adopta

Referitor la intrebarea daca suntem datori tarii adoptive, eu vad lucrurile mult mai simplu. Daca tu, un imigrant, platesti mai multe taxe in medie decat cetateanul nativ plateste in medie, atunci tara adoptiva iti datoreaza tie si nu invers, in special daca ai facut facultatea in tara de bastina.

ce figura eroica iti adoptezi, mai ales in ochii celor ce nu'nteleg despre ce vorbesti! ai expus aici toate povestile auzite in selectele cercuri de bucatari si magazioneri - pentru ca cine a alergat linga tancuri, a mirosit lupta, a simtit durerea, n-a scos bocancii o saptamina, n-a dormit trei zile, si-a ingropat prietenii - nu vorbeste ca tine ... n-am nici un respect!

buunaaa ! o s- adopt si eu...
altfel, cum mai e treaba peste ocean ?
==============
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

este un lucru foarte important.
Sa te adaptezi, dar mai ales sa fi adoptat, sa fi considerat
ca unul de-al lor, sa impui respectul.

Nu vreau sa plagiez ce tocmai am citit pe "Trancaneala"
cu cateva minute inainte,
Dar e sigur ca pentru a fi respectat, trebuie mai intai sa te
respecti tu singur si apoi sa respecti pe ceilalti, sa le respecti
legile, traditiile si obiceiurile.

In noua tara nu ploua nici cu dolari si nici cu euroi, trebuie
sa muncesti din greu ca sa-ti cuceresti o pozitie sociala si
materiala, sa ai curajul de a reincepe totul de la zero.
Nimeni nu te asteapta cu placintele calde, trebuie sa ti le
castigi.

Imi dau seama ca exista destula dezinformare in acest domeniu si as vrea sa lamuresc cateva lucruri. Nu exista nicaieri vreo lege care sa permita vreo adoptie de copii facuta de "iubitii dezorientati". In realitate persoanele care adopta copii sunt triate foarte temeinic din punct de vedere psihologic (si altfel, material). Ele urmeaza cursuri in care invatza cum sa stabileasca limitele de comportament pentru copiii adoptati si multe altele. Viata lor sexuala este temeinic analizata, ca sa se stie daca sunt demni de a fi parinti. Modul de triere e mult mai strict decat pentru parintii heterosexuali si pana acum nu au fost scandaluri pe aceasta tema intr-o tara unde scandalurile sexuale sunt exploatate la maximum.

Din experinta mea pot spune ca am avut doi vecini gay (un cuplu) care au adoptat doi baieti de 4 si 5 ani de la casa copilului (din "foster care").La varstele respective cei doi baieti erau considerati retardati mintal, pentru ca nici unul nu stia decat cateva cuvinte iar parintii lor biologici erau persoane care s-au drogat masiv. Nici o familie heterosexuala nu i-a acceptat si practic erau considerati deseuri sociale. Parintii adoptivi aveau o stare materiala excelenta: ambii lucrau in sistemul bancar si si-au permis sa angajeze o femeie care avea grija de baieti in timpul zilei iar dupa-amiezile le-au angajat tutori si chiar o persona specializata in educarea vorbirii pentru retardati. Urmarile au fost spectaculoase; acum ambii sunt studenti la doua colegii diferite si nu a mai ramas nici o urma din retardarea lor initiala. Cred ca multi aurolaci din tara ar fi fost mai mult decat fericiti saaiba aceasta soarta!

Cat despre numele parintilor-in acest caz ambii erau John- nu a fost nici o problema. Unuia din ei baietii ii spuneau "daddy" iar celuilalt "papa". La scoala mai aveau colegi cu doi parinti de acelasi sex, iar programa scolara oricum prevede materiale educative specifice varstei, care sa-i pregateasca pe elevi de la inceput sa fie toleranti (de exemplu au filme -evident nesexuale-, carti de copii ca "Heather has two momies" (Heather are doua mame).

Uneori totul devine foarte simplu cand lumea se obisnuieste cu noua realitate, iar pana la urma ceea ce conteaza este calitatea umana, nu amanuntele vietii -care pot parea picante pentru cei care nu au fost expusi la aceasta realitate.

Inca ceva de adaugat: ambii baieti sunt heterosexuali. De fapt din studiile facute pana acum rezulta ca procentul copiilor homosexuali adoptati de cupluri gay este aproximativ acelasi ca in restul populatiei.

eu adopt fraza lui Horica, o sterg pt o ora !
==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "

decizia de a adopta sau nu un copil este una care ar trebui sa fie luata cu multa responsabilitate.
atunci cand copilul este al tau, n-ai sa consideri nici macar un efort prea mare pentru a-i asigura toate cele necesare. atat din punct de vedere material, cat si afectiv.
cand optiunea de a infia devine obiectiv personal si nu iubire revarsata pentru cineva mai putin norocos cred ca incep frustrarile.
argumentele cum ca "cine stie de unde provine" sunt false probleme. sunt atat de multe exemple in care copii de "familie buna" au luat-o pe cai impotmolite incat nici nu are rost sa le mentionam. ma gandesc numai la faptul ca fiecare dintre noi avem cunostinte carora copii "au luat-o razna".

sa va spun o poveste...adevarata....cineva din familie dorea sa adopte un copil....a umblat peste tot, usi inchise....la cutremurul din 77 a reinceput sa caute un copil orfan....cand, undeva, un copil l-a tras de haina....era copilul de trupa al unei institutii, orfan....nene, ia-ma pe mine....a venit cu el in brate......el si-a adoptat parintii si pe noi toti....nici macar o data nu am facut deosebire intre acel copil si ceilalti ai familiei....ba poate a fost cel mai apropiat de noi....






...non bis in idem...

Da!! fara sa ma gandesc la "gene defecte" sau "cheltuieli in plus" sau "batai de cap" - astea sunt prostii!!!
cum poate spune cineva despre un copil ca ar putea avea "gene defecte de la parinti alcoolici", acesta fiind un motiv principal care ar impiedica adoptia!???? dupa ce ca au fost destul de batuti de soarta acesti copii, fiind refuzati de familiile lor din cine stie ce cauze, ar trebui sa-i mai ignoram total si noi pentru ca nu le cunoatem parintii??? nu sunt "prea buni" pentru noi? suntem noi cumva perfecti?? avem genele alese si "in regula"?? cine suntem sa judecam un copil orfan?????? poate ar trebui sa ne gandim daca suntem NOI destul de buni pentru a le fii parinti!! ei nu iti cer promisiunea unui viitor starlucit sau conturi in banca sau mai-stiu-eu-ce. vor doar pe cineva in viata lor - cineva care ii doreste si iubeste si pe care pot sa iubeasca inapoi. vor sa aiba poate certitudinea ca atunci cand vor implini 18 ani nu vor fi aruncati in strada pentru ca nu mai este loc pentru ei in orfelinat. (si asa se inmulteste numarul copiilor strazii in fiecare zi - este mai bine asa?)
practic acesti copii nu au gresit cu absolut nimic si totusi continuam sa ii pedepsim pentru faptul ca au o viata mult mai grea decat a noastra!!
da, am de gand sa adopt un copil(de fapt sper ca nu numai unul :) ) si il voi creste asa cum voi putea mai bine - normal ca va avea lipsuri, pentru ca nu sunt perfecta, dar va avea o casa, o familie si un viitor mai bun decat la orfelinat.
cat despre timp si bani... se gasesc daca vrei intr-adevar un copil(fie ca este al tau sau "nu" - chiar si adoptat in scurt timp va fi AL TAU).

S-a vorbit pana acum de a adopta un copil stric in sensul clasic sa zicem, copil luat de la centrul de plasament sau dintr-o institutie similara. Ma gandesc ca tot o forma de adoptie, nu o pot defini acum, este si cea a copiilor rezultati dintr-o relatie anterioara a unuia dintre parteneri. Aici ma leg cumva de unul din comentarile in care se spunea ca nu iti este parinte cine te face ci acela care te creste. Parere cu care sunt si eu de acord.
Deci, in situatia expusa, accepti un partener cu tot cu copilul/ copii lui... sau nu? Ii 'adopti'?


________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu

Ma bucur ca am gasit acest comentariu (de altfel am mers pe cautare dupa cuvantul "adoptie") Pentru ca asta e problema mea cea mare!
Copilul meu are 12 ani si a aflat de curand ca este adoptat. Avem de atunci o multime de necazuri (de la absente si note proaste, obraznicii, anturaj periculos pana la tentative de sinucidere).
Regret enorm ca nu i-am spus de mic despre faptul ca nu l-am nascut eu. Am dorit sa ii scutesc copilaria de tot felul de nelinisti.
Incerc s-o dreg acuma cum pot. Cred ca mi-ar folosi sa povestesc cu oameni care au aceasta experienta. Ce sfaturi mi-ar da prietenul dumneavoastra? Sotul dumneavoastra il ajuta in vre-un fel?
N-as fi banuit niciodata ca e asa de greu de acceptat aceasta realitate.
Va multumesc.

buna.sunt monica si am un baiat de 14 ani.in urna cu 2 ani am primit in plasament un baietel de 6 saptamani de care m-am indragostit din clipa in care l-am luat in brate.si fiul meu il iubeste enorm.am decis sa il adoptam si speram ca in scurt timp sa imi poarte numele.eu il consider ca si copilul meu.e minunat sa poti iubii un copil chiar daca nu tu esti cea care i-a dat viata.important e ca il cresti si ii daruiesti toata dragostea.

n-are importanta de unde vine oul si nici spermatozoidul. important e sa fie sanatos si sa va bucurati de el.
in rest, nu conteaza. sunt atatia oameni care adopta copiii altora!

vrem sa adoptam un copil sau doi,de preferinta un baiat si o fata. De cca 8 luni incercam acest lucru, dar nici o veste buna in acest sens.
Ne puteti spune o modalitate de a face acest lucru,legal,temeinic,dar si mai repede!
danimosu

in momentul in care ai adoptat un copil consider ca, iti asumi o responsabilitate fata de acel copil.trebuie sa stie ca este adoptat ,pt ca, daca nu i se va
spune adevarul,copilul va suferii enorm sau poate ca nu,se mai poate ca mama copilului sa il caute si sa il vrea inapoi,desi sunt putine mame care isi cauta copilul abandonat.pe langa dragostea care i se ofera, increderea si siguranta,mai este nevoi si de bani oricine ce ar zice,copilul creste la fel si pretentiile lui trebuiesa fim realisti ca doar nu se bazeaza numai pe dragoste si incredere,asa ca trebuie sa ai de toate ca sa adopti un copil.

am incheiat adoptia din luna octombrie
.am doi baieti minunati.

bine mah, nu va mai certati! o adopt io!

Ungandmic, hai la tata!

am 31 de ani,sunt casatorit de 7 ani,si sunt tata a trei copii. sunt impotriva avorturilor,si a tuturor lucrurilor care impiedica o nastere. acum sotia mea este din nou insarcinata in luna a-7-a. din pacate noi nu avem o locuinta,a noastra,locuim cu chirie,si nu ne simtim capabili,din punct de vedere atit moral cit si financiar,sa mai crestem un bebelus. dorim ca sa il dam spre infiere,unei familii care asi doreste din suflet sa aiba un copil.poate va intrebati,de ce dau anunt inainte de a se naste copilu?
din experianta mea de tata,cred ca este mult mai bine pentru copil,ca el sa fie infiat inca de mic. mai tirziu asi vor cunoaste arintii,si este mai greu sa primeasca dragostea,si caldura oferita de pariintii adoptivi. persoanele interesate,ne pot contacta la nr. de tel:0767 899 344,sau pe e-mail:catalinolteanu92@yahoo.com.
exclus persoanelor de etnie rroma,sau a celor care cred ca pot obtine infierea prin a oferii bani,sau alte beneficii

din nefericire, Romania a semnat un Moratoriu prin care s-a angajat in 2003 sa sisteze adoptiile internationale. poate tineti minte scandalurile cu Emma Nicholson de pe vremea lui Adrian Nastase. acest Moratoriu este inca in vigoare, motiv pentru care adoptiile se fac doar la nivel national. exista posibilitatea unei adoptii doar daca posibilii parinti adoptivi au si cetatenie romana. fac aceasta precizare pentru ca pot exista in acest caz (viitoare adoptie) cetateni romani stabiliti in alte tari care pot adopta copii din Romania.

imi pare rau pentru vestile proaste.

Sa luam cuvantul Shpaga
de origine ruseasca
sa-l analizam deplin
de la "toace" pan' la basca,
cand si cum a aparut
asa pe nepusa masa
si cum oare s-a-ntamplat
de-a intrat la noi in casa.

Din parinti rasariteni,
a fost repede-adoptata;
de-s opinca sau vladica
bucurosi i-s mama,tata.
Opinca ii darnica
are-o mina rugatoare
iar vladica-i cu-adunatul
cu bratele-i strangatoare.

Fata asta adoptata
are si-alte rude-n tara
pripasite din vechime,
are un bunic,o vara
si vreo doi, trei verisori
ce n-o lasa singurica
pe drumuri intortocheate
ca e...taare frumusica!

Sta bunica-su Bacsis
in fotoliu cocotat
tot asa de viguros,
doar putin...mai cocosat.
Cu un aer protector
ii zambeste nepotzalii
ca in vremurile bune
cand era-n Divanul tarii.
Cu atata experienta
binevoitor la sfat
ii explica pe-ndelete
banii cum i-a adunat.

Intr-o salopeta rupta
varu-su Ciubuc asteapta
intamplarea oportuna
scarii sa-i mai fac-o treapta.
Cum asuda foarte tare
si-a luat un ambalaj
de-nvelit din timp cilindrul
intrarii in abataj.

In costum croit nemteste
cu-o anume aroganta
cand o tine de o mana
Schpertz ii ruda cu prestanta.
Cu multiplele-i servicii
ocupat ii ziua toata
dar din inima-si doreste
sa-i fie vara bogata.

Maritata verisoara
numa-n doi se deplaseaza,
numai cand sunt fuse unse
toarce firul,croseteaza.
Ati ghicit fara-ndoiala,
este verisoara Mita!
Oare cat ne vei canta
Sulamita,Sulamita?