comentarii

admiratie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Precizari: "Petiu George Cio - de winniepooh la: 19/09/2003 14:49:12
(la: Fapta de curaj extraordinara a unui roman din Canada)
Precizari:
"Petiu George Ciorau" - Petru...
"muncitor necalificat la o firma din Toronto" - shop assistant la un mare magazin alimentar din lantul "Loblaws"...
"a alunecat si a cazut de pe peron intre sine, chiar in momentul in care o garnitura intra in statie" - de fapt, trenul, aflat inca in tunel, a oprit la citiva metri de cei doi...

Comentarii:

Toata admiratia pentru d-l Ciorau ! Gestul dinsului m-a facut sa ma simt mindru ca roman. Si mi-a umplut sufletul de bucurie pentru ca am simtit, in spatele acestui gest, acea educatie pe care am primit-o cu totii, de a ne intrajutora, de a ne ajuta semenii aflati la nevoie, din tot sufletul, cu tot ce putem...

Presa torontoniana a dat, din pacate, o tenta psihanalitica acestui act de mare noblete, incercind nu a atit sa explice indiferenta sutelor de "spectatori" (lucru de care fusese, pe buna dreptate, profund contrariat salvatorul), cit sa explice prin varii tertipuri gazetaresti "motivatia" gestului romanului - un gest, pe cit de uman, pe atit de simplu d explicat prin acea "cultura a comunitatii", care reglementeaza, oarecum, prin niste reguli nescrise, raporturile sociale ce se stabilesc intre membrii comunitatii: tineri si batrini, parinti si copii, vecini sau prieteni...

E dificil de inteles, pentru cineva crescut si educat intr-o societate bazata pe concurenta, acerba, extrema si eliminatorie, intre indivizi, care se lupta intre ei, cu totii, pentru a reusi in viata, ca mai pot exista si alte tipuri de culturi, care pun pret pe relatiile de colaborare interumane... Colaborarea si concurenta sint disjuncte, oricit ar incerca unii teoreticieni sa le impace. Iar cultura comunitara se bazeaza pe colaborare.

Intr-un final cu iz de mare senzatie, presa torontoniana "pune punctul pe i", afirmind ca romanul, de fapt, isi doreste mult sa devina pompier (pentru a salva vieti) si ca va primi nustiuce diploma de onoare... In acest fel, valoarea educativa a gestului romanului a fost anulata si totul a revenit "la normal"...

Toata admiratia mea - inca o data ! - pentru un om adevarat, care a stiut sa-si arate omenia si sa afirme in public ca gestul sau nu are nimic extraordinar, si ca acei multi altii (care s-au rezumat la calitatea de "privitori"...) ar fi trebuit sa-i fi dat macar o mina de ajutor...

Tot respectul meu si intreaga mea admiratie, d-le Ciorau !
Dor - de (anonim) la: 05/10/2003 00:09:29
(la: Dor.)
Ce se intampla cu Romanii? Nu mai descoperim nimic interesant despre noi insine ? Ceva REAL, legat de lumea moderna in care traim si care sa ne aseza pe o alta treapta intre natiuni? Trebuie sa ne intoarcem tot timpul la clisee de genul "Numai noi avem cuvantul dor" si altele de acelasi gen? Cine altcineva decat noi este interesat de asta? Cred valorile culturale, creativitata au valoare atata timp cat sunt perpetuate in prezent , nu sunt doar amintiri menite sa ne tina amortiti , incapabili de nimic cu adevarat demn de admiratie.
Claudia - de papadie67 la: 13/10/2003 00:38:54
(la: Petitie Protest: Referendumul pentru Constitutia Romaniei)
Nu pot decat sa-mi reiterez admiratia pt ceea ce-ati facut voi, cu site-ul vostru si sa-mi inghit mania si balele turbarii atunci cand iti citesc sperantele (desarte).
De ce nu mergeti pan' la capat, acum c-aveti un pic de experienta si-un pic de "recognition". E greu financiar? Vreau sa v-ajut!
E greu intelectual? Nu cred, din ceea ce ati aratat deja.
DE ce e greu? Vorbiti! Poate v-aude, Doamne-ajuta, cineva.
Vorbiti! V-ascult si poate nu sunt singurul.
Ci spuneti, nu ca noi, observatorii!
Stii care-i diferenta dintre-a spune of-ul si a-l rezolva?
Eu stiu ca stii ca nu "speranta" este. Ati actionat, in loc de a "spera". De ce muriti?
Sunteti deja Acolo; nu v-am impins, noi tanguitorii intr-acolo. De ce plecati acum, cand de-abia ati ajuns la noi? Pai, ati venit degeaba!?
Suntem mioare; v-ati erijat in baci! Stati baci, ce dracului, sau daca nu, ce vreti? Ce-ati vrut? De ce plecati?!?
#1103 (raspuns la: #1100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
persecutie? - de SB la: 27/10/2003 04:39:03
(la: De ce evreii au fost "persecutati" tot timpul???)
personal, nu cred! Cred insa ca, fiind raspinditi prin lume, ( din diverse motive...nimeni nu se'ntreaba de ce kurzii de ex. au soarta ce o au) si-au format o gindire si comportament specific oricarui grup minoritar.( admiratia si respectul meu ptr. aceasta perpetuare milenara...ar trebui insa citeodata sa se lase si criticati...dar n-o prea vor...e treaba lor) Cred ca sint un popor inteligent( ca si noi romanii, nu?...spre deosebire de noi, insa stiu sa se uneasca la "necaz"...toata stima; am avea de invatat chesti asta, dar noi sintem prea destepti sa mai si invatam)si harnic(am citit asta undeva...poate a scris-o chiar un evreu!) si asta deranjeaza pe ici pe colo si functie de "conditiile locale" se creaza anumite reactii "specifice" ( locale...cind nu-ti mai merge mintea, pui mana pe par)

Imi place sa cred( oare de ce?) ca in RO nu au avut mai rau ca noi. Am avut un prieten evreu( cred ca am aflat asta cind a plecat din tzara si.. mi-a curs o lacrima ca pleaca; or fi fost mai multi dar nu ma interesa -ca si acum-ce e fiecare)iar acum am o nora evreica ...numai dupa mama si... nu-sh ce ma face sa cred ca voi avea si nepoti evrei...( astai culmea...unul alb si unul negru ca-n bancul ala) sa-i tzina D-zeu. Cine-i persecuta? Sint oameni ca si noi; nici mai mult nici mai putin!

...trecind peste toate cele ( regretabile) petrecute cred la fel ca uneori e f. politic sa fii persecutat. Cred ca-i o politica falsa.
Nimeni nu-si pune intrebarea( chiar noi insine nu)de ce poporului roman i sa furat de fiecare data totul; incepind cu istoria ( o nimica toata)si terminind cu cite tezaure natzionale? Poate ca am avea si noi ceva de invatat? si de reclamat?
emigratie - de Catalina Bader la: 03/11/2003 03:14:25
(la: EvZ: Imigrantul anti-imigratie)
Si ce daca el vrea ca noi sa nu emigram?
Daca NOI VREM SA EMIGRAM, PUTEM sa emigram. Nu exista LEGI contra dorintelor noastre.
Daca dorim ceva cu adevarat nu ne va opri un politician (nu conteaza daca e sau nu evreu)
Oare evreii - oameni minunati, pentru care eu am TOATA ADMIRATIA, nu sunt PESTE tot?
Credeti ca pentru ei n-au fost valabile aceleasi LEGI pamantesti?
Dar ei au reusit!!
DE CE?
Pentru ca STIU CINE SUNT. Isi constientizeaza forta. Ca entitati separate si CA POPOR.
BRAVO LOR!!!

CAND ROMANII VOR INTELEGE CARE ESTE FORTA LOR, credeti-ma ca lumea in care traim nu va avea GRANITE.

Ce parere aveti?

Cata
practici si ritualuri - de pr Iulian Nistea la: 26/11/2003 08:47:28
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
sora mama,

practicile noastre religioase nu sunt niste rituri moarte, cum gandesc despre noi ateii.

la sfanta liturghie noi credem si ne rugam astfel: "doamne, trimite duhul tau cel sfant peste noi si peste aceste daruri ce sunt puse inainte" etc (cu rugaciunea preotului si a poporului pentru prefacerea lor si a noastra prin pogorarea duhului sfant). poporul este cel care aduce darurile (simbolic paine si vin), se fac pomeniri pentru cei pe care'i purtam in inimile noastre etc. in toate aceste ritualuri chiar se intampla ceva real, chiar daca acest real este la un alt nivel decat realul material si pipaibil.

la fel e si cu celelalte slujbe, ritualuri si binecuvantari ale bisericii, intre care si taina nuntii.

cine se lipseste de bunavoie de slujbele, ritualurile si binecuvantarile bisericii sale, se lipseste astfel de ceva foarte real si concret, care se da la nivel spiritual.

e o saracire de buna-voie.
pe aceasta cale au mers protestantii (mai nou, intr'o anumita masura, si catolicii), si astazi toti recunosc si apreciaza bogatia ortodoxiei. noi aci vedem aceasta admiratie nedismulata adeseori, caci adeseori avem la diferitele slujbe non-ortodocsi.

doamne ajuta.
pr_iulian
#5257 (raspuns la: #5206) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CINE SUNT DACII - de mama la: 27/11/2003 06:16:20
(la: ROMANIA)
columna lui TRAIAN

ce multi o privim cu admiratie
si fara a intelege ce inseamna...

A fost o data ca-n povesti
BADEA CARTAN.
Parintii lui i-au ZIS
ca pentru a intelege cine e EL,
sarman IOBAG
trebuie sa se duca la ROMA.

El n-a inteles de ce
dar a pornit la drum
cu traita-n spinare
cu pane si cu slana

pentru a intelege
CINE E EL.

si a mers, a mers,
pe jos
prin soare si ploaie
pana a ajuns.

Obosit de drum
a adormit
la picioarele
COLUMNEI LUI TRAIAN.

Cand s-a trezit
era inconjurat de multime
toti erau coplesiti de intrebari:

CINE ESTE OMUL ACESTA?
A COBORAT DIN COLUMNA?!
DOAMNE, O MINUNE!

si straiele lui
erau acelea ale DACULUI de pe COLUMNA.

si barba lui
era aceea a barbatului de pe COLUMNA.

si mintea lui
era aceea a stramosului
a carui fata nu se vede
din cauza mantalei...

IAR SUFLETUL LUI
ERA SUFLETUL LUI ZAMOLXE.
DUMNEZEUL DACILOR.

DUMNEZEU AL DUMNEZEILOR.

DUMNEZEUL LUMII.

esenta a ceea ce inseamna
ISUS HRISTOS
ALLAH
BUDHA...

DUMNEZEUL NOSTRU.
CARE ESTE UNIC.
SI INDIVIZIBIL.

el este DUMNEZEUL MEU SI AL TAU,
FRATELE MEU
si
FRATELE FRATELUI MEU.
si FRATELE FRATELUI FRATELUI MEU.
AL NOSTRU.

el este stapanul a tot ceea ce vedem
si a tot ceea ce nu vedem

el este STAPANUL BINELUI SI RAULUI.
AL VAZUTULUI SI AL NEVAZUTULUI.

el, aparent se divide
in DUMNEZEUL MEU SI AL TAU
pentru ca apoi
noi,
sa-i REINTREGIM SPIRITUL INDIVIZIBIL
in notiunea de DUMNEZEU.

asa sa ne ajute DUMNEZEU!
#5333 (raspuns la: #5213) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imagine de carturar - de karina la: 27/11/2003 18:52:58
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
trebuie sa fi fost patru ani,cand intr-o seara te-am vazut in cartierul Baneasa.Eram incantata "l-am vazut pe Radu Herjeu!".Iata-ma acum,pe un forum de discutii,intr-o tara indepartata in fata unui contact quasi-direct cu o persoana pe care o admir mult pentru stiinta pe care o are,pentru aerul carturaresc de nota veche,arhaica,boiereasca in sensul cel mai pur romanesc cu putinta.

Ce mai faci Radu?Cum mai arata Romania si cum o vezi tu?Cum ne poti indulci imaginea ei?Adu-ne iz de busuioc si vin dulce de pe meleaguri vechi romanesti pe asfalturi reci si straine(moderne,vor unii...).Te asociez in mintea mea cu manastirea,cu ceaslovul,cu cerdacul boieresc,cu linistea,cu tot ce inseamna o Romanie uitata prin cartile vechi,cu Autenticul Romanesc.Poate ma insel.Nu stiu.Spune-mi tu.Vorbeste tu despre Adevarul tau.

Cu multa admiratie,

Karina
salutare florin de la ion florin Prof SPORT din pacate in RoMaNi - de (anonim) la: 17/12/2003 16:16:31
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
salut
sun prof de sport intrun club sportiv - ma ocup de atletism - si tare miar prinde bine o experienta ca a dumneavoastra sa invat mai intai engleza de pe orice cum ati invatato dumneavoastra de pe cutiile de cereale in supermarketul la care ati lucrat si dupa aia sa pot sa ajung un antrenor binenteles icepand cu asistent la un antrenor cu suflet pentru ARTA de a creste si descoperi talente sportive -
Pe aici eu glumesc cum de altfel glumeste si un coleg de al meu de la tenis ca el va ajunge la roland gaross cu un sportiv de la noi din oras dar este evident ca la conditiile mijloacelor de a face sport la noi in oras putin probabil sa ajungi la o asemenea performanta - eu cum ziceam glumesc dar intro zi as vrea ca gluma mea de a ajunge odata ca un elev de al meu sa ajunga sa vad mare pe o tabela a unei arene de ATLETISM scris RECORD MONDIAL- ( bine inteles dupa taiere rec. actuale care sunt facute cu chimicale cum toata viata are tendinta lumea asta sa devina)
Sau eu stiu, poate ca gluma me nu poate fi realizabila - sa pot eu oare sa mai plec din tara lui PAPURA ADRIA - VODA la 30 de ani ai mei - nu este prea tarziu?
Va rog frumos sa ma scuzati si cu comentariul meu prea lung si cu unele greseli de ortografie pe care sunt sigur le-am strecurat in comentariu
Cu stima - admiratie - si mult RESPECT
prof. antr. ION FLORIN Club sportiv scolar SLOBOZIA - IALOMITA sectia ATLETISM e-mail johnson_prof@yahoo.com
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la noi - de nicolina la: 23/12/2003 04:08:28
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
imi pare rau, ARLEKYN. daca ma gandesc inapoi,asa m-au primit si pe mine, chiar daca eram de acolo. nu imi pot aminti de vreun prof din liceu sau din facultate sa imi fi fost drag si sa imi fi inspirat admiratie. altii povesteasc ca ei au avut mai mult noroc. eu am avut noroc cu biblioteca universitara,acolo am vorbit cu profii si prietenii mei, majoritatea morti.

orasele noastre nu sunt metropole, nici fotogenice la prima vedere, dar au ele ceva, tu ai sa poti mai tarziu sa ne spui noua ce, ca te pricepi mai bine. dupa ce ai sa pleci,tot o sa ti se fac dor si ai sa scrii despre ele.
#7166 (raspuns la: #7002) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rauschenberg, arta romaneasca, orasul - de Florin Firimita la: 31/12/2003 15:33:30
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Rauschenberg e un vrajitor in materie de utilizarea materialelor. Am o admiratie deosebita pentru el. Retrospectiva de la Guggenheim, in New York, din 1998 a fost una dintre cele mai fascinante expozitii pe care le-am vazut vreodata Ca si Picasso, tot ce i-a trecut prin mina a devenit parte integrala din opera sa. Poate ma insel, dar nu cred ca a folosit sau foloseste computerul pentru schite.

Arta digitala e o alta fateta a creativitatii, o alta unealta.. Forma nu e atit de importanta atita vreme cit ai ceva de spus. Important e sa gasesti care e medium-ul cel mai potrivit pentru ceea ce vrei sa faci. Aici, in Statele Unite, unele expozitii nu accepta fotografii din simplul motiv ca nu considera fotografia arta. Sint sigur ca atunci cind Degas a folosit un aparat de fotografiat (cred ca a fost primul pictor care a incorporat noul sistem in pictura, in totala contradictie cu legile clasice ale compozitiei), a socat pe multi critici. Aproape toate compozitiile lui sint “taiate” din cauza faptului ca s-a folosit de dreptunghiul vizorului aparatului de fotografiat. Unghiurile sint dificile, etc., un lucru nemaiauzit pina atunci. Cine se mai gindeste la Degas ca un revolutionar astazi?

Am prieteni care se folosesc de noile jucarii digitale cu foarte mult succes. Atita timp cit efortul/ cautarea sint sincere, mijloacele nu conteaza. Tehnicile sint atit de diverse in ziua de astazi, nu cred ca ne putem impotrivi noului val. Nu folosesc computerul pentru lucrarile mele. "Moda" de care vorbiti nu cred ca isi are locul in arta. Modele sint trecatoare, ce rost are sa incerci sa placi? Experimente? Bineinteles. "Colajele" despre care cred ca vorbiti sint de fapt "mixed media" pe lemn, si sint uneori puncte de plecare pentru picturi mari. Am un atelier mic, de iarna, si un atelier mare, de vara. Iarna e mai intima, si ma vad lucrind la compozitii mici. Vara, lucrez de obicei in atelierul mare, unde imi pot permite sa lucrez la pinze de citiva metri. Uneori, lucrarile mici la care lucrez se transforma in pinze immense.

In ceea ce priveste, situatia artei din Romania, nu sint familiar cu ce se intimpla astazi. Am primit citeva oferte de a fi reprezentat de citeva galerii din Bucuresti, dar sint prea lenes ca sa fac ceva. Castele inchise despre care vorbiti…au existat de mult timp, din diferite motive. La un moment dat, era Uniunea Artistilor Plastici, care era o amestecatura de mari talente si cei care-l pictau pe Ceausescu imbratisind pionierii, era un astfel de club privat, un amestec de convenienta - daca nu erai membru al Uniunii, nu aveai nici o sansa de a fi considerat artist, sau de a expune. In cazul meu, mi-a fost greu sa respect artisti care pictau vizitele prezidentiale de la Canal, si in acelasi timp vorbeau despre “puritatea” artei. Toleranta de care vorbiti ar fi de folos, si nu numai in ceea ce priveste arta contemporana.
Am foarte mare respect pentru citiva dintre fosti mei profesori de la Tonitza, mai ales, Gheorghe Anghel care e un pictor nemaipomenit, Mihai Horea, doamna Adriana Crainic-Botez, o intelectuala de elita (si spun “elita” in cel mai bun sens al cuvintului), caruia ii datorez primele mele incercari in critica de arta, si totodata o curiozitate pe care mi-a deschis-o cind eram prin clasa a IX-a.

Despre America: cred ca gresiti. America este atit de complexa, incit e dificil sa punctam aspecte care devin cetoase de la distanta. Da, trebuie sa conduc ca sa-mi cumpar piine, si nu m-i s-a parut niciodata ca are ceva de-a face cu spiritul comunitatii in care traiesc. America e o tara in continua miscare, de bine sau de rau. Nu locuiesc in “suburban America,” care are avantaje si dezavantaje, traiesc la “tara,” pentru ca am vrut sa traiesc la tara. E unul dintre cele mai frumoase colturi ale Americii, plin de istorie si peisaje, dar in acelasi timp, foarte aproape de New York City. Am un echilbru intre natura si cultura pe care l-am vrut intodeauna. Micul European corner shop il am in apropiere. E un magazin mic, cafenea, unde imi intilnesc prietenii in fiecare duminica dimineata, unde citim The New York Times si vorbim despre ursii care au inceput sa dea tircoale prin imprejurimi. Aceeasi atmosfera o gasesc in New York, care e plin de corner shops daca stii unde sa le gasesti. De exemplu, in Time Square este o cafenea “ascunsa” in mijlocul frumoasei nebunii a orasului, care se deschide la 6 dimineata. Spatiul e foarte strimt, aerul e plin de miros de ulei prajit, dar fac cea mai buna omleta de pe costa de est, si poti avea o conversatie despre orice cu cineva care tocmai a venit din cine stie ce colt al lumii. Imi trebuie aceasta dualitate, oras, “tara,” pentru ca ambele ma inspira foarte mult. Scriu ori de cite ori am ocazia, in oras, dar nu as putea picta in oras. Orasul ma revitalizeaza, ma excita, dar intotdeauna imi place sa ma regrupez, sa ma regasesc acasa, in fata semineului, cu o carte buna, sau in atelier.
#7499 (raspuns la: #7446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Acasa - de Pablo la: 07/01/2004 07:35:54
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Acasa esti acolo unde traiesti cu familia ta si unde iti merge bine sau mai putin bine.Omul poate avea mai multe case,dar nu poate fi decat intr-una acasa,restul sunt case de vacanta.Cei ce spun ca traiesc in afara Romaniei dar pt. ei acasa inseamna Romania, ori sunt niste vesnici visatori ori nu sunt in deplinatatea facultatilor mintale.Este una sa ramai cu o admiratie fata de locurile natale si alta de a trai vesnic cu mintea plecata de acasa.
Cei care nu se mai simt bine in Romania,nu au uitat de unde au plecat,ci pur si simplu nu ii mai intereseaza traiul in mocirla in conditii de mizerie,in subnutritie,in lipsuri de informatie,spaga,mitocania,furtul,tiganiada si altele.
#7726 (raspuns la: #7701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aseara am vazut un film de exceptie - de Catalina Bader la: 21/01/2004 03:15:21
(la: Filmele mele)
a carui vizionare o aman de mult timp.

Lista lui Schindler - Steven Spilberg
Oscar Schindler merita toata admiratia noastra.
Patriot vs Tradator - de Florin si atat la: 08/02/2004 16:22:23
(la: Romani in strainatate)
Mircea,

Destul de patimos mesajul tau.
Ai perfecta dreptate dar din pacate este adresat celor care nu inteleg.

Sa-ti spus eu ceva. Eu am plecat din tara putin dupa '90. Si nu regret deloc; vorbesc romaneste foarte rar. Si ma simt liber si fericit. Zimbesc si vorbesc cu sinceritate si incredere.

Cind eram in tara aveam mare admiratie de cei plecati inainte de '89. Eu cred ca si-au riscat pielea sa-si indeplineasca un vis; sa fie oameni normali si liberi. Si asta mi-am dorit foarte mult si eu.

Prin '90 cind eram inca student...nu m-a durut sutul luat de la un miner.
M-a durut sa vad in ochii majoritatii care se uitau aprobare si satisfactie de ce se intimpla. Si apoi, ducindu-ma acasa, sa vad majoritatea rudele mele dindu-le dreptate. Mult timp m-a bintuit gindul acesta: De ce oare? De ce nu vedeau ca ce se intimpla nu era normal?
Cel putin voi cei plecati inainte de '89 dumnezeu v-a scutit sa traiti cosmarul ala.

Faptul ca ai venit putin in Romania si ti-ai dat seama ca n-are rost, te contrazic categoric.
Nu ai venit pentru taranul ala care nu te intelegea. Ai venit pentru mine si iti multumesc. Nu incerca sa-mi spui ca vroiai sa fii salvatorul romanilor, sa lupti pentru ceva.
Romania era o inchisoare. Nu puteai sa-i schimbi regulile. Puteai doar sa eliberezi citiva care vroiau si simteau nevoia de libertate.
Ai venit sa te vad cit de normal poti sa fii si sa ma asiguri ca nu sint nebun.
(bineinteles vorbesc parabolic dar sper sa intelegi ce vreau sa spun).


Din pacate in Romania nu exista un dusman sau ideal pentru care sa lupti. Acum cred ca toti care vor sa lupte pentru ceva acolo arata mai mult ca Don Quijote (asa se scrie?). Raul se afla in sufletul si gindirea romanului; si romanul se crede cel mai normal om de pe planeta asta si are dreptate ca doar traieste in plaiul mioritic.
Cum s-a intimplat, am calatorit si calatoresc ceva prin lume. Ma simt peste tot respectat si binevenit cu o singura exceptie, in Romania. Am fost in tara acum 3 ani. Ce am vazut ce se intimpla in tara m-a uimit; cita coruptie, lingaseala, obraznicie, minciuna...de atunci o ocolesc.
NU poti sa-i schimbi pe romani. Majoritatea celor care pleaca, fie emigrat sau pe un timp mai scurs, o sa se schimbe, cam in proportie de 80%. Restul de 20% o sa fie fie mai luminati deci de cei ramasi acolo dar tot la fel o sa ramina, patrioti.

Este mai bine sau mai rau in Romania? Nu mai imi pasa. Judec omul cum il vad, indiferent de unde este; Asia, Europa etc.

Romania este o tara frumoasa si o iubesc. Dar este Romania din inima mea, cu amintirile placute pe care le am. Si nu are romani in afara de ai mei dragi. Din pacate Romania asta nu mai exista de mult in realitate. O gasesc in inima unor emigranti care sint presurati in toate colturile din lume. Doar unii, nu toti.

Trebuie sa inchei pentru ca mi se stilceste creierul daca mai scriu in romaneste mai mult.

Pe curind,
Florin.

P.S.

Inca mai port in inima concertul lui Phoenix in Bucuresti din parc la care am fost; prima data dupa 14 ani in exil: ...Dus e spre apus, cel haiduc noaptea...unde o fi fata padure...
#9140 (raspuns la: #9104) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cioran - de ygrec la: 19/02/2004 02:51:17
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
Altfel decat credem ca il stim. Recomand DOAR ultimele pagini -4 in editia pe care eu am citit-o- din Exercitii de admiratie-
#9992 (raspuns la: #8764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu mi-ai raspuns la o intrebare totusi... - de Dantimis la: 19/02/2004 14:33:28
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
Poate nu a fost prea clar formulata:

Daca pentru a reusi in viata si a strange un milion de dolari sau a deveni un politician de vaza al Romaniei, admiti ca exista posibilitatea de a face uz la unele forme de coruptie (nu ma refer la trecutul strazii pe rosu sau mersul fara bilet, care sunt contraventii minore, ci la dat sau primit spaga, trafic de influenta, etc), in cazul acesta cu ce vei fi tu mai bun decat milionarii sau politicienii romani din ziua de azi? Ce schimbare vei aduce tu in societatea romaneasca?

Spuneai ca: "Adaptarea, smecheria sunt si un aliat si un dusman, si o calitate si un defect al romanilor!" De aici am inteles urmatoarele: adaptabilitatea si smecheria romanilor sunt un aliat si o calitate pe plan personal caci ii ajuta "sa se descurce", dupa cum chiar tu te-ai exprimat, dar un dusman si un defect la scara nationala, datorita fenomenului de coruptie pe care il alimenteaza. Gresesc cumva? Nu am putut sa nu sesizez un fel de admiratie din partea ta pt aceste calitati ale romanilor, chiar daca incerci sa o maschezi mai tarziu. Banuiesc ca aici vorbim despre adaptabilitatea la o societate corupta unde se poate face uz de "smecherie" ca sa te descurci, nu la faptul ca cutare s-a adaptat perfect in Franta unde nu vad la ce i-ar fi folosit (cinstit) smecheria tipica a romanului. Dar cred ca am despicat destul firul in 4 pe tema asta.

Oricum, iti apreciez persistenta cu care raspunzi la toate mesajele si trebuie sa recunosc ca daca vei aplica aceeasi persistenta in munca ta sau in telurile pe care ti le vei propune, ai sanse sa ajungi departe. oricum sper sa nu ajungi mai tarziu sa spui si tu, ca si mai-marii nostri de azi: "Scopul a scuzat mijloacele!".

Dan

#10092 (raspuns la: #10078) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Internationalizarea problemelor Basarabiei - de SB_one la: 29/02/2004 13:05:08
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Internationalizarea problemelor Basarabiei, Bucovinei Timocului, drama
aromanilor, meglenoromanilor si istroromanilor - este o problema prioritara
(prioritate nationala, in sensul veritabil pe care incercam sa-l dam) a
demersului nostru - eu am increderea asta.

De altfel Transnistria si toate cele expuse sun tprobleme ale Europei - iar
avertizarea celor nominalizati in mesajul de mai jos, si a altora, trebuie
facuta de urgenta !

Dan Tiba wrote:
Da, intr-adevar au fost niste formulari cam neclare in unele mesaje
din aceasta saptamina, din si de dupa teleconferinta.

Nu exista nici o indoiala ca populatia din Basarabia face absolut tot
ce este omeneste posibil ca sa reziste la uriasele presiuni care se exercita
asupra ei. Eu si multi membri ai UMRL, CMR, etc. avem o mare admiratie
pentru
aceste extraordinare realizari, pentru inventivitatea, spiritul de
sacrificiu,
numeroasele initiative , dirzenia si clarviziunea de care dumneavoastra dati
dovada. Si sunt convins ca veti reusi in ceea ce intreprindeti!!!
Ar fi bine ca si mai multi romani din Romania sau chiar din diaspora sa aiba
aceste calitati si cred ca trebuie sa urmam 100% modelul si analiza care se
face la Chisinau de catre CAIC, de catre personalitatile locale reprezentind
spiritul romanesc.

La nivel strategic, este evident ca resursele materiale de care dispunem
sunt
insuficiente, sub minimul necesar. De aceea o directie prioritara trebuie sa
fie apararea unor principii clare, fundamentale ale vietii politice, ale
dreptului international. Mesajul meu de ieri exact asta propune. Sa ne
adresam
unor personalitati , unor foruri recunoscute international si sa le cerem sa
se
implice in aceste chestiuni.
Poate Emma Nicholson si Arie Oostlander vor manifesta aceeasi energie si
intelegere si capacitate de reusita si in aceasta directie.
Dan Tiba
Berlin





SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)
#10956 (raspuns la: #10947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dece Lia Roberts o sa devina eroina Romaniei? - de (anonim) la: 03/03/2004 18:09:59
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Ma uimeste Lia Roberts cu exemplul ei de dragoste pentru tara sa. Plecata (prin casatorie) din Romania lui Ceausescu cu aproape trei decenii in urma, Lia nu a uitat nici o clipa de unde a plecat. Asta ma emotioneaza profund. Si eu am plecat de mult de-acasa, aproproape ca am uitat cand am plecat si n-am mai fost prin Romania din 1982. Dar aproape ca uitasem de ea.Pana astazi.
Stiu din experienta mea si a altora, ca multi uita de unde au plecat. Noi ne bucuram de viata si ne multumim sa trimitem la rudele ramase in tara cate o ilustrata, cate un pachet cu bunatati la Craciun, sau un cec din cand in cand, ca sa-si poata lua copii la un McDonald's si sa-i trateze cu Cheeseburger, French fries si un pahar de Coke. Asta nu este rau. Dar oare este destul? Nu ramane un "gol" in sufletul nostru? Ba da.
Lia Roberts putea foarte bine sa continue sa-si traiasca viata imbelsugata din America pe care i-a dat-o Dummezeu s-o traiasca. Nimeni n-ar fi avut nimic de obiectat. Ar fi putut avea o viata minunata si linistita, la adapost de emotii, invidii, barfeli si critici si sa fie multumita cu ce are.
Dar nu! Ea s-a gandit la tara ei. S-a gandit ca poate oferi ceva inapoi tarii in care a vazut prima oara soarele, in care a copilarit si pe care a iubit-o cu toata sinceritatea si candoarea. Doamna Lia Robert din Nevada a preferat sa lase in urma totul si sa inceapa o lupta grea in care isi va pune insasi viata si averea la bataie pentru Romania. Asta mi se pare uimitor si eroic.
Pentruca, sincer vorbind, uitati-va la mine: om educat foate bine, in toata puterea, cu mintea agila si productiva, cu idei bune si curate, cu energie "cat cuprinde," nu m-am gandit niciodata sa candidez la presedentia fostei mele tari. Dece? Nu stiu. Mi-a fost frica? Posibil. Poate pentruca nu mai eram cetatean Roman. Odata ce m-am vazut bine stabilit in Lumea Noua, cu ceva bani la banca si batranetea asigurata, eu am pus la naftalina gandul tarii, iar nevoile ei le-am uitat pur si simplu. Si ca mine sunt multi. Unii din urmasii nostri de aici au uitat sa mai vorbeasca romaneste. Undeva in inima mea am fost trist pentru asta.
Dar am vazut ca exista si altfel de Romani. Uite, o Romanca din Nevada care n-a pus la frigider gandurile ei pentru Romania. Desi a ajuns la ranguri importante in politica Americii, ea a privit indararat catre Muntii Carpati si Marea Neagra si a vazut nevoia tarii.
A vazut imediat ca Romania dorea sa supravietuiasca de multe decenii dar nu a avut niciodata un lider adevarat, cu o viziune clara si cu un curaj de a face SCHMABREA. Aceasta schimbare cere o noua ORIENTARE POLITICA catre Apus, o noua ECONOMIE prospera bazata pe mii de investitori din Statele Unite, o noua BUSOLA MORALA bazata pe civilizatia Apuseana si pe zdrobirea coruptiei.
Multi au sfatuit-o pe doamna Roberts sa renunte. Multi i-au amintit ca Romanii sunt cinici si suspiciosi cand vine vorba de politica, si mai ales de politica facuta de femei. Multi i-au spus ca Romanii "nu au simt politic" si ca isi va pierde banii in zadar. Ea n-a vrut sa creada asa ceva si a inceput campania sa electorala cu un entuziasm molipsitor.
Ce Romanca formidabila! Ce caracter puternic! Ne-a facut pe noi, ceilalti sa ne simtim mici si fricosi si sa privim catre ea cu admiratie si optimism.
Cu cine va avea de luptat Lia Roberts?
Va avea de luptat cu o birocratie derivata din epoca "de aur" a lui Ceausescu. Va avea de luptat cu o coruptie printre cele mai mari din lume. Va avea de luptat cu mentalitatea invechita a politicienilor romanilor care au incurajat sloganul cu "nu vrem sa ne vindem tara."
Va avea sa conviga lumea Romaneasca ca sexismul mitologic al este total depasit, ca ea, Lia Roberts, o femeie, poate face ceiace zece barbati inaintea ei n-au putut face.
Ca o paranteza, am aflat ca in ziua cand si-a anuntat candidatura la presedentia Romaniei, a pus sa se decoreze peretele din spatele podiumului cu sapte steaguri tricolore. Sapte steaguri mari, nationale. Cine oare n-ar fi trebuit sa tresara cu emotie la acest gest al ei? Si totusi, am aflat cu stupoare ca s-au gasit si niste "critici" care au comparat gestul ei sincer patriotic cu epoca congreselor PCR ale lui Ceausescu. Ce incredibil! Lia va avea de luptat si cu stagnarea spiritului patriotic si cu paralizarea entuziasmului national al poporului Roman.
Lia Robert va fi un tip nou de Presedinte Roman, cum n-a mai vazut niciodata Romania si ea va avea un atribut nou si optimist: cred ca va fi primul Presedinte iubit cu adevarat de popor.
Nu stiu daca inima mea o sa reziste la emotiile din toamna viitoare. Nici cele mai tari jocuri de fotbal dintre Carmen si Unirea Tricolor nu mi-au produs mai multe palpitatii pe vremuri. Dar sper din toata inima ca doamna Lia Roberts, va fi aleasa tarii si eroina poporului. Romania merita asta, dupa secole de umilire.
Dumnezeu sa binecuvinteze Romania!
Si inca ceva - de belazur la: 05/03/2004 08:10:57
(la: Droguri)
Am zis ca stiu persoane care se drogheaza. Da, si din pacate sunt din imediata mea apropiere (prieteni de familie, foarte buni cunoscuti). Cu o singura exceptie, care oricum a fost tragica, nici unul nu a reusit sa renunte.

Am mai zis ca nu mi-am propus sa conving pe cineva sa renunte, dar ar fi o mare bucurie pentru mine sa cunosc pe cineva care a invins drogul. Am citit ca astfel de cazuri exista, dar nu am cunoscut. Cred ca e vorba de persoane foarte puternice, demne de admiratie...
#11407 (raspuns la: #11368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...