comentarii

aducerea iubitului langa tine


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Radu - de karina la: 06/12/2003 11:32:20
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
uite pe mine ma intereseaza doar ograda mea de cand,incercind sa penetrez jungla avocaturii romanesti,mi-am prins degetele-n lift(vorba unui profesor de facultate...).Interesul national il gasesc un soi de conventie pentru obtinut favoruri de la cei pe care inca-i mai impresioneaza formula asta si care,deci,mai inseamna ceva pentru ei.

Personal,am ales calea exilului poate pentru ca sunt incapabila sa ma dezvolt in pamantul care m-a nascut sau poate pentru ca,avind convingerea ca aici pot avea cu o sansa in plus,sunt obligata fata de mine insami s-o valorific.Nu vreau sa vorbesc in termeni de Greu sau Usor.Mi se pare de acum ceva stereotipic.Vreau sa vorbesc in termeni de Lupta si autoexilul este o lupta cu tine insuti zi de zi sa realizezi ceea ce ti-ai propus,e lupta cu propriile temeri,angoase,singuratati,cu mentalitatile de aici,cu faptul ca unii nu se opresc numai la a nu te accepta,ci merg chiar mai departe...(din fericire nu sunt multi:)...),cu faptul ca de cele mai multe ori devii atat de aspru cu propriile slabiciuni(e omeneste sa suferi,nu-i asa?)incat nici nu mai poti sa plangi,oricat ai vrea...,iar peste toate se adauga dorul de parinti,de familie,de care te-ai rupt brusc si pentru care telefonul sau internet-ul sunt doar surogate prin care le aduci prezenta langa tine si carora le dai prezenta ta.Iar aici cuvintele sunt sarace sau ne-inventate inca pentru a spune ce simt.

Pare un chin nu-i asa?Eu zic ca e un sacrificiu pe care in egoismul meu,in individualitatea mea am decis sa-l fac pentru mine.In perspectiva,merita.In Romania perspectiva asta,intr-o viziune realista,nu o aveam.Si-atunci?...
#6059 (raspuns la: #6052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imblanzim....nu schimbam - de teo_05 la: 12/06/2005 14:01:19
(la: iubire? acum serios vorbind...)
e o mare confuzie, pe care am observat-o la multi oameni... spun ca imblanzim, nu ca schimbam pe cineva....cand iubesti pe cineva, nu-l schimbi...nu iubesti pe nimeni pentru ca tu ai vrea ca acea persoana sa fie intr-un fel sau altul...il iubesti pentru cum este....dar a imblanzi...asta este altceva......inseamna a aduce persoana langa tine...a-i arata ca sunteti unul pentru altul...."viata mea e vesnic aceeasi. Eu vanez gainile, pe mine ma vaneaza oamenii. Toate gainile si toti oamenii se aseamana intre ei, asa ca ma cam plictisesc. Dar daca tu ma imblanzasti, viata mi se va insenina. voi deosebi sunetul pasilor tai de ai celorlalti. si-apoi, priveste!vezi tu, acolo, lanurile acelea de grau? eu nu mananc paine. mie graul nu mi-e de folos. tu insa ai parul de culoarea aurului. va fi de aceea minunat cand ma vei fi imblanzit!graul, auriu si el, imi va aminti de tine"(Micul print)....asta nu inseamna ca vulpea nu ramane vulpe.......nu stiu despre voi, dar eu nu am reusit sa "imblanzesc" cu adevarat pe nimeni....nici macar pe mine...
#54471 (raspuns la: #54463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
unde-i storcatorul? - de proletaru la: 26/10/2007 13:06:50
(la: ce faceti atunci cand va simtiti deprimati?)
viata ti-a dat lamai, fa limonada!

hai sa privim partea buna a lucrurilor.
esti sanatoasa?
cand te trezesti dimineata, e cineva iubit langa tine?
dai mai multi bani pe mancare decat pe medicamente?
la marginea patului nu e scaunul cu rotile ci papucii de casa?

zau, nu are sens sa te plangi!
viata nu ti-a dat lamaile cele mai acre!

multi au probleme cu jobul din simplul motiv ca au facut scoli doar de dragul de a fi admisi undeva si nu pentru ca acel lucru le este si placut. jobul e materializarea a ceea ce ai invatat, ceea ce trebuie sa aplici din ce iti place, modelat constiincios in scoala.

nu e cazul tau? atunci cauta acel lucru care te face fericita si incearca sa il perfectionezi, sa il faci bine. va veni implicit si jobul visat. timpul nu e pierdut!
cauta solutii pentru a sta separat de socrii. nu-mi spune ca nu exista!
trecutul nu il poti schimba ci doar viitorul. cu cat te rupi mai repede de regretele si neimplinirile trecute, cu atat iti va fi mai bine in clipa urmatoare, peste o ora, maine, la anul....
incepe sa intelegi ca nimeni nu iti este dator si ca viata iti apartine iar solutiile, asa cum am mai spus, sunt in mintea ta.
daca nu reusesti singura, cauta ajutor in lumea reala, vorbeste cu un psiholog BUN. atentie, nu toti limbutii care au o diploma (de cele mai multe ori la seral sau FF la vreo scoala privata) se numesc implicit si psihologi. e o tagma destul de afurisita. multisunt simplii absolventi cu aere de vedeta.
cauta solutii!
#248525 (raspuns la: #248435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Continuare Maria versiunea 2 - de Sibipot la: 06/12/2005 16:35:19
(la: sa facem un film!)
Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Nu stia ce sa mai spuna. Ar fi dorit sa-l certe pentru disparitia fara nici un avertisment. Stia ca totul a fost calculat, pentru ca altfel nu propunea aceasta intalnire. Privi spre Mihai si deodata il vazu ca ceva il macina. Freca fara rost un pahar iar privirea statea tinta pe acel pahar. Ceva in sufletul lui se sbatea, poate ca il chinuia groaznic pentru ca pe chipul lui se citea suferinta. Ce sa mai lungim vorba, el acum cauta modalitatea de a se justifica pentru "fuga " rusinoasa de acum douzeci de ani. Privi la pendula de langa usa de la intrare.
-Peste o ora am sa ies din tura. Maria, cate am sa-ti spun?...
-Si eu , Mihai...
O ora se spune ca nu-i prea mult. Mariei aceasta ora parea sa fie o vesnicie. Tot la cateva secunde privea la pendula si parca acele se oprise, doar pendului se misca ceva mai lent iar ticaitul era inervant de rar si tare. O loveau ca un traznet pe creier.
Masa din colt s-a eliberat. Cei doi au plecat incatusati in imbratisarea lor de parca erau un singur trup. Maria le ura in gand fericire si nimic sa nu-i desparta, ca despartirea este tare grea. O stie pe propia ei piele. Atatia ani a asteptat. De multe ori se intreba daca merita. Mihai o parasise ca un las fara nici o vorba. E drept ca la ultima lor intalnire avea un comportament ciudat. Era trist si putin nervos. Atunci i-a venit ideia propunerii sa se intalneasca peste douzeci de ani. Ce oare ce il facuse, ce resort interior porni aceasta propunere? Maria atunci nu a stiut.
In sfarsit a trecut ora si colegul a luat in primire inventarul cu toata repeziciunea. Mihai imbracat la costum, cu trandafir ros la butoniera, sprijinind-o de mana a invitat-o la masa lor din colt. Abia acum Maria a vazut ca masa din colt avea o placuta:REZERVAT.
S-a asezat pe canapeaua pe colt capitonata cu piele si deoadata s-a simtit ca atunci. N-o mai interesa minic. In sfarsit s-a intalnit cu omul iubit. Au incercat multi dar niciunul nu i-a cucerit inima, ea fiind deja data. E drept asteptarea fost grea si de multe ori se hotarase sa sfarseasca odata si primul care o va cere va fi acceptat. Dar cand venea momentul se razgandea si iar era singura cu gandurile, speranteledar mai ales chinurile ei. Pana la urma era si ea femeie si nu un bot de siga fara suflet. In tranvai un mos o pipaia pe fundulet. Prima isbucnire a fost sa-l plesneasca si sa-l ocarasca. Pentru moment si-ainchiăpuit ca-i Mihai, el o mangaie tandru si in visarea ei se trezi ca ceva placut o moleseste. O senzatie pe care nu a avut-o niciodata si care-i invaluia tot corpul, toata fiinta ei. Utase de tot ce-i in jurul ei, ea plutea in alte sfere, pe alte meleaguri unde nuexista decat fericire si placere. Vatmanul o trezi din visare spunandu-i ca a ajuns la cap de linie. Ea tinea bara in mana iar mosul disparuse. A coborat fara sa stie incotro s-o ia. S-a urcat in primul tranvai care pleca si a coborat la statia Rebreanu.
-Mihai cum ai putut...
Intentia a fost sa-l certe dar intalnindu-i privirea s-a oprit. Acesti ochi cereau iertare si indurare.
-Stiu ca esti suparata pe mine dar cred ca venind azi aici, inseamna ca ai puterea sa ma ierti. Maria sa stii ca nu am fugit de tine. In noaptea despartirii noastre nu am pus geana in geana. As fi vrut sa vin la tine si sa-ti spun adevarul. Dar ceva ma retinea. Nu ca nu as fi avut incredere in tine ci pentru ca vroiam sa te feresc de o suferinta si mai mare, o suferinta aproape mortala.
Mihai ii mangaia mainele peste masa. Ar fi vrut sa o tina in brate, asa ca la ultima lor intalnire.
-Maria, atunci nu de tine fugeam ci de securitate. Planuisem cu un prieten sa plec, mai ales ca imi aranjase ceva la Paris. A doua zi am fugit si dupa multe peripetii am ajuns la Parisul mult visat. Tot timpul ma gandeam daca securitatea stia de legatura noastra si daca nu ai fost cumva arestata. Speram sa nu fie asa. La Paris nu a fost asa cum ma asteptam si dupa circa doua luni, printr-un prieten de nadejde ti-am trimis o scrisoare. Mi-a spus ca adresa nu mai exista ca acea casa era demolata. Nu stiam unde sa te mai caut. Am incercat la liceul tau dar deja dasusesi bacalauratul si nu mai avem cum sa te gasesc. Negasindu-mi mai nimic de lucru am acceptat sa ma inrolez in legiunea straina cu contract pe zece ani. Vai de viata mea prin cate am trecut, mai bine nu-ti povestesc. Dupa ce treburile s-ai schimbat aici m-am intors. Am fost tare fericit sa gasesc acest local in picioare. Ma rugam la Dumnezeu sa nu fie demolat si iaca Dumneze, Dumnezeul nostru al iubitilor, mi-a ascultat ruga si-i aduc multumiri. Am facut tot posibilul sa ma anagajez aici si sa te astept. Iaca acum asteptarea mi-a fost rasplatita. Te am alaturi si pot sa te strang la pieptul meu.
Mihai o cuprinse cu bratul si o stranse la piept cu un usor tremur de emotie. Cat de mult asteptase aceasta clipa ca nici nu mai spera. Mereu o vedea pe Maria cu o droaie de copii in jur si cu un sot bardahanos si cu o moaca de betiv. Acum era alaturi de el si nici nu indraznea s-o intrebe despre viata ei, despre trecerea acestor ani...
-Mihai, hai sa plecam de aici...
-Da iubitra mea, mergem unde vrei tu...
-Hai la tine, ca eu stau intr-un apartament cu parintii. Ai dreptate atunci eram pe mutate. Casa a fost demolata iar asta l-a afectat enorm pe tatal meu care o facuse cu mainele lui si numai el stie cat de greu i-a fost.
-Numai ca eu stau intr-o camaruta cat un chibrit.
-N-are importanta, o masa si doua scaune unde sa taifasuim si sunt deajuns.
Pe drum Mihai a cumparat ceva dea le guri, o sticla de sampanie dar si una de lichior de cacao.
Camaruta era mica undeva pe Carol la ultimul etaj al unui bloc. Abia te puteai misca intre micul pat, masa din colt si chiveta de dupa usa. Mihai a asezat masa punand la mijloc un sfestnic din argint cu doua brate in care a infipt doua lumanari; una alba si una roz. Cat ai clipi din ochi a aranjat un platou cu ceva mezel, branzeturi si rosii, a pus sticlele pe masa si pahare adecvate pentru fiecare bautura in derptul fiecarui tacam.
-Zic sa inchinam in cinstea reantalnirii noastre. Ce doresti?..
-Normal ca sampanie...
Dopul pleca din sticla cu zgomot ce o facu pe Maria sa scoata un usor tipat si sa-si prinda capul intre maini. Apoi se lipi de Mihai care turna in pahare. Lua paharu si-l privi in lumina becului. Bule mici se ridicau incet la suprafata. Atinci isi imagina, o clipa ca acele bule sunt incarcate cu fericire si-i veni sa le soarba pe toate. Sa nu scape niciuna. Duse paharul la gura si bau dintr-o suflare tot continutul de lichid ce o pisca placut in ceru gurii. Dintrodata devni vesela.
-Mihai canta-mi ceva, ce stii tu mai bine, parafraza vechiul cantec.
Mihai isi drese glasul si incepu sa cante abia soptit La casuta cu zorele.
Maria s-a asezat pe scaun invitandu-l sa ia loc pe celalalt scaun.
-Sa gustam ceva, a propus Maria, nestiind ce sa faca mai intai. Mihai printre imbucaturi mai recita cate o poezie sau canta franturi din vechi cantece. Nu le uitase dovada ca le repetase mereu.
Timpul trecea acum cu repeziciune. Afara inceuse sa apuna soarele. In camaruta se facuse zaduf iar Mihai a dat sa deschida fereastra.
-Nu Mihai, nu deschide, ca mie mi-au ingetat picioarele. Mai bine ma urc in pat.
Mai sa fie, sa-i inghete picioarel acum in miez de vara, in luna lui cuptor? Mihai a inteles mesajul.
-Urca daca vrei si fa-te comodă.
-Nu vreu sa sifonez rochia sper ca nu te superi daca o scot.. si incepu sa se dezbrace de rochia, pe care acum Mihai vazu ca-i roz, culoarea lui preferata.
Miaria se urca in pat si ii facu si lui loc.
-Scuze, am sa vin si eu langa tine ca azi am stat numai in picioare si ma doare groajnic mijlocul.
-Vino alaturi iubite...
Lui Mihai intrecu prin cap versurile lui Minlescu:
"Si-asa, tacuti
Ca doua umbre, trintiti pe maldarul de flori
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si miine s-o sfirsim in zori!"
Maria s-a cuibarit la pieptul lui. Un usor tremur facea sa-i vibreze tot corpul. Mihai o tine strans in brate simtindu-i repiratie calda pe pieptul desgolit, pe care mana catifelata a Mariei il mangaia usor...

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93279 (raspuns la: #93203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum poti sa te multumesti - de lullabye la: 25/03/2006 10:03:14
(la: suflet ratacit)
Cum poti sa te multumesti cu atat de putin!? Nu ai voie! Nu ai voie sa accepti langa tine un sot care te neglijeaza, si apoi un barbat care isi iubeste libertatea... dar nu in doi! Daca te gandesti bine, vei realiza ca nu ai pierdut ABSOLUT NIMIC! Ar trebui sa fi fericita!!! Ca nu esti cu capul in pamant, ca ti s-a ridicat valul de pe ochi si ai ocazia sa vezi toate lucrurile astea care te framanta si te macina aiurea acum... Invata sa iti iubesti independenta, pentru ca este e-x-t-r-e-m de importanta! Realizeaza ca esti de fapt o femeie puternica, o femeie inteligenta, ca este normal sa iti doresti mai mult, si ca acest barbat, de care spui ca esti inca indragostita, nu ar putea fi niciodata tatal copiilor tai, nu ti-ai dori un asemenea barbat langa tine... pentru ca in cele mai dificile momente ale vietii, el nu ar fi langa tine, asa cum nu este nici acum, te chinui singura! Nu ai putea sa pleci la drum lung cu un asemenea om, el nu are simtul responsabilitatii, in cazul lui umbrit de spiritul aventurier! Nu trai cu speranta nebuna ca l-ai putea schimba, asa ceva nu se face, este imposibil! Oamenii nu se schimba, ramane baza, el va continua sa iubeasca muntele, aventura, libertateaaa, mai mult decat pe tine. Si? Atunci tu de ce l-ai mai iubi?! Crezi ca merita?! Mandria ta, orgoliul, ambitia, unde sunt? Pentru ce chinul asta?! Ii place sa traiasca liber?! Foarte bine! Si tie iti place sa traiesti libera, nu ai de ce sa mai stai agatata de el... sa-ti pierzi tineretea, viata, asteptand ca el sa imbatraneasca, sa nu il mai poate duce picioarele pe munti si sa gandeasca ca i-ar prinde bine o tinerica care sa ii aduca cafeaua dimineata la pat. Nici nu stiu ce sa iti mai spun... Viata nu asteapta pe nimeni, nici macar pe tine! Fa ceea ce trebuie, pentru tine, pentru viitorul tau!... Gandeste-te ca este un barbat, un om, si atat... doar ca stie ceva mai multe ca tine, varsta poate il face mai interesant, da!, este mai versat!... a invatat sa manipuleze cu ajutorul a doua cuvinte : Te iubesc! Vaaai! Ce usor sa spui... dar cand faptele demonstreaza contrariul, te trezesti in situatia ta! Suferind... Pentru ce? Pentru doua cuvinte amagitoare, care iti buimacesc ratiunea... I-ai demonstrat cu varf si indesat dragostea ta, in schimb, el ti-a oferit doua cuvinte si... dorinta lui de libertate! A meritat? Crezi ca inca merita?!! Nu vezi ca nici macar nu se gandeste la tine, la faptul ca esti tanara, trebuie sa iti faci viata si nu este drept sa stai sa-l astepti... atat de mult te iubeste!!! Tu ai renuntat la multe lucruri pentru el, pentru ca l-ai iubit, il iubesti, si consideri ca este drept sa ii oferi totul pe tava, sa uiti de tine... el nu se uita asa usor. Se iubeste mult... Iarta-ma ca spun lucrul asta, dar, stii ce reprezinti tu pentru el? Padurea, muntele... lucruri pe care isi doreste sa le vada din cand in cand... o mica schimbare de peisaj... o aventurica, sa te "iubeasca" din cand in cand, dar fara sa se lege cumva de tine... pentru ca in fond, poate trai si fara tine... exista oricand alt munte, alta padure... Nu ai gresit cu nimic oferind dragostea ta acestui barbat, ai trait ceva frumos, pentru ca ai luptat, a fost frumos, de vis, nu o dragoste surogat... nu te poti acuza de superficialitate pentru ca ai trait frumos, cu suflet. Dar gresesti daca nu vei stii sa opresti cursul acestei povesti, care acum se transforma... intr-un amor patetic. Pastreaza-ti respectul pentru tine, umilinta nu foloseste la nimic. Nu esti un pres... Iti doresc numai bine!
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea - de Bitterdream la: 28/09/2006 23:52:17
(la: Omul, mamifer monogam ?)
Iubirea exista, dar numai in sensul pe care i l-a dat Hristos. Doar aceea poate fi iubire. Cand sacrificiul este desavarsit si dragostea se resfrange asupra tuturor cu aceeasi masura.

Oamenilor li se cere sa iubeasca, fara indoiala toti ne dorim , macar o data in viata, sau din cand in cand in cand, sa iubim sau sa fim iubiti, ideal, in acelasi timp. Ori asa ceva se intampla uneori....dar cat dureaza o astfel de iubire, si mai ales cat dureaza pana se transforma in altceva decat ce era la inceput, e o chestiune ce tine de fiecare, dar mai ales de curajul de a recunoaste ce ti se intampla si de a avea puterea sa mergi mai departe, in noile conditii.

E poate, un fragil echilibru intre iubirea de sine si cea pentru cel de langa tine. Si cata suferinta poate aduce eliberarea de prima dintre ele.

In rest.....poate si iubirea si monogamia si poligamia merg impreuna....Poate drumul nu e drum. Poate e un camp deschis, cu infinite directii si intersectii, cu infinite alegeri....Conteaza sa faci alegerea din cand in cand, cu ochii larg deschisi si fara spaima.
_________________________________________________________
"i sit and watch the distant need,
that cracks me up and makes me bleed.
a fragment of eternity
is all i ever need to see.
everytime you say my name, you reinvent the pain"
#148459 (raspuns la: #148081) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doar o parere - de Giordano Bruno la: 23/08/2007 14:52:14
(la: Iertare)
Banuiesc ca titlul initial a fost "Mi-e sufletul o torta" . Ok, mi-a luat ceva timp sa-ti inteleg criptica :) desi poate am perceput-o gresit, in fine ... Intre timp am incercat sa ma transpun in starea de spirit a destinatarei poeziei, am incercat sa intampin mesajul prin punctul ei de vedere si nu mi-a prea placut ce am vazut "prin ochii ei" . Poezia suna pragmatic in special finalul " Mai mult ce vrei? " . Ma repet oarecum, daca as fi destinatara ti-as raspunde asa: Ai un mod prea simplist de-a-mi face declaratii de dragoste, iubirea ta nu ma invaluie suficient in farmecul caracteristic al iubirii pe care o ravnesc eu . Spun asta nu datorita dimensiunii poemului ci continutului sau, care daca treci de aparentele bine-intentionate lasa goluri . Sa zicem ca uneori o fapta face cat o mie de vorbe ( si acele vorbe vad ca-s putine...) . " Mai mult ce vrei? " = uite ce zice nenea Eminescu:

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.

Tot mai multe cere !!!
Mai mult cred ca ar fi un buchet de flori iar daca te intreaba cu ce ocazie le primeste sa-i spui pt ca azi este luni, marti, miercuri sau joi, nu pentru ca este frumoasa, desteapta si bogata sau pentru ca o iubesti . Sa o surprinzi cu un sms, in care-i scoti limba fara sa mai zici altceva . Sa o inunzi in ploile tale dupa care sa aduci soarele .Lucruri marunte si semnificative pt setea iubirii ei . Ea crede ca nu o iubesti suficient, pt ca nu sti sau nu vrei sa-i areti . Oricum, sa te destainui pe de-a-ntregul reprezinta un risc major atat pentru femeie cat si pentru barbat . Asta daca ai langa tine creier/e pe care patineaza musca. Eu mi-am asumat acest risc, si am pierdut, pt ca am intalnit doar femei care nu stiau sa-mi arate afectiunea de care am nevoie sau tratau o destainuire ca fiind slabiciune . Ultimul dialog cu "o iubita" .
- Draga mea, ce simti tu nu-i iubire sau cel putin eu nu simt asta. Iubire-i atunci cand in lipsa mea te ineci in marea dorintei, iubire-i atunci cand arzi de nerabdare sa-i spui buna dimineata iubitului.
(A doua zi dimineata.) ea:
- Buna dimineata! eu trebuie sa plec ... etc etc , si etc etc. Ai grija de tine. Te sarut!
Hmmm. Adica eu trebuie sa-mi cersesc dovezi de iubire?. Nu cersesc! Caut in alta parte o iubire oferita neconditionat. O iubire care se dezbraca la figurat in pielea goala, asa cum este a mea, nuda. Iubirea mea, ma sufoca in fiecare clipa cand nu esti langa mine. Stiu, i am f. crazy in perceptia globala. Dar nu ma intereseaza, imi asum riscul de-a traii tot restul zilelor printre stele.
#229378 (raspuns la: #228735) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dilema mare! - de furnic la: 17/02/2008 15:58:36
(la: si atunci ce faci??...ce alegi??)
am fost si eu acolo.am fost si eu la acea rascruce de drumuri si mult am stat pana sa-mi dau seama pe care drum vreau sa merg.si am ales.m-am ridicat si am inceput sa merg pe drumul necunoscutului,pe drumul unde soarele nu are ora fixa de rasarit si de apus,pe drumul pe care nu stii ce-ti va aduce pasul urmator,pe care uneori umbli bezmetic nestiind daca inaintezi sau te intorci,pe drumul pe care nu stii ce fiara salbatica iti va sari in fata dar e minunat.atat de mult imi place sa-mi simt pletele libere in bataia vantului,sa-mi simt sangele cum imi circula prin vene,sa nu stiu ce-mi va aduce ziua de maine sau sa nu stiu cand va incepe ziua de maine sau cand se va lasa noaptea,sa nu stiu in ce loc ma voi trezi cand soarele va rasari si sa minunez de oaza in care am ajuns sau de abisul in care tot cad.uneori,e greu...pentru ca te trezesti singur intr-un infern cu nimeni in jur care sa te stranga in brate si sa-ti spuna ca va fi bine,ca facem noi cumva sa fie bine,cu niimeni care sa-ti tina cald in noptile friguroase sau sa-ti lumineze diminetile cu zambetul lui/ei sau pentru ca te trezesti singur intr-un loc minunat sau intr-o stare de spirit minunata si nu-l ai pe acel cineva special langa tine cu care sa impartasesti ceea ce simti ,ceea ce vezi.si atunci ma intreb.imi aduc aminte de trecut,de rascrucea de drumuri si de timp,privesc la drumul pe care am ales sa nu-l aleg,ma las cuprinsa de soarele caldut care il incalzeste,de netezimea lui,de siguranta si protectia pe care mi-ar fi oferit-o si-i zambesc trist ca unei amintiri ce nu-mi apartine si-mi dau seama(chiar atatia ani mai tarziu)ca drumul ales este singurul pe care as vrea sa fiu cu toate furtunile,viscolele si rasariturile minunate si singurul mod de viata pe care vreau sa-l stiu.
scuza-ma ,cred ca m-am pierdut o idee si nu ti-am raspuns direct la intrebare.
e o alegere dificila,mai ales cand esti destul de atasat.depinde ce este mai important pentru tine.depinde ce te caracterizeaza mai mult pe tine:sa gonesti singur si nebun pe o autostrada nestiind si necontand unde vei ajunge sau cand vei ajunge sau sa gonesti precaut cu masina plina de persoane iubite spre un loc care stii cum arata si in care stii cand vei ajunge.depinde cat de importanta este libertatea ta pentru tine..pentru mine este mult prea importanta,poate exagerat de importanta dar nu regret nimic.raspunsul eu l-am gasit in mine,trebuie numai sa ai curajul sa privesti adanc si sa nu ingnori ceea ce vezi chiar daca nu este in concordanta cu ceea ce gandesti ca ar fi mai bine.tu esti cheia acestei alegeri!
logic_ilogic - de amari la: 04/10/2009 12:49:19
(la: Amanta noastra)
O pledoarie pentru aducerea in patul conjugal a unei femei.Mai mult spaima si motivatiile unui barbat ``nevoit``ca sa faca asta. Daca femeile-s atat de geloase de ce sunt mai multi barbatii care ajung la crime pasionale?Din terte motive femeia rabda multe si mult intr-o relatie dar nici nu uita si nici nu iarta ci cu proxima ocazie plateste cu varf si indesat chiar de ar trebui sa astepte ani de zile pentru asta. In cautarea noului barbatul isi va alege amantele care au cel putin asemanari fizice cu sotia. Si barbatii sunt tot de doua feluri: unii destepti care-si respecta sotia,caminul si nu le vor parasi niciodata si altii prosti care-si bat joc de sotie si de familie tinind-o numai in scandaluri si batai. Barbatii insala mai mult din orgoliu decat din nevoia de diversitate si nou. Casnicia se pastreaza!Nu trebuie sa ajungi pe marginea prapastiei divortului ca sa faci ceva pentru a-l tine pe celalalt langa tine caci atunci este de regula mult prea tarziu pentru o reanimare. De ce sa accepti inselarea dar sa nu ai cunostinta de ea?E un paradox--ceri ca celalalt sa te minta ca sa va fie bine impreuna si pana la final tocmai acea minciuna va va desparti.Decat sa stai intr-o relatie cu stres,sa minti si sa te feresti de consoarta mai bine te desparti caci pana la urma tot la acea singuratate in doi se ajunge. De ce numai barbatul este cel mai mare prost si numai el trebuie sa faca ca totul sa fie bine si frumos intr-o relatie?De ce menajul a trois sa fie doar solutia linistei si comoditatii barbatului ca parte a diversitatii?E destul de greu ca sa se gaseasca doua femei cu capul limpede care sa accepte dar sa si intre intr-o astfel de legatura pentru multi ani.Dar cand dispare iar diversitatea ce vei face?Iti faci harem?Dar daca pentru aceasta diversitate sotia e cea care propune o relatie in trei cu un barbat nu cu o femeie?Poate aceasta este solutia convenabila si salvatoare a casniciei.Ar fi si-n acest caz barbatul tot atat de generos,bun si intelegator cand sotia se simte bine? Ar mai fi o categorie de femei-sotii(e adevarat mica) care sunt deschise si comunicative,care nu sunt posesive desi sunt iubitoare si indragostite de sot,care nu au inhibitii si sunt heteroxexuale. In orice relatie totul depinde de amandoi in egala masura si orice tip de relatie se face si se intretine prin comunicare si adevar.Poate-i mai bine ca inainte de a trece la ``solutii sexuale`` sa-ti cunosti bine si cu adevarat partenerul caci cu multa rabdare si tact poti sa-l convingi si determini sa incercati ``noutati`` si alte ``detalii``. Unde-s intrebarile adresate barbatilor care au aceleasi reactii si comportament vis-a-vis de sexul oral pe care ar trebui sa-l presteze?
Eu eram doar un copil inainte - de dan_mc la: 08/03/2004 00:17:15
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Eu eram doar un copil inainte de 1989, asa ca nu as putea face o analiza obiectiva acelor vremuri, insa imi aduc aminte cu placere de doua lucruri (desi s-ar putea ca acestea sa fie putin distorsionate):
1. Oamenii erau mult mai zambitori, mai lipsiti de griji. Duminicile strandurile si parcurile erau pline de oameni; muntele si litoralul erau pline de romani care isi puteau permite un concediu. Azi, daca te uiti la lumea care trece pe langa tine observi multi oameni incruntati si ma trist este ca vezi foarte multi tineri incruntati.
2. In vizitele, excursiile care le faceam prin tara, orasele erau mult mai curate si existau chiar flori plantate prin parcuri si zonele verzi. Astazi acestea au disparut cu desavarsire, putand a mai fi gasite in fata primariilor si prin parcurile de langa acestea. Daca cumva te-ai indepartat de centru... risti sa fi ingropat in gunoaie. Nu cred ca inainte romanul ar fi fost mai bine educat din punct de vedere ecologic, dar nu existau flacoane PET si resturi de ambalaje din plastic care sa domneasca pretutindeni... macar existau toalete publice care functionau la un pret accesibil tuturor.
TE INSELI DOMNISOARA !!!! - de (anonim) la: 22/04/2004 16:42:35
(la: Neocrestinii)
altzii nu vad numa pe altzii !! domnishoara care ai scris parerea ta despre pocaitzi...nu crezi ca vezi partile rele??? ce ar fi sa ma apuc aucma sa iti inshir rele pe care le facetzi voi...daca vecinii tai miroseaua...oare cum miroase totzi betzivii din autobuze?? totzi fumatorii si nespalatzii??? totzi care se pisha pe sub ganguri??? si cat despre aia care beau...nu ii baga in categoria pocaitzi...aia is pocaitzi cu numele..si atata!!! si aia vor da socoteala in fatza lui Dumnezeu...asa cum o sa dai si tu...fie ca vrei ca nu vrei...ziua aceea o sa vina...si totzi o sa fim judecatzi!!! asa ca daca Dumnezeu judeca oamenii dupa moarte...tu de ce ii judeci inainte??? imi place ca vezi ce pacate au altzii...uitate in viatza ta...meri la biserica si pocaiestete de pacatele tale...pt ca sigur nu esti sfanta...atata timp cat stii ca exista Dumnezeu...si stii ce asteapta el de la tine ! meri la biserica si fa ceea ce trebe...sa nu te intereseze ce fac altzii...pt ca singura o sa dai socoteala in fatza Lui...si Dumnezeu nu o sa te judece dupa ce au facut altzii...ci dupa ce ai facut tu ! Ce ushor ii sa ii judecam pe altzii...si sa vb urat de pocaitzi !! Am mai auzit o faza in ultima vreme despre pocaitzi...ca nu se stiu distra...foarte buna gluma...daca noi nu ne dinstram nu stiu cine o face.....aaaaa...ca nu mergem la preteceri si ne imbatam ca porcii...pe care ii intrebi dupa 2 zile cum o fost la chef...si iti raspuns: "Apoi nu mai stiu ca am fost beat"...cred ca ala so` distrat super tare...iti dai seama...nu mai stie ce o facut...super distractiv !! Daca in viatza nu il ai pe Domnu tot timpu o sa ai un gol in inima...si is sigur ca si tu il simtzi....cu Domnu nu te simtiz niciodata singur si simtzi tot timpu ca cineva ii langa tine si iti vecheaza pasii ["Suntem mai siguri cu Dumnezeu intr-o furtuna, decat in oricare alt loc fara El." (Jeremy Taylor) ]. Sfatul meu ii sa te gandesti serios sa il cautzi pe Domnezeu (lasa mandria si nu te gandi ca.."vai cum o sa fac io asta?"...nu trebe sa mergi la pocaitzi la biserica...pt ca nu pocaitzi te mantuie...) ...si nu mai ii judeca pe altii...pt ca fiecare pacatuim...nu este om care sa nu pacatuiasca ["Inainte de cadere omul putea sa nu pacatuiasca, dupa cadere omul nu poate sa nu pacatuiasca." (Augustin)]. Ziceai parca despre pocaitzi ca is niste incultzi...nu vb fara sa stii...nu da mai departe ce auzi de la altzii ca is niste vb in vant...sa stii ca pocaitzii fac scoala..si invatza !!!ca si altzii...si paote mai multzi ca altzii...+ ca sunt o gramada care fac muzica...si is ff buni...anu asta unu din cluj o luat locul unu pe tzara la violoncel...si mai sunt de astia la clape si etc...

Domnu` sa fie cu tine si sa te ajute sa iti schimbi atitudinea fatza de viatza ! sa ne vedem in ceruri ! aaa...iti recomand sa vizionezi Patimile lui Hristos!!!

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede in EL, sa nu piara, si sa aiba viatza veshnica" (Ioan 3:16)


#14364 (raspuns la: #11604) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre democratie - de djibril la: 29/04/2004 04:54:38
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
Draga Hypatia mai bine nu ma puneai sa citesc cu atentie toate mesajele postate pana cum pe acest forum. Astfel nu as fi citit interpretarea stupefianta pe care tu o dau democratiei. Unde ai gasit tu, ca regula clara a democratiei, faptul ca minoritatea se supune majoritatii?
Te rog sa ma crezi ca acest lucru nu ar insemna decat ca se inlocuieste tirania unui om sau unui grup de oameni cu tirania majoritatii, iar de acest lucru au fugit toti teoreticienii democratiei.
Realizezi la ce anume se poate ajunge daca se aplica aceasta regula? Intr-o buna zi majoritatea va decide sa ii elimine fizic pe toti cei care sunt minoritari intr-o anumita problema. In acest caz avem de a face cu o democratie in opinia ta?
Democratia nu poate exista fara domnia legii, iar libertatea intr-o astfel de guvernarea inseamna ca esti liber sa faci tot ceea ce nu aduce atingere celui de langa tine. Democratia nu e tirania majoritatii. Altfel ce rost ar mai avea ca in Parlament sa intre si cei care nu au obtinut votul majoritatii populatiei, ce rost ar mai avea existenta unei Curti Constitutionale? Ai grija cum te joci cu principiile democratiei! Majoritatea nu are dreptul decat sa actioneze in limitele legii care, printre altele, are rolul de a proteja interesele oricarui individ, indiferent ca acesta este parte a unei minoritati sau nu.
gabriel
#14699 (raspuns la: #14651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre orasul nostru jegos pentru Dana - de Doinas la: 07/05/2004 19:47:55
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Buna "Dana vrea acasa"
Cred ca gandim la fel sau cred ca am gandit si eu candva ca tine.
Si eu am avut o viata frumoasa in (pe vremea aceea mai putin jegos)Bucuresti nu am dus lipsa de bani ,de distractii si totusi m-am hotarat sa
parasesc tara ,(acum locuiesc in Germania) asta fiind in urma cu 10 ani si avem aceasi varsta pe care o ai tu acum.
Si eu am ramas dezamagit de tristetea acestei tari ,de felul oamenilor de
a fi ,de robotismul ,disciplina si raceala care ii caracterizeaza.
Mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca de fapt asta este compromisul,asta este pretul pe care acesti oameni il platesc pentru
avantajele de care beneficiaza.
Disciplina ,ordinea si nenumaratele restrictii (poate de multe ori absurde)
te fac sa te revolti si sa te gandesti ca modul lor de viata este exagerat,
ca uita sa mai traiasca fiind peocupati sa inventeze tot mai multe reguli
de interdictie si de ingradire a "libertatii" cu care eram obisnuiti in Romania.
Este foarte adevarat ,insa la fel de adevarat este si faptul ca a trebuit
sa-mi plec capul si sa ma rusinez pentru felul meu de a gandi cand fratele meu a avut nevoie de asistenta medicala intr-o problema foarte
grava (hepatita B)moment in care am fost impresionat de profesionalismul
devotamentul si nu in ultimul rand amabilitatea asistentelor ,a medicilor ,intr-un cuvant a acelor oameni pe care in urma cu cateva zile
ii considerasem niste idioti cu ochelari de cal.Asta este numai un exemplu
care demonstreaza ca de fapt acea libertate din Romania nu este de
fapt altceva decat comoditatea si superficialitatea cu care am crescut
si in care ne complaceam.
De cate ori nu am injurat neamtul din fata mea care mergea cu 30 K/mh
si nu depasea viteza nici in ruptul capului,ca sa ajung iar la concluzia
ca de fapt asa trebuie si asa este normal ,cand citeam cate un ziar
romanesc care anunta un accident mortal pe trecerea de pietoni sau
ceva asemanator.
Ce bine este sa iti poti spune parerea fara sa-ti fie frica ca iei un pumn
in figura ,fara sa-ti fie frica ca te duci la politie sa reclami si mai iei si acolo bataie daca ai ghinionul ca reclamatul sa fie vreo cunostinta de-a
polizaiului(asta la remarca cu politistii corupti).
Nu-mi place unde traiesc,imi este dor de aceleasi lucruri de care vorbesti
si tu,din pacate nici atmosfera bucurestiului si nici altceva nu-ti va fi de
folos in momentul in care vei avea nevoie de o ingrijire medicala,de o hotarare judecatoreasca corecta si nu influentata de un oarecare Gigi
Barosanu care dispune de mai multi bani ca tine ,de ajungi din victima
inculpat.
De fapt vroiam sa-ti spun ca, daca acum dupa 6 luni de sedere in America ai fi in stare sa iei primul avion catre Romania,iti garantez
ca dupa 2 ani de sedere in America vei fi la fel de nerabdatoare sa
pleci in Romania si la fel de grabita vei fi dupa primul contact cu tara
mult iubita sa fugi de acolo cat te tin picioarele.
Mai devreme sau mai tarziu (ca sa te citez,cu o mica modificare)nu o sa
te intorci acasa.
Si daca ne ajuta Dumnezeu sa fim sanatosi o sa mai avem ocazia sa comunicam si imi vei da dreptate.
Am tinut sa-ti raspund pentru ca am o foarte veche prietena care
ma acuza de lipsa de patriotism si incearca sa ma convinga ca vad
lucrurile gresit(ea traind in Romania)si stilul tau de a scrie si ati exprima
sentimentele cu privire la tarisoara asta este foarte asemanator cu al ei.
Numai bine.
Si fi mai optimista ce dracu doar ai marea langa tine.Asta da putere si
chef de viata.
#15120 (raspuns la: #12052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jazz - de Elisabeth la: 11/05/2004 15:31:03
(la: Jazz)
CATEGORIC!!!!! Cum sa nu mai fie iubitori de jazz? Cred ca ar fi o pierdere imensa sa se piarda jazz-ul .... e o muzica facuta de negri si pt albi..... IUBESC jazz-ul...... mi se pare un extaz ... o granita intre realitate si visare.....intre agonie si extaz!!
Doar cei totalmente in afara vietii si insensibili nu se pot transpune acelei atmosfere care te plaseaza in acel club creionat astfel : o lumina obscura, canapele din piele, pe mese lumanari iar in background sau langa tine sa se cante JAZZ ...... poate fi chiar si o atmosfera de nepasare totala........ sa fii doar tu cu tine insuti!!!!
io-s hoasca batrana pe langa tine - de Belle la: 18/07/2004 19:22:40
(la: Femeia)
si sunt cam piss&vinegar pe ziua de azi, fusei la dentist ieri, aproape 4 ore pe scaun, 3 anestezii si tot m-a durut ... de asta sunt asa monosilabica. mai fac sa treaca timpul c-o canasta da' nu prea mult, in curand ma duc sus la tv si sa le fac la baieti ceva de mancare.

iti tin pumnii pentru job-ul nou, sa iasa asa cum vrei tu :)

p.s. p-aici nu arde nimica azi :(

~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#18038 (raspuns la: #18035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casatoria moderna si partenerul ideal - de (anonim) la: 22/07/2004 21:46:21
(la: Cum vedeti o casatorie moderna?)
e prea tarziu in seara asta ca eu sa mai fiu la munca,si totusi sunt...cautand de plictiseala in pauza dintre doua rapoarte ,ce gasesc?acest minunat subiect,atat de controversat care ma bantuie si pe mine in ultimul timp deoarece iubitul meu vrea sa se insoare.....cum e cu relatiile aste moderne bazate pe incredere?sa fie doar un mit sau chiar exista.si daca ele exista,inseamna ca se apropie cel mai tare de perfectiune,de utopie,sau oamenii aia doar fac pe fericitii.???idea asta cu statul in alte orase si fiecare la casa lui e o idee foarte buna atata timp cat nu apar copii,dar daca apar,ce faci?un compromis??Sau daca el din alt oras te inseala?Sau daca mai grav,il inseli tu pe el?Oare nu tocami stresul si cotidianul unei relatii traditionale,a unei casnicii bazate pe certuri si compromisuri e mai plina de farmec.Eu nu-mi doaresc decat un barbat care sa ma astepte acum cand voi ajunge pe la 11 acasa si care sa-mi zica o vorba buna si sa-mi pregateasca o baie fierbinte,pentru ca toti avem nevoie de compatimire uneori....asa ca sa lasam vrajeala cu relatia moderna,cu locuitul separat si pastrarea numelui de fata si sa fim oameni ......in casnicii monotone......si dulci,caci ce e mai dulce decat obisnuinta si ideea ca poti avea incredere deplina in ce;l de langa tine....
anka
energie venita din iubire (pentru AlexM) - de dinisor la: 05/09/2004 16:04:18
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
poate ca esti prea tanar ca sa intelegi... poate ca nu ai iubit cu adevarat... poate ca nu ai fost indragostit cu adevarat...

La varsta adolescenta, infatuarea este usor confundata cu dragostea. Ajunsi insa la varsta adulta, matura, ne dam seama ca toate acele valuri de drag ce le-am trait in adolescenta nu au fost altceva decat spulberari de imaginatie.Iubirea adevarata vine cu timpul. Trebuie sa fii iubit mult ca sa simti energia ce ti-o daruieste. Mi-amintesc de timpul in care eram indragostia de el. Puteam sa fac orice! Nimic nu imi statea in cale si niciodata nu eram obosita. Nu ma sleia de puteri (cum precizasi tu) ci dimpotriva imi daruia putere. Cred ca avea de-a face cu faptul ca fericirea venita din iubire inlatura toate obstacolele, nu existau probleme! Fericirea, iubirea nu pot obosi. Nu cata vreme sunt impartasite. Nu cata vreme daruiesti si primesti! Nu cata vreme exista in tine si pentru cel de langa tine.

"Smecheria" la mijloc care nu o stii tu este aceea de a-ti deschide sufletul, de a te lasa purtat de vant, de a ignora semnele de intrebare ce incearca sa-ti intunece sentimentele. Iubeste si atat! Si astfel vei capata energia! Multi dintre semenii nostrii fac greseala de a rascoli din trecutul celui iubit, de a se impovara cu povesti si trairi ce nu le apartin sub pretextul de a cunoaste mai bine aproapele. Consider o greseala, si o pierdere de energie. Cunoaste omul asa cum este cand ti-a aparut in viata! Fii prezentul lui , fii viitorul lui! Lasa-i pe cei ce i-au apartinut in trecut sa duca povara. Tu bucura-te de prezent si zambeste sansei de a avea un viitor . Astfel vei putea folosi energia pentru a cladi mai departe lumea voastra, ca cuplu.

As putea sa iti vorbesc o vesnicie despre asta. Dar poate ar fi prea mult. Incearca sa citesti si printre randuri. Intotdeauna o parte de adevar se ascunde printre randuri, in semnificatii...

Sper sa fii fost de ajutor...


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21102 (raspuns la: #21093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tehnici de propaganda, persuasiune si manipulare... - de cosmacpan la: 30/09/2004 19:33:40
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura
Publicat de admin la 26/11/2003 - 17:29

« cine n-aude, nu vede si tace, traieste o suta de ani in pace »
parca aceasta era omerta, sau legea suprema (a nu se confunda cu prima si cea mai importanta lege, cea a iubirii ….).
Nu vorbi, nu privi, nu scrie!" - un concept pe care Radu Herjeu nu vrea sa-l accepte.
Dintre sute de catarge care lasa malurile, cate oare or sa le-nece, vanturile, valurile…
Am intrat in acest port ca sa vad ce activitati se desfasoara si marturisesc ca lipseste ceva « munca patriotica ». Plecand de la supararea domnului Jay si trecand prin nedumerirea domnului Admin ma opresc la domnul Dinu si la domnul Radu. De ce ? pentru ca subiectul pus in discutie este deosebit de fierbinte. Recunosc cu toata sfasiala ca nu am reusit sa parcurg reusitele festivalului si ale centrului de resurse pt tineret (sincer vorbind daca in Constanta exista o sucursala, sunt direct interesat sa ajung si el acolo ca sa-mi expun punctele de vedere si parerelile - daca este nevoie de experiente traite - intr-un dialog cu tinerii constanteni pt ca eu traiesc cu sentimentul ca ei ne sunt nadejdea). Se spune : cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia. De multe ori ma trezesc ca sufar « de prostie » pentru ca ma doare sa vad ce se intampla in tara. Ma doare pentru ca nu ma duce capul sa fac ceva ca sa schimb putin din mentalitatea celor din jur : imi place folclorul ( simpatii si antipatii ca orisicine) dar nu ma usuc de dorul manelelor, imi place umorul dar e prea multa « vacanta »  la acest capitol ca parca iti vine sa te intrebi (unde ni sunt visatorii ?), imi plac stirile calde dar in ultima vreme prea avem parte numai de : crime, sinucideri, violuri, bestialitati, nebunie, droguri, proxeneti, prostitutie, inundatii, furtunii, spargeri, tigani, sedinte parlamentare, sedinte de guvern dar din ce in mai putine stiri despre fericire, bucurie, copii si bunuri de valoare pe care le avem. Pavlov a demostrat, iar ceilalti aplica astfel incat din lipsa de altceva « salivam » (sa fie si asta o forma de manipulare sau numai pervertirea voita prin desfiintarea frumosului si a bunului din noi ?). De ce imi aduc aminte ca prostul de mestesugarii « fenomenului pitesti » cand se urmarea reeducarea ? (asistam oare la o noua reeducare ?) (si ne mai miram ca suntem priviti de toti vecinii de bloc (ma refer bineanteles la UE si la europenism) Sa fie dorinta lor de a avea si rude sarace la masa sau numai a logofetilor de la noi (sau poate ciocoi)?
Indiferent daca stim sau nu toate descoperirile stiintifice din domeniu (« sunt nenumarate modalitati de "amprentare" de genul cookies & etc ») ramane intrebarea : mai are farmec un bal mascat fara masti ? Daca tot ne-am dat intalnire aici de ce sa nu traim fantezia fara frustari si suparari ? caci intr-o cafenea pot intra sa deguste aerul si un « erudit » si un « prapadit » si un « domn » si « un tigan cu mertan » si o « rasata » si o « nespalata », caci vorba lui nenea Iancu «  eu cu cine votez ? » suntem aici, sper, ca intr-o antica academia unde erau rostite adevaruri traite dar (spre rusinea mea, n-am ajuns pana acum acolo) banuiesc ca existau si fluieraturi. Eu nu cred ca rosiile si salatele sau merele stricate sau ouale clocite sa se fi inventat doar la sfarsit de secol 19 (ca forma de protest anonim la adresa vorbitorului). Spiritele elevate suporta coloratura de vocabular, noi de ce n-am incerca sa intelegem durerea adunata scapata, exprimata in astfel de replici mai colorate ? Deci Romania este Romania romanilor de toate categoriile, de la profesori universitari, la manelisti, a fetelor de la « Apaca » la a celor de la « Capalna », a olimpicilor la informatica si a minerilor, a lui Coposu si a lui Barladeanu, a presedintelui din legislatia trecuta si celui actual sau viitor (tot o apa si-un pamant ?).
Chinezul (bata-l vina sa-l bata ca a lasat mai multe vorbe scrise decat romanul) spune : daca vrei sa schimbi lumea, incearca sa schimbi un om de langa tine. Dar ca sa pot schimba pe altul in primul rand incerc sa ma schimb pe mine insumi. Se poate povesti o multime despre schimbare (Schimbarea la fata a Romaniei) sau despre « reconstructie » caci de fapt telul meu este sa ma « recladesc », sa ma « reconstruiesc » (« Daramati templul acesta si-l voi ridica in trei zile » - iarta Doamne nerusinarea mea). Asa inteleg eu sa nu « accept conceptele ». Poate ca voi reusi sa fiu un exemplu si voi reusi sa schimb ceva in preajma dar de exemplu mi-as dori mai mult sa fiu prietenul copilelor mele si nu exemplul lor – daca e sa fim sinceri – de ce ? pentru ca citeam undeva ca prietenia este acea strare fata de o persoana sau mai multe in preajma carora te poti exprima liber fara sa-ti fie teama de admonestare si suspiciune, deci prietenia inseamna iubire, intelegere, respect. De ce toata aceasta vorbarie fara rost ? poate pentru ca sunt « statut si nevorbit » ? poate ca imi caut prieteni care incearca si ei sa schimbe ceva in jurul lor ? nu stiu dar cu siguranta pentru ca aici nu este nimeni care sa-mi inchida microfonul, sa puna scaunele pe masa, sa stinga lumina de trei ori la rand (hai ca-i timpul sa mai si plecam…). Ca de obicei glume proaste si sare amara (purgative…purgative….) (din partea mea bineanteles) dar aduc in discutie si parerea unei participante (dintr-o alta conferinta) transpusa de mine «  ce s-ar face lumea fara noi, bufonii ? »
Astept interventiile legate de subiect (conceptele si acceptarea sau neacceptarea lor – conditii minimale de rezistenta la manipulare, motivare, automotivare, delasare, declasare etc….), caci imi doresc sa privesc, sa scriu, si daca mai este cineva treaz sa….vorbesc….
Qvo vadis Domine ? (incotro duc pasii nostri Doamne ?)





Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...