adevar sinceritate

Se vorbeste de sinceritate, la modul idealist, ca de o valoare pozitiva suprema a omului evoluat. Pe de alta parte, in crudul cotidian ea este privita ca o slabiciune caracteristica naivlui care viseaza la o lume perfecta sau ca o imposibilitate de desprindere de concretul cotidian specifica "prostului".
Care dintre aceste viziuni poate avea pretentia de a reflecta adevarul?!
Sinceritatea este opusul minciunii. Iar visele nu sunt oare minciunele care ne permit sa evadam din realitate pentru a lua o gura de oxigen si pentru a ne intoarce apoi cu forte proaspete?
Si atunci haideti sa fim sinceri, nu numai cu ceilalti dar si cu noi, sa nu mai visam, sa fim cu totii cu picioarele pe pamant, sa ne suprimam dorintele si sperantele si sa ramanem....Cu ce?
Minciuna este necesara. Fara ea am fi asemenea unor roboti care incapabili sa surpinda esenta ne-am duce existenta in limitele matematicii si ale probabilitatii indeplinand o rutina opaca.
Ce folos mai au poeziile, arta in general. Omorati actorii si distrugeti scena. Sunt niste impostori.

Pe de alta parte, valoarea sinceritatii nu trebuie pusa la indoiala. Sub semnul intrebarii trebuie plasata "capacitatea de a fi sincer". La fel cum o minciuna trebuie spusa bine pentru a fi folositoare si adevarul trebuie spus in asa fel incat sa nu distruga ci sa ajute. Putem vorbi aici despre diplomatie - pe care unii inca o mai considera o functie politica - .
Mincinosul este un diplomat desavarsit, iar "prostul" de care aminteam la inceput este doar un... prost.
Asadar, atat minciuna cat si sinceritatea pot fi arme de distrugerea in masa, dar in egala masura si remedii ale sufletului. Singura diferenta consta in cum si de ce sunt folosite.

Nu va temeti sa (va) mintiti. Lumea este frumoasa.

Care-i definitia " prietenului adevarat " ? Sincer...nu cred ca exista. Cred ca orice prietenie are de fapt la baza o relatie de schimb...fiecare are nevoie de ceva ce poate sa-i ofere celalalt.

"Searching for answeres to questions nobody asked " !

Cat adevar...sincer...fara ocolisuri....da' de unde naiba credeti toti ca independenta poate naste fericire? Hai sa fim cu totii independenti, sa nu ne legam la cap cu nimeni si nimic, si sa urlam din toti bojocii ca suntem liberi si fericiti. Si pe la vreo 60 de ani, cine mai apuca, sa ne intrebam ca e un adevar universal in vorba batraneasca :"ne nastem singuri, murim singuri si doar de trait taim impreuna"..halal viata.

desi initial am vrut sa-ti raspund la comentariul "De ce raspunzi tu? Oare sunteti aceeasi persoana?.....Sau te simti cumva "cu musca pe caciula"?", vazand insa ce ia-i scris lui Jimmy Cecilia sa stii ca ai intrecut orice masura.

hai sa-ti zic sum suntem "noi" cei de la cafenea ..... tu crezi ca toti ne-am nascut si-am crescut aici? personal am venit la cafenea de maxim doua luni... crezi ca m-a "respins" cineva asa cum sustii tu ca se intampla cu cei nou-veniti? din contra, toti s-au purtat absolut normal, chiar si cand nu au fost de acord cu mine nu m-a deranjat si n-am luat-o in nume de rau fiindca exact asta e scopul unei dezbateri. daca toata lumea ar fi de acord cu toata lumea, oamenii ar fi niste fiinte insipide si plictisitoare. in plus am noutati pentru tine: desi si eu sunt "noua" pe-aici sa stii ca mi-am facut cativa prieteni foarte buni, oameni de exceptie ... ma indoiesc ca tu cu atitudinea pe care o ai iti vei face prieteni, eu iti doresc totusi sa nu se intample asa si sa te simti "acasa" cand vii aici.

si mai bine sa-ti fie mila de tine decat de Jimmy, pentru felul in care vorbesti si cum te comporti si ne judeci fara macar sa ne cunosti cu adevarat ... sincer nu stiu cum iti permiti!

and guess what ... o admir pe Jimmy pentru eu-ul ei sigur si puternic fara a fi umila si smerita.

si ca sa inchei cu vorbele tale ca nu merita sa te mai bag in seama : "poate Bunul Dumnezeu Se va indura de tine si iti va deschide ochii si urechile inimii, ca sa vezi ceea ce este cu adevarat important in viata"


hei sheherezado .... am cumva o sora geamana si n-am stiut? hehehe ...scrie-mi te rog daca vrei, vezi ca mi-am dat e-mail-ul pe-aici de destule ori, il gasesti sigur ... pana atunci eu caut musca pe caciula ca n-o vazui, noroc cu biscuitele ca mi-a atras atentia


~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!

aaa...Cartarescu...genial!!!din pacate nu i am putut citi decat cateva fragmente din "Travesti" si mi s a parut super!..totusi..ce viziune trista si adevarata are asupra femeilor...poate putin exagerata dar adevarata...sincer imi pare chiar rau ca nu am timp sa l citesc,dar daca as avea cu siguranta as face o!

Destin,

frumos ce scrii dar imi aduce aminte de literatura englaza din sec.XVIII lea victoriana,nu zic nimic rau impotriva viselor si a imaginatiei creatoare de eternul frumos,in creatie sau in persoana iubita.
Vreau doar sa adaug si poate sa fac o deosebire intre felul tau de a scrie la trectul temporal despre un sentiment ce in adevar exista f. real si din proprie experienta iti pot spune ca IL TRAIESC 100%.
iti spun cu cea mai adevarata sinceritate ce am in adancul sufletului ca eu nu am cautat ci am gasit iubirea adevarata din t.p.d.v.
la fel s-a intamplat si femeii alese karmic si predestinat sa fie si ei caci si ea ma iubeste deopotriva si a fi impreuna fericiti cu adevarat este prea putin spus.

Suntem in fapt 2 suflete contopite in unul singur,gandim,iubim vedem la fel este o ecuatie simpla dar greu de demonstrat in existenta vietii decat numai acelora care REAL traiesc ceea ce traim noi doi...1+1=1

Te intrebi ori altii ce au scris aici daca asa ceva exista? DA EXISTA SI EU NU FAC IPOTEZE SAU COMENTARII SAU DIN CITITE LA ALTII IMI FORMEZ O ....OPINIE...
EU TRAIESC ACEASTA IUBIRE,O SIMT O SARUT O IUBESC O IMBRATISEZ
Ceva unic? DA dar te asigur ca nu e un basm ci este o realitate ce o simt in toata fiinta mea,e o energie divina pt. ca altfel nu ar fi reala iubire.

LOVE&PEACE,
Little Eagle

" we all need to love and to be loved."
chief Dan George(cherokee nation)

Destin,

frumos ce scrii dar imi aduce aminte de literatura englaza din sec.XVIII lea victoriana,nu zic nimic rau impotriva viselor si a imaginatiei creatoare de eternul frumos,in creatie sau in persoana iubita.
Vreau doar sa adaug si poate sa fac o deosebire intre felul tau de a scrie la trecutul temporal despre un sentiment ce in adevar exista f. real si din proprie experienta iti pot spune ca IL TRAIESC 100%.
iti spun cu cea mai adevarata sinceritate ce am in adancul sufletului ca eu nu am cautat ci am gasit iubirea adevarata din t.p.d.v.
la fel s-a intamplat si femeii alese karmic si predestinat sa fie si ei caci si ea ma iubeste deopotriva si a fi impreuna fericiti cu adevarat este prea putin spus.

Suntem in fapt 2 suflete contopite in unul singur,gandim,iubim vedem la fel este o ecuatie simpla dar greu de demonstrat in existenta vietii decat numai acelora care REAL traiesc ceea ce traim noi doi...1+1=1

Te intrebi ori altii ce au scris aici daca asa ceva exista? DA EXISTA SI EU NU FAC IPOTEZE SAU COMENTARII SAU DIN CITITE LA ALTII IMI FORMEZ O ....OPINIE...
EU TRAIESC ACEASTA IUBIRE,O SIMT O SARUT O IUBESC O IMBRATISEZ
Ceva unic? DA dar te asigur ca nu e un basm ci este o realitate ce o simt in toata fiinta mea,e o energie divina pt. ca altfel nu ar fi reala iubire.

LOVE&PEACE,
Little Eagle

" we all need to love and to be loved."
chief Dan George(cherokee nation)

Desi se pare ca toata lumea nu este de parere ca exista dragoste pe internet....ceea ce credeam si eu pana acum 2 saptamani....acum tin sa va contrazic. Acum 2 saptamani am intalnit o fata....dupa 3 zile ne-am vazut, iar acum nu trece o zi fara sa ne vedem, in curand ne vom muta impreuna, si tin sa va spun ca este exact aceea de pe net. Eu am fost de parere ca pe net iti poate place cineva foarte mult, dar ca nu te poti indragosti, fara a atinge persoana, fara a fi ceva palpabil, ei bine....se poate. Oi fi eu mai ciudat, si/sau ea la fel, dar....eu unul in primul rand...iubesc ganidrea omului, de ea ma indragostesc, si cred ca toti....se indragostesc din acelasi motiv....daca se gandesc mai adanc. Si daca ajungi sa fii de acord ca iubesti gandirea...atunci automat esti de acord....si ca exista Dragoste prin internet, asta in canzul in care ceea ce discuti este intr-adevar sincer si real, ca daca e pur si simplu "vrajeala" nu are rost sa vorbim de dragoste, ca iubiri "fictive" avem destule :). Tin sa precizez ca nu m-am intalnit niciodata cu cineva de pe internet in vederea stabilirii unei legaturi, fie ea sexuala ori sentimentala, deci nu vreau sa fiu aruncat in ograda "asl"-istilor, mircarilor, etc. Sper ca nu v-am plictisit, si ca m-am facut inteles. O zi buna.

dar sunt de acord cu Teo.E greu, daca nu chiar imposibil , sa mentii o relatie de prietenie cu ex-ul/ a. Normal ca relatia s-a bazat si pe prietenie, dar dc s-a rupt atunci prietenia?? OK, nu s-a rupt prietenia, s-a dus dragostea, dar asta oricum se duce si in final ramane doare afectiunea si prietenia.
Hai sa ne imaginam un scenariu: de ex esti cu cineva intr-o relatie, va iubiti, va intelegeti bine, dar va mai si certati, ma rog, o relatie obisnuita. Dupa u timp se strica. Dc= n motive.Buuuuuuunnn, intrebarea conferinteti este : Poti sa ramai prieten cu acea persoana?Bina, dar dc sa ramai prieten cu ea? E clar ca nu vreti sa va mai vedeti, ce ai mai putea sa discuti dupa despartire cu ea: cat de bine v-ati inteles, cat de bine te simti cu actualul partener; si daca el/ ea e singur??, despre ultima carte citita? asta poti sa o faci si aici.

Ideea este ca oricat ai vrea, oricat ai incerca, o prietenie adevarata, sincera,calda, cu ex-ul/ a, nu se poate, pt ca daca s-ar putea / sau s-ar fi putut atunci nu ar fi trebuit sa intervina despartirea.

Mai devreme sau mai tarziu unul tot va avea resentimente , regrete, sau va suferi. Si chiar daca amandoi suntei OK si sunteti prieteni, atunci apare iar tensiunea sexuala si mai devreme sau mai tarziu ori ajungeti in pat, ori nu va mai vedeti. Deci in nici un caz nu poate fivb de prieteniea ' dupa'.

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

a-aaa-haaa!
toti cei care refuza ideea, pleaca de la premisa ca daca accepti prietenia pe net atunci recunosti ca n-ai o viata dincolo de monitor!!!
nu doar ca asa ceva nu se face, dar ... daca nu ai prieteni 'in real life', devii suspect si te faci de ras.

ma mira oamenii astia care fac gresala sa nu considere 'reala' o discutie care-i amuza, enerveaza, intereseaza.
fac gresala sa nu considere REAL, un om care le vorbeste, uitand ca cineva de la masa vecina care le-ar da binete prima data, ar putea fi mult mai fals decat 'maan' care vorbeste acuma.

ma oripileaza intr-atat dihotomia asta real-virtual, nu doar fiindca-i aberanta, ci fiindca ma reduce pe mine, ca fiinta vie, la virtual.
o veste rea - sunt cat se poate de reala, atata timp cat cea care scrie acum nu-i creatia vreunui ordinator.
daca toti ati fi cate un program de computer care reactioneaza cu ce zic eu ,doar atunci as putea vorbi de virtual.

daca exista ceva artificial pe net, atunci acesta-i locul unde ne-ntalnim.
loc pe care-l prefer cafenelei reale intrucat n-am voie sa stau in fum de tigara si nu prea pot sa beau alcool.
in plus, daca nu-i timp, pot relua oricand o discutie ...

am cativa prieteni(doamne, ce putini) adevarati.
sincer, nu caut altii: nici pe net, nici in afara lui.
dar ce mare gresala as face daca as refuza sa cunosc un om deosebit doar fiindca locuieste la honolulu si nu-i pot (inca) strange mana.

am sa-i trag un sut in fund, fiindca viata reala e dincoace de monitor si n-are ce cauta el p-aici ... brrrrr...

viata adevarata e ceea ce esti - pe forum si-n afara lui.
daca aici vrei sa pari altcineva, ai s-o faci si dincolo, daca vei avea ocazia.
daca esti tampit pe forum, n-ai sa fii acasa vreun istetz.

daca herjeu e talentat pe cafenea, la bucuresti n-o sa mai fie?

haida, trezirea!(lea-s putea striga, da' m-abtin!)
dependenta de net?
pai!
si dincoace-s dependenta de jeleurile 'haribo-tropifrutti', de zambetele elevilor mei, de semintele de floarea-soarelui si de portocale.
manac jeleuri pana mi se face rau si portocale pana mi se sterpezesc maselele.
uneori stau pe net pana ma-ngalbenesc si beau patru litri de borsec pe zi.

altii iau droguri.
unii nu pot trai daca nu mint.
sau isi ineaca mintea-n vodka.
fabrica arme.
ucid.

...observi cat de nesigura esti de tine ? Aici farmecul unui chat live,daca pe un om il domina sinceritatea , este tot timul sincer cu el si cei din jurul lui.Cand e live ( timp real ) , replica e sincera si arata reactia pe un anumit subiect.Normal ca atunci cand postezi un mesaj pe cafenea ai posibilitatea sa stai 5 ore pentru a scrie 4 randuri , randuri care in 5 ore ai tot timpul sa le modelezi dupa cum simti ... in timp .. unde-i farmecul si originalitatea.Cand postezi live un mesaj nu poti scrie decat adevarul sincer.Cant acorzi unor randuri o gramada de timp , automat duce la aparitia unei masti intelectuale , grijulie ( nu cumva sa gresesc ceva ) .Nu ma refer decat la SPONTANEITATE , ceea ce e mult mai apreciata de catre "oamenii de cultura" .
Bafta
... traiesc in fiecare dintre voi ! ...

nu vom reusi niciodata sa ne cunoastem cu adevarat si sa fim cu adevarat sinceri cu noi insine.
sa luptam?
sa iesim din anonimat?
imposibil!! e parerea mea...
e imposibil de realizat ceva in aceasta societate in aceste conditii deja date.
tu poti sa iesi din anonimat?
sa fii tu unicatul, ''buricul pamantului"?
ai scris frumos, ganduri frumoase dar realitatea e ... cruda... e alta
realitatea e urmatoarea:te duci dimineata la munca, vii seara acasa si constati ca nimic din ceea ce faci nu te multumeste si ca nu-i suficient
mai discutam...

Am citit din urma.. sustii ca poti "vedea" chiar mai bine nevazand, neafectat de manifestarea fizica a persoanei..
Tu ma intrebai cum de-mi dau seama cine minte?.. nu mai stiu; scuze daca fac confuzii, e cam de mult.
Ei, uite ca e in legatura cu realitatea persoanei. Mi-e foarte usor sa-mi fac cyber-prieteni (dincolo de neintelegerile provocate de eventualele "scapari" ale unor sensuri); mi-e usor fiindca aici iau totul de bun. Dar live, "mimarea unui zambet sincer" rareori ma convinge. Prima data. A doua oara, deloc.
O alta calitate a prieteniilor virtuale e ca nu astepti prea mult de la celalalt, nici el de la tine. O discutie agreabila, cu "pa pa" si "pupici" la urma, de obicei e suficienta. N-ai chef de nimeni? Te "dai" offline sau, mai la moda, idle.
O prietenie reala presupune timp impartasit, emotii, uneori bani.. mult mai multa disponibilitate. Ai sa-mi dai probabil replica.."poti sa te incui in casa, poti sa nu raspunzi la telefon... etc". Hmm.. Si-atunci? Reducem prietenia la "persoane pe care le cunoastem si cu care discutam cand avem chef?" Mi se pare meschin "rezumatul".
Apropos de "abilitatea" mea deloc supranaturala, e absolut minunat atunci cand gasesc, live, un prieten cu adevarat sincer, caruia nu-i e teama sa-mi spuna ce gandeste, chiar daca nu are doar ganduri dragutze. Si iata ca-l prefer punand mana la gura cand casca, chiar dac-o face numai fiindca-s eu de fatza, decat sa vorbim la infinit pe net, de teama (reciproca) a fizicului propriu sau al celuilalt.

The short version: intotdeauna am incercat sa-i intalnesc pe cei cu care am ajuns la schimburi de ID-uri. Si niciodata nu m-au dezamagit, fiindca niciodata nu am avut o imagine pre-formata.
Completare: am avut odata un iubit. Ne intelegeam de ne completam frazele unul altuia. Pana mi-am "tras" net si totul s-a naruit. Niciodata n-am simtit mai acut cata importantza are comunicarea non-verbala. Cel putin, pentru noi avea. :)
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

".....Vai, oglida

O apa-n rece cadru-nghetate de plictis
De cate ori si ore, sfarsita intr-un vis
Si cautandu-mi iarasi aducerile-aminte,
Cum frunze peste luciul profund,eu dinainte
Mi-am aparut departe o lunecand himera
Insa oroare! seara-n fantana sa severa,
Frant visului i-aflasem intreaga nuditate."

Iti dai seama cat sunt de saraci
Sincer sa fiu, ca-mi dau seama e prea mult spus. Pot doar sa incerc sa-mi imaginez intr-un scenariu sci-fi ca n-as mai avea acces la ceea ce imi infrumusetzeaza viata. Inca n-am reusit niciodata sa sfarshesc imaginea...

as avea ceva compasiune pentru ei, daca si-ar da seama cat sunt de nefericiti
Intre noi vorbind si pentru ca amandoi stim ca asta nu este arogant chiar daca asa o sa sune in urechi ca cele descrise, am compasiune pentru ei, la modul in care ai compasiune pentru cineva despre care stii sigur ca nu va avea niciodata ce ai tu. De fapt, nici nu e compasiune, ci poate mai degraba ceva ca "Imi pare tare rau pentru tine", dar intr-adevar sincer.

Nup, nu incerc sa atrag nici un forumist, am spus mai sus ca sunt o fire obtimista.
Tot ce am scris e adevarat. Sincer, nu-mi pasa daca ma crede cineva sau nu. Da, am un servici obositor, lucrez ca general manager, nu glumesc, imi dau cuvantul ca tot ce am scris e adevarat. Ceea ce am scris "v-am dat de gandit" , a fost doar pentru simplu fapt, ca nu vreau sa va certati din aceasta pricina, "cazul meu" .

imi permit sa fiu puerila, reduce riscul de riduri:) = chiar daca nu vorbeam de puerilitatea ta, sunt de acord cu tine...adica PREVINE ridurile si tu cum nu le ai iti permiti sa mizezi pe o legenda urbana ;) Pacat de cei care le au si nu inteleg ca puerilitatea NU LE ELIMINA (nb, ridurile;).

concret:
-am intrebat de ce razi?
-impresia mea, dupa ce am citit trendul mesajelor de pa confa asta, era ca ai ras de o informatie data...in ton cu rasul fata de cercetarile facute (mai era putin si ii trimiteati in mina, ca sa fie mai utili societatii ca si asa mananca banii de pomana cu ideile lor futuriste-dupa cum ati luat pozitie unii dintre voi-:((
-stergerea la cur cu rezultatele lor este o extensie logica a comentariilor tendentiaose si a nemultmirii mele ca radeti (uneori) de ceea ce nu intelegeti ...sau hai fiu bland...radeti de legende care au un sambure de adevar ;) !

-sincer nu vad datul la intors, ma mentin pe aceeasi directie ca sa nu mai criticati/radeti ceea ce nu intelegeti sau ceea ce cititi dintr-un FRAGMENT DE TEXT TRADUS de un JURNALIST. Nu neg ca JURNALISTUL este un traducator si un cunoscator DEX-perfect, dar unele nuante si interpretari ale unor rezulatate stiintifice, publicate DIRECT de autori in reviste de specialitate, poate sa-i scape intelegerii lui de JURNALIST. In plus, a nu se uita ce titluri GAZRTARESTI dau , de ex: "TRAIM PANA MIERCURI", daca asta a inteles JURNALISTUL din "polologhia" de demonstratii si formule matematice...:(((((( GV, a pus un titlu de confa perfect: lost in translation :)))))

Nu te mai intreb daca o dau la intors pt ca o sa lovesti intr-un serpisor veninos care o sa simta ca si-a muscat limbuta ;))
Banc
serpisorul si mama serpoaica ies la vanat. Serpisorul loc sa taca, pt ca era debutant la vanat si speria prada, o tot intreba pe pe ma'sa:
-mama suntem serpisori veninosi?
-ma'sa: taci copile
serpisoru: mama, mama suntem veninosi?
Iritata de insistentele puerile (sic), il intreaba de ce vrea sa stie asta.
La care serpisorul raspunde:
-pt ca mi-am muscat limbutza:))))

deci conventiile sociale de impiedica sa fim cu adevarat sinceri cu semenii nostri. Si de acolo pacaleala. Si tot de acolo confuzia ulterioara.

majoritatea scriitorasilor vor sa fie mesia dar si mai mult vor sa socheze prin formule literar-seducatoare. asa ca nu cred ca respectivii vor putea sa/si explice vreodata aberatiile. sunt simple formulari literare de care respectivii s/au lasat sedusi.
asa ca nu ma intreba daca sunt sau nu de acord. si eu ma manifest uneori la fel. imi place mai mult sonoritatea unui text decat valoarea sa de adevar.
sincer? primele vreo 50 de pagini din main kampf mi/au placut la nebunie.