comentarii

adolescenta eseu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poate asta inseamna adolescenta - de Liah la: 30/04/2004 06:47:47
(la: Cautat, gasit, recautat, regasit)
Este vremea cand cauti cele mai multe raspunsuri.

Eu nu ma mai pot duce in discoteca pentru ca nu ii mai inteleg rostul. Pustoaicele se imbraca in asa fel incat sa iasa in evidenta si se zmucesc intr-un asa-numit dans pentru acelasi scop.

Sunt preocupata de alte lucruri: sa intru la facultate cu bursa, sa-mi fac o cariera solida pentru a nu depinde de nimeni, sa am grija de sanatatea mea si sa ma pot distra si eu... sau mai bine zis relaxa.

Poate ca adolescenta a trecut pe langa mine si nu mi-am dat seama...
poate....
#14781 (raspuns la: #14742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand eram eu adolescenta, par - de Berkana la: 15/08/2004 14:40:04
(la: Tinerii de azi)
Cand eram eu adolescenta, parintii mei ziceau ca noi nu suntem ca tinerii de ieri, adica ei. Probabil cand ei erau tineri, bunicii mei ziceau la fel. Dar trebuie sa-ti dau dreptate in ceea ce priveste majoritatea tinerilor de azi. Democratia si nivelul de trai occidental i-a invatat ca pot trai fara sa munceasca sau sa studieze pentru ca vor primi ajutor de la stat. Tineretul occidental in majoritate intelege ca poate face tot ce doreste, ca este liber s-o faca, sa se drogheze, sa bea, sa fumeze, sa practice sex cu cine-i place, sa aiba relatii homosexuale si bisexuale, totul ii este permis in numele drepturilor omului si democratiei. Din nefericire o data cu intrarea democratiei in tara noastra au intrat si pornografia, drogurile si mentalitatea ca numai banul conteaza, cine are bani este admirat fiindca e destept, fie ca-i un mafiot de tigan ca acesti Camataru. Tavalugul a pornit, mafiile lucreaza din plin si parintii au o sarcina foarte grea in a reusi sa-si educe copiii de asa maniera incât sa fie mens sana in corpore sano, sa aiba principii sanatoase si sa reziste tentatiilor de "a-si trai viata". A imparti casa cu altii este un calvar. Iti doresc sa scapi cat mai curand.
Un eseu foarte interesant pe - de Daniel Racovitan la: 13/10/2004 00:47:17
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
Un eseu foarte interesant pe tema interactiunii prin Internet a scris Iulian Nistea. Eseul il gasiti la
- http://www.nistea.com/ciber-relatia.htm ("Internet şi ciber-relatie")

___________________________________________________
"where did where do you want to go today go?"
Anca, in adolescenta, cu regr - de gabriel.serbescu la: 12/11/2004 00:35:10
(la: Interzis interzisul)
Anca, in adolescenta, cu regretabile exceptii, nimeni nu leza libertatea celorlalti, intentiile tale nu erau transgresoare, dimpotriva. Totusi, si exemple probabil ca sunt multe, adolescentul era cel violentat. Sau?
#28537 (raspuns la: #28445) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De acord ca adolescenta e o p - de mya la: 12/01/2005 08:02:34
(la: O adolescenta despre adolescenta)
De acord ca adolescenta e o perioada dificila, de tranzitie. Poate sa fie foarte stresanta mai ales ca habar nu ai ce sa faci cu tine, nu te cunosti, esti foarte dependent de mediu (faci ce vezi in jur), ce e cool, ce ti se pare tare. Nu prea ai idee ce sa faci, cum sa faci.

Chestia asta cu fericirea pe planul secund e o prostie. Trebuie sa te treci pe primul plan pe tine, ca persoana, sa te decizi ce ti-ar placea sa faci, cum ti-ar placea sa te vezi, cum te-ai imagina in viitor. Restul, ce crede lumea si ce impresie faci asupra ei, sunt ineptii, chestii fara insemnatate (sigur, sa nu te apuci de porcarii, normal!).

Stii cum se zice..fiecare primeste ce merita. Asa ca iti faci viata cum meriti, cam asa e.

Te vezi peste 15 ani cu doi copii si in vesnica cautare de bani si cu sot stresant? Nasol de tot. Da' cine te pune sa te mariti si sa faci copii daca nu ai chef? Sau cine te pune sa-ti iei un sot stresant? Mama mare? Nu te forteaza nimeni sa faci nimic din ceea ce nu ai vrea sa faci, capiscci? D-aia cand te faci mare, ajungi sa faci ce te taie capul si pe urma sa suporti consecintele. Mda...nu e prea lejer da' asa e mersul vietii. Daca ajungi sa ti se para distractiv e perfect, jur!

Am senzatia ca ne vezi pe noi astia adultii ca pe niste nenorociti fara de inima, fara sentimente si cu gandul numa' la bani. Trebuie ca ai sau ai avut numai de genul asta prin jur, chestie destul de aiurea, din punctul meu de vedere. Da' nu suntem toti la fel, zau ca nu. Ia fii tu un exemplu viu...asa in timp...arata-le celorlalti din jur ca nu ajungi ca ei.

Urmeaza-ti inima, fa ce-ti place, ce simti ca e pentru tine. Daca vrei sa te faci balerina (luat numai ca exemplu), fa-te! Ai sange in tine si fa ce ai chef, nu-ti mai pierde din energie gandindu-te mereu ce o sa zica "X" sau "Y", sau cum e "W" sau "Z" sau cum o sa ajungi tu precum "P" sau "R".

Modeleaza-te pe tine dupa cum te duce capul. Atat.

Succes si lasa textele ca nu tine ;-). Fa-te mare! Unii nu reusesc nici la 60 de ani.

Sa stii ca exista si babe frumoase...habar nu ai. Eu stiu cateva si nu le-as da pentru cele mai tari "bucati" din Playboy! ;-).





adolescenti si adulti - de trustman la: 17/01/2005 16:37:25
(la: O adolescenta despre adolescenta)
Asa cum singura ai spus-o "adolescenta e perioada in care totul pare confuz,in care ai cele mai multe indoieli legate de infatisare sau de propria personalitate". acum tu esti pe un drum bun dar esti cam confuza. dar asta se rezolva cu timpul.

"Pt.mine,adolescenta a insemnat sa dau "delete" tuturor amintirilor si sa o iau de la capat cu o cu totul alta personalitate,cu alte vise"
vei afla in curand ca nu ai dat nici un 'delete". ai dat doar un "hide" pe care il vei anula curand din "control panel/folder option/view file"

adultii aia care vorbesc despre bani (fapt care te streseaza pe tine) o fac de multe ori pentru ca tu (ca si copil) sa poti sa ai ceea ce iti doresti: haine, telefon mobil, calculator, internet. crede-ma ca ei ar putea sa traiasca si fara astea dar stiu ca pentru tine (nu e vorba de tine ca persoana ci de orice adolescent in general) e important sa le ai. face parte din imaginea ta "cool", de "vorbitor-cu-tz-k-si-cuvinte-englezesti".

profi de la liceu se uita la voi de sus? cati dintre colegii tai isi copiaza comentariile la romana de pe referate.ro sau alte site-uri de genul asta? cati dintre colegii tai ii respecta? stiu, la varsta asta stim mai bine decat profii si materia si cum sa se predea. la un moment dar iti vei da seama ca nu e chiar asa (desi e evident ca sunt si profi care nu au ce cauta la catedra asa cum si tu ai colegi care nu ar fi trebuit sa ajunga in liceu).

"Stiu,nu e important liceul,ci facultatea si mai ales ceea ce ai in cap." nu e important nici liceul, nici facultatea ci doar ceea ce inveti. sa-ti aduci aminte tot timpul de replica pe care vrajitorul din oz i-a spus unui personaj: "nu pot sa-ti dau o minte dar pot sa-ti dau o diploma". asta face si scoala.

Cel mai corect lucru mi se pare ca fiecare elev sa aiba un nr. obligatoriu de ore,dar sa le aleaga singur,dupa preferinta.Stiu ca aceasta mentalitate nu va fi acceptata prea usor in Romania,dar sper ca intr-o zi,poate chiar copiii mei vor avea ocazia sa invete intr-un astfel de liceu.
mentalitatea asta cum ii zici tu (desi ea este de fapt un stil de a face scoala) nu este acceptata nici in occident. in cel mai bun caz, ai o serie de cursuri care sunt obligatorii si o serie de cursuri pentru care poti sa optezi alaturi de cele obligatorii.

daca cineva n-a inteles ce zici tu (cum crezi tu ca nu a inteles mya), intreaba-te unde este vina ta in asta. poate tu nu ai reusit sa-ti exprimi gandurile cum trebuie. procesul de comunicare implica un emitator si un receptor. nu e obligatoriu ca vina sa apartina receptorului.

da-mi voie sa-ti recomand o carte (nu se citeste foarte usor dar nici foarte greu si eu cred ca e o carte buna): gabriel liceeanu - despre limita.
si daca ti-o recomand inseamna ca am si incredere in tine ca vei putea sa o citesti si sa o intelegi. ti-am spus ca esti pe drumul cel bun :)

o sa devii adult si o sa vezi ca poti sa visezi cu ochii deschisi daca vrei (fie te-ai uitat prea mult la "peter pan" fie ai citit "micul print" de prea multe ori sa crezi ca adultii sunt asa rai). incearca sa ai incredere in ei si daca nu te inteleg, gandeste-te daca modul in care le-ai comunicat framantarile tale a fost cel mai bun. daca e ceva ce adultii nu sunt, atunci ei nu sunt vrajitori sa stie ce este in sufletul si in gandurile tale.

problema de eseu - de blink la: 30/01/2005 01:10:41
(la: Sectiune noua: Ajutor)
am trimis un eseu dar trebuia sa ma adaug o nota d sfarsit. Il mai pot recupera/modifica pentru a adauga nota acum?Va multumesc!
#34910 (raspuns la: #13986) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adolescenta.... - de dramona la: 09/03/2005 18:13:31
(la: adolescenta....)
nu o regret !
insa cand privesc in urma imi amintesc cu placere!
a fost o perioada din viata mea, poate nu foarte usoara, insa acum mi se pare ca m-a ajutat la ceva; toate situatiile in care ma fost pusa , in periada respectiva, au contribuit parca sa fiu persoana de acum!
zic perioda nu foarte usoara, pentru ca la vremea respectiva, "din tantar faceam armasar", evident! toti adolescentii, cred eu, ca exagereaza putin tot ceea ce li se intampla, insa pe de o parte asta este si farmecul! mai tarziu am avut senzatia ca pierd din entuasmul asta cu care priveam lucrurile sau cu care le traiam!
in adolescenta am inceput sa pictez, sau sa scriu poezii....ocupatii din astea care-mi permiteau in acelasi timp sa-mi pastrez singuratatea; acum nu am mai scris o poezie de foarte mult timp, cu atat mai putin, sa scriu o pagina sau doua(ca un jurnal).
nu stiu daca e bine sau rau ! eu am luat-o ca pe o evolutie; nu mai simt nevoia pur si simplu.
si pe urma mai sunt si relatiile, cu baietii sau cu parintii....
e adevarat ca cu parintii nu a fost niciodata usor.
la momentul respectiv ziceam ca nu ma inteleg; acum insa zic ca nu ne intelegeam.
oricum nici nu cred ca mi-a trecut vreo clipa prin cap sa ma gandesc si la ei, sau in ce situatii ii puneam atunci, ma gandeam doar la mine si la cat de neinteleasa sunt eu.
in acelasi timp, poate ca am avut noroc, nu stiu, insa nu am cazut niciodata in extreme(aproape); am fost destul de flamanda de informatie, ceea ce mi-a servit un pic mai tarziu.

un sfat, daca pot sa-mi permit, este sa incerci sa profiti de tot ceea ce ti se intampla!
incearca sa traiesti prezentul, si mai putin viitorul !
si cu riscul de a-ti zice ceva ce poate nu-ti face placere sa auzi, sau ceva ce ti-au mai zis si altii inaintea mea, sa stii ca timpul trece repede !! chiar daca cateodata ai impresia ca nu este asa !

bafta multa !
Da, adolescenta:) - de babybel la: 13/03/2005 12:50:25
(la: adolescenta....)
Probabil iti inchipui ca nu sunt decat o tipa care nu are ce face si careia i sa facut mila de tine, si ai fi aproape de adevar - cu o exceptie: Nu mi-e mila de tine. Te inteleg perfect, dar starea asta a ta depinde doar de tine. Cauta sa te comporti ca un om normal, cauta sa te prefaci ca totul e OK cu tine si vei vedea ca intr-adevar, nu exista nimic mai bun decat adolescenta. Stii de ce? Pentru ca acum ai timp. Pur si simplu. Nici eu nu sunt prea in varsta-am doar 20 de ani, dar crede-ma ca deja plang dupa varsta ta.
N-ai idee cat este de aiurea sa nu mai ai timp nici sa-ti plangi de mila, sa nu mai ai timp nici sa disperi. Si eu am avut si poate chiar mai am aceleasi probleme ca si tine, dar acum abia mai am putin timp sa ma uit in oglinda si sa realizez ca a trecut inca o zi.
Dar ceea ce ma face sa merg mai departe este sa-mi vad, treptat, toate visele, indiferent de cat de mari sunt, implinindu-se. E minunat sa vad cum prietenii isi amintesc toti de clipele superbe din liceu, sa ne intalnim la un pahar o data la o luna si sa ne dam seama pas cu pas cum cladim ceva frumos in jurul nostru, prin fortele noastre.
Fa-ti un scop din asta, din a creea ceva frumos fara sa uiti de tine, si vei vedea cat este de scurta adolescenta, cu toata perioada 14-19ani, si vei ajunge, cu mult inainte de a termina liceul sa realizezi ca nu mai vrei sa se termine.

Profita!
adolescenta e o stare - de Tofan Ana Isabella la: 24/06/2005 08:43:58
(la: adolescenta....)
POt spune ca si eu la aproape 30 de ani sunt un adolescent intarziat.Poate ca n-am avut ocazia sa experimentez mai mult ., ca voi ramane si copil in acelasi timp...
mimi, adolescenta e pana la m - de zaraza la: 25/06/2005 02:33:21
(la: adolescenta....)
mimi, adolescenta e pana la max 17 ani, si e chestie de hormoni. din ce povestesti, cred ca nu mai esti adolescenta.
nu stau sa-ti fac morala, stii si tu ca nu e bine ce faci. iti fac doar o mica predictie: tu cu el peste 2-3 ani, cu un copil, si o prietena zglobie in zona.
intrebare: crezi ca vei dormi linistita noptile?
raspunde-ti sincer, si vei gasi calea.

zaraza

ps: nu ajuta sa nu ai prietene zglobii, e asa o abundenta pe lume, ca nici nu mai conteaza daca iti sunt sau nu prietene...
ps1: stiu ca nu ajuta, dar am incercat :)
#56673 (raspuns la: #56541) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - un fost adolescent care a avut sansa sa INVETE - de horiatu la: 29/06/2005 18:01:47
(la: adolescenta....)
"un fost adolescent care a avut sansa sa INVETE" - oare a invatat ceva?
Argesis - intruder m-a atacat murdar in alte ocazii, si ma incita sa-l fac aici albie de porci:
Fi atent la falsitatea si pericolul sfaturilor lui contradictorii:

"impune-te in fata adultilor" - este greseala de baza pe care o fac generatii de generatii. Uni isi lasa parul lung, altii si-l taie, se tatueaza, mutileaza - belciuge in urechi, nas, buza, limba - fug de acasa, nu merg la scoala, pleaca si mor la razboi... Sigur, ori ce adolescent are simtamantul ca lumea trebuie scimbata. Asa este, si este de datoria voastra sa o faceti. Dar trebuie sa o faceti responsabil!

"chiar daca visezi in van...doar de aia-i vis" - pentru voi adolescentii visele-s mai mult decat un vis. Viseaza si cauta-ti calea sa-ti realizezi visele. Asa face un invingator. Un vis in van e doar pentru un invins iesit din adolescenta pe usa din dos!

"exista cineva dispus(a) sa-si traiasca viitorul cu tine" - a avea un viitor inseamna mai mult decat ca cineva sa-si piarda timpul cu tine. Asta e viitor de looseri (cum deja sti), si pentru oricine se gaseste cineva care sa doreasca sa-si imparta desnadejdia cu un echivalent. A avea un viitor inseamna sa poti alege tu cu cine sa vrei sa-ti imparti bucuriile, si pe ori cine ai alege, sa nu-i lasi posibilitatea sa te respinga.

"arunca pesimismul asta de doi bani" - asta-i un cliseu (ca de altfel tot ce spune Intruder aici sau aiurea) Pesimismul asta are motivatie chimica si hormonala. Pentru perioada urmatoare, pur si simplu nu poti scapa de el. Tot ce poti face este sa intelegi de unde vine si sa inveti sa traiesti cu el, fara sa-l lasi sa te scoata din contextul tau.

"asculta cum creste iarba, vezi cum zboara pasarile, observa oamenii..." - clisee, clisee, clisee! Mai conceret, asa cum ti-am mai spus, stai ocupat. Alegeti activitatile care vor contribui la atingerea visului tau sau viselor, caci e putin probabil sa ai un singur vis bine conturat deja. Activitatile astea te vor ajuta sa-ti alegi visul cel mai potrivit cand va veni timpul.

"mai tarziu n-o sa ai timp s-o faci" - nici acum nu stai prea bine cu timpul. Ai multe de realizat intr-o perioada scurta si bulversata de hormonii care iti topoie pe creier si in inima. Cand privesti cu desnadejde peretii goi, tu sti deja ca nu faci ce trebuie. D'aia ne-ai si scris!

"nu mai lua in seama ''sfaturile'' celor mari" - ferestete de enormitatea "sfatului" lui Intruder. Vrei sa ajungi la politie? reabilitare? sa repetii anul? sa te dea societatea la o parte? - asculta-l pe Intruder!
Altfel, intelege ca indiferent de starea ta emotionala, societatea nu da doi bani pe razvratiti si premiaza numai pe cine urmeaza "calea."

"ce daca lor nu le pasa de trairile tale?" - nu le pasa, si trebuie sa inveti sa nu-ti pese nici tie. "daca-ti pasa tie, e suficient!" - asta se traduce "n-ai decat sa-ti plangi singur de mila."

"invata sa fi liber si sa te doara-n cot" asta e sfat bun pentru hoti. In realitate este timpul in care trebuie sa incepi sa intelegi ca libertatea ta este conditionata de libertatea celorlalti, respectul pentru tine, vine cand vei invata sa-i respecti pe altii, iar compasiunea este primul sentiment dupa dragoste. Sa nu te doara nici cand in cot de nimic! Moartea sufleteasca incepe de la cot.

"invata sa-ti para rau dupa fiecare secunda trecuta" - unde poti cadea mai jos?!? Probabil intruder a vrut sa spuna: "Invata sa folosesti fiecare secunda, si fiecarei secunde sa-i intelegi sau sa-i gasesti un rost." Indiferent de dificultatile de exprimare ale lui Intruder, cred ca asta e singurul sfat bun pe care a incercat sa ti-l dea.
#57199 (raspuns la: #56911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Regasim ceva ce n-am pierdut. - de priestige la: 30/06/2005 10:47:52
(la: adolescenta....)
Scuze ca iti scriu asa tardiv,dar...am fost imprastiat in ultima vreme.
E demn de retinut...Adolescenta desemneaza o perioada incarcata de procese ample si controversate.(incepe pe la 14 si dureaza pana la 25)
Deci...Un eseu compus ca sa-mi explic multe...
CINE SUNT EU?
Traim intr-o perioada in care societatea,prin toate mijloacele aferente ei,exercita o influenta si un impact puternic asupra fiecarui individ.Multi ar putea spune,la o privire superficiala, ca suntem produsul socialului,dar inlauntru(in perioada adolescentei)incepe sa se concretizeze subiectiv ceva latent,ceva existent in noi inca de la nastere.
Adolescenta presupune astfel asumarea de catre fiecare dintre noi a propriului "ego",a propriei constiinte.Incepem astfel sa ne identificam in plan material cu cele mai ascunse(intime)ganduri,plasandu-ne propria personalitate in realitatea obiectiva.Stabilim astfel noi coordonate subiective si obiective redimensionand astfel sfera realitatii sociale.
Mi-am dat seama ca pot sa ma trezesc ca si constiinta de sine.Incet incet incep sa renunt la ritualurile de joc,ele incepand sa capete conotatii de competitie.Simt astfel nevoia sa pun simt critic si originalitate in fiecare gest,tanjind launtric dupa afectivitate in amplitudinea aspectelor ei.Incep sa ma descopar constient-Eu-am devenit o structura care-si permite sa aiba idei si lupt pentru a-mi argumenta existenta.Experienta mea calitativa imi spune ca am inceput sa percep realitatea.Si totusi ma simt atat de vulnerabil,desi-mi impun sa am incredere in mine si in mediul care ma inconjoara.
Imi dau seama ca am ajuns sa fiu dependent de atentia celor din jurul meu.Este perioada in care simt ca am nevoie de modele pt a inmuguri.
Din cauza nevoii de a ma afirma si de a fi unic in felul meu incep sa fiu tradat de conduite ale revoltei(prin care refuz ostentativ ceea ce am invatat,adopt atitudini negativiste,contrazicand pe altii fara temei),ale inchiderii in sine(cenzura a sentimentelor,atitudinilor si actiunilor,introspectie pentru cunoasterea de sine)si ale exaltarii(confruntarea cu altii pentru verificarea propriilor capacitati-fizice,intelectuale si afective)
Observ ca am inceput sa am atitudini extreme fata de tot ceea ce dispretuiesc sau nu intra in sfera preocuparilor mele si cu dificultate imi dau seama si recunosc ca am devenit ignorant.
Candva,in copilarie credeam ca stiu ce vreau si ca jocul este singurul in masura sa-mi provoace imaginatia.Acum,odata cu nuantarea limbajului si cu imbogatirea perceptiilor,emotiilor si cunostintelor imi dau seama ca am devenit mai nesigur si mai inchis desi tind spre comunicare si spre protectia propriei mele personalitati.
mananc tot.Mananc pana si firimiturile cazute in farfurie,pe fata de masa si chiar pe cele cazute pe servetul grosolan.Si asta nu pentru ca mancarea pe care o mananc zilnic nu mi-ar satisface necesarul de hrana de zi cu zi.Mananc tot pt ca nu vreau sa pierd nimic din ceea ce mi se ofera.(=>adolescentul avid de cunostinte,actiune si de a experimenta).Asta ar exprima cel mai bine felul in care ma simt acum..."
Te regasesti?Ciprian(adolescent pe sfarsite,sper vesnic copil)
Exista si adolescenti care nu - de bombonik la: 03/11/2005 08:57:02
(la: Ani de liceu, cu emotii la romana si tatuaje in buric)
Exista si adolescenti care nu sunt preocupati numai de tel care deja e uzat moral sau de cercelul din buric. Si nu se pot numi "tocilari" dar stiu sa faca diferenta intre a merge la liceu pt a-si etala "talentele vestimentare" si a invata ceva ce le va folosi in viata. Adolescentii razgaiati sunt de obicei copii rasfatati de parinti carora li s-a oferit totul pe o tava de argint si care nu stiu ce-i respectul. Dar trebuie sa ne intereseze si cum aratam, cum ne imbracam ca sa nu ajungem subiectul barfelor si al ironiilor celorlalti. Eu sunt optimista si stiu ca avem destul timp sa ne maturizam. Pana de curand si eu eram la fel. Plina de fite si cu gandul numai la distractie. Cred ca depinde si de anturaj, familie, educatie.
mi-a vrajit copilaria si adolescenta - de daniela_sorina_albeanu la: 16/11/2005 10:57:10
(la: MIHAIL SEBASTIAN)
Prin "Jocul de-a vacanta", "Orasul cu salcami", "Steaua fara nume"- magie curata etc. Cartile si piesele lui de teatru au fost una din bucuriile mele in adolescenta,si revin la ele oricand cu placere. Pacat ca adolescentii de astazi le pun eticheta de "siropoase" si refuza sa le rasfoiasca macar.
Mi-am cumparat de curand jurnalul sau, si de-abia astept sa-l citesc, dar nu incep niciodata o carte inainte de-a termina alta.

P.S. Poate acum piesa n-a mai avut acelasi farmec pentru ca n-ai vazut-o cu aceeiasi actori de altadata.
Re: adolescenta - de no_such_nick la: 30/12/2005 15:43:51
(la: O adolescenta despre adolescenta)
Adolescenta este intr-adevar o mare dilema pentru mine , si deseori incerc sa s-o inteleg , sa-i gasesc raspunsul si sfarsesc prin a fi dezamagit de mine si de ceea ce fac , ce voi ajunge...
Bine ca ... mai este o problema , pe mine ma bantuie adolescenta doar atunci cand sunt singur , cand nu trebuie sa fac pe plac adolescentilor de seama mea sau cand nu am nici un etalon a ceea ce inseamna subiect serios... Cred ca adultii nu inteleg adolescentii , desi ei nu au fost straini de EA pentru ca nu li se pare un motiv serios de luat in calcul , o problema reala ca sa zic asa , dar chiar daca ar lua-o in serios cred ca le-ar fi greu sa inteleaga CARE este problema , DAR sa gaseasca solutia pentru a linisti sufletul unui adolescent.
In fine , subiectul acesta mi s-a parut unul actual pentru mine si in care ma regasesc.
#97695 (raspuns la: #33211) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un raspuns/ pentru un adolescent - de a399 la: 07/01/2006 20:14:28
(la: Un adolescent)
Cum te descrii esti o persoana perfect normala, dar faci o greseala esentiala pe care insa o poti corecta singur. Niciodata sa nu te identifici cu greselile tale! Sa nu mai spui niciodata "sunt vicios", pentru ca risti sa faci o afirmatie care se implineste uneori! Daca ai facut greseli care te nemultumesc sa te exprimi corect: "in imprejurarea respectiva am facut o greseala de care imi e rusine si pe care o regret. Data viitoare aleg sa nu mai fac aceasta greseala, pentru ca totul depinde de mine si pot face aceasta alegere".

De aceea cand spui "Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios , si multe altele. Multa vreme nu am observat aceste defecte ale mele" te exprimi gresit. Corect ar fi sa spui : pana acum am facut alegerea sa ma comport ca si cum as fi....narcisist, etc...dar de azi pot alege un alt comportament: sa fiu...si aici spui cum vrei sa fi.

Voi da mai jos o lista de 10 lucruri care sunt importante pentru a avea succes in viata. Trebuie sa spun ca acestea sunt principiile aplicate de multi oameni care au ajuns milionari sau mai mult...

1.Totul in viata depinde de modul cum gandesti. Gandeste-te la succes, nu la nereusita. Sa te feresti de un mediu negativ, in care cei apropiati s-ar plange toata ziua. Sa fi intotdeauna pozitiv.

2. Decide asupra viselor tale adevarate si asupra telurilor tale. Scrie pe hartie teluri specifice pe care vrei sa le implinesti si fa un plan ca sa le atingi.

3. Treci la actiune. Telurile nu sunt nimic fara actiune. Nu-ti fie frica sa faci primul pas. Fi activ!

4.Invata tot timpul. Fa antrenament ca sa-ti atingi telurile. Dezvolta-ti calitati noi.

5. Fi perseverent si lucreaza cu convingere. Succesul este intotdeauna rezultatul unei munci continue, nu este numai un moment in timp.

6. Treci la analiza detaliilor. Invata din greselile proprii. Ia in considerare toate faptele cand iei o decizie.

7. Concentreaza-ti atentia pe ceea ce faci. Nu-i lasa pe altii sa te intrerupa din cand lucrezi.

8. Nu-ti fie frica sa fi inovator in viata. Daca urmezi intotdeauna turma vei termina prin a fi un mediocru.

9. Comunica eficient cu oamenii. Cand ai o nelamurire nu te sfii sa intrebi pe cineva mai calificat. Invata sa cooperezi cu altii.

10. Fi cinstit cu tine insuti si cu altii. Asuma-ti responsabilitatea pentru ceea ce faci. Daca nu-ti asumi responsabilitatea, toate celelalte calitati se anuleaza.

Acestea sunt principiile pe care le recomanda zilnic unul din cele mai prestigioase ziare economice din lume, "Investor's business daily".

Voi face cateva precizari in legatura cu unele principii mai putin intelese in general. De exemplu sa stii ca asumarea responsabilitatii inseamna si faptul ca esti responsabil tu insuti de fericirea ta, nu altii. Toate evenimentele din lume au consecinte: unele pozitive, altele negative, dar este in puterea ta sa decizi: voi fi fericit in ciuda a ceea ce s-a intamplat. Tu ai puterea sa alegi atitudinea in viata. Chiar si filosofii din antichitatea greco-romana au observat ca un eveniment nu este in sine bun sau rau; ceea ce il face bun sau rau este parerea noastra despre el.
Sa-ti dau un exemplu din experienta mea: cu mai multi ani in urma a fost necesar sa-mi fac o operatie dentara. Mijloacele de lucru de atunci erau rudimentare; chirurgul dentar a lucrat cu un ciocan si o dalta si nu avea anestezice iar durerea a fost ingrozitoare, insuportabila. Dar imediat dupa operatie am decis ca imi voi aminti de ziua respectiva ca de una din cele mai frumoase zile din viata mea. Era primavara, in Cismigiu au aparut florile, soarele era cald, iar eu m-am concentrat pe ideea ca e o zi minunata. Si intr-adevar mi-a ramas in memorie ca una din cele mai frumoase zile din viata! Si acum stiu ce am facut infiecare minut atunci, in timp ce alte zile le-am uitat!

As mai adauga cate ceva. A.Sa nu uiti sa faci zilnic daca poti activitate fizica, pentru ca exercitiul fizic e cel mai bun remediu impotriva depresiunilor psihice prin care trecem toti fara exceptie. Am discutat problema asta cu un medic care mi-a spus ca efectele exercitiului fizic sunt mult mai bune si mai persistente decat orice medicamente! B: fiecare zi a ta sa aiba o structura: sa ai un plan si sa verifici seara daca ai facut tot ce ai vrut. daca ai facut greseli, sa nu te autopedepsesti ci sa-ti spui: acum am gresit dar voi lua masuri sa corectez in viitor greseala.

C: acorda-ti in fiecare saptamana timp pentru placere si distractie. Cei care nu se distreaza deloc ajung sa se autodeprime pe termen lung. Viata traita in absenta placerilor are chiar un nume medical de boala: anhedonia (cuvant rar folosit).

In privinta iubirii si afectiunii, poate ca cel mai bun sfat este cel din 1001 de nopti: ca sa fi iubit, iubeste tu intai! Spune-i mamei tale din cand in cand cat o apreciezi pentru ceea ce a facut si spune-i chiar ca o iubesti. Nu-i strica sa afle! Poti imbunatati si relatiile cu fratele tau pe aceeasi cale, desi se pare ca in cazul lui spiritul minunat al adolescentei s-a evaporat.

Si mai ales nu uita: chiar daca nu ma crezi, etapa vietii prin care treci acum este cel mai frumos lucru din lume!!! Multi miliardari si-ar da toti banii sa mai traiasca o singura zi din viata de adolescent! Asa ca fi mandru de tine si propune-ti sa fi fericit si sa-i ajuti si pe altii sa fie fericiti!


Succes!!!!

PS Incearca sa-ti corectezi limbajul de argou! Oricine intelege ce spui cand afirmi ca "ar trebui sa bag la greu mate si fizica" dar nu e corect. Asta aduce aminte pentru cei din generatia mea de strigatul victorios din "iepoca de aur": "S-a bagat unt, s-a bagat unt!!!!! Unde s-a bagat unt? S-a bagat unt acolo in fund la Kogalniceanu!" (adica in spatele statuii lui M. Kogalniceanu, unde era un magazin alimentar.:))))
Un adolescent revine... - de no_such_nick la: 11/01/2006 21:11:51
(la: Un adolescent)
Dragii mei , nici nu va pot descrie bucuria pe care am incercat-o vazand nr celor care au au raspuns la articol. Cred ca situatia ar putea fi comparata cu cea a unui naufragiat care vede un semn al civilizatiei , venit sa sa-l salveze...dupa ce saracul poate chiar pierduse speranta de a se salva.

Cand ma gandesc ca articolul a aparut pe 7.01 si eu il scrisesem cu mai mult de o saptamana in urma , imi pare rau nu de faptul ca a durat atat de mult ci de faptul ca aproape uitasem de el si ma gandeam sa nu mai verific aparitia sa.
De atunci 30.12 , am avut o serie de trairi emotionale si reale daca pot spune asa , si s-au intamplat multe ...
O sa raspund tuturor oamenilor de buna credinta care au scris cuvinte asa frumoase si tin sa le multumesc inainte de a face asta , fiindca parca in ziua de azi (asa mi se pare mie) parca toti care stiu cum trebuie sa se comporte (de exemplu cum sa lucreze cu cap/inteligent probleme la mate) nu spun la nimeni , tin pentru ei , si parca uneori refuze sa vorbeasca deschis despre viata lor sau metodele aplicare. Adevarul , nu cine stie ce bazaiala ieftina.

Din nou , tin sa subliniez ca ce spun reprezinta perspectiva mea de a vedea lucrurile , nu neaparat cea corecta , asa ca , va rog! , astept oricare corecturi de rigoare.

Am scris articolul de pe 30.12 fiind foarte plictisit si descurajat , deprimat poate , fara sa vad ce-mi aduce ziua de maine.
Si nu spun : "hei! mi-a trecut , ce ! aveam si eu chef sa fac pe nebunul"
pentru ca stiu ca acea stare va reveni negresit in alt moment al vietii mele sa ma bantuie.

Cred ca o zi obisnuita din viata mea , de scoala de exemplu ar fi:
1. ma duc la scoala , unde cateodata ma deconectez , cateodata ma simt uluit de indiferenta si superficialitatea colegilor; acasa , amintindu-mi intamplarile de la scoala ( unele , altele recunosc ca le-am savurat fara sa am regrete la momentul respectiv sau dupa aceea) si ma gandesc cum nu i-am luat sa-i zguduiesc si sa le spun "iti faci viata grea singur! si degeaba , ai putea sa face unele chestii mai lejer daca ti-ai da interesul si ai fi mai serios." , fara sa ma zic de unii/cei care sunt pur si simplu ignoranti , rau-intentionati si irecuperabili

2. acasa vin... si sunt numai eu si caietul meu de mate ( de cele mai multe ori) si-mi zic "asta vreau sa fac! asta trebuie sa fac!" si-mi dau seama si mai mult ca persoana care merge la scoala isi schimba mentalitatea cand vine acasa

Sunt sociabil si extrovertit. Incerc ( atunci cand am energie si incredere in mine) sa scot o poanta buna din orice , sa isc rasete nevinovate , sa descretesc fruntile. Numai cand simt ca parca se strange latul in jurul gatului , de exemplu fac mai slab la o lucrare , simt ca ma paste o ascultare cu consecinte nefaste , ma simt nesigur de cat stiu si devin prapastios , ATUNCI parca sunt "spargator de KEF" , daca se poate intui sensul expresiei.
Si nu vreau sa fiu sobru , serios si detasat in fiecare clipa , dar poate as vreau linii mai bine conturate intre munca si distractie , si eu trag un semnal de alarma atunci cand mi se pare ca colegii mei de clasa nici nu stiu de asa organizare a vietii lor.
As putea spune fara sa ma indoiesc caci colegii mei de clasa sunt micul meu univers , si ma bucur sa exclam dupa ca m-am mutat anul acesta intr-o clasa cu perspective intelectuale mai bune , acest univers pare plin resurse si bun simt astfel incat poate sustine fara probleme viata.

Acum o sa-mi iau timpul si o sa raspund la toti minunatii OAMENI care au raspuns poate unui strigat de ajutor.

donquijote: cred ca am o profesoara la meditatie foarte buna , la care inteleg tot ce explica , dar asta e doar 2 ore pe saptamana , si dupa-aia ma prind cu altele , si pun fizica de la meditatie cam pe ultimul loc , fiindca este fizica de clasa a 9 deocamdata si eu sunt a 11 a , deci probleme mai stringente apar. Multumesc pentru referinte.

om: nu pot citi orice , si simt uneori (poate sunt eu prea incordat) , atunci cand sunt mai fresh si subiectul cartii sau gradul meu de interes lasa de dorit ca e inutil. bine am facut si eu lucruri mai inutile si fac , dar nu cu buna stiinta. pana la urma eu vreau sa fac o facultate de mate , profil real (Calculatoare) asa ca nu trebuie sa devin "un adolescent miop" fiindca nu m-ar ajuta la facultate. Am citit parca ceva despre o Fundatie de Asimov.
Ai dreptate , "in viata primesti ceea ce meriti" . Nu sunt prea monden , fiindca poate sunt prea precaut cu timpul liber , am scos capul din gaoace mai tarziu si nu am multi prieteni.Sunt totusi egocentrist si cred ca fac multe lucruri gandindu-ma doar la mine , pe cand prietenii necesita si sacrificii.

munteanu rodica: ma inteleg mai bine cu mama , si nu am neglijat-o cred niciodata total , doar ca ma tem atat de tare sa n-o dezamagesc cu viiorul meu , ca ma apuc sa ma cert cu ea si o supar in prezent. Dar am avut cu ea discutii libere si am facut pace , si chiar am acceptat conditii , deci lucrarile de consolidare au inceput in acest sens.

oooanna: aveti dreptate , adevarul este undeva pe la mijloc.
eu am renuntat voit la facilitatile oferite de internet pentru ca modul clasic de invata este mai sigur , in plus pe net sunt prea multe lucruri care sa-ti distraga atentie.

o sa va raspund si la restul dintre voi , nu din obligatie , chiar imi face placere. Mai tarziu...
Adolescenta... - de lavdyi la: 25/02/2006 00:34:57
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Sa nu radeti de mine:( "Invitatie la vals" de Mihail Drumes a fost o carte care mi-a marcat adolescenta. Pentru ca ma invatat intr-un fel, sa iubesc. Si-am iubit...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: