comentarii

adjective pentru copac


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dinule - de Dinu Lazar la: 30/11/2003 14:00:28
(la: Racoviteanule)
Il intrebam pe bunicul meu ce meserie au avut cei mai batrini din familie pe care i-a cunoscut; firul se rupe undeva dincolo de 1800... dar toti au fost tzarani din sudul Moldovei, cu ogoare mici pe care era cite o fintina cu cumpana si cite un nuc mare... poate de aici o chemare genetica pentru acei copaci singurateci; poate si altele sa fie resorturile ascunse... oricum eu nu am constientizat decit la armata ( am facut o armata relativ grea, pentru un dandy de Cishmigiu... la pifani la Vinju Mare, cu masca pe figura si marsuri de 40Km si stat in si sapat la shantzuri) - deci nu am constientizat decit atunci mirosul reavan al pamintului, ceatza de dimineatza si importanta pe care o au in viata citeva momente de liniste induse de un copac pe care te sprijini.
Cam tot in acele vremuri - erau anii `70 - am vazut un film polonez care m-a impresionat foarte tare; se numea "Iubire" si nu mai tin minte din pacate regizorul; eroul principal se cauta pe sine si a avut puterea sa faca acest lucru construindu-si citeva traiectorii diferite; a incercat sa se faca preot, dar de la A la Z, a incercat sa se faca alpinist, a incercat sa gaseasca raspunsul si in alte moduri, dar nu a gasit acest raspuns - dar a tot incercat.
Eu sunt mai fericit, caut numai in imagine - sau mai nefericit poate - si nu cred ca as putea sa ma vad ca sau intr-o imagine si nici nu stiu care imagine e mai aproape de ce ar trebui sa fie raportata la cunostintele si sentimentele mele din acea clipa - si nu stiu nici macar ce anume ar trebui sa fac.
Cautarea in sine e poate un balsam, poti sa iti zici ca ai alergat, nu ai luat medalia dar continui sa alergi pentru ca asa s-a nimerit sa te prinda bagheta celui de sus si de atunci tot alergi.
Imi este clar ca pentru ca sa faci o imagine buna trebuie sa cunosti daca nu vietile pictorilor si ale fotografilor pe dinafara macar foarte multa plastica, compozitie, culoare, tehnica, si ca in momentul in care faci fotografia trebuie sa ai puterea ca ceea ce stii sa transformi intr-un limbaj cit mai simplu, in simple verbe, adjective si substantive, si sa iti scrii propria poezie complicata folosind acel limbaj simplu.
In alta ordine de idei la mine imaginea devine, se transforma, prea deseori e o distanta mare intre ce memoreaza compact flash-ul la fotografiat si ce se poate vedea pe monitor dupa ce imaginea a fost editata in mai multe reprize.
Dar cred ca in timp se poate construi o amprenta, un stil, si acel stil unitar este esenta lucrarii fiecaruia, este ceea ce ramine, este deseori ca umbra unei scari cu un om pe un zid ars, asa cum am vazut intr-o imagine facuta de un fotograf de razboi american la Hirosima cu ceea ce ramine din noi dupa bomba atomica.
Suma tuturor imaginilor vazute, banuite si realizate, se transforma mereu in alambicul complicat al uitarii si al devenirii si da senzatia si speranta ca miine in sfirsit, sau cindva, voi face acea poza minunata in care as putea sa fiu. Dar cred ca mai am de sapat; si mai trebuie timp, har, noroc si chef. Grea combinatie...
#5540 (raspuns la: #5538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ai dreptate...tre sa tai copacul!!! - de Dr Evil la: 12/03/2005 07:37:57
(la: Exista oare EGALITATE????)
Multumesc jinga, as vrea sa-ti spun ca de cind am plecat din romania am invatat multe. Nu critic societatea romanesca, am trait si traim cu limitarile noastre.
Viata nu este la fel de generoasa cu toti. Unii sint foarte norocosi, se nasc frumosi, inteligenti, talentati. Altii mai putin! Dar asta nu inseamna ca trebuie sa evaluam oamenii dupa cit le-a oferit natura. Eu prefer sa-i apreciezi pentru ce au dobindit prin munca si dedicatia lor.

Pentru cei care s-au nascut cu diferite incapacitati avem datoria morala de ai ajuta si de-ai face sa se simta parte din societate.
Sa incercam sa-i facem fericiti sa-i ajutam sa treaca peste handicap si nu sa-i izolam in durerea si nefericirea lor.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#39218 (raspuns la: #38943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un copac cu flori:) - de giocondel la: 13/03/2005 07:00:07
(la: Despre cum visez)

Cand un suflet contine in sine esenta vietii spiritului, daruieste fructe binefacatoare si devine un Copac Divin...

"O SON OF SPIRIT!
My first counsel is this: Possess a pure, kindly and radiant heart, that thine may be a sovereignty ancient, imperishable and everlasting."
( The Arabic Hidden Words)



mi-a placut asta copacii - de rembrandt la: 28/10/2005 21:39:19
(la: Traversarea)

mi-a placut asta

copacii se joaca cu soarele
si-i pun piedica



________
keep it simple...
Nu vedem padurea din cauza copacilor - de zaraza sc la: 28/04/2006 19:44:40
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
NT este scris pentru a lasa omenirii invatatura lui Isus, despre un Dumnezeu mai apropiat de oameni, care isi respecta promisiunile facute in Vechiul Testament. Nu stiu de ce in loc sa invatam ceva bun de acolo oamenii despica firul in patru si nu vad padurea din cauza copacilor. Adica stiu...asa sint oamenii...

Nu mai stiu cu ce ocazie s-au gasit dovezi ca Isus a existat.

Toti oamenii de acolo au strigat ca singele sa cada asupra copiilor lor. Intr-un documentar am auzit, documentar serios ce a studiat perioada, ca asa era formula cind se condamna la moarte o persoana. Acuma nu mai mi-aduc aminte alte amanunte, sa zicem ca am gresit ca nu se intimpla la toate condamnarile...

Oamenii nu au venit la spectacol, ci manipulati de marii preoti si farisei...erau in general aceeasi oameni care cu o saptamina inainte il primeau cu ramuri de finic la intrarea in Ierusalim.

Nu biblia acuza evreii, ci oamenii care o interpreteaza dupa voia lor.

Pentru crestini NT este in mod evident continuarea operei lui Dumnezeu, continuarea VT. Isaia (11.12,13-am scris din memorie, e vorba de cei 30 de arginti aici) si Daniel (53.7, idem, in legatura cu rastignirea si suferintele lui Isus) sint doi profeti unde am gasit ieri profetiile si promisiunea lui Dumnezeu de a ajuta omenirea, profetii care se confirma in NT.

cere si ti se va da
#119306 (raspuns la: #119190) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1.caine=copac 2.sarut=limb - de anca_si-atat la: 14/06/2006 22:55:16
(la: sa vedem ce minte diabolica aveti)

1.caine=copac
2.sarut=limba
3.soare=cald
4.iarba=capra
5.seara=sex
6.carte=sex
7.drum=talhari
8.el=puternic
9.ea=afectuoasa
10.mami=san
11.frica=tipat
12.somn=vis
13.cafea=tensiune
14.dulce=diabet
15.pix=hartie
16.apa=viata
17.maine=azi
18.poate=sigur
19.vino=du-te
20.strada=poteca

p.s.:astea sunt raspunsurile prietenului meu...minte de barbat:)))
raman fara adjective, da-mi t - de Yuki la: 04/09/2006 19:23:49
(la: Cer)
raman fara adjective, da-mi tu cateva sinonime pentru simplu, usor, touching, wonderful.

-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
copacul . . . - de cherie la: 27/11/2006 00:01:17
(la: M-am nascut)
Biet copac pe care iarna
il ascunde cu pacat,
Nu se face primavara
sa te vezi cum te-ai uscat ?
Copac al meu, copac al lor- v - de mazariche la: 16/01/2007 21:22:41
(la: Copac al meu, copac al lor...)
Copac al meu, copac al lor- viu si eu cu un topor...
Omul si copacul(1). - de Areal la: 25/06/2008 15:48:01
(la: POVESTIRI CU TALC)
...Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.
Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. . Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie. Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. .Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil. Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează..Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”. Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare.
Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist. Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită.
#320195 (raspuns la: #320054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul si copacul(2) - de Areal la: 25/06/2008 15:48:43
(la: POVESTIRI CU TALC)
Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat. „Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa. Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.
Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.
Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.
Omul si copacul(3) - de Areal la: 25/06/2008 15:49:15
(la: POVESTIRI CU TALC)
Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.
Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”
Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.
Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.
„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.
Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou. Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.
Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.
Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”. Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”. Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat. Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj” ...

Dacă viaţa noastră ar semăna cu acest copac, întinzându-şi ramurile până departe, gata să le ofere umbră şi adăpost tuturor celor în nevoie, deschizându-şi braţele în faţa tuturor, am înţelege ce este iubirea. Nu există definiţii, scripturi sau doctrine ale iubirii. Nu există un set de principii care se aplică iubirii...IUBIREA ESTE UNIVERSUL...
Parintele Dominique despre copaci si padure - de Areal la: 05/10/2008 09:56:56
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Ai observat cat de schimbatoare este natura primavara? Anotimpul trezirii, al schimbarilor...Chiar si marea valureste pe neasteptate si apoi se calmeaza. Noi insine suntem cuprinsi de o liniste neobisnuita.
Am vrea sa fim departe, dar nu stim unde; am vrea sa fim diferiti, fara sa stim cum.
Chiar si copacii isi infing radacinile in pamant cu toata forta lor, incercand sa afle scopul pentru care au crescut.
Cine stie sa comunice cu ei si este in stare sa ii inteleaga, descopera adevarul si credinta care ii sustine.
De la copaci invatam sa dorim numai ceea ce ni se da si sa luptam cu furtunile anotimpurilor.
Eu imi petrec multe ore sub cires. Ma invata cum sa indeplinesc datoria care mi-a fost data pe acest pamant de catre Dumnezeu, imi aminteste scurgerea timpului.
Un calugar tibetan batran, pe care l-am cunoscut cu multi ani in urma, mi-a povestit ca atunci cand era trist, se plimba prin paduri pana ce gasea aceea forta misterioasa, care, punandu-i stapanire pe minte, il readucea la seninatate.
Avea o mare veneratie pentru copaci si definea padurile drept "locuri de rugaciune".
Traia in contact cu natura, sapa terenul, curata copacii de ramurile uscate, si, toamna, aprindea focuri pentru a arde frunzele uscate.
Era convins ca si copacii vorbeau; de fapt, odata, s-a oprit indelung sa asculte povestirea unui fag batran.
"Cine stie sa ii asculte, spunea el, descopera multe adevaruri..."

A te ruga este ca si cum ai parasi pamantul pentru cateva clipe.

Sursa: Romano BATTAGLIA- O inima curata
#347749 (raspuns la: #347629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In padure la Baneasa se taiau copaci cu coasa... - de cosmacpan la: 08/10/2008 15:45:05
(la: What if)
Bre Luminoasdo, de ce incurci matale copacii adevarati cu lastarisul, putregaiurile si doboraturaturile?
Hai sa-i lasam Bisericii prapurii cu icoanele sfintilor si preotilor banii pentru masina, vila si alte alea...

"Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi zidi"

"Ma veti cauta si nu Ma veti gasi "

"Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii."

"Parinte, Iti multumesc ca M-ai ascultat.
42. Eu stiam ca intotdeauna Ma asculti, dar pentru multimea care sta imprejur am zis,"
#348958 (raspuns la: #348954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Urmele din copac - de Tot Areal la: 10/11/2009 14:51:01
(la: ARMISTITIU GLOBAL)
A fost odata un baietel cu un caracter foarte urat. Tatal lui i-a dat intr-o zi un saculet plin de cuie si i-a spus:
- Bate cate un cui in pomul din spatele gradinii de fiecare data cand te superi sau te certi cu cineva!
In prima zi baiatul a batut 37 de cuie. In saptamanile care au urmat a invatat sa se controleze si numarul cuielor batute in copac s-a micsorat de la o zi la alta.
Descoperise ca este mult mai usor sa te controlezi decat sa bati cuie intr-un copac!
In sfarsit a sosit ziua in care baiatul nu a mai batut niciun cui in pom. S-a dus prin urmare la tatal sau sa-i spuna ca nu a mai batut niciun cui in acea zi.
Tatal lui i-a spus atunci:
- Scoate cate un cui din pom pentru fiecare zi care trece fara sa iti pierzi rabdarea!
Zilele au trecut si in sfarsit baiatul a putut sa-i spuna tatalui ca a scos toate cuiele din pom. Tatal l-a condus pe baiat pana in fata pomului si i-a spus:
- Fiule, te-ai purtat foarte bine, dar priveste cate gauri sunt in copac! Nu va mai fi niciodata ca inainte…

Cand te certi cu cineva si cand ii spui lucruri urate ii lasi o rana, la fel ca aceasta…

PS.Trebuia sa o postez la Povestiri cu Talc, dar vine ca o manusa pe confa asta!
#498452 (raspuns la: #498346) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
depinde de copac, - de juli la: 01/12/2010 20:28:59
(la: Cât de înalt poate creşte un copac?)
de soi, de sol si loc, de luminozitate.
Poate fi samanta buna de copac ce-ar creste inalt... daca solul este arid, nu-i este prielnic, nu va creste, n-are cum!

:) stiu ca stii asta, m-am trezit vorbind si io, daca tot ai intrebat.
*** - de sandtrout la: 11/10/2011 18:05:00
(la: mor castanii iubite)
"Aşa, aşa... dă-o cotită, cu tămâiere şi zulufi."
nah.. io-s copchil bine crescut, chilug si rebotezat si nu te-am mai vazut p-acilea, d-aia te-am salutat:)
cand o hii vorba de pupincurisme, m-apuc de boncaluit si de frecat copaci... deci nu.
"Deci: verb sau adjectiv?"
intreaba autoarea?



#623747 (raspuns la: #623689) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce ciudat copac! - de Baby Mititelu la: 10/02/2012 19:14:58
(la: Salonul ciudatilor si ciudateniilor...)
copac in aer
Nenea Apoll, eminescul nostru. - de taticu la: 07/11/2014 10:28:55
(la: Pentru nehotarati)
Sunt rusinat. Asemenea baliverne nu prea ai unde sa citesti. Orice ar spune oamenii care ma trag p-aici de maneca, orice lucruri de bun-simt ar invoca altii care se simt ofensati de postarile mele (dar nu se simt ofensati cand Poezia e maltratata), ceea ce posteaza domnul Apoll sfideaza normalitatea unei inocente prostioare. Intr-o limba romana stalciata, cu alcatuiri fara sens, cu adjective total inadecvate si bezmetice, ceea ce reiese la lectura e trist de gresit. Pe vremuri ma distrau dar iata ca timpul dedicat de dansul scrierii "lirice" , experienta acumulata, "spiritualizarea" dumnealui au adus creatiei sale un nimb de grotesc. Vestea buna e ca nimeni, absolut nimeni nu poate citi si deci intelege ce vrea acest "poet" mahnit sa scrie. A atins performanta uluitoare de a nu putea fi urmarit. Si, ooof, nu e doar o sublimare nichitiana a realitatii, nu e limba poezeasca a geniilor. Oo, nu! E doar un impuls creativ indrumat gresit. Iubite nene Apoll, iti jur ca nu am ranchiuna personala pe dumneata dar imi vine sa plang ca te bagi sa faci versuri. Nu ai voie aici, pe taramul lui Eminescu, intelegi? Ideea ca ai voie sa scrii ce iti place si sa postezi orice vrei e gresita. Iti propun ca acest impuls creativ sa ti-l redirectionezi inspre actiuni fizice. Uite, de ce nu bati dumneata cuie? Multe cuie. Sunt ieftine si sigur ai vreun ciocan prin casa. Ia cateva tone de cuie si bate-le in copaci. Ziua intreaga. Cu mici pauze de apa si coji de mamaliga. Si dupa ce le bati, ai sa observi ca nu o sa-ti mai vina sa scrii poezele. Si eu atunci renasc. Si matale atunci te vindeci si redevi omul ala de treaba care erai inainte de accident.
#652815 (raspuns la: #652774) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La orizont - de (anonim) la: 30/09/2003 14:07:49
(la: Jurnalismul online, un nou gen literar?)
Sint de acord cu el(stilul internetian) in special cind este foarte usor sa accesezi stirile nationale si internationale cu ajutorul unui "mouse".
Asta inseamna deja moartea ziarelor tiparite pe hirtie asa cum le stim noi si salvarea a multor copaci.....



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...