comentarii

afacut cunostinta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Vorbesc in MARE cunostinta de - de SB_one la: 04/12/2003 12:42:30
(la: Exodul medicilor romani in strainatate, drama nationala)
Vorbesc in MARE cunostinta de cauza!

asta-i firea romanului: sa creada ca daca nu da nu "are" destul! Medicul, ca multi dintre noi- ba chiar mai mult- a invatat, a invatat, a invatat ....si ca sa fie bun trebuie sa invetze pana da ortul popi, sa-si cumpere cartzi scumpe( din ce?)in timp ce noi sedeam la o berica sau mai stiu eu unde. Si in timp ce ( de care perioada sa vorbim, de di-nainte sau de pew urma?) medicului asta-i chioraie matzele de foame(...mai sint si cazuri) sau ramane cu ochii in vitrina(...gijaba!)...noi tot la o berica...si pe urma ne plingem ca-n coace si-ncolo.

Eu stiu multi medici de toata isprava si si unii( multi, putzini?)care nu-si merita pozitzia( nici profesional si nici ca om) Dar sa generalizam in halul asta...mi se pare nepotrivit.

In final , fiecare cu experienta lui( si cu durerile lui) dar...cine poate ridica primul Piatra?


Exodul medicilor?
nu gasesc nimic rau in asta! Cind tzara nu te vrea sau nu te poate folosi... Chiar si un medic nu a jurat nimic fata de tzara. Si el trebuie sa-si faca viatza acolo unde i se potriveste mai bine. Multzi medici din Germania pleaca pentru aceleasi motive. Greu de crezut dar si aici medicii dau faliment( nu ptr. ca nu sint buni) si trebuie sa lucreze ca taximetristi. ( cred ca stiu un caz; si e neamtz getbeget!)
#6000 (raspuns la: #5978) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Juppe-Gate" - de anita47 la: 14/02/2004 03:43:38
(la: Coruptia oamenilor politici...)
Liderul partidului de guvernamant din Franta - condamnat!


"Juppé-Gate"
Pe 30 ianuarie 2004, clasa politica franceza a fost zguduita de verdictul dat in procesul de coruptie care l-a avut in prim-plan pe Alain Juppé, presedintele partidului de guvernamant din Franta - UMP (Union pour un Mouvement Populaire) , primar al orasului Bordeaux si succesor neoficial al presedintelui Jacques Chirac. Alain Juppé a fost condamnat la 18 luni de inchisoare, cu suspendare, si la pierderea drepturilor civile timp de cinci ani - ceea ce il va scoate, practic, din viata politica timp de 10 ani - pentru "folosirea functiei publice in scop personal". Iata ca o tara ca Franta nu ezita sa-l trimita in judecata - si sa-l condamne - pe liderul partidului aflat la putere, fara ca politicul sa se amestece in actul de justitie. O lectie pentru toata lumea! In ciuda promisiunii initiale, de "retragere din viata politica" - facuta imediat dupa pronuntarea sentintei -, Alain Juppé a fost sfatuit de consilierii sai sa faca apel. Ceea ce va atrage suspendarea temporara a sentintei, pana la judecarea apelului: circa un an. Timp suficient, care ii va permite presedintelui Jacques Chirac sa reactioneze in plan politic, pentru a-si salva protejatul.


Juppé - "iepurele" presedintelui Chirac
Acuzarea si condamnarea lui Juppé are o stransa legatura cu functia detinuta de acesta in fostul partid de guvernamant (RPR - Rassemblement pour la Republique), condus de Jacques Chirac. Alain Juppé a indeplinit functia de trezorier al partidului intre 1988 si 1995, cand seful sau de partid (Chirac) era primar al Parisului si incerca sa devina presedinte al Frantei. Alte 26 de persoane au fost judecate in procesul Juppé. Printre acestia, sapte oameni de afaceri, acuzati de sponsorizare ilegala a RPR, au fost achitati si eliberati. Alte 13 persoane au primit insa o condamnare de sase luni cu suspendare. Louise-Yvonne Cassetta, fost administrator financiar al RPR si manager de fonduri financiare al fostului partid, a primit 14 luni cu suspendare. In cele mai multe cazuri instanta a retinut faptul ca oamenii de afaceri erau santajati fie cu clasica anulare a unor contracte mari, fie cu pierderea unor licitatii, daca nu sponsorizau consistent fostul RPR, devenit ulterior componenta a actualului partid de guvernamant (UMP).

Singurul care nu a aparut in proces a fost presedintele Jacques Chirac, seful direct al lui Alain Juppé - si marele beneficiar al banilor negri adunati de sarguinciosul Juppé - deoarece functia prezidentiala beneficiaza de "imunitate". Dar Chirac, care de curand a anuntat, nu intamplator, intrarea in viata politica a sotiei sale, va putea fi judecat la finale mandatului prezidential, in 2007. Jean Michel Helveg se intreba, ironic, in "Liberation" (31 ianuarie 2004): "Plateste oare actualul presedinte al UMP pentru presedintele de neatins al Republicii?" Cei trei judecatori din Nanterre au respins cererea lui Juppé, ca sentinta sa nu implice functia detinuta actualmente. Judecatorii au sustinut in motivatia sentintei ca "actionand in acest fel, Alain Juppé, in timp ce detinea o functie publica, a inselat poporul suveran... Alain Juppé a actionat in propriul sau avantaj, direct sau indirect. Aceasta reprezinta un abuz de functie".

Cum au observat analistii francezi, fraza de mai sus se potriveste perfect si pentru Jacques Chirac. Condamnarea lui Juppé este doar varful aisbergului in afacerile de coruptie. In primul rand, acest proces a pus pe tapet o serie de "bani negri", adunati de Juppé in folosul sefului sau. 14 milioane de franci "negri" au asigurat "refacerea" si "calatoriile de lux personale" ale lui Jacques Chirac si ale sotiei sale, impreuna cu prietenii lor. Circa 60 de functionari "fictivi" erau platiti de Primaria Parisului, racolati dintre partizanii lui Chirac si sustinatorii UMP, care astfel isi platea camarila din bani publici, prin Juppé. S-au mai judecat o serie de contracte - incheiate cu sponsori ai partidului - pentru construirea de licee in Isle-de-France, precum si contracte pentru modernizarea lifturilor. Tribunalul a acordat o atentie speciala finantarii ilegale a "croazierelor de lux" ale familiei Chirac si prietenilor acestora. Verdictul in procesul Juppé aduce din nou in centrul atentiei coruptia la inalt nivel - care are radacini adanci in Franta -, si care este ilustrata de cateva alte cazuri celebre din ultimii ani.


A cincea republica franceza si marile cazuri de coruptie "la varf"
In 1958, generalul Charles de Gaulle schimba Constitutia Frantei. Astfel, a fost lansata "a cincea republica" franceza. 1958 a fost un an de varf in razboiul colonial din Algeria, iar Franta se afla foarte aproape de un razboi civil, intre partizanii de dreapta ai OAS (Organizatia Armata Secreta) si cei ai "decolonizarii". Prin Constitutia din 1958, Franta devenea o republica prezidentiala. Altfel spus, presedintele decidea in toate problemele interne si externe ale tarii. Generalul De Gaulle, un personaj carismatic dar de mana forte, avea nevoie de puteri depline, pe care si le luase prin Constitutia din 1958, pentru a scoate Franta din cosmarul algerian. In paralel cu problema algeriana se remarcau insa la De Gaulle preocuparile pentru extinderea masiva a puterii personale. Mandatul prezidential de sapte ani i-a intarit si mai mult pozitia in fata Parlamentului francez. In 1968, o conspiratie externa a incercat eliminarea sa (in timpul unei vizite in Romania); s-a salvat pe moment, paradoxal, tocmai datorita loialitatii Partidului Comunist Francez, dirijat de URSS (cu care De Gaulle se gasea, de altfel, in relatii excelente). Astfel, muncitorii francezi nu s-au asociat "studentilor", condusi de personaje precum teroristul Cohn Bendit sau Regis Debray (fost consilier in Chile al socialistului Salvador Allende).

In 1969, in urma unui referendum, De Gaulle a parasit definitiv puterea, spre marele regret al URSS. (In 1969 cade si reteaua Caraman, activa din 1958 in spionarea NATO si transmiterea informatiilor la Moscova). Toti succesorii lui De Gaulle au mentinut "republica prezidentiala".

Georges Pompidou, Valery Giscard d'Estaing si Francois Mitterrand au cautat, prin toate mijloacele, consolidarea sistemului prezidential francez. O data insa cu el au aparut si excesele prezidentiale. Sub Pompidou, "afacerea Markovici" a clatinat din temelii "establishmentul" francez. Actorul Alain Delon - un gaullist convins - deschisese o "casa de prostitutie" frecventata doar de varfurile politice, financiare si industriale din Paris. Implicata direct era chiar sotia presedintelui Pompidou, o prietena a lui Alain Delon. Unul dintre paznicii de corp ai lui Delon - iugoslavul Markovici - a inregistrat-o pe pelicula pe Prima Doamna a Frantei in "momente de placere" si se pregatea sa faca publice aceste imagini. Rezultatul: cadavrul lui Markovici a fost gasit de Politie pe un maidan din Paris, groaznic desfigurat. (In treacat amintim ca Alain Delon - ca si Roman Polanski - nu poate intra in Statele Unite, fiind inca din anii '60 pus sub urmarirea FBI, Delon pentru implicare intr-o crima iar Polanski pentru violarea unei fete de 13 ani).

Valery Giscard d'Estaing a ramas celebru datorita "cadourilor" primite de la presedintele Imperiului Centrafrican, Jean-Bebel Bokassa.

In memoriile sale, intitulate "Adevarul" - scrise dupa ce a fost rasturnat de la putere si se stabilise la periferia Parisului -, Bokassa a sustinut, cu toata candoarea, ca presedintele Valery Giscard d'Estaing, pe langa cadourile foarte scumpe pe care le primise, ii "cerea fete" lui Bokassa, si avea partide de sex cu bastinasele. D'Estaing l-a actionat in judecata pe Bokassa dupa aparitia cartii, dar acesta a sustinut ca presedintele francez o lasase insarcinata chiar pe Catherine, sotia favorita a haremului sau (harem care includea si o romanca), fosta stewardesa la Air Zair, careia ii ceruse apoi sa avorteze. Aceste scandaluri sexuale, care au facut deliciul francezilor, aratau totusi ca presedintele Frantei devenise o institutie a bunului plac, in care era permis orice. In ciuda probelor incriminatoare, nimeni nu a indraznit sa ancheteze aceste "afaceri murdare". Markovici a fost rapid eliminat, iar d'Estaing crezut pe cuvant.


"Corruption à la francaise"
Cu Francois Mitterrand, lucrurile s-au schimbat. Sub cele doua mandate ale sale au aparut primele cazuri grave de coruptie la varf. Strateg politic redutabil si foarte bun orator, Mitterrand a absolvit - cum observa cineva - "scoala de intrigi politice" a celei de-a patra republici si si-a valorificat cunostintele in cea de-a cincea republica. Ca sa fie ales si sa se mentina presedinte al Frantei, el s-a bazat pe Partidul Socialist, pe sindicate si pe Partidul Comunist. De aceea a introdus in guvern oameni din formatiunile mentionate, pentru a-si asigura o majoritate lejera in Parlament si a combate astfel dreapta politica. In primul rand, pe Jacques Chirac si aliatii lui traditionali. Acest echilibru fragil, insa, s-a bazat pe un sistem de "recompense" acordate aliatilor sai: locuri in administratie, contracte, sfere de influenta etc. Sa retinem ca Mitterrand a favorizat chiar membri ai regimului de la Vichy - din care a facut parte - si a uluit intreaga Franta atunci cand s-a descoperit ca avea o fiica majora (Mazarine) si, practic, o a doua sotie si un al doilea camin de peste 20 de ani. Aceasta existenta secreta, paralela, a lui Mitterrand explica foarte bine "dedublarea" personalitatii sale. Sistemul de "recompense" a creat insa fenomenul de "corruption á la francaise", al carui mare pontif a fost Mitterrand: a cumpara, cu bani negri, influenta politica; a vinde si cumpara deciziile; sistemul "comisioanelor"; manipularea "dezvoltarii urbane"; a crea "oameni siguri" pentru concesionarea lucrarilor publice. Tipul de politician impus de cele doua "septenate" ale lui Mitterrand a fost cel "disponibil comercial". Parlamentul francez a ajuns in situatia sa voteze nenumarate "amnistii" si sa creeze noi institutii - Inalta Curte a Republicii si Consiliul Constitutional - pentru "cei cu mana prea lunga". Culmea ironiei, ultimul presedinte al Consiliului Constitutional - Roland Dumas, un prieten apropiat al lui Mitterrand si membru important in "Club des Jacobins", de sorginte masonica - a fost nevoit sa demisioneze datorita implicarii in scandalul Elf-Aquitaine Group. Sunt dificil de trecut in revista toate marile scandaluri de coruptie la varf din epoca Mitterrand. Este suficient sa amintim doar de "scandalul Bernard Tapie" (condamnat pentru aventurile sale financiare cu bani publici) sau "afacerea Edith Cresson" (promovata prim-ministru doar la insistentele lui Mitterrand, apoi in Comisia Europeana, de unde a demisionat datorita "nepotismului" practicat).


Noul sistem represiv din Franta nu include "crimele gulerelor albe"
Prietenii si sustinatorii lui Alain Juppé i-au sarit in ajutor, imediat dupa comunicarea "socantei sentinte". Tonul a fost dat chiar de primul-ministru, Jean-Pierre Raffarin, care a declarat sentinta drept "provizorie" si a insistat ca Franta are nevoie "in serviciul public" de Juppé. Presedintele Adunarii Nationale, Francois Baroin, a declarat ca este "convins ca Juppé va ramane la datorie, in serviciul Frantei", iar Erich Woerth, membru UMP si deputat de Oise, a opinat ca "onestitatea personala a lui Juppé nu a fost niciodata pusa in discutie". Cei care solicita clementa pentru Juppé si imunitate virtuala pentru elita politicii sunt aceleasi persoane care au promovat in Franta noile puteri represive acordate statului, potrivit propunerilor ministrului Justitiei, Dominique Perbem. Masurile propuse de Perbem sporesc caracterul represiv al institutiilor franceze, slabesc "habeas corpus", precum si drepturile celor arestati. Intamplator sau nu, noile masuri represive ignora total "crimele gulerelor albe" (birocratiei aflate la putere), precum si malpraxisul financiar. Exact domeniile in care Chirac si Juppé s-au dovedit mari maestri ai artei.

Recent, Justitia franceza a inceput procesul lui Jean-Charles Marchiani, acuzat de utilizare ilicita a cinci milioane de dolari, fond primit de la un inalt functionar gaullist care s-a indeletnicit cu traficul in Nigeria. Analistii francezi sustin insa ca singurele "crime" sunt cele care au fost "dovedite". Celelalte raman in afara discutiei si a justitiei si dau exemplul lui Bush si Blair, care si-au mintit cu nonsalanta natiunile in privinta armelor de distrugere in masa din Irak, dar care sunt acum "spalati" de pacate de cate un raport bine ticluit, ca recentul raport Hutton. In "afacerea Elf", judecatoarea Eva Joly a pus sub protectie un numar de martori cruciali in proces, datorita amenintarilor anonime cu moartea. Acelasi lucru s-a intamplat si in procesul Juppé. Banuite de amenintarile cu moartea sunt gruparile asa-zis de extrema stanga, care s-au aliat cu Jacques Chirac datorita "diplomatiei" lui Alain Juppé: LRC (Ligue Communiste Revolutionairre), PT (Parti des Travailleurs) si LO (Lutte Ouvriere). "Extrema stanga" franceza - formata de fapt din agenti secreti sub acoperire - a respins in 2002 solicitarea de a-i boicota in turul doi al prezidentialelor pe Jacques Chirac si pe Jean-Marie Le Pen. Dincolo de aceste consideratii, Justitia franceza - continuand sa respinga amestecul politicului - a dat un bun exemplu de independenta. Astfel, ea l-a condamnat, fara menajamente, chiar pe liderul partidului de guvernamant, Alain Juppé! Iata, deci, ca se poate.


Vladimir ALEXE

ZIUA


#9606 (raspuns la: #9605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cea mai buna prietena a mea - de (anonim) la: 20/02/2004 13:42:22
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Cea mai buna prietena a mea a emigrat in Canada. A fost foarte lacrimogen pentru amandoua momentul despartirii. Ea a tinut foarte mult sa merg si eu acolo. Mi-a prezentat chiar un baiat care avea actele depuse si el pentru emigrare si care m-ar fi convins... Totul a mers conform planului ei pana la un punct. Ne-am casatorit si am ramas in Romania. I-am explicat ca lucrurile care nu sunt stricate nu trebuie reparate. Am o afacere prospera, nu vreau sa fiu sluga nimanui si in general vreau sa muncesc atat cat consider eu ca trebuie. A vazut si el ca se pot castiga bani si aici daca esti serios si perseverent. In plus se leaga o intrega retea de cunostinte si relatii care in general te sprijina atunci cand ai perioada mai proaste. In strainatate nu te cunoaste nimeni. Prietena mea, care aici avea un job interesant si in parelel si o afacere, dupa doi ani de Canada este debusolata si deprimata si nu-si gaseste locul. Ma bucur ca am ales sa raman. Desi nu am nici un fel de patriotism local cred ca este mai facil sa pui pe picioare o afacere aici unde nu este totul inventat de altii.
Afaceri cu capshuni - de Dinu Lazar la: 28/03/2004 05:13:57
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Zice domnu` Bora: " Am avut recent o discutie cu un prieten care sustinea ca o persoana poate sa fie si artist si manager in acelasi
timp. Se pare ca se poate. Se pare ca dl. Lazar e 40% ar-
tist, 40% om de afaceri si 20% pedagog."

Dom`le, ce mi-ar place sa fiu om de afaceri aia patruj`la suta.
Mi-ar place si zece, si chiar si cinci la suta.
Dar nu sunt.
De citiva ani fac fotografie mai mult pentru mine si pentru extrem de rari clienti, pe care nu ii caut niciodata eu, si care pot plati cit cred eu ca ar face imaginea realizata de mine.
Raportat la un fotograf de afara cu oarecare succes sau chiar la unul de aici cu dever, oricum veniturile mele sunt de tot risu`.
Cind am bani ii dau pe scule, softuri, computer, si nu mai e vremea cind iti luai o Leica si stateai linistit si te uitai la ea douazeci de ani, dupa care te gindeai sa iei alt model; daca tii la meserie, si eu tin, trebuie sa dai mult si mereu ca sa fii in regula cu toate cele.
Dar imi asum insuccesul comercial, desi nu e numai vina mea... in ultimii 5-6 ani, in Ro am constatat o prabusire a preturilor pentru fotografiile din sectorul editorial si comercial.
Nu pot intelege cum aici, unde costul vietii este destul de apropiat de cel de oriunde din Europa, multe chestii fiind mai scumpe ca oriunde (aparatele de fotografiat, accesoriile, componentele de calculator sunt si de 2-3 ori mai scumpe, cite o data, din cauza taxelor aberante si a costurilor indirecte de tot felul) - deci nu pot intelege cum cind preturile sunt cum sunt, in fotografie sa se plateasca de intre 4 si 10 ori mai putin ca in Europa si din banii astia sa platesti si impozite si toate angaralele.
Din cauza ca in bresla fotografilor romani exista foarte multi care nu au o minima cultura economica sau atasament la meserie sau cit de cit cunostinte de marketing, din cauza ca fotografia pe care o produc e numai o ciubuceala si nu o arta sau o meserie care are pretul ei, clientii au prabusit preturile, la nivele incredibile.
O fotografie la ziar la noi se plateste cu sub 10$ - 20$, o agentie de presa plateste pe o poza si 2$, si o imagine exceptionala ca aia cu Constantinescu stropit cu cerneala, data pe flux si preluata de sute de ziare, a adus fotografei ceva pe la 50$... o bataie de joc.
O fotografie de coperta de carte aduce 10-20 $, si o zi de lucru aici in domeniul revistelor de lux aduce rareori 150$, cind minimul in Europa este 400$ -600$... si in sectorul comercial fotografia sta la fel de rau, veniturile fiind in medie si de 10 ori mai mici ca in Eu.
Asta in conditiile in care, cum ziceam undeva mai jos, exista un "cost of doing business", un cost al raminerii in afacere, si daca iei 150$ pe zi ca fotograf, nu inseamna ca ai cules capsuni si astia sunt banii cu care te intorci in tzara, ci astia sunt banii din care platesti impozite uriase, iti platesti leasingul sau costurile la aparate, accesorii, blituri, scule, masina, etc... si facind o diagrama cu costurile meseriei, vezi ca daca din 150$ ramii (rar) cu 10% pentru tine esti boier mare si indiscutabil, aproape fericit.
Asa ca asta e cu omu` de afaceri, care este. E o piata care pe mine ma depaseste, nu am elasticitatea si energia sa ma cert cu toti clientii care se fac ca ploua si iti spun inchizind usa la gipanul de cincizeci de mii de dulai sau vorbind din piscina personala ca e prea scumpa treaba si la banii astia gasesc o mie de fotografi mai ieftini.
Asta cind am o zi fericita si vorbeste cineva cu mine, fara sa-mi fure pur si simplu maldarul de diapozitive fara sa zica nimic...
Deocamdata eu sunt membru al unor grupuri de discutii importante in fotografia mondiala, fotoeditorial, prodig, photopro, si altele, unde se dezbate in cam o suta de mailuri pe zi problema abordarii clientilor, problema costurilor, a "cost of doing business" si alte chestii legate de partea mai paminteasca a meseriei; nu vad nici un roman pe acolo, nici ca membru si nici ca vorbitor sau om care sa se intrebe sau sa raspunda... si pe bune, ce sa zica, io nene fac orice la orice pret, asta e piata, e democratie, jungla e jungla si daca nu iau io cashcavalu e foame i il ia altu`, si tot panseuri de genul acesta cu piata face pretu` si se regleaza piata singura si legea cererii si a ofertei.
Parerea mea este ca atunci cind si daca vom intra in Europa, va fi si nevoie de fotografie de calitate, care va putea sa fie platita bine, si cel care a cerut o zecime din pret pentru o zecime de calitate miine nu va putea sa spuna nene, acu` sunt european, de miine pretul meu e la nivel, desi calitatea va fi tot una romaneasca.
Cu foarte mici exceptii, poate cu exceptia a 10-15 oameni care sunt foarte buni in fotografie la noi, restul vor fi maturati de fotografi buni care vor veni sa lucreze aici asa cum mergem noi acum la ei sa culegem capsuni.
Aplecati pe rasaduri, fotografii romani care vor fi acceptati la munca in Spania se vor intreba cum dracu` s-a ajuns aici si unde a fost buba...
#12938 (raspuns la: #12903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cunostintele mele despre Tora - de alexbrie la: 18/06/2004 14:29:12
(la: Ce parere aveti despre Torah)
Cunostintele mele despre Torah sunt infime, spre rusinea-mi,
Ce cred ca stiu: Torah nu e un cod, ci o carte; parca in "Invazia Divina" a lui Philip K. Dick se zicea ca lumea ar fi fost creata cand Dumnezeu ar fi citit din Torah cea unica, cea universala, iar Torah omeneasca nu e decat o versiune criptata :) eventual prescurtata.

Un fim interesant, (din care nu am vazut decat jumatate) pe aceasta tema este Pi ; oarecum ca si in Pendulul lui Foucault, se comenteaza despre interpretarea subiectiva a semnelor. Cu alte cuvinte, poti gasi intelesuri ascunse in orice eveniment. Nu inseamna insa ca ele si exista. Decodificatorul e cel care le da logica si puterea, si nu neaparat forma. De-aia oamenii se duc la ghicitoare si nu isi amesteca singuri cartile sau zatul de cafea. Torah, Biblia, Apocalipsa, Nostradamus, horoscoapele nu sunt decat alte asemenea forme de divinatie.

Maybe true, maybe false. The truth lies in the eye of the beholder.
Printre cunostintele mele, sa - de gabriel.serbescu la: 28/07/2004 09:53:33
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
Printre cunostintele mele, sau chiar prieteni, se numara o parte a pictorilor timisoreni. Sunt intre 28-33 de ani, proveniti din tot Banatul.
Parte dintre ei lucreaza la comanda, incercand astfel sa supravietuiasca, altii au emigrat asteptand timpuri mai bune, alti s-au sedentarizat spiritual iar altii (dintre cei mai buni) au intrat in publicitate. Ar putea fi clasificati in cei care publica pentru bani, si cei care-si folosesc imaginatia artistica ca sa vanda te mai si miri ce prostii. Arta romaneasca contemporana e oarecum ingradita financiar. Si o alta problema ar fi ca este atat de asociala, incat nu are nici o valoare. Dar poate ca asta e un efect al refuzului de a vedea in fata lucrurile asa cum sunt, si tendinta de a ne construi un imaginar abstract confortabil.
In rest conteaza mult si directia imprimata de catre profesori. Pe artphila.com , din pacate, poti vedea ruine pop, reminiscente artistice facute de niste indivizi care nu au nimic de a face cu America, din mai toate punctele de vedere....pacat
în afara de CV particularizat... - de Jimmy_Cecilia la: 13/08/2004 12:17:20
(la: CV european - acum si in Romania)
as adauga la ce spune SB_one, ca în afara de CV particularizat,
CV trebuie acompaniat de o scrisoare de motivatie manuscrisa...care sa atraga direct atentia...ceva percutant.. dar atentie, nu trebuie spus neadevaruri, ca se pot informa

ex: cand imi cautam post de director tehnic în fabricatia si cercetare in parapharmacie, ca vroiam sa avansez in functie,
eu incepeam scrisoarea, adresata nominativ directorului general de mari multinationale:

"in calitate de responsabil de fabricatie si cercetare in Laboratoarele L. & S, am reusit sa maresc productia de 50% si sa pun la punct formule de produse noi si originale, care au facut obiectul a doua brevete de inventie mixe, numarul ... si numarul...
aceste brevete au permis o progresare de cifra de afacere la export de la X francs la Y francs..."

initial, trebuie o documentare buna despre intreprindere, noi avem pe aici Kompas..
Nu trimiti o scrisoare de candidatura spontanee, la o intreprindere mica, scriind pt "Directorul de relatii umane" :)), post ce nu exista...

In plus la scrisoarea scrisa de mâna si CV personalizat, trebuie adaugata o poza.

Cautatorul de lucru, nu trebuie sa se limiteze doar la raspunsul la anunturi, trebuie sa faca candidaturi spontanee, bine tintite, dupa o buna documentare, nominative (saloane-expozitii, reviste profesionale, etc)

Majoritatea posturilor vacante sunt ocupate fara sa se apeleze la anunturi... prin cunostinte sau prin candidaturile spontanee...

In orice caz, CV insotit de o scrisoare imprimata sau în fotocopie, este aruncat sigur la lada de gunoi...fara nici un raspuns...chiar negativ..
#19715 (raspuns la: #19280) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
plecarea tinerilor e de fapt sansa romaniei - de trustman la: 14/08/2004 04:45:51
(la: E vina noastra!)
ai dreptate cu cercul vicios. eu cred ca nu se va rupe in urmatoarea perioada. solutia la problema asta va veni atunci cand romanii plecati se vor intoarce sa investeasca bani si competenta si o alta cultura a muncii. nu stiu cand se vor intoarce. depinde de cat de repede o sa se schimbe ceva in legislatie, in administratie. eu cred ca orizontul minim de asteptare este de 10 ani. asta daca intram in uniunea europeana in 2007 si se accelereaza reformele.

ideea e ca si daca vrei sa faci ceva, nu prea poti. eu am facut o afacere. corecta. cu multa munca, asa cum nu stiu cati isi pot imagina si cati muncesc. si am decis sa plec. pentru ca m-am saturat de birocratie, de legile care se schimbau peste noapte, de fiscalitatea excesiva.

afacerea a ramas in romania. cu angajati carora li se platesc salarii, contributii sociale si cu impozite platite la stat. ce sa fac mai mult?
prefer sa incerc sa construiesc aici, in canada, altceva. si, oarecum intristator, tara asta noua m-a facut sa ma simt mai respectat ca om decat tara mea din care am plecat.

eu sunt unul din cei care vor sa revina si sa investeasca. si nu e vorba doar de investit bani ci si cunostinte si mai ales suflet. ca fara asta nu se construieste nimic.

romanii, ca toti europenii, au o parere proasta despre continentul american. sa stiti insa ca (si) aici bibliotecile sunt pline in fiecare zi, ca lumea profita de pauza de pranz pentru a iesi cu o carte in parc pentru a citi, ca librarile ofera toate cartile la care visezi la preturi acceptabile iar lumea chiar cumpara carti, ca sunt teatre, concerte. nu conteaza doar banii. banii conteaza doar atunci cand nu-i ai. din cauza asta, in romania acum conteaza banii. cand lucrurile se vor mai indrepta, cand grija pentru ziua de maine va disparea, o sa dispara si din importanta banilor.

intelectualii romani se izoleaza singuri. atata timp cat scrii carti pe care un om normal le citeste cu dictionarul in fata nu poti cere sa fii ascultat. asta nu inseamna ca trebuie sa vorbeasca ca bug mafia, dar excesul de neologisme este daunator. intelectualul ar trebui sa fie ca un conducator. dar nu e. pentru ca un conducator vorbeste limba oamenilor pe care ii conduce.

ca in romania sa se schimbe ceva, nu trebuie sa nu mai plece tinerii din ea. din contra, asta va fi marele castig al romaniei.
afacerea personala - de dinisor la: 01/10/2004 16:59:42
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
denysa, in primul si in primul rand este nevoie de o constientizare asupra sacrificiilor ce le implica o astfel de initiativa. odata hotarat omul , nu e imposibil. bineinteles ca vor aparea o gramada de piedici pe parcurs (vezi birocratie, piata de desfacere...), dar asta nu inseamna altceva decat hopuri de sarit.
personal, daca ar fi sa incep o afacere personala, as deschide o gradinitza privata. munca pentru si cu copiii este superba. de ce nu fac asta inca? din lipsa de finante, locatie si oameni de incredere cu care sa pornesc la drum!
putin probabil - de (anonim) la: 15/10/2004 18:34:02
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)

Putin probabil ca ma voi intoarce...Dupa terminarea facultatii in tara mi-am gasit f.f greu un servici, cu toate ca terminasem sefa de promotie si avusesem inca din facultate burse in strainatate. Nu a contat nimic...colegii mei mai pilosi aveau deja posturi caldute cind eu umblam sa-mi depun dosarul pt. somaj.
Dupa acele prime studii in strainate (facute pe eforturi proprii, caci parintii meu sunt oameni simplii si as fi avut de unde sa "imping" si nici nu eram fiica sau nora vreunui profesor universitar), dupa care profesorii de la facultatea din Anglia, unde avusesem bursa efectiv le-a trimis o scrisoare de felicitare profesorilor din tara pt. ca "au trimis un student atit de bun", deci dupa toate astea m-am intors. Putin timp dupa aceea am primit unul din cele mai prestigioase premii din lume pe care Guvernul Britanic le ofera unui student strain. asta imi acoperea costul studiilor in proportie de 80%, insa diferenta, precum si banii pt. a ma putea intretine trebuia "sa-i scot din propriul buzunar". In conditiile in care nu poti, ca strain sa lucrezi, decit ilegal (ceea ce ce pt. mine ar fi fost un mare risc, caci daca esti prins esti expulzat si...adio studii chiar daca esti aproape de terminare) am fost nevoita sa renunt...Cerusem ajutor financiar Ministerului Roman al Educatiei (exista niste asa-numite Burse Guvernamentale, conditionate de intoarcere in tara dupa terminarea studiilor...Eram gata sa accept asta pt. ca imi iubesc profesia si doream sa-mi continui studiile) insa nimic...bugetul nu avea fonduri si pt. mine, simplu cetatean si muritor de rind care vrea sa studieze, doar pt. fii si fiice se "oameni cu greutate" (daca sunteti curiosi si veti caudta veti vedea ca aproape toti copii de parlamentari si "oameni de aface"- ce afaceri nici nu mai comentez-au studiat sau studiaza in strainatate pe burse din fonduri de la buget. De exemplu, Sorin Ovidiu Vantu a carui fiu inca din clasa a 5-a se afla la un colegiu privat din Londra...) Poate daca eram fotbalist...Nici macar faptul ca una din scrisorile mele de recomandare venea de la un Laureat al Premiului Nobel cu care colaborasem in Anglia, nu, nici macar asta nu a contat...
Terminasem inainte de facultate un colegiu si cumva, cumva cu acea diploma am gasit ceva de lucru intr-un sat de tigani unde faceam naveta cu un tren personal mizerabil. Tata era pensionar si bolnav, iar mama avea un venit mizer de bugetar, deci nu puteau sa ma tina acasa, si asa a fost pt. ei un efort financiar mare intretinerea mea la facultate, noroc ca avusesem absolut in fiecare an burse, pina la bursa nationala de merit si implicit si drept la...camera de camin.
Imi trimisesem dosarul la mai multe facultati din Europa si America. Am fost acceptata la multe. Am ales Nordul Americii si am plecat la Doctorat.
Poate pare "Telenovela", dar acesta e adevarul...Tara nu avea nevoie de mine, se pare, deci am plecat...Scoala romaneasca a investit in mine (si ca mine sunt multi altii) si apoi mi-a dat un sut in fund! Banii cheltuiti pe educatie in tara nu se vor regasi si in a-mi aplica cunostintele acolo. Nu-i nimic...ma platesc si ma vor platii altii...Pt. ei sunt suficient de buna, pt. tara mea...nu! Toti olimpicii romani pleaca. Intelectualitatea romana se scurge peste granite, iar cei care sunt prea in virsta ca sa o mai ia de la capat...regreta profund ca nu pot pleca din aceasta cauza.
Tara are alte preocupari si aceasta problema nu figureaza printre prioritati!
Pensiile parlamentare, bugetul senatului etc, acesta sunt preocuparile fundamentale...Pt. cei ca mine..suturi in fund!
Cind vin acasa, acum mi se spune cu ura "voi astia"... insa tatal meu isi acopera cheltuielile de medicamente cu banii cu care ii trimit eu!
Nu mi-e usor, dar mi-e mai bine decit in tara! Asta este! Purul si durerosul adevar!
Daca m-as intoarce in tara...istoria s-ar putea repeta!
Deci... la ce bun sa ma intorc?

PS: As putea publica ca utilizator, da' chiar nu vreu "sa-mi fac reclama" dupa ceea ce am scris aici, de aceea las acest comentariu ca anonim si sper ca va fii publicat!
acum 2 ani cand a trebuit sa - de dramona la: 26/11/2004 16:36:46
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
acum 2 ani cand a trebuit sa decid daca sa plec sau nu ( la studii in franta) am condiderat ca mi se ofera o sansa pe care poate ca nu multi o au si ca ar trebui sa profit de ea, asa ca am acceptat. fiind studenta am putut profita de vacante, insa vreau sa va zic ca in fiecare vacanta m-am intors acasa. cu toate ca aici sunt destul de bine integrata, adica am prieteni, am o viata sociala si cu toate astea simt ca-mi lipseste ceva. nu am fost niciodata foarte apropiata de familia mea, si acum parca imi lipseste mai mult decat oricand. poate ca e si faptul ca ne dorim intotdeuna ceea ce nu putem avea, sau ceea ce ni se pare ca nu putem avea.
cu toate ca de fiecare data cand ma intorc acasa e o secretara care tipa la mine, sau o vanzatoare care nu are chef sa te serveasca, sau simte nevoia sa se rasteasca la tine, pentru ca nu te decizi mai repede, sau faptul ca la fiecare colt de strada, de biserica, sau la fiecare iesire de metrou vezi oameni batrani sau copii care cer bani sau ceva de mancare.
sunt convinsa ca e mai bine acasa !
si acum poate va intrebati de ce nu ma intorc ? o sa va zic de ce: pentru ca in momentul asta am decis sa termin cu studiile si sa-mi caut servici. am trimis c.v.-uri in romania aproape pe peste tot si am avut numai raspunsuri negative sau deloc. cu toate ca am un parcurs scolar destul de bun; am universitatea din bucuresti terminata, am un master in matematica in franta, si inca o specializare in inginerie numerica si in plus vorbesc mai multe limbi straine in mod curent.
si cu toate astea nu-mi gasesc in romania !
m-as intoarce, poate sa-mi fac eu ceva, sa pornesc o afacere, deja am mai multi prieteni care sunt plecati prin toate colturile lumii, si uni dintre ei sunt pe acelasi domeniu ca si mine, am putea sa construim ceva impreuna, idei avem o gramada, insa nu avem bani, ne trebuies bani, si poate ca bani pana la urma am gasi, am face imprumuturi, insa ne trebuiesc cunostintele necesare pentru avea contracte.
m-am gandit de atatea ori cum sa fac, sa fie bine, si la mine in tara !!
de fiecare data cand ma duc acasa, ma intalnesc cu prieteni sau cunostinte si ma felicita pentru ca am reusit sa plec din tara, sau incearca sa ma convinga sa nu ma mai intorc.
cineva zicea de tinerii care sunt plecati in anglia, la munca, si care raman acolo si lucreaza la negru.
eu cunosc un var si inca 4 fosti colegi care au facut acelasi lucru. muncesc din greu, in costructii, si unii au chiar doua servicii, mai muncesc si in baruri in week-end. trebuie sa recunostem ca nu e usor deloc, insa ei au ales viata asta. si majoritatea stran bani, sau trimit acasa la parinti. si stiu sigur ca nu le este usor, le este dor de tara, de prieteni si de familie !

si acum va intreb :

oare cei ca mine si ca voi, care avem sansa sa plecam pentru studii si dupa ce terminam sa avem oferte de munca care sa ne multumesca, oare nu ar trebui sa apreciem mai mult ??

cateodata am impresia ca am realizat ceva ce toata lumea isi doreste !
o foarte mare parte din prietenii mei (care au terminat o facultate ) isi doresc sa plece in strainatate, sa lucreze cativa ani,ca orice, si pe urma sa se intoarca, sa-si cumpere o casa si o masina.
si sincer am impresia ca nu cer multe !

e pacat ca noi ne multumim cu nu foarte multe si traim intr-o societate care face ca si putinul de siguranta si confort sa fie foarte greu de obtinut !
"cunostintele" si "structuri perceptive". - de ion03 la: 27/11/2004 15:50:03
(la: Educatia: o problema de cunostinte sau de structuri perceptive(?)
Vad ca cel care a lansat subiectul diferentiaza clar "cunostintele" de "structuri perceptive". Parerea mea e ca nu e o diferenta atat de mare intre cei doi factori. Daca nu stiati, perceptia se realizeaza in mod activ iar nu pasiv, ca si cum am astepta sa ne cada ceva in creer. Exista asadar mereu o referinta care face ca anumite "informatii" (am ceva rezerve pentru termenul asta) sa fie tratate intr-un anumit fel. Iar referinta asta tine de structura informatiilor care o constituie. De ce ar fi asa importanta structura asta? Pentru ca omul foloseste informatii calitative care nu sunt ordonate prin natura lor asa cum sunt cele cantitative. Asadar omul foloseste informatii pe care le ordoneaza intr-un mod specific pentru fiecare persoana in parte si care folosesc drept referinta pentru urmatoarele informatii ce vor sa vina si in acelasi timp drept cunostinte. In concluzie, dupa parerea mea diferenta intre cele doua notiuni nu prea exista in contextul asta. Asta nu inseamna insa ca nu putem continua speculatiile pe mariginea subiectului propus.

pe curand,
Dragos
masterat?... adaos la salariu... - de PRIBEAGUL la: 03/02/2005 21:10:49
(la: legat de masterat)
Dragii mei,

Complexitatea crescinda in domeniul tehnologiilor cit si a managementului cere personal din ce in ce mai calificat. Daca ne aducem aminte, in Romania in anii pre-70, era destul sa fii bacalaureat si puteai sa obtii un post destul de bun in administratie. Dupa anii '80 cu bacalaureatul abia daca puteai sa fii o secretara (pentru femei), sau puteai sa faci o calificare la locul de munca - pentru toti. Dupa '90 nici nu se mai punea problema sa obtii un post bun daca nu aveai studii unversitare si cei purtati de vreme mai erau tinuti pina ce ies la pensie, dar incet incet marginalizati. Si asta nu numai pentru a face loc de munce celor cu diplome universitare ci pentru ca "batrinii" nu mai erau in pas cu cerintele noi.
Cind am plecat din tara, si am ajuns in Australia, era destul sa stii limba engleza ca sa obtii un post bun - nu mai contau calificarile. Asta din cauza ca era o cerinta foarte mare de forta de munca. Odata cu introducerea de tehnologii noi au disparut acei numiti "dinozauri" si este imposibil sa obtii un post fara studii superioare, specifice domeniului respectiv.
Masteratul a devenit o necesitate. In jurul anilor '90 era greu sa gasesti pe cineva cu masterat. Acum 80% din senior management (directori generali, directori tehnici, manageri de divizii) au MBA si sefii de departamente toti au un masterat fie tehnic fie MBA.
Si asta nu pentru a avea un titul pe cartea de vizita ci pentru ca afacerile devin din ce in ce mai complexe si trebuie sa ai cunostintele necesare sa poti intelege fenomenele economice si sociale.

Nu merita sa faci efortul de a obtine un masterat daca nu ai ambitii profesionale si intentia de a folosi cunostintele acumulate. In acelasi timp, masteratul nu-ti asigura in mod automat un post bun. Trebuie sa dovedesti ca pe linga cunostintele teoretice ai si celelalte calitati ca sa poti obtine postul mult visat.

Deci trebuie sa stii exact unde esti, ce doresti sa devii si care este cel mai bun drum de a-ti realiza idealurile. Pentru asta sint asa numitii "career management consultants" care sa te ajute.

Deci, daca scopul este numai sa obtii bani mai multi?!... mai bine fa o afacere.
Pentru a obtine bani multi prin cariera profesionala trebuie sa fii dispus sa faci efortul pina la capat si sa fii sigur ca ai calitatile necesare sa poti obtine rezultate dorite.
In ziua de azi nimeni nu te plateste numai pentru calificari tale. Trebuie sa produci un anumit beneficiu.
#35328 (raspuns la: #24980) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pricepere - de giocondel la: 12/02/2005 05:34:14
(la: Comunitate Romaneasca din Occident)
norocul meu e ca am fler la oameni si cand intalnesc un roman, oriunde as fi, stiu din prima exact ce hram poarta si daca mi-ar facea placere sa am de-aface cu el.nu se aplica la romani numai, ci la toti oamenii cu
care intru in contact.

astfel, reusesc, oriunde as fi, sa imi creez un cerc de prieteni si cunostinte pe propriu-mi gust.
nu in sens elitist ci in sensul ca...cica..cine s-aseamana se-aduna.

la facultatea de aici sunt in jur de 70 de romani. destepti toti ca asa ii lauda profii. dintre cei pe care i-am cunoscut, o singura fata e de doamne ajuta, ceilalti..hm...snobi, ca multi dintre romani..altii prea ocupati cu scoala ca sa faca parte dintr-o comunitate, orice fel de comunitate.






"Knowledge is a  single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -
Stimati prieteni de cafenea - de Danila Prepeleac Jr la: 19/06/2005 00:44:27
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
As vrea si chiar mi-ar face placere dar, nu mi-o luati in nume de rau, despre mine nu pot da detalii. De ce? Am observat ca apar foarte usor atacurile la persoana iar dezbaterea pe o tema devine sterila.

“...bullshitul cu "experienta canadiana" nu face decat sa mascheze o lipsa de oferte de munca “ (Daniel Racovitan).
Punct ochit, punct lovit!

“Sunt convinsa ca sunt multe gauri si exagerari” (Belle).
Iata un exemplu de care m-am ferit pina acum; o domnisoara care prin emigrare lasase o slujba trasnet la Romtelecon-Bucuresti, acum, aici, sef de sistem (computere), mi-a spus ca dupa o perioada de somaj ajunsese sa cocheteze cu ideea SINUCIDERII!!! Noroc ca a fost angajata! Patronul i-a spus ca a chemat-o la interviu numai de curiozitate, pentru ca in viata lui nu intinlise “o femeie” candidata pentru un asemenea job.

Dl. Daniel Racovitan,
1. M-am referit numai la exemple de emigranti legali, unii avind chiar cetatenie canadiana. Nu am acordul acestora, asa ca nu pot da nume.
2. Generatia care a emigrat inainte de ’89 este in general OK. De ce? pentru ca diferenta dintre Romania de atunci si Vest era incomparabila. Comunismul a vrut sa scoleasca toata populatia (un lucru pozitiv) si apoi sa ii trimita inapoi in agricultura, ceea ce nu a mers! Dupa ani de frig, infometare si constringere intelectuala greutatile din Vest erau floare la ureche. Atunci totul se raporta la cafea, tigari Kent, blugi. Orice masina din Vest era ceva de vis. Nu mai socotim ca situatia economica aici era total diferita decit este azi in Canada.
Generatia care emigreaza acum are cu totul alta structura, alte idei. Un prieten Sud-African imi spunea pe la sfirsitul anilor ’90: “nici nu iti dai seama ce diferita este Romania fata de anul ’91, cind in aeroportul international trebuia sa am grija sa nu imi cada in cap un gainat da la rindunelele care zburau prin sala de asteptare”. Sau, un coleg de serviciu grec mi-a spus pe la sfirsitul anilor ’90: “in Bucuresti sunt mai multe Mercedes-uri si BMW-uri noi decit in toata Grecia. Exagera, dar vroia sa scoata in evidenta schimbarea.
Pastrind proportia, acum ne-am intors la vremurile in care un Vlaicu sau un Coanda plecau la Paris sa-si realizeze inventiile.
O parte din cei care se confrunta cu situatiile descrise nici nu au cunoscut bine comunismul. Ce putea sa realizeze atunci un adolescent care acum are 30 de ani? Intre ei sunt specialisti, chiar atestati de firme cu renume, ca Microsoft. Altii care au emigrat au avut o situatie buna in Romania: apartament, 1-2 masini, slujbe excelente sau cel putin decente, o viata de familie linistita. Au fost atrasi de asa-zisa viata a clasei de mijloc din Canada. Acestia se considera “fentati” sau chiar “furati” de sistemul Canadian de emigrare. Una e sa pleci sa culegi capsuni in Spania, sau sa dai un tur al Europei si daca nu iti convine hai inapoi acasa, alta sa-ti vinzi totul, sa pleci la “capatul pamintului” si sa dai de un sistem despre care nu transpira nici un cuvint in cartzuliile oficiale. Cine mentine imaginea idilizata a Vestului? Oficialii canadieni si cei care au plecat inainte de ’89 si nu banuiesc ce transformari au fost in ultimii 15 ani in mintea si viata tineretului din RO.
Excelenta remarca d-lui Valeriu Cercel. Citi stiu ca profesiunile in Canada sunt organizate in bresle? Ori aceasta informatie este VITALA pentru cel ce se gindeste la emigrare. Breasla inseamna ca exista numai o procedura unica si de monopol pentru a patrunde inauntru, si trebuie sa platesti bine intrarea.

D-le kradu , “acestia pot sa-si folosesca experienta si eventualele cunostinte lucrind pentru ei, pentru compania lor privata” dar
nu toti sunt nascuti pentru a fi manageri sau intreprinzatori. Unii vor doar sa-si faca meseria in care se simt bine infipti si sa duca o viata linistita in ambianta unei societati civilizate. Referitor la propriul business situatia devine mult mai delicata. Exceptind unele servicii precum buticul de mincare, curatatul zapezii, constructia gardurilor sau spatiilor verzi, restul intra la alte “bresle” (Stiti cum se numesc gunoierii aici? Ingineri ecologici! Si nu te poti apropia de o asemenea afacere-slujba). As dori ca cineva sa-mi dea un exemplu concret cu cineva care a reusit sa cumpere teren si apoi sa construiasca case in regie proprie sau firma, in Toronto sau pe o raza de 20 km. In acest domeniu se desfasoara un business adevarat dar in care nu vei avea niciodata acces avind doar dreptatea in frunte. Daca nu ma credeti cititi despre “procesul d-lui Galiano” (ce nume cu rezonanta!), fost ministru pina de curind, cu responsabilitati in domeniul lucrarilor publice.

Pentru dl. Lascar Barca am 3 exemple de aranjare de job-uri inca din Romania. Primul se refera la un prieten care inainte de plecare lucra (software service) pentru reprezentanta Ericson din RO. Prin sefii lui a aranjat cu firma Ericson din Montreal pentru un job. Fiind un inginer de exceptie a obtinut toate asigurarile ca va fi OK. Bineinteles, cind a ajuns aici, prima intrebare a fost despre experienta canadiana, cu toate ca avea dovezi ca lucrase pe aceleasi tipuri de echipamente si aparate produse aici. Dupa luni de zile, timp in care ajunsese la disperare a fost angajat dar nu mi-a spus daca tot in domeniul care lucrase. Si acesta este un exemplu fericit. Al doilea se refera la cineva care obtinuse un interviu pentru Nortel (cea mai mare firma de echipament HI-TEC din Canada si a doua de pe continentul Nord-American. Ajuns aici afla ca Nortel s-a prabusit si ca trebuie sa concedieze mai multe zeci de mii de angajati (pina acum a concediat 60.000 din cei 90.000 existenti in anul 2000). La fel in cazul unui cetatean care obtinuse un interviu la Bell Canada (echivalentul Romtelecom-ului din RO). Dupa ce a ajuns aici a aflat ca tocmai se incheiase un acord intre conducere si sindicat pentru un plan de cinci ani. Nici o angajare, salariile se ingheata si sunt concediati 10.000 de oameni.
Sa zicem ca sunt exemple cu ghinion, dar un interviu nu garanteaza nici pe departe obtinerea unui job. Poti sa ai zece interviuri si sa nu obtii nimic. Experienta canadiana lucreaza si daca vrei sa aranjezi un job inainte de plecare.

“Mai toti care imigreaza vor ca la venirea aici sa fie primiti cu covor rosu” (Horia D).
Pai, ce parere aveti de Bela Karoly care nu a putut (o perioda destul de mare) decit sa faca pe hamalul in port? Adica, vine antrenorul celei mai tari echipe din lume, in plina glorie si tu ii pui o talpa “Stop, nu ai experienta americana!”. A afirmat-o chiar el la Tv in Romania dupa “89. Cam la fel s-a intimplat si cu Nadia Comaneci in primii ani dupa emigrare. A fost nevoita sa faca reclame deocheate pentru a trai (acum tot “mama RO” o cinsteste cum se cuvine!).
Sunt meserii in care nu conteaza cit intrerupi (lucratorii din constructii, zidari, faiantari, etc.). Cimentul ramine acelasi iar WC-ul ca principiu este neschimbat din vremurile de demult (exceptie WC-ul portabil). In schimb exista profesiuni unde daca ai intrerupt un an esti terminat (schimbarile tehnologice se petrec uneori la intervale de luni).

“And yes, vacatele si concediile sunt de scurta durata si nu foarte dese” (Madblanch ).
Cunosc cazuri concrete fara concediu pe ultimii cinci ani. De fapt, iata o prima cifra aproape de adevar, 8-12 ani, pentru realizarea unei cariere. Lupta pentru o cariera s-a transformat intr-un scop in sine pe continentul American. Multi spun ca daca ai o cariera te consideri “realizat”. Ei, uite ca analistii financiari nu sunt de acord! Emigrezi la 25-30 de ani cind aici se recomanda sa incepi sa investesti pentru pensie. Dupa perioda in care lupti pentru realizarea unei cariere, la 35-42 de ani incepi practic sa-ti faci un plan concret de viitor. Esti deja trecut de maximul tandemului “putere fizica-putere intelectuala” care este pina la 35 de ani. Ce alegi mai intai? casa, familia, trai pe vatrai, acumularea unui fond pentru zile negre? Toate sunt necesare, dar pina la pensie va trebui sa renunti la multe altele. De exemplu, SEX-ul este un subiect disparut din viata multor cupluri. Acest lucru l-a afirmat, cind am sosit aici, o doctorita care de 8 ani dadea examene dupa examene pentru echivalare. Ce facea intre timp? Lucra voluntar la peste o suta de Km (Buffalo) si venea acasa doar saptaminal. Alta doctorita radiolog in Romania se ocupa acum de servicii financiare (asigurari pe viata-accidente, etc). Viata dura a creat primul sindrom recunoscut ca boala psihologica “Sindromul femeii grabite”. Deci, dupa 8-12 ani in care consideri ca te-ai realizat tragi linie. 8-12 ani de tinerete s-au dus, de prieteni si distractie nu prea am avut timp, casa (familie, copii) nu inca, dar am o cariera. Aceasta a inceput sa devina subiectul fierbinte al zilei in dezbaterile Tv. Ce este mai important? Casa-familia sau cariera? Este moda mamicilor la Hollywood!
#55507 (raspuns la: #55495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am avut o cunostinta in buc. - de RSI la: 29/06/2005 22:14:02
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
am avut o cunostinta in buc. care avea asa o casa mica incat wc-ul era ib bucatarie. statea pe "tron" si prajea chiftele simultan !
==============
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#57315 (raspuns la: #57308) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de rodi la: 25/07/2005 17:55:46
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Zaraza, hai sa-ti spun o poveste adevarata, din proprie experienta, despre cum practicile sexuale pot deveni adictive. Sa stii ca, desi sunt impotriva celor care in mod iresponsabil propavaduiesc hedonismul, n-am fost niciodata usa de biserica, precum majoritatea oamenilor dealtfel, barbati ori femei.I’ve been around the block cum se spune, si mi-au trebuit ceva ani ca sa-mi gasesc in sfarsit marea iubire. Nu regret in nici un caz experientele din tinerete, dimpotriva, altfel as mai putea eu sa le dau replica homosexualilor a toate stiutori de pe forum, in cunostinta de cauza? Incercasera sa-mi spuna la un moment dat ca unor homosexuali nu le place sexual anal. Ceea ce mi s-a parut o minciuna crasa, fiindca stiu ca o data ce-ai descoperit modul in care poti avea orgasm ( si orgasmul anal al barbatilor, asa cum ti-am mai spus poate depasi in placere cu mult pe cel “normal”), there is no way back.
In fine, pe la vreo 25 de ani am avut o prietena cu care obisnuiam sa vorbesc in mod deschis despre sexualitate. Ea era casatorita (cu un amant on aside, marog…), eu necasatorita si destul idealista in ale sexului, defapt eu eram fericita daca sexual era asa… un schimb de experienta intre doi parteneri care se iubesc. O strangere de mana sau o privire romantica insemnau defapt mult mai mult pentru mine decat orice “sedinta de sex”. Intr-o zi prietena mea ma intreaba daca am avut vreodata orgasm, la care eu de colo “sigur ca am avut, ce-ntrebare!”. Dar dupa ce mi-a scotocit prin memorie m-a convins ca habar n-aveam ce e aia, desi puteam sa jur ca in timpul actelor sexuale avusesem senzatii “paroxistice”. Pana la urma, dupa discutia cu ea , am ajuns la concluzia ca senzatiile alea se datorau defapt mai mult modului in care respiram, ca inecata. Stii ca atunci cand respiri mai sacadat si cu putere, iti poti pierde cunostinta o perioada scurta de vreme. Dupa ce mi-a explicat m-am dus glont la prietenul meu de atunci si i-am spus ceva de genul: acum e momentul ori niciodata . “Pai cum? Credeam ca ai avut orgasm pana acum…”, “ei lasa, lasa…”.Dupa ce l-am dirijat eu cum sa faca vreo doua-trei ore saracu’, am avut in sfarsit senzatia aia de “yes!!!! yes!!! yes!!!” pe care vreo 30% dintre femei o au in timpului actului sexual. Intr-adevar prietena mea avusese dreptate : nimic nu se putea compara cu asta.
Toate bune si frumoase pana aici. Kakaia prablema atunci? Pai problema e ca de atunci singurul mod in care pot avea sex in mod util si placut acum e daca am orgasm, ca sexual a ajuns mai mult un technical issue, “mai sus, mai jos, asa… mai la dreapta, nu asa repede, de ce te grabesti ?! (ma mai si enervez.. )” si mai mult orientat spre ce ma face pe mine sa ma simt bine, ca dupa ce se termina bag si eu in sfarsit de seama ca defapt a fost si un barbat care a participat (ba chiar a asudat) la treaba asta. Iar cand “nu iese”, banuesc ca esti o fata desteapta si-ti dai seama ca e greu pentru mine sa-mi ascund nemultumirea. Intelegi tu? Odata ce sexul devine o obsesie, dimensiunea umana dispare. Complet. Mai ales pentru barbati nu e usor sa reziste in ritmul asta, si la un moment dat stam si ne-ntrebam in sinea noastra daca mai e si altceva afara de orgasm in toata afacerea asta sexuala. Sotul meu, care e intr-adevar iubirea vietii mele, crescut la scoala anglo-saxona in care n-ai voie , mai ales daca esti barbat, sa spui ce te doare, e prea politicos sa-mi spuna in fata “femeie, mai lasa-ma-n durerile mele ca m-ai innebunit cu punctual tau G., mi-ajunge, gata!”. Incerc sa ma schimb. Si e greu al dracu’ , zaraza, crede-ma!
Slava domnului, am avut o copilarie fericita, n-am fost abuzata sexual. Am vorbit despre o experienta a mea care e normala, des raspandita si nu foarte grava as zice eu, desi… . Nu am vorbit de obsesiile care rezulta din molestarea in copilarie, sau din practicarea perversiunilor sexuale. Dar, zaraza, perversiunile sexuale sunt si mai addictive, trust me.
"Credeam ca orgasmu-i atunci cind te ineci" - de cico la: 13/08/2005 06:15:51
(la: "Academia Cafeavencu")
Din comentariul http://www.cafeneaua.com/node/view/3886#61167 :

In fine, pe la vreo 25 de ani am avut o prietena cu care obisnuiam sa vorbesc in mod deschis despre sexualitate. Ea era casatorita (cu un amant on aside, marog…), eu necasatorita si destul idealista in ale sexului, defapt eu eram fericita daca sexual era asa… un schimb de experienta intre doi parteneri care se iubesc. O strangere de mana sau o privire romantica insemnau defapt mult mai mult pentru mine decat orice “sedinta de sex”.

Intr-o zi prietena mea ma intreaba daca am avut vreodata orgasm, la care eu de colo “sigur ca am avut, ce-ntrebare!”. Dar dupa ce mi-a scotocit prin memorie m-a convins ca habar n-aveam ce e aia, desi puteam sa jur ca in timpul actelor sexuale avusesem senzatii “paroxistice”. Pana la urma, dupa discutia cu ea , am ajuns la concluzia ca senzatiile alea se datorau defapt mai mult modului in care respiram, ca inecata. Stii ca atunci cand respiri mai sacadat si cu putere, iti poti pierde cunostinta o perioada scurta de vreme. Dupa ce mi-a explicat m-am dus glont la prietenul meu de atunci si i-am spus ceva de genul: acum e momentul ori niciodata . “Pai cum? Credeam ca ai avut orgasm pana acum…”, “ei lasa, lasa…”.Dupa ce l-am dirijat eu cum sa faca vreo doua-trei ore saracu’, am avut in sfarsit senzatia aia de “yes!!!! yes!!! yes!!!” pe care vreo 30% dintre femei o au in timpului actului sexual. Intr-adevar prietena mea avusese dreptate : nimic nu se putea compara cu asta.

Toate bune si frumoase pana aici. Kakaia prablema atunci? Pai problema e ca de atunci singurul mod in care pot avea sex in mod util si placut acum e daca am orgasm, ca sexual a ajuns mai mult un technical issue, “mai sus, mai jos, asa… mai la dreapta, nu asa repede, de ce te grabesti ?! (ma mai si enervez.. )” si mai mult orientat spre ce ma face pe mine sa ma simt bine, ca dupa ce se termina bag si eu in sfarsit de seama ca defapt a fost si un barbat care a participat (ba chiar a asudat) la treaba asta. Iar cand “nu iese”, banuesc ca esti o fata desteapta si-ti dai seama ca e greu pentru mine sa-mi ascund nemultumirea. Intelegi tu? Odata ce sexul devine o obsesie, dimensiunea umana dispare. Complet. Mai ales pentru barbati nu e usor sa reziste in ritmul asta, si la un moment dat stam si ne-ntrebam in sinea noastra daca mai e si altceva afara de orgasm in toata afacerea asta sexuala. Sotul meu, care e intr-adevar iubirea vietii mele, crescut la scoala anglo-saxona in care n-ai voie , mai ales daca esti barbat, sa spui ce te doare, e prea politicos sa-mi spuna in fata “femeie, mai lasa-ma-n durerile mele ca m-ai innebunit cu punctual tau G., mi-ajunge, gata!”. Incerc sa ma schimb. Si e greu al dracu’ , zaraza, crede-ma!
dinu wrote: "Eu personal as f - de Dinu Lazar la: 23/09/2005 20:10:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"au zis ca mai mult de 30e/zi nu dau...si au gasit cu cine sa lucreze, chiar la banii astia..."

30 de euroi pe zi s-au dat?
PE BUNEEE?
Pai e fantastic.
Sindicalistii din industria taiatului frunzei la catei vor gindi: ete ai dracu de fotografi, 30 de euroi pe zi, adica o mie pe luna, si mai fac si git.
Chiar multi fotografi sau toarashi care graviteaza in domeniu cu treaba sau nu tot asa ar gindi.
Problema sta insa diferit.
Problema e ca nu e de lucru in fiecare zi.
Cel care prinde o comanda pe saptamina e mare boier printre boier, adica patru zile de lucru pe luna... ce mai , e un vis pe care multi nu indraznesc nici sa il viseze.
Dar sa zicem ca e un fotograf cu mare noroc, cu 6 comenzi de cite o zi pe luna.
Omul are nevoie si el de un salariu; punem un salariu decent de trei sute de euroi, sa aiba de unde sa plateasca chiria ( ca de unde vila la banii astia), intretinererea, mici cheltuieli modeste. Reviste foto... ma rog, si alte alea. Problema la Romanica este ca pentru ca sa iei in mina 300 de euroi trebuie sa mai dai la stat cam inca tot atit... impozit, asigurari sociale, ce mai e... deci sase sute o data.
Poze, se fac cu aparat de fotografiat. Asta are nevoie de obiective, accesorii, blituri, trepiede, acumulatori, memorii, si cite si mai cite.
Procesarea imaginilor se face cu un computer care trebuie sa fie mai bunicel si cu softuri legale.
Ca sa mergi de colo colo iti mai trebuie o masina; trecem pe lista una ieftina, un Logan de 8000 de euroi.
Presupunem ca fotograful teoretic de care vorbim nu are mosteniri sau nu a cistigat la Loto o avere; merge si el la banca, face un plan de afaceri, acolo face cunostinta cu o tipa civilizata care ii face o puricare a dovezilor de solvabilitate, si ii da un imprumut.
Scule foto nu profesionale, la nivelul de aparat semipro, accesorii, computer, softuri... masina... am zis pina acum vreo 25.000 de euroi.
Se face pe trei ani imprumutul, ca oricum in trei ani computerul de acum va fi o gioarsa de clocit oua pe cooler si aparatul, bun de presse papier pe birou.
Dar astia 25.000 de euroi devin ca prin farmec cu dobinzi si taxe de consultanta si toate alea cam 35.000 de euro... trei ani au 36 de luni... deci cam o mie de euroi pe luna cere banca sa dai inapoi.
Fie vara, fie iarna, fie gripa, fie orice, nu dai, te executa...
Masina merge cu benzina - sau motorina; o suta de euroi pe luna, daca mergi.
Zicem ca pentru inceput astea ajung... ia sa vedem: sase sute euroi salariu ( din care omul vede 300 in mina), o suta benzina si tigari, o mie banca...
Pai, taica, adica sunt pina acum o mie sapte sute de euroi care trebuie facuti rost, altfel faliment il cheama pe omul nostru.
Sase comenzi pe luna? Cam nasol... asta inseamna ca acel COST OF DOING BUSINESS pentru omul nostru este 283 de euro pe ziua de lucru, pe care daca nu ii scoate, il scoate viata de pe linie. Daca scoate mai mult isi permite luxul sa aiba o rezerva si sa nu saliveze cind citeste de 5D, daca scoate mai putin... vai de el.
Vorbim aici de o afacere legala. Si nu am pus costuri de Internet, curent, si multe altele...
Asa ca cine face poze cu 30 de euroi pe zi fura; aparat de furat, obiective putine, mincare de la babaci, cheltuieli cu toalele zero, comuter cu Semproane de acu 5 ani si - normal - softuri jmanglite luate de la coltul strazii; sigur, se poate si cu 30 de euroi ziua...
Ce ma mira pe mine e ca trustul de presa da bani... daca spunea ca fotograful trebuie sa plateasca o suta de euroi pe zi ca sa aiba placerea sa faca poze si sa fie publicat pe gratis, pun pariu un regat ca muscau multi din balama si se duceau... asta e Romanica.
Vorbim aici prostii de afaceri, business si legalitate... timpenii cit casa, dar ploua si ce sa facem altceva...
#74272 (raspuns la: #74176) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Referitor la cea zis Latu - de TeodoraPA la: 17/11/2005 09:04:14
(la: Despre complexul de inferioritate si grandomanie)
suntem oarecum constransi de cei din jurul nostru...
Dar revin. Persoanele care au o imagine de sine sanatoasa, care se cunosc si stiu ce vor de la viata sunt greu de constrans in acest sens. De ce? Pentru ca stiu ca nu conteaza imaginea pe care si-o creeaza i exterior si impresia altora despre ei, ci ceea ce sunt cu adevarat.
Cand vorbim dspre grandomanie ma gandesc la: tipii care au masini super extra, jeep de 95,000 de Euro, sau BMW ultimul tip si gonesc pe strazile din oras ca sa fie vazuti, dar locuiesc intr-o garsoniera intr-un cartier marginas sau choiar n chirie... Cunosc asemenea persoane. Asta e grandomanie.
Avand o afacere cunosc tot felul de patroni si patronasi. Am cunostinte care au afaceri mici de tot, care abia si abia se mai tin, insa au masini super scumpe, si cand ii vad prin banci, Vai!, tine-te. Pai asa intra acolo de parca ar fi ministri, nu stau la coada, vorbesc foarte tare, au servietele poline de acte, si au serviete, mai ales.
Apoi am o cunostinta, e proprietarul unei fabrici de mobila la noi in oras, afacere ce s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani, lucreaza doar pt export, ma rog, foarte frumos. Patronul e un tip pe la 60 de ani, il cunosc destul de bine si mi-e tare drag. Circula cu un Matiz, e tot timpul in blugi din aia rablagiti, pulovere sau bluze de trening, adidasi, si vine la banca cu o plasuta. E un simpatic, un tip foarte inteligent pe care daca il vezi nici nu stii ce afacere mare are in spate.
Vai, cat v-am mai povestit! N-am de lucru acum de dimineata.

Persoanele grandomane le recunosti mai ales pt ca fac tot timpul galagie ca sa fie observate.
#88207 (raspuns la: #88148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...