nu doar in filme. Adesea filmele sunt inspirate din viata reala.
Sper ca toti cei care citesc aceste randuri,sa aiba norocul sa iubeasca cu adevarat in viata! Pentru ca Dragostea ne da putere de munca,sanatate...intr-un cuvant:Fericirea pe care ne-o dorim cu totii !
#392956 (raspuns la: #25663) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E ceva care-mi scapa :-)) Sa - de (anonim) la: 14/09/2003 19:56:11
(la: Iubire nebuna, 1.005.000lei (cu TVA))
E ceva care-mi scapa :-)) Sa inteleg ca e scump un buchet de flori la 1.000.000 de lei ? 20-30 de eur ? Pt. cineva care castiga 1500 eur / 10.000 eur pe luna in Romania ? Pe cat poate parea de incredibil, mi-a fost dat sa intalnesc multe persoane in acest caz. Nu vorbesc aici de cei ce sunt la limita legii si care probabil au venituri cu mult superioare ...

Sunt salariati romani care lucreaza pt. firme straine sau institutii staine in Romania, cei care sunt asociati in diverse firme care merg bine, si sa nu uitam, din ce in ce mai multi straini "expatriati" in Romania.
nu e chiar asa negru cum pare... - de Catalina Bader la: 03/11/2003 02:51:02
(la: Revelatia)
Citesc o carte minunata care se numeste ‚‚Conversatii cu Dumnezeu‘‘. Este scrisa de un american foarte original – Neale Donald Walsch. Poate o sa gasiti putin timp sa o cititi.

Sper ca Editura care a publicat aceasta carte nu ma va da in judecata pentru incalcarea drepturilor de autor; sper ca vor intelege si ca le fac reclama pe gratis. De fapt nu ma intereseaza cifra lor de afaceri; doresc doar sa va transmit mesajul ca aceasta carte merita intr-adevar sa o cititi...
Nu inseamna ca toti o s-o si apreciati...

Dar sunt sigura ca tu, Dark One, o s-o intelegi.

Mi-a atras atentia o parabola pe care doresc sa o supun atentiei voastre.

Dumnezeu spune urmatoarele:

‚‚Odata a existat un suflet care stia ca el este lumina. Acesta era un suflet nou si, prin urmare, nerabdator sa traiasca experiente. ‚‚Eu sunt lumina‘‘, spunea el. ‚‚Eu sunt lumina‘‘. Totusi, nici faptul ca o spunea, nici faptul ca o stia nu puteau sa se substituie experientei de a fi lumina. In Imparatia din care venea acest suflet nu exista decat lumina. Fiecare suflet era maret, fiecare suflet era magnific si fiecare suflet radia stralucirea luminii Mele impresionante. Si, astfel, micul suflet despre care vorbeam era ca o lumanare in soare. In mijlocul lumii marete – din care el era o particica – el nu putea sa vada, nici sa traiasca experienta ca CINE si CE era el cu ADEVARAT.
Si, astfel, acest suflet tanjea continuu sa se cunoasca. Si, atat de fierbinte era aceasta dorinta, incat intr-o zi am spus:
‚‚ stii tu, Micutule, ce trebuie sa faci ca sa-ti implinesti aceasta dorinta teribila?‘‘
‚‚Doamne! Ce trebuie sa fac? As face orice! ‘‘,a spus micul suflet.
‚‚ Trebuie sa te separi de toti ceilalti‘‘,am raspuns Eu ‚‚si trebuie sa aduci intunericul asupra ta ‘‘.
‚‚Ce inseamna intuneric, Atotputernice? ‘‘, a intrebat micul suflet.
‚‚ Ceea ce tu nu esti‘‘,am raspuns eu si sufletul a inteles.

Si asa a si facut, rupandu-se de Intreg, da, trecand chiar intr-o alta imparatie. Aici sufletul a avut puterea de a trai experienta tuturor felurilor de intuneric. Si asta a si facut.

Si totusi in mijlocul intunericului de necuprins, el a strigat: ‚‚Tata, Tata, de ce m-ai parasit? ‘‘ Asa cum ai facut si tu in zilele tale cele mai negre. Dar Eu nu te-am parasit niciodata, totdeauna sunt alaturi de tine, gata sa-ti amintesc Cine Esti Tu cu Adevarat; gata intotdeauna sa te chem acasa.

De aceea, fii lumina in intuneric si nu-l blestema.
Si nu uita Cine esti in momentul in care esti inconjurat de ceea ce nu esti. Si adu slava creatiei chiar daca te straduiesti s-o schimbi.
Si sa stii ca ceea ce faci in timpul celor mai mari incercari va fi spre marele tau triumf. Pentru ca experienta pe care o creezi este afirmarea lui Cine Esti – si a lui Cine Vrei sa Fii.‘‘


Mult succes pentru a intelege Cine esti cu adevarat intr-o lume cuprinsa de intuneric. Si nu uita ca LUMINA si RAIUL exista. Trebuie doar sa la vezi.

Cu toata dragostea,

Catalina
comentariu ,Revelatia' pentr Drak One - de Catalina Bader la: 07/11/2003 08:02:07
(la: ROMANIA)
Citesc o carte minunata care se numeste ‚‚Conversatii cu Dumnezeu‘‘. Este scrisa de un american foarte original – Neale Donald Walsch. Poate o sa gasiti putin timp sa o cititi.

Sper ca Editura care a publicat aceasta carte nu ma va da in judecata pentru incalcarea drepturilor de autor; sper ca vor intelege si ca le fac reclama pe gratis. De fapt nu ma intereseaza cifra lor de afaceri; doresc doar sa va transmit mesajul ca aceasta carte merita intr-adevar sa o cititi...
Nu inseamna ca toti o s-o si apreciati...

Dar sunt sigura ca tu, Dark One, o s-o intelegi.

Mi-a atras atentia o parabola pe care doresc sa o supun atentiei voastre.

Dumnezeu spune urmatoarele:

‚‚Odata a existat un suflet care stia ca el este lumina. Acesta era un suflet nou si, prin urmare, nerabdator sa traiasca experiente. ‚‚Eu sunt lumina‘‘, spunea el. ‚‚Eu sunt lumina‘‘. Totusi, nici faptul ca o spunea, nici faptul ca o stia nu puteau sa se substituie experientei de a fi lumina. In Imparatia din care venea acest suflet nu exista decat lumina. Fiecare suflet era maret, fiecare suflet era magnific si fiecare suflet radia stralucirea luminii Mele impresionante. Si, astfel, micul suflet despre care vorbeam era ca o lumanare in soare. In mijlocul lumii marete – din care el era o particica – el nu putea sa vada, nici sa traiasca experienta ca CINE si CE era el cu ADEVARAT.
Si, astfel, acest suflet tanjea continuu sa se cunoasca. Si, atat de fierbinte era aceasta dorinta, incat intr-o zi am spus:
‚‚ stii tu, Micutule, ce trebuie sa faci ca sa-ti implinesti aceasta dorinta teribila?‘‘
‚‚Doamne! Ce trebuie sa fac? As face orice! ‘‘,a spus micul suflet.
‚‚ Trebuie sa te separi de toti ceilalti‘‘,am raspuns Eu ‚‚si trebuie sa aduci intunericul asupra ta ‘‘.
‚‚Ce inseamna intuneric, Atotputernice? ‘‘, a intrebat micul suflet.
‚‚ Ceea ce tu nu esti‘‘,am raspuns eu si sufletul a inteles.

Si asa a si facut, rupandu-se de Intreg, da, trecand chiar intr-o alta imparatie. Aici sufletul a avut puterea de a trai experienta tuturor felurilor de intuneric. Si asta a si facut.

Si totusi in mijlocul intunericului de necuprins, el a strigat: ‚‚Tata, Tata, de ce m-ai parasit? ‘‘ Asa cum ai facut si tu in zilele tale cele mai negre. Dar Eu nu te-am parasit niciodata, totdeauna sunt alaturi de tine, gata sa-ti amintesc Cine Esti Tu cu Adevarat; gata intotdeauna sa te chem acasa.

De aceea, fii lumina in intuneric si nu-l blestema.
Si nu uita Cine esti in momentul in care esti inconjurat de ceea ce nu esti. Si adu slava creatiei chiar daca te straduiesti s-o schimbi.
Si sa stii ca ceea ce faci in timpul celor mai mari incercari va fi spre marele tau triumf. Pentru ca experienta pe care o creezi este afirmarea lui Cine Esti – si a lui Cine Vrei sa Fii.‘‘


Mult succes pentru a intelege Cine esti cu adevarat intr-o lume cuprinsa de intuneric. Si nu uita ca LUMINA si RAIUL exista. Trebuie doar sa la vezi.

Cu toata dragostea,

Catalina
ofata bosumflata - de sugary la: 22/12/2003 13:55:35
(la: Romani in strainatate)
de obicei sunt o persoana visatoare, dar cand e vorba de topic-ul propus aici, devin (poate prea)pragmatica.este sanatos sa ramai in romania? nu. este un act de patriotism? poate. sa analizam: inchideti ochii si incercati sa va imaginati pentru o clipa ca nu SUNTETI--negru total care nu permite nici sentimentul chinuitor pana la extrem al singuratatii:nu poti fi singur daca nu existi--deschideti ochii si respirati linistiti: existenta nu va este amenintata...oare? dar pentru cat timp?, se intreaba geniul constient pana la durere de efemeritatea lui.permanenta este doar sabia lui damocles atarnand deasupra mea si a ta si a lor,tuturor.inima va goneste? se sufoca in linistea marii de pasivitate? vrea valuri vrea furtuna--actiune, schimbare?intre inec si supravietuire doar sinucigasul alege negrul si moartea--dar patologicul, obsesia iese din discutie.asadar te zbati in vartejuri,intre asfixiante absorbtii in adancul rece si patrunzatoare scaldari intr-o acaparatoare lumina--pe scurt,DEVII maniac-depresiv.cu cat esti mai constient de tine insuti esti blestemat sa te scufunzi in depresie.asa vad eu firul vietii pe "plaiurile mioritice"--cliseurile sunt tot ce a mai ramas: dai click si te afunzi in...nimic--"forma fara fond".
deci, conturul Carpathiei se profileaza cu intarzierea de rigoare--necesara dezvoltarii unei constiinte reale a riscului de inec--si "patriotul" din tine deschide gura: nu pierde casul, ci viata.un sfarsit intr-adevar neplauzibil.se ridica o intrebare cat se poate de pertinenta: ce inseamna patriot?ca sa te inscrii in sus-numita categorie trebuie sa ai scaun "in loc de" cap?nu:sfera patriotismului nu se intersecteaza cu sfera prostiei.sa renunti "la lupta pentru supravietuire" inseamna lasitate?pentru cel inzestrat cu puteri herculiene eforturile sisifice pot fi chiar indicate--noi, muritorii, insa, poate ca ne masuram curajul dupa alte standarde. si, in cele din urma, plecarea din tara nu se suprapune cu notiunea traiului in puf--ar fi un exod general!
CONCLUZIE:iubirea de tara e ca piatra din rau:nu o muta nici noiroiul nici apa, dar o slefuieste timpul--adaptarea la viata prin cautarea de comfort e o caracteristica a conditiei umane, infinita ca durata de realizare, deci nu poate fi invinuita automat de suprimarea patriotismului, caci cele doua nu se exclud.
pt ozzy - de cresida la: 14/05/2004 09:02:45
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
trebuie sa scrii in continuare despre tine pt ca ceea ce scrii tu e interesant si acum cred ca m-am luat de cine nu trebuia dar ti-am mai spus sorry ok?imi place cum scrii ,nu te chinui ca altii ,tu esti chiar ceea ce scrii, nu inventezi povesti sau scrii din ce au trait altii .si esti cool !!!nu conteaza prea mult virsta ,un om interesant ca tine poate cuceri o femeie mai repede decit unul de 20 de ani .degeaba ai 20 de ani si arati bine daca nu ai ce sa vorbesti si te intilnesti cu femeia iubita dar nu ai nimic sa-i spui ,atunci nici sex-ul nu mai are farmec .oamenii au nevoie de conversatie ,si mai bine te simti cind bei o sticla de vin cu persoana iubita si stai de vorba pina dimineata despre una si alta ,eu asa sunt, vorbesc din experienta mea ,ma simt mult mai fericita dupa o noapte din asta si in zorii zilei cind ceilalti dorm .........zi si tu nu e frumos? .........daca ai sti cit de bine te inteleg si te aprob .........pacat ca nu m-am nascut si eu barbat ......asta e regretul meu si cred ca ii inteleg mai bine pe barbati decit pe femei ....si nu stiu .....e cool sa fi barbat ...si aratai bine mie imi place de johnny depp!!!esti un om norocos d-zeu te-a inzestrat cu atitea calitati !!si cred ca a daruit cui merita !!!cit despre karma mea nu stiu poate ca repet aceleasi greseli pe care le-am facut si in alta viata ,dar se spune ca oamenii pe care ii intilnesti in viata asta i-ai mai intilnit cindva si ca cu fiecare ai o karma de trait ..........poate ca eu imi traiesc karma mea .....si trebuie sa invat ceva din ea. ce?inca nu stiu .....dar mai am timp sa aflu!see you!!god love's you!!
#15394 (raspuns la: #15108) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DESTIN - de dinisor la: 09/09/2004 00:48:17
(la: Barbatul roman din diaspora)
Buna sa-ti fie inima haiducule,

Ai avut o zi buna? Ti-i sufletul deschis si vorba la indemana? Caci iata se-mplineste timpul sa te intrebam: ce era acel frumos de care aminteai, pe care eu si Belle l-am pierdut.

Sa nu fii smecherel si sa ma trimiti la dialogul nostru din conferinta deschisa de mine, pentru ca nu sunt de acord sa amestecam drumurile. S-ar produce o rascruce de drumuri...
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
Pt Anita, continuare de la discutia din "REORGANIZARE".. - de Jimmy_Cecilia la: 06/10/2004 15:16:06
(la: Casuta postala a lui Jimmy-Cecilia)
Ca sa-ti raspund, fara "a hrani troll-ii " in subiectul de "reorganizare",
ar trebui sa-ti spun ca eu vorbeam in general despre radio-shantzul , chat, subiecte interzise, atacuri la persoana si sustineam Paianjenul, cand vorbea despre regulile forumului sau cele ce amintesc eu mai sus.

Ma bazam pe mai multe discutii de felul acesta, portate pe cafenea, chiar cu luni in urma, era ca o concluzie si nu se adresa unei persoane special.
Vad ca unele persoane sau simtit vizate

De ce pun in ignorati pe unii utilizatori?
De ce nu raspund cate o data la unele intrebari?

Pt "ignorati"
Am putin timp de consacrat la Cafenea, cand vin in graba, as vrea sa pot sta zile intregi...dar din pacate nu mai am piciorul in gips... iar agenda o am foarte incarcata.
As vrea sa stau zi si noapte aici, sa pot cititotul, dar din nefericire pt mine nu pot...
Cand vin, urmaresc anumite subiecte, parcurg zeci de mesaje hors topic, ca sa dau de unul la subiect...
cei care înneaga anumite forumuri sa zicem "specializate", cu palavre si diverse, îi pun mai nou in ignorati, sunt cam aceiasi, intotdeauna, asa ca evit sa pierd timpul... asa am mai multa sansa sa citesc ce ma intereseaza...
cred ca exista un forum specializat in palavre...

raspunsul la mesaje sau intrebari :
nu vad Anita, de ce de fiecare data cand se vorbeste despre Israel, te simti vizat, vezi antisemitism acolo unde nu este, crezi ca toata lumea are dupa tine...
nu trebuie inveninat intotdeauna un subiect, generalizat si intors intotdeauna la Adam si Eva, in trecut...
Fiecare are rani din trecut, dar nu putem trai doar in trecut, mai trebuie vazut prezentul si viitorul.

S-a discutat destul despre holocaust, despre comunistii rusi si holocaustul rosu, tragedii istorice si umanitare care nu pot fi nici negate, nici uitate...
dar asta nu-i o scuza ca sa nu discutam, nu-i o scuza sa etichetezi imediat pe toti de antisemitism,

pe cel care ti-a reprosat lucruri de pe alte forumuri, cred (reproducere din memorie) ca tu l-ai cautat putin, cu ceva in genul "nu ma mira din partea ta.."
nu reproduc exact, ci doar din memorie, dar am remarcat ca insinuai ceva...
atunci omul a sarit sa se apare, ca-i nou pe forum...

Anita, esti o persoana cultivata si poti fi de companie placuta cand iti dai silinta, dar prea ai tendinta de a te simti tu, evreii si Israelul persecutati... si pornesti atunci "la un sfert de tur", cum se spune pe la noi...
A discuta civilizat, a schimba opinii, chiar despre Israel, nu inseamna sa fi antisemit.
Si inca ceva :))
faptul ca evreii au suferit mult in trecut si au fost omorati,
nu da dreptul acum guvernului Israelului sa omoare pe palestinieni, 70 civili omorati pt un terorist...
#24324 (raspuns la: #18859) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adrian & co. - de carapiscum la: 15/10/2004 06:49:40
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Incepusem aseara sa-ti raspund dar dintr-o data s-a facut ceata si invalmaseala pe pagina si mi s-au dus gandurile scrise in neant. Acum incerc sa reeditez.

Un adevar despre religie este un adevar religios! Poti sau nu sa fii de acord cu el dar asta nu-i schimba in nici un fel calitatea sa teologica. Exista adevaruri si adevaruri. De aia mi se pare un pic pueril modul tau de abordare a subiectului prin prisma aceasta.

Vad ca nu s-a mai inteles un lucru important si unii s-au legat de cele scrise de mine inainte. E vorba de ceea ce am afirmat: "adevarul religios este copilul nostru de suflet pe care suntem datori intr-un fel sau altul sa-l protejam". Nu era vorba despre adevarul MEU, ci despre o generalizare la scara globala, nimic mai mult, nimic mai putin. Fiindca spunea cineva de demult cam asa: "am intalnit popoare care nu cunosteau scrierea sau folosirea/intrebuintarea banilor; am intalnit orase fara cetati si intarituri; am intalnit popoare care nu stiau sa scrie si sa citeasca... Dar un popor fara Dumnezeu n-a vazut inca nimeni!" (am parafrazat de undeva, Hypatia- ajutoor!). A, ca mai exista oameni care se cramponeaza acum de crestinatate la fel ca la inceputurile ei cand puternicii zilei ardeau pe rug sau ingropau de vii prin catacombe pe adeptii ei, asta-i alta poveste. Si intr-un fel nu ma mira. Stii tu vorba: "tara arde, babele se piaptana"!!! Asta se intampla mai ales aici pe forumul asta. Toti arata cu degetul spre ortodoxie si valorile ei (care, zic unii, nu mai sunt valori dp lor dv) si se intreaba ce a facut ea pt. omenire. Iar eu vin si le raspund pe fata: ce a facut lumea pt. ortodoxie? Nimic, iata ca nici macar sa existe si sa se manifeste nu o sa mai aiba voie fiindca "interesele" ei contravin unui anumit segment al populatiei ce striga sus si tare: "Ia-L, ia-L, rastigneste-L, rastigneste-L!" Ca in fond asta se intampla. Dupa ce secole la rand biserica romaneasca a tinut flacara romanismului si a credintei arzanda, dupa ce secole la rand a dat cei mai de seama oameni de cultura, dupa ce ne-a pus condeiul in mana, ne-a invatat sa scriem si sa citim si apoi sa gandim noi insine, iata ca a venit vremea ca elevii/copiii de ieri sa se ridice impotriva dascalilor lor si sa strige cu nerusinare: nu va mai vrem si nu va mai recunoastem! Halal, n-am ce sa mai zic, de asta merge asa de bine in tara asta. Cine ai fi fost tu astazi, domnul meu, daca ortodoxia romaneasca n-ar fi existat pe aceste meleaguri? Iti spun eu: un nimeni, sau poate ca nici macar nu am mai fi existat ca natie. De aia am zis ca religia noastra ramane copilul nostru de suflet, in general vorbind. Fiindca pana una alta, atunci cand avem probleme mai mari decat putem noi duce, tot pe la portile manastirilor sau bisericilor poposim. Si atunci cand ne pierdem orice speranta intr-o viata mai buna, tot biserica vine si ne spune sa avem nadejde si sa credem ca binele va veni mai devreme sau mai tarziu. Altfel am ajunge sa nu ne mai suportam nici pe noi insine si am adopta intr-adevar strategia strutului adoptata, asa cum am spus, de americanii sinucigasi (si multi bolnavi mental).

Sa va spun ceva din experienta mea trecuta. Am fost candva impreuna cu un profesor de religie (student la doua facultati, actualmente calugarit si hirotinit preot) la o mare psihiatra din orasul nostru ca sa discutam unele probleme interesante. Printre altele am ajuns nu mai stiu cum la a-i adresa o intrebare aparent simpla: este sau nu crestina? A stat un pic si s-a gandit si a raspuns asa: eu sunt atee si nu cred in nici un dumnezeu; singurele aplicatii in viata mea sunt copiate din cartile pe care le-am studiat si totul in mintea mea se conduce numai dupa principii logice. La fel procedez si cu pacientii mei. DAR..., mi s-a intamplat nu de putine ori sa vina la mine oameni cu probleme atat de serioase si de greu abordabile (si implicit rezolvabile) incat am fost pusa in situatia ingrata de a nu le putea da nici un fel de suport concret, nici un fel de "medicament". Asa stand lucrurile si afland de la unii dintre ei ca au credinta intr-un dumnezeu, m-am gandit sa fac terapie cu ei prin intermediul slujitorilor bisericii- in sensul ca i-am trimis la niste duhovnici renumiti ca sa le rezolve ei, de va fi cu putinta, problemele. Asta pt. ca m-am gandit la binele lor intai si abia dupa aia la conceptiile mele despre Dumnezeu. Chiar am vrut sa-i pot ajuta si n-am avut cum, teoria pe care o cunosc nu da intotdeauna rezolvarile necesare.

In ce priveste toleranta de care vorbesti, sa avem pardon, dar nu stiu sincer daca nu cumva cineva, undeva, candva, a inventat o noua teorie despre toleranta mergand pana acolo incat a afirmat ca trebuie sa toleram pacatele din oameni, nu numai pe purtatorii acestora. Tu vrei sa admiti ca ortodoxia nu este toleranta? N-ai decat, dar uiti un fapt indubitabil si anume ca tocmai pe asta se cladeste ea si pe asta a si rezistat de-a lungul veacurilor: nu i-a infierat pe pacatosi (cum fac nu putine culte mai noi si mai vechi) ci a combatut pacatele acestora. Daca cineva s-a simtit confundat cu pacatele respective, atunci nu-i vina bisericii c-a ajuns la asa o stare depreciativa fata de sine incat s-a simtit ofensat direct. Biserica ortodoxa este singura (pe langa catolicism, desigur) care nu excomunica pe credinciosii ei, cat de pacatosi ar fi. Dimpotriva, pe toti vrea sa-i aduca la o stare de "jertfa si rascumparare" (teza de licenta, cred, a regretatului Prof. Pr. Galeriu) pt. ei insisi si pt. toata lumea. Adica o "unire in cuget si simtiri".

Vorbesti de toleranta numai in sanul unei anumite denominatiuni...? Asa o fi pe la altele, dar la ortodocsi toleranta este intr-adevar vie prin slujbele si viata ei duhovniceasca fiindca, oricat de bigoti, habotnici si de "ghebosi smeriti" ar parea unii crestini, nu ei sunt cei care se separa de restul lumii, ci restul lumii se separa de ei atunci cand isi alege calea cea larga si cu placeri trecatoare. Eu vad ca exista intoleranta mai degraba din partea unora ca cei de aici, nicidecum din partea crestinilor fata de atei (spre ex.).

"Oamenii religiosi" de care vorbesti tu nu sunt cei care au pastrat traditiile si obiceiurile primelor secole de crestinism, de aia nu pot cadea la un numitor comun. Toti si-au ingramadit invatatori dupa capul lor, asa cum zice Hristos, pt. ca n-au mai suferit inavatura cea buna si duhovniceasca. Asa ca acum fac orice ca sa-si castige noi adepti, de fapt sa fure dintre crestini. Stii ce spunea Ap. Pavel cand s-a pus problema taierii sau netaierii imprejur a crestinilor? Ca "in Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur poate ceva, ci fatura cea noua (sufletul curatit de pacate)"! Si zice in continuare ca "cei ce voiesc sa va taiati voi imprejur va silesc sa faceti aceasta CA SA SE LAUDE EI IN TRUPUL VOSTRU"! Cu alte cuvinte cine indeamna la schimbarea mentalitatii bisericii si a datinilor ei, aceia fac asta ca sa se laude ori ca ei sunt detinatorii singurului adevar, ori ca ca sa se laude cu numarul lor de prozeliti (in paranteza fie spus, se invart sume fabuloase pe la unele congregatii care se vor crestine dar care n-au nici o legatura cu Hristos- singura lor legatura este banul si influenta).

Si ca sa revin, religia chiar este o forma a cunoasterii vietii si lumii in general, dar o altfel de cunoastere. Cercetarile ultimilor ani se axeaza f. mult pe stiinte noi care n-au nici o legatura cu stiintele exacte. Tot mai multi tind sa creada ca vor ajunge sa studieze fenomene "paranormale" prin inducerea de stari de tot felul si prin simturi ascunse dar redescoperite in om. Sigur ca asa ceva nici nu se poate compara cu ceea ce presupune o viata duhovniceasca reala, spun numai ca pana si stiinta a mai lasat macaitul despre religie deoparte si s-a apucat sa studieze fenomene care altadata ii erau straine. Asta inseamna evolutie? Probabil, nu ne putem noi pronunta acum.

Si cu asta imi inchei pledoaria, argumentele fiecaruia in parte sunt diferite ca si punctele de vedere de la care pleaca. Argumentele pot fi aceleasi numai daca se schimba unghiul de privire al lucrurilor, altfel tot asa se intampla. Vrei numitor comun? Iata unul f. la indemana: Hristos!!! Cand oamenii vor inceta sa mai fie dispusi, din invidie si mandrie, la tot felul de concesii care contrazic invatatura de baza crestina, atunci si numai atunci se va realiza unitatea inclusiv fiintiala a bisericii universale. Altfel nu.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25140 (raspuns la: #24953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adela, - de Hypatia la: 11/11/2004 17:28:28
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Gratie identificarii pe care un alt utilizator a facut-o, am mers sa vizitez Clubul de filosofie care-mi este tiz...
Am gasit rapid si "Filosofia lasilor" si acum am inteles de ce ne scrii mesaje atat de furibunde...
Desi din poza rezulta ca sunteti o femeie mai in varsta decat mine, cred ca intelepciunea va este ocultata de educatia comunista pe care o aveti.
Draga doamna,
Biblia nu se interpreteaza de oricine, dupa bunul plac!
Iar in educatia mea- comunista, de asemenea, in prima tinerete,- am invatat ca atunci cand vreau sa fac o exegeza pe un text, studiez ce spun inaintasii. Ceea ce d-voastra nu ati facut! V-ati aruncat pe un text pe care nu il pricepeti si tare mi-e teama ca nici de aici incolo nu veti pricepe mare lucru, din pricina rautatii pe care o aveti...
Imi fac o mila crestineasca sa va atrag atentia ca:
Dumnezeu este Fiinta spirituala , deci nu are corp.
In consecinta, "chipul lui Dumnezeu", dupa care a fost creat omul este SUFLETUL omului. Asta a primit omul in chip distinctiv fata de animale, cu care se inrudeste dupa trup. Acea "suflare de viata" pe care a suflat-o Dumnezeu asupra omului, este sufletul, ca animalele au fost create mai inainte, si au fost create vii, nu moarte. Deci, alt sens capata expresia de mai sus, decat cea ad litteram. E la indemana celor luminati sa priceapa ca Biblia nu se interpreteaza ad litteram, ci cele mai multe cuvinte sunt simboluri, metafore, alegorii. "Devenit rational..." spuneti acolo, dar eu va spun ca omul a fost creat fiinta rationala, tocmai pentru ca sufletul omului se manifesta prin trei facultati/ capacitati: ratiune constienta, vointa libera si sentimente. Altminteri, omul nu ar fi constientizat ca a pacatuit si nu s-ar fi ascuns de la fata lui Dumnezeu.
Articolul D-voastra are o baza neintemeiata si merge din absurd in absurd.
Probabil ca nu veti intelege niciodata ca Mos Craciun, pe care il asteptam in ajunul Craciunului, este Hristois Insusi, desi si noi, pacatosii, sarbatorim ziua nasterii proprii. Oare in ajunul nasterii lui Hristos, pe cine asteptam- asa dupa o logica elementara-?
Eu va inteleg punctul de vedere si e dreptul D-voastra sa NU credeti in Dumnezeu. Dar a face lasi pe cei ce cred, este un atac indreptat impotriva colectivitatii, care este Biserica. Din cate stiu eu, in Cafenea nu sunt agreate atacurile la persoana... Si Biserica este formata din persoane!
Lasi sau nu, respectati si D-voastra pe cei care cred in Dumnezeu, in numele libertatii de constiinta, pe care il are fiecare dintre noi.
Hypatia
#28449 (raspuns la: #28377) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre "filosofia lasilor" - de (anonim) la: 14/11/2004 03:13:31
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt AdelaPentru Hypatia
“Gratie identificarii pe care un alt utilizator a facut-o, am mers sa vizitez Clubul de filosofie care-mi este tiz...”

Nicidecum, “Clubul Filosofic Hypatia” a fost numit de mine astfel în onoarea unei ilustre femei,
filosof, matematician şi astronom, femeie cu o vastă cultură şi o ţinută impecabilă atât în ştiinţă, cât şi în viaţa particulară. Unica ei vină a rezultat din acel conflict dintre ştiinţă şi religie, pe care tu îl consideri inexistent încă de prin secolul al IV. Pentru această vină ea a fost ostracizată, adică lovită cu cioburi ascuăite de marmoră, până şi-a dat duhul.
Apropo, adresa Website-ului meu eu am făcut-o publică într-unul din mesajele mele pe acest site. Unii au dovedit să-l citeasca mai inainte si chiar mau felicitat pentru el.

“ am inteles de ce ne scrii mesaje atat de furibunde...”

Nu scriu mesaje furibunde, poate doar puţintel pasionate. Dar mă străduiesc să fiu calmă chiar şi atuvci, când sunt pe nedrept învinuită, sau se insinuează că “ ca intelepciunea va este ocultata de educatia comunista pe care o aveti”. Ce repede faceţi concluzii!

“Biblia nu se interpreteaza de oricine, dupa bunul plac!”
Cum rămâne atunci cu Libera Cugetare? Apropo, anume în acest “punct” s-au despărţit protestanţii de catolici, care afirmau acest lucru. Catolicii ziceau, că credincioşii de rând nu trebuie să citească şi să interpreteze biblia, căci îi poate arunca ăn erezie. Iar protestanţii, dimpotrivă, ziceau că oricine are dreptul s-o facă. În plus, ei erau împotriva fastului, de care se înconjurau “sfinţii părinţi”.

“…am invatat ca atunci cand vreau sa fac o exegeza pe un text, studiez ce spun inaintasii. Ceea ce d-voastra nu ati facut! V-ati aruncat pe un text pe care nu il pricepeti si tare mi-e teama ca nici de aici incolo nu veti pricepe mare lucru, din pricina rautatii pe care o aveti...”

Aşadar, mă învinuieşti de ignoranţă şi lipsă de intelect. O fi acesta un atac la persoană? Oricum, e doar opinia ta, şi nimic mai mult.

“Imi fac o mila crestineasca sa va atrag atentia…”

Merci, nu trebuie să faceţi un lucru care nu vă este propriu, judecând după mesajele pe care mi le adresaţi. Şi nici nu am nevoie de mila nimănui, deocamdată. Şi sper să mă descurc până la urmă.

“Articolul D-voastra are o baza neintemeiata si merge din absurd in absurd.”

Văd că ai fost şocată rău de articolul, pe care îl aminteşti. Dar nu e bine să le formezi altora o părere preconcepută despre acest articol, odată ce alţii încă nu l-au citit. Atunci ei ar putea singuri să-şi formeze o părere. De aceea îmi iau îndrăzneala să mai comunic odată adresa site-ului meu http://yap.eltrast.ru-hypatia

"Devenit rational..." spuneti acolo, dar eu va spun ca omul a fost creat fiinta rationala, tocmai pentru ca sufletul omului se manifesta prin trei facultati/ capacitati: ratiune constienta, vointa libera si sentimente.”

“Eu vă spun” nu e un argument, ci un tertip folosit de falsii prooroci, pentru a determina mulţimea să-i creadă şi să-i asculte. Deocamdată, nu eşti o autoritate pentru mine, ca să te cred fără demonstraţie. Iar “raţiune conştientă” este o tautologie.

“Din cate stiu eu, in Cafenea nu sunt agreate atacurile la persoana... Si Biserica este formata din persoane! Lasi sau nu, respectati si D-voastra pe cei care cred in Dumnezeu, in numele libertatii de constiinta, pe care il are fiecare dintre noi.”

In Cafenea, nu mi-am permis să atac pe nimeni personal, deşi am fost atacată în mai multe rânduri. Mi-am păstrat, totuşi, calmul, şi am răspuns la toate acuzaţiile, aluziile, insinuările etc,etc cu calm şi stăpânire de sine. Ceea ce nu pot afirma despre tine. Iar articolul pe care îl aminteşti, a fost publicat pe site-ul meu personal, nu în Cafenea. Aşa că, dacă eşti atât de sensibilă, ce cătaşi în mon jardin? Ştiai doar că sunt ateu, de la care tu te aştepţi numai la răutăţi.
Apropo, alţii au văzut şi lucruri bune pe site-ul meu.

Cu profundă compasiune atee, Adela Vasiloi




#28691 (raspuns la: #28449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...