aducerea-aminte

Hai sa privim un pic credinta asa cum o simtim fiecare pentru sine.
De cand este omul pe pamant, curiozitatea si setea de cunoastere nu s-a epuizat, ba din contra, a devenit din ce in ce mai mare.
Omul in general a incercat sa imortalizeze pentru aducerea lui aminte tot ce i s-a parut curios sau l-a speriat ori i-a placut.
Acum lucrurile stau putin altfel pentru ca omul a transformat acest fenomen in arta.
Aceste icoane pe care le privim nu reprezinta decat arta si spiritual nu inseamna decat acea poarta directa catre Dumnezeu sau catre Sfinti.
Nu trebuie luat ca un pacat faptul ca avem o cale prin care(parerea mea personala) poti arata fapte petrecute si minuni savarsite de catre Mantuitor, copiilor care, te rog sa ma corectezi daca gresesc, daca le povestesti despre ele fara sa aiba o ilustrata, tind sa cred ca nu le prea trezesti interesul.
Acum incerc sa -ti prezint un alt aspect, poate mai convingator.
Daca incerci sa descri ce inseamna Dumnezeu la ce te gandesti?
La frumos, la liniste sufleteasca la siguranta.
O icoana poate fi arsa caci ceia ce reprezinta nu arde si nu piere nici o data.
Daca vrei sa crezi cu inima si cu sufletul, poti fi musulman, catolic ortodox, protestant, nu conteaza ce, in sufletul tau gasesti linistea aceia de care ai nevoie vital.
Daca simti ca-ti pierzi credinta, acea icoana este acolo in locul unui sfatuitor pentru a-ti aduce aminte.
Parca parintele Cleopa spunea la o predica " INCEARCA SA GASESTI ADEVARUL IN SUFLETUL TAU SI CAND AI SA-L GASESTI AI SA-L CUNOSTI PE HRISTOS".
Nu mai incercati sa gasiti explicatii inutile pentru adevar, pentru ca ADEVARUL este pretutindeni.
Am incercat sa-ti spun si parerea mea.
Te salut cu deosebit respect Ionel.

Imi aduc aminte de poza lui eminescu din cartile de romana... tinar, cu parul in vint, inteligent (era alta poza la inceputul manualului care era in acelasi 'spirit'..:))...si m-am gindit sa va improspatez memoria:

Imparati pe care lumea nu putea sa-i mai încapa,
Au venit si-n tara noastra de-au cerut pamânt si apa
Si nu voi ca sa ma laud, nici ca voi sa te-nspaimânt,
Cum venira, se facura toti o apa s-un pamânt.
Te falesti ca înainte-ti rasturnat-ai valvârtej
Ostile leite-n zale de-mparati si de viteji?
Tu te lauzi ca Apusul înainte ti s-a pus?...
Ce-i mâna pe ei în lupta, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau sa-i smulga de pe fruntea ta de fier,
A credintii biruinta cata orice cavaler.
Eu? Imi apar saracia si nevoile si neamul...
Si de-aceea tot ce misca-n tara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iara tie dusman este.
Dusmanit vei fi de toate, far-a prinde chiar de veste;
N-avem osti, dara iubirea de mosie e un zid
Care nu se-nfioreaza de-a ta faima, Baiazid!

Restul este la:
http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/satira7_8.htm

Pai domnule Consultantu, poti sa-ti vinzi tara dupa ce citesti o poezie ca asta? Nu! Parerea mea este ca trebuie sa-ti faci bagajul si sa pleci/emigrezi...:)

O sa revin cu un comentariu mai serios miine.
Florin si atat

asta imi aduce aminte de o faza :eram cu 2 amici si voiam sa mancam. Vine ospatarita si ne recomanda niste frigarui combinate, pork cu pui si vita..Unul din ei spune ca nu vrea decat porc, ca puiu zboara..etc, vita e mare...
eu il intreb, bine mai, da porcu'? e murdar, maninca diverse...
la care el, spune senin : porcu'? PORCU' E SFANT...

Imi aduc aminte ca bunicul meu (fie-i tarana usoara), in ajunul Craciunului, ne ducea pe mine si pe fratele meu in poiana la ski, timp in care parintii mei impodobeau bradul de Craciun... Cand ajungeam inapoi acasa, "mosul" deja trecuse pe acolo sa lase tot felul de jucarii. Iar apoi ne adunam in jurul pomului sa cantam colinde, si sa mancam cozonaci.
Dupa aceea venea deschiderea pachetelor de jucarii, si binteinteles cearta cu fratele meu.
Ce amintiri frumoase...

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.

Si eu imi aduc aminte de moc Nicolae, dar am uitat cand se sarbatorea:((
Acum m-am hotarat sa ma duc sa-mi caut niste cizme mari de tot si ski boots... in alea incap o gramad ade dulciuri:))

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.

vama veche imi aduce aminte de perioada liceului, de prieteni, de serile in care cantam in cor "americanii-s de vina...", de vara. e formatia de suflet a gastii din liceu si imi place mult. sunt sinceri. i am loosing my words whilw i begin to see....

He, heeee,

imi aduce aminte de anii studentiei, colina universitatii, prietenii,
starzile, Tampa, Poiana......

frumoase vremuri... dar cele actule is si mai frumoase:)

sper din tot sufletul cu ocazia unei vizite in Ro
sa-mi fac timp sa pot trece macar 1/2 zi si prin Brasov

Imi aduce aminte de copilarie

imi aduc aminte de evadarea aia. In Corpus Cristi nu am ajuns inca, si cred ca nu pierd nimic dac nu voi ajunge acolo vreodata!!
Eu ma rezum la KY, si daca vreau distractie trag o fuga pana-m nashville. dar nici louiville/lexington/cincinnati nu-s prea rele

nu îmi aduc aminte daca am mai propus aceasta poezie. îmi cer scuze daca ma repet.

http://www.cafeneaua.com/node/view/4782 - intruder

Ziua mea imi aduce aminte ca am imbatranit cu un an.
De aceea am impresia ca toti ceilalti vin numai ca sa-mi dea cu tifla...

Dar ma duc cu placere la onomasticele altora. Este o modalitate de a scapa in parte de cadourile nefolositoare primite la alte prilejuri..:-)))

Povestea-mi aduce aminte de fratimiu... aceleasi sinceritati si lungi conversatii inainte de a adormi...
Dormeam cu el... si mereu era aceeasi poveste... de ce el nu doarme cu mama si io cu tata!?... ca sa nu ne fie frica singuri... da de ce oamenii mari dorm impreuna si copii in alta camera!?... imi punea o mie de intrabari ... si adormea intotdeauna cu o manuta sprijinita de o particica a corpului meu... spunea ca nu-i este frica... da vrea sa stie ca-s acolo... langa el... "ca asa trebuie sa fie fratii"...

"Incerc sa-mi aduc aminte, fara succes, din pacate, care a fost prima carte pe care am citit-o. Voi va mai amintiti?"
Da, "Cei trei muschetari" a lui Alexandre Dumas ...;)



==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "

eu imi aduc aminte acum tz ani cand aparusera si in rom la tv show-urile cu jerry springer. ma intrebam cat de idioti tre' sa fie americanii ca sa vrea sa apara la un astfel de show. cat de idioti tre' sa fie aia de pe scena sau aia din public ca sa aplaude... ei bine, daca la jerry springer totul e regie si in plus participantii sunt drojdia societatii, mai intelegi. insa la dan diaconescu e mai rau ca la jerry springer, si culmea, totul e real. nu numai ca e real, dar participantii sunt personalitati marcante, oameni cu influenta, uneori enorma. avem doi aspiranti la presedentie, care cresc in sondaje dupa ce se fac de toata jena la dan diaconescu. avem ziaristi si avocati celebri, de o prostie si un tzatzism inimaginabil. oameni de cultura carevasazica.
sunt complet deprimata...

zaraza

imi aduc aminte de o discutie de acum ceva ani... de fapt a fost un moment foarte frumos, si a ramas apropiat de sufletul meu. in fine, contextul nu l mai precizez acum, dar am spus atunci ca Dumnezeu, la inceput, l a creat pe om perfect. dar au trecut mii de ani, si mai ales, a intervenit pacatul. dreptatea lui Dumnezeu... este un lucru prea mare pentru ca noi sa l intelegem deplin... ce este drept si ce nu... de obicei, pt tot ce se intampla rau, noi spunem, cum permite Dumnezeu?! pai cum, dar pentru toate noi gasim replica asta, pentru toate nu gasim decat aceasta jalnica, patetica, mereu aceeasi replica?
nu Dumnezeu e de vina, oameni buni! asta a facut pacatul din noi. nu pentru ca ne am naste pacatosi, pentru ca nu e asa, ci pentru ca de cand a intrat pacatul in lume, suntem inclinati spre pacat, firea noastra e asa. si pacatul are, bineinteles, consecinte, urmari. si venind vorba de copiii aceia, de multe ori m am intrebat si eu, stand printre ei.in Biblie e o intrebare referitoare la un asemenea om: cine a pacatuit, el sau parintii lui? pacatul are urmari. tot ce facem gresit fiecare se rasfrange asupra noastra, a tuturor, nu ca o pedeapsa, ci ca o urmare... nu, nu e nicidecum corect, fiecare avem dreptul la o viata, dar sunt ferm convinsa ca si pe Dumnezeu il doare, pe El, care si a dat singurul fiu pentru noi. si vrea sa se termine cat mai repede.
lumea a ajuns deja la o limita aproape de nesuportat. unde mai e dreptate? mai nicaieri. dar nu e de vina Dumnezeu, ci alegerile noastre repetate si constiente. caci pana la urma, de ce nu ne am purta ca niste oiameni cu astfel de persoane care au un handicap, mai mult sau mai putin grav, de ce nu le am intinde o mana prietenoasa? de ce, mai ales, nu le am oferi o sansa pentru o viata?

“Un geniu isi ia ramas bun”

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.

“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu, daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

nu imi aduc aminte daca am baut sau nu (prea) mult, dar textul dvs. da o mahmureala de bere, si nu de vin. pt. cunoscatori.
placerea atentiei a fost de partea mea, va asigur. deci, incercati o poezie....

SB_one,
Mi-ai adus aminte de scoala mea. Si eu matematica, fizica si sport. Restul mare batalie...:)
Stii cum invatam eu istoria? Faceam scheme logice cu ani, nume, locuri etc. si le memoram.
La teze, extemporale nu-mi lua mai mult de o pagina, dar totul era exact. La oral terminam in citeva minute.
Imi aduc aminte ca matematica si fizica erau in primele trei coloane ale catalogului. Luau ochii...:)

Dear ozzy,

Man, imi amintesc de mesajul tau pe care l-am pretuit...(aceiasi "tema")picase la timp,...am gandit si eu despre Angel(ce copia de zor stilul ozzy)...

uite ce scriam in comentariu #19141

Mai "comanda" inca alte dubluri si la "atac" cu elan de la organ...ca tot aminteai tu de organ,... de partid ,de ...

ce zicea ...:(nu mai amintesc numele)s-a semnat singur.

"nu ma lasati singur sa ma lupt cu balaurul asta, please! :}}}
just me"



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Marea Neagra … imi aduce aminte de o persoana speciala care nu mai este: tatal meu. De cand ma stiu in fiecare vara mergeam la mare. Primele amintiri le am de cand eram inca pe olità….Si ultimul an in care am fost la mare cu parintii…. am facut o poza; clasica poza la mare in apa. Si poza asta o privesc zilnic pe birou. Imi aduce aminte si de tatal meu dar si de mare.
Acum de fiecare data cand ma intorc in Romania trag o fuga pe acolo. Imi trezeste amintiri placute…
Am vazut si alte mari dar parca niciuna nu e ca Marea Neagra. Poate ca afirm asta pt ca sunt legata ca romanca de pamantul romanesc….
cu stima, mariana