comentarii

afara din joc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Super ... - de DanceDanceDance la: 11/02/2005 19:57:54
(la: RPG-7, o arma technology-killer)
Hy all,nu vreau sa dau lectii sau sa fiu inteles gresit dar unele lucrusoare sint tipic unora sa exagereze ,altii au buna vointa sa recunoasca ca nu stau bine cu memoria macar !!!
150kg explozibil antitanc ?Ok adica ce era ala praf de pusca sau ce?sau 150 mine antitanc?ne bagi rau in ceatza omule !tnt?c4 ?c5?nitro?ce era de fapt?Cu 150kg de praf de pusca negru(sint mai multe feluri dar asta e cel care se folosete la munitie de razboi cine vrea formula sa ma contacteze sau pe sitele daca mai exista explozibili .go.ro ) arunci 60t cit cintareste un MK4 dincolo de polu´´ nord,cu 150kg C4 il depisteaza NASA ca prima nava care zboara cu viteza lumini spre centauri 2
Au murit 2 soldati?!ok! tancu e afara din joc daca moare servantu´, okitoru sau conductoru´ doara viteza il mai salveza sa scape dar nu cu 60 t de fier in circa .
cel mai cretin proiectant de tancuri are un strop de stinta , burta este vulnerabila deci va trebuii sa o protejeze deci va face un blindaj mult mai gros decit pentru turela (explicatia) turela (daca atzi vazut macar in poza cum arata un MK4 are o forma geometrica care la o batalie a cuirasatelor terestre tanc&tanc proiectilul ricoseaza datorita unghiului de impact cu turela deci gays tanc&tanc eficacitatea lui e biton dar nu si daca se trage de la 10 metri inaltime :P cu un amarit de Ag romanesc unghiu se schimba si la fel soarta aborigeinlor din conserva.
Un tanc daca ramine cu o senila rupta e Kout deci senile groase trebuiesc, sa nu fie strapunse de o mina sau alte dracovenii care pocnesc si aici este toata greutatea lui nu in turela si in teava lui de 120mm ,ma gindesc cu nostalgie cumm draq au putut nemtii sa distruga un KW 2 de 90T 150 mm pushcoci cu un amarit de panzerfaust, AGeu nostru de azi???Ce-a ce il face bun pi tancu asta i ca are sistem bruiaj racheta antitanc prin ghidare ;) ca de razboiu e modern si aia este teroristii rai si inapoiatzi care nu vor sa se bata modern :))
B52 supermegagigaavionu lu amerlocus pac pac in serbia cu racheta veche de pe vremea CCCP,i 2 bucatii inca care nu coaste decit 500.000.000 $ buc.
Conc: pui pe butuci un tanc lejer daca sti unde este punctu;)
Putini stiu ca :TABU poate fi oprit cu o pusca ;9 se introduce teava in rotile motrice de la transmisie si e OUT
Daca vrei sa sporesti puterea unui RPG :p nu trebuie decit sa proptesti arma intro stinca piatra zid (cu spatele bineinteles si o sa vezi ce efect are asuprea unui tanc ;) ...(100mm obuz la distanta de 300m eficacitate).
Decit sa va ofiliti stiinta pe net stati de vorba cu veteranii care au auzit in viatza lor cum plesnetse o grenada la 10 m de el nu bancurii si istorii .
#36051 (raspuns la: #3408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de donquijote la: 20/04/2006 09:56:35
(la: CEA MAI MARE ESCROCHERIE A SEC. XX)
nu povesti. memorie si matematica: probabilitati (legea numerelor mari) plus cate ceva din teoriile decizionale. si metoda 'dublarii' folosita de personajele lui dostoievsky :)
cunosc un tip care a jucat 21 (blackjack) si a castigat. pentru ca era muritor de rand si nu avea destui bani pentru mize mari, a jucat la masa de 1$. i-a luat o noapte intreaga (12-6) sa faca 300$. metoda e publica, si atata timp cat folosesti doar memoria, 'aia' te lasa in pace sa joci. merge numai la cazinourile legale, unde joaca 'cinstit' - nu schimba pachetul la mijloc. Ca sa ai sanse, trebuie sa vi cu 'bani de buzunar' 1000:1 raportat la miza de baza.
pentru ruleta e mult mai complex (pentru ca esti obligat sa pui si cel putin 30% din miza pe numere - probabilitate 1:36 nu numai rosu/negru par/impar - probabilitate 1:2 si trebuie sa vi cu foarte multi bani in buzunar - cam 5-10000:1. deasemeni sa schimbi tactica tot timpul ca 'aia' se prind cand joci sistematic si te trimit la plimbare. :)
personal am facut 20$ in 4 ore la o masina de 'ruleta' electronica (care nu te da afara cand joci sistematic si poti juca rosu/negru -par/impar). miza era de 25centi. nu merita, sunt metode mai eficiente de castigat bani; doar pentru distractie si adrenalina.
donquijote - de picky la: 20/04/2006 10:28:27
(la: CEA MAI MARE ESCROCHERIE A SEC. XX)
Adrian Fuchs :

Daca ar fi atat de simplu, aia ar da faliment.
Daca ar fi asa, toata lumea n-ar face altceva decat sa joace si trai si ... joc.
Daca n-ar fi escrocherie, nu te-ar da afara cand joci sistematic si nu le convine ca tu le tot castigi banii.
Absurd, imoral si pentru naivi.
Cazinourile sunt facute pentru a aduce bani celor ce le patroneaza si nu fraierilor care-i alimenteaza.
Fii domnule serios si nu divaga facand teoria minunatelor modalitati de a castiga facil sume frumoase.
Urmeaza sa-mi "demonstrezi" si ca prin alchimie rezolvi bunastarea si lipsa de griji a omenirii ?

Prin absurd admitand ca totul e corect din punct de vedere al desfasurarii jocurilor, tot escrocherie ramane, pentru ca tu vei castiga de la cei care pierd si atunci toata chestia devine piramidala.
#118123 (raspuns la: #118120) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1-CALLIOPE
- 1.1 - defineste "mâna de otel în manusa de catifea"...

Autoritarism cu faţă de mironosiţă

- 1.2 - De cate pozitii aveti nevoie pentru un orgasm? sau de cati?

Păi ce facem aici, amor au contabilitate ? Zău asa, cine mai stă să numere ?

2-CLIO
- 2.1 - Pe patul de moarte, ce ai vrea sa revezi, pe doamna invatatoare din clasa intai, primul iubit, extrasele de cont bancar sau poza de grup de la parastasul matusii ?

Pe blondul ăla cu ochi albaştri, student la arte plastice, cântând superb la chitară şi recitându-mi din Rilke... Offfff, păi mai poti muri în condiţiile astea ? Poate doar de necaz că a trecut timpul şi cu el iubirile...

- 2.2 - Cu care dintre femeile de mai jos crezi ca te-asemeni?
-- Cleopatra
-- Seherezada
-- Ioana d'Arc
-- Anais Nin
-- Simone de Beauvoir
-- Printesa Diana
-- Catherine Zeta Jones
-- Lucretia Borgia
-- Sappho
-- Caterina de Medici
-- Hypatia
-- Maria Eva Duarte (Eva Peron)
-- Sammu-ramat (Semiramida)
-- Maica Tereza Gonxha
-- Sojourner Truth (Isabella Baumfree)

Cu aproape toate şi cu niciuna. Mă alint, mă joc periculos, cu şarpele la sân. Nu mă mai opresc din povestit şi de te-ai prins în mrejele ţesute, mai vrei şi mai vrei... Voci aud tot timpul, doar că delirul meu nu e religios. Rugul pe care ard e al credinţei în iubire. Uşor pervers, jocul cu focul, sar scântei, sar idei... Fidelă şi o ţâră indiscretă, nu şi indecentă. Depresivă cu intermitenţe, fără bulimie. Blondă tot timpul. Otrăvurile în doze neletale fac şi ele parte din dotare. Poetă pârâtă. Fără insule şi fără iubite altele decât artele. Nu tu intrigi, nu tu dorinţă de putere, dar nici putere de sacrificiu. Cam mult sentimentalism, cam mult idealism. Noroc cu autoironia...

3- ERATO
- 3.1 - De ce cucii depun ouale in cuiburi straine ?

Pentru că sunt cuci năuci şi nu ştiu ce fac. Ca bărbaţii :))

- 3.2 - Ce conteaza mai mult: grosimea sau lungimea?

Vioiciunea :D

- 3.3 - banana, morcov, castravete – care-i cel deosebit? Si de ce?

Banana (rondele) split e super. Tortuleţul de morcovaşi (raşi) e fain că nu îngraşă. Castraveţii (cubuleţe) sunt grozavi în tzatziki. Shit ! nu despre valenţele lor culinare trebuia să ciomuiesc ! Sorry guys : )))

4-EUTERPE
- 4.1 - Ce reprezinta pentru dvs. Madonna?

Arta de a face bani din vulgaritate grefată pe talent.

- 4.2 - Descrieti pe scurt asa-numitul "offsaid" la fotbal.

Pe scurt : poziţie afară din joc. Pe îndelete : Când Mutu e cu ţ cm mai aproape de poarta adversă decât afurisiţii de aparatori care au făcut, ca la un semn, un pas înapoi şi râd de prostul rămas singur faţă în faţă cu portarul. Şi prostul mai dă şi gol, spre oftica tribunelor şi spre deliciul arbitrului, care îi dă un cartonaş galben pentru sfidare şi tragere de timp.

- 4.3 - Ce va place la tipul care vinde peste la piata?

Păstrăvii. Calcanul. Somonul.

5- MELPOMENE
- 5.1 - 4 versuri de suflet.

dezmierdată doar de vânt
te alint cu frunze şi solzi
mă însoţesc cu cerşetorii de iubire
mă fac noapte cu cititorii în stele


- 5.2 - Cum faci ca sa prinzi o laba de gasca?

Stau cu ochii în soare. Sau nu fac nimic, că oricum mă prinde ea pe mine.

- 5.3 - cea mai romantica scena de dragoste – film sau carte.

Falling in Love, cu Meryl Streep si Robert de Niro, o suită de scene romantice, de o discreţie, o delicateţe şi o putere de sugestie rare.

6- POLYHYMNIA
- 6.1 - Un barbat necunoscut, se ridica in tramvai de pe scaun si va ofera locul. Care este primul gand?
-- a) - "Ce vrea asta oare de la mine?"
-- b) - "Asa obosita arat oare?"
-- c) - "Cavalerii n-au disparut!"
-- d) - Alt gand, si anume:

d) Alt gând, şi anume : Mişto tipul. Mă agaţă, nu mă agaţă, mă agaţă, nu mă agaţă, mă agaţă...

- 6.2 - Ce crezi despre afirmatia: "exista trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea."

Cred că aţi omis cu bună ştiinţă şi rea credinţă categoria cea mai rară şi mai preţioasă : şi frumoasă şi inteligentă. De ce oare ? Reflectaţi, băieţi, mai reflectaţi :D :P


7- TERPSICHORE
- 7.1 - motto-ul în viata

Fără inhibiţii !

- 7.2 - Care este cea mai importanta contributie adusa umanitatii de o femeie, si de ce?

Aducerea pe lume a unui copil. De aia.

- 7.3 - cea mai erotica (nu porno!) scena

O simplă luare în braţe, după o ceartă dementă ... Şi restul ... :)


8- THALIA
- 8.1 - Unde ti-e mintea cand faci sex?

Da’ cine ştie ce câmpi bate, aşa, de capul ei :))

- 8.2 - Aveti pt prima data o partida de sex cu persoana viselor voastre. Va simtiti o femeie implinata, totul este minunat, inchideti ochii ca sa simtiti explozia de fericire din dumneavoatra, cand…simtiti ca ... silicoanele au luat-o razna. Ce faceti? In cazul in care nu aveti imaginatie va propunem variante de raspunsuri:
-- a) - continuati partida de sex si in acelasi timp va fixate silicoanele cu mainile, pretinzand ca este un nou joc erotic?
-- b) - va opriti imediat si il rugati sa sune la salvare?
-- c) - va opriti imediat pretextand faimoasa migrena?

N-am decât două amendamente de adus aici :
1. Nu ştiu ce-i aia o partidă de sex :P
2. N-am silicoane :P
În rest toate bune şi frumoase : ))

9- URANIA
- 9.1 - Partenerul promite sa fie punctual la cina. Intre timp au trecut doua ore de la ora stabilita si el inca n-a venit.
Va faceti griji sa nu i se fi intamplat ceva, sau fauritzi planuri de razbunare repetand in minte tot ce o sa-i spuneti cand va apare in sfarsit?

Şi una, şi cealaltă. Dar când apare cu buchetul ăla mare de liliac în braţe ...

- 9.2 - Toate ati aplicat antrenamentul propus de Kegel ), nu are rost sa negati ;)).
Ce parere aveti de beneficiile acestui antrenament?

Foarte bună. Sfincterele îmi funcţionează perfect :)))))))


Lost without music in a world of noises
#159040 (raspuns la: #159034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan, - de sami_paris75 la: 29/09/2008 00:08:15
(la: Despre cautare si iubire...)
Ti-am mai zis sa nu mai faci comentarii agresive! critici si aprecieri de doi bani!
Ce stii sa tu in plus fata de altii ?
Aici pe cafenea,in afara de joc si joculete,n'ai publicat nimic deosebit, ca sa ne demonstrezi ca esti ceva mai buna ca "cerulsarat"!
Ai mancat vre'odata seminte de floarea soarelui pe malul marii?
To'ot te bagi ca musc'an lapte in toate subiectele lumii!
#345896 (raspuns la: #345894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alors - de thebrightside la: 10/11/2008 11:59:22 Modificat la: 10/11/2008 12:00:35
(la: Mr. Cafeneaua 2008: Confa Majoretelor)
'nainte sa m-aruncati la buda si sa trageti apa, si acum o vizez pe nobila zaraza, reamintesc ca SI EU am bobinat la concursul asta, deci ar trebui sa fiu CEL PUTIN IDIOATA, sa "arunc cu noroi" pentru ca pe mine nu m-au tinut matele sa merg pana la finish si nah, dupa mine potopul. Daca si altcineva a ajuns la concluzia ca-s "cel putin idioata", sa-i fie de bine. Daca faptele/zisele mele (TOATE! NU ALEA LA CARE LI SE DA COPY PASTE FIINDCA SERVESTE ARGUMENTATIEI) asta spun, asa o fi, fratilor.

SUNT DE ACORD IN TOTALITATE CU IDEILE PRINCIPALE (da, n-am respectat maxima calitatii discursului, ete fleosc, bine ca n-am omorat pe nimeni!) ale comentariului lui boldea si anume:
1. unii oameni nu pot trece peste faptul ca e un joc virtual, si apar, ca in fiecare an, lupte de orgolii.
Nu ma intereseaza pe cine viza boldea, nu e problema mea. Ma intereseaza ideea de baza deoarece intocmai aceasta premisa m-a determinat sa ma retrag din juriu in momentul in care am realizat ca e posibil ca aceste lupte de orgolii sa ia amploare. Iata un inceput de lupta, powered by om:

Te-ai apucat tu si theside sa comentati si sa gasiti un vinovat, care era de asteptat cine o sa fie :(( Ar fi frumos sa va abtineti de la rautati si ranchiuna macar pe parcursul acestui concurs, cel putin asta asteptam de la voi...iar m-am inselat. Ati pornit chiar mai devreme;) Drace ajung sa fiu dat afara din concurs inainte de a incepe :)))) Il vreti pe beatemaniacul...spuneti clar si ma pliez pe cerinta majoritatii!!!!

Nu cred ca vrei sa ne strici jocul, asa ca te rog frumos s-o faci acum, aici, simplu si in direct. = a sugera (abject) acest lucru ar fi de ajuns sa explice felul vostru de gandire (rautate, ranchiuna)

Si celelalte balarii.

A se lua in considerare spusele mele dinainte de aceste comentariu si DACA CINEVA GASESTE O SINGURA AFIRMATIE TENDENTIOASA, URMA DE RAUTATE SI RANCHIUNA la adresa lui om in spusele mele pe acea conferinta, io ma declar singura si oficial UN JEG PSEUDOUMAN.

Insa deoarece io stiu bine ce-am zis acolo, vin si va reamintesc in special tie honey si tie zaraza, ca atunci cand om a luat-o prin floricele, nu v-ati inghesuit neam sa aparati spiritul concursului, pacea si prietenia – asa cum faceti mai sus!
Mai reamintesc si faptul ca ideea ca om e cu un picior in retragere a fost enuntata initial de tine, honey, si anume aici:

intruder - de Honey in the Sunshine la: 24/10/2008 14:31:05
stai ca s-a complicat situatia:)
om l-a numit inlocuitor pe celdesubdush care insa nu si-a dat acordul:)

'om trai si-om vedea:)


Insa om nu ti-a zis tie nici car, dar a inceput sa “traga la liber” in mine si alexa. DE CE?
NU PENTRU CA SE SIMTEA IMPINS AFARA DIN JOC, ASA CUM INCEARCA SA LASE IMPRESIA, CI PENTRU CA ARE CEVA DE IMPARTIT CU MINE, RESPECTIV CU ALEXA.
Si atunci, fete dragi (exclusiv zaraza), din respect fata de joc – in speta fata de concurentul care contesta impartialitatea organizatorilor – nu era normal ca eu si alexa sa ne luam jucariile si sa stam pe margine?!
Asadar orgoliile au inceput sa nu-si mai incapa in piele cu mult inainte ca boldea sau io sa facem pe regina si regele dramei si atunci toata lumea a tacut chitic in spiritul fair-playului. (CARE fair-play?!?)

2. voturile nu s-au acordat pe spuse, ci pe simpatii. sau mai degraba, pe antipatii.

Votez - de cher la: 03/11/2008 22:04:50
Sincer, nu am avut timp sa citesc duelul pe tema data, dar il votez pe om pentru ca il cunosc de mai multa vreme, iar despre adynet1 abia acum am aflat.


Pai si atunci de ce se mai aduna, fratilor, opt femei de opt ori in confe pe messenger si isi storc creierii ca sa produca probe interesante pentru mister?! Hai sa intrebam cine e mai mister si care-i cel mai popular primeste lincu spre diploma si gata.
E corect sa se voteze notorietatea? Atunci ce facem cu pledoariile alea despre incurajarea participarii userilor noi? Ah, ne stergem la cur cu ele. Ah, OK.
Mie nu mi se pare corect, de aceea sunt de acord cu ce zice boldea. Tuxedo a luat misterul SI PENTRU CA cei care au votat an, HABAR N-AVEAU PE CINE VOTEAZA.

3. Subscriu si la restul spuselor lui alex, de la «m-am trezit» pana la «samponare exclusiv», fiindca io cred ca omu’ e rezonabil in ceea ce gandeste si graieste.

4. Nu recunosc acest «tribunal»!
Adicatelea unii au voie sa spuna fix ce gandesc chiar daca in acest proces fac ceva pe el de fair play, dar altii tre’ sa taca sa-nghita pana dau in voma, fiindca respecta un joc in care corectitudinea scoate capu’ la fereastra in functie de circumstante.

Altii nu sunt io dupa cum bine vedeti! Si daca mai aveti probleme cu marsavia si mediocritatea mea, n-aveti decat sa-i scrieti lui Mos Craciun. Io m-am explicat oricum mai mult decat imi propusesem s-o fac.
#360855 (raspuns la: #360821) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Protagoras - de Intruder la: 13/12/2008 16:52:39 - de om la: 13/12/2008 17:44:33
(la: Despre formalism şi politeţe )
protas, cred ca intruderu' ti-a explicat clar si eu il aprob, dar pana la sarutatul pios pe metacarpiene a gazdei :)) Daca mergem pe confa mea o sa-l apob acolo 10%:))))

Protas, dupa cum vezi ne jucam cu idei si nuante nebanuite pornite din franturi de cuvinte....asta ne mentine in forma. Personal nu am NIMIC de impartit cu el (in afara de jocul asta), sper ca nici el cu mine (dar nu pot garanta pt el;)

"gata, strang cioburile, dau cu matura si zugravesc tot. " = nu face asta pt ca distrugi aerul arhaic si turistii gen protas se omoara dupa asta :))))
#372400 (raspuns la: #372389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
VIATA ESTE UN JOC - de Areal la: 14/07/2008 08:35:38
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Cu câţiva ani în urmă, Brian Dyson, preşedintele Coca Cola, a ţinut un discurs la o universitate despre legătura dintre muncă şi celelalte “responsabilităţi” pe care fiecare dintre noi le avem în viaţă.
“Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care jonglezi cu 5 mingi în aer.
Aceste mingi sunt: munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul. Trebuie să le menţii în aer.
Curând vei înţelege că munca este o minge de cauciuc, dacă o scapi va reveni înapoi. Celelalte patru mingi însă, sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna dintre ele, se va zgâria, crăpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodată la fel.
Trebuie să înţelegi aceste lucruri şi să te lupţi pentru a obţine echilibru în viaţă. Cum?Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit.
Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.
Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.
Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modlitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.

Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. Ieri e Istorie, Mâine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el!”
#325067 (raspuns la: #324507) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Nimic in afara de", pe asta - de Dan Logan la: 24/09/2003 02:40:12
(la: Sfertodoctii cu pretentii si muzica clasica.)
"Nimic in afara de", pe asta de unde ai scos-o?

Exista muzica pop buna, exista muzica fusion/new age, exista muzica traditionala irlandeza si sud-americana, exista ska bun, chiar si punk interesant, etc, etc.

Muzica nu se limiteaza la manele, tehno ori drum-and-bass...
#391 (raspuns la: #387) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da, romanii intalniti pe-afar - de Alice la: 20/10/2003 08:48:25
(la: Test de limba engleza.)
Da, romanii intalniti pe-afara vorbesc mai bine englezeste (si nu doar)decat majoritatea celorlalti.
O vreme s-a facut caz de faptul ca tinerii nostri sunt mai educati decat "ai lor" si, un timp, lucrul asta a fost evident, nu numai in cadrul olimpiadelor internatilonale.
Din pacate au ramas doar "varfurile" care s-au distantat amenintator de restul plutonului.
Un exemplu: amintiti-va de concurenta la medicina "pe timpul nostru". Acum, la Iasi (nu va zic brasoave!)de catva timp, notele ultimilor intrati depasesc cu greu un 3,5 care se rotunjeste anevoie cu media de la bac. La examene studentii de anul intai inca nu stiu care-i cel mai lung os din corp!
Din cauza economiei, veti zice, medicii sunt prost platiti. Poate, dar peste tot e cam la fel!
Au facut zeama lunga din invatamant (altrenativ!!!): cand marti, cand joi, cand intr-o luni...
Dar nu-i nimic, "fi-vom iar ce-am fost si mai mult decat atat!" ...:)

Daniel, repet, din pacate ai dreptate!
Cand e vorba de marea masa a adolescentilor de azi, ai dreptate!
#1713 (raspuns la: #1659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din pacate, chiar asa a pornit jocul - de gabi la: 22/10/2003 02:24:23
(la: Politica = arta inca nestapanita de "profesantii" romani)
Sau mai corect spus, cacialmaua.
Intr-o zi geroasa de Ianuarie, in '90, cascam gura prin Piata Victoriei, impreuna cu alte vreo cateva sute de insi, curiosi sa vedem de ce striga niste grupuri "jos Guvernul, jos FSN-ul, jos comunistii!". Atmosfera s-a-ncins (a fost incinsa premeditat?) asa ca la un moment dat, Premierul de-atunci, ulterior "demisionat" de mineri, a iesit in multime, s-a cocotat pe un TAB si ne-a asigurat pe toti ca FSN-ul are ca rol NUMAI organizarea alegerilor din Mai, la care NU va participa in nici un chip, deoarece nu se va constitui niciodata in partid politic. Lumea s-a calmat si-a plecat acasa, iar rezultatul l-am vazut in Mai.
Tot in acel Ianuarie, FSN-ul s-a scuturat de putinii indivizi de buna-credinta si corecti care se-ntamplase sa i se alature in Decembrie.
"Jocul" a pornit asadar practic din start (pleonastic vorbind) cu "activisti de mana a 2-a sau a 4-a, lichele si profitori, mincinosi si "dalmatieni" in imensa lor majoritate.
Iar de-atunci nu mi se pare ca s-a schimbat niciodata ceva fundamental, inclusiv in perioada '96-2000.
#1848 (raspuns la: #1744) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RE: "din pacate, chiar asa a pornit jocul" - de mireille la: 26/10/2003 02:36:26
(la: Politica = arta inca nestapanita de "profesantii" romani)
La inceputul lui '90 s-a "cocotat" la conducerea Romaniei - CNFSN (pentru a umple "vidul de putere" conform relatarilor presedintelui actual :)...), adica o adunatura de cei care erau deja "unsi" (nu ascultati "Vocea Americii/Europa Libera inainte de '89?!?") si cei ce au fost mai "iuti de picior" si "tari in coate" in a intra in incinta TVR... De prea multa vreme se pare ca nu ne mai putem alege singuri conducatorii - ba ni-i instaleaza turcii, ba europenii, ba rusii, ba americanii (cred ca n-am incurcat ordinea :)...), in nici un caz NOI...

Printre problemele romanilor se numara "cascatul gurii" si "comentatul"; nu prea se observa rezultate concrete, actiunea unde este?! Cum ne lovim de probleme in tara, dam fuga afara, iar de acolo nu ne mai intoarcem - suntem prea mandri sa recunoastem ca situatia (atent analizata) prezinta uimitoare similitudini, si, in plus, ne-am facut "un rost" in tara adoptiva !?!... Ne dam drept "generatia de sacrificiu", oare ce am sacrificat pentru ROMANIA?

Mireille
#2167 (raspuns la: #1848) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din moment ce raspunzi civilizat.. - de JCC la: 28/10/2003 08:53:54
(la: Primul ZID)
din moment ce raspunzi civilizat, cu placere, Nanu
dar daca vrei sa injuri sau sa insulti, e alta treaba...

insa vad ca uiti, sa-mi raspunzi la intrebare..

preferi sa joci jucatorul? nu-ti convine sa joci mingea?
fa-o in afara terenului, daca ai ceva de impartit cu mine in personal..
si cu asta zis, o zi super placuta si linistita, Nanu draga, dorita din toata inima..
#2433 (raspuns la: #2430) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Greu de raspuns precis, dar... - de relu la: 28/10/2003 19:40:21
(la: Romani in strainatate)
Pot sa-mi dau si eu cu parerea. Cind am plecat in vara in '89, securitatea era dupa mine. Poate ca de-aia am plecat, dar, daca nu esti speriat de un mesaj lung (scuze), citeste mai departe:
realitatea din Romania nu era pe placul meu
bineinteles ca am vrut sa gasesc un trai mai bun, incluzind aspectul financiar, de libertate, samd
nu am ales calea cea mai usoara; am trecut doua granite ilegal si am ajuns in Austria dupa 4 zile (slabit 5Kg); a fost riscant si un tur de forta in punctul de vedere al vointei
patriotism? HA-HA-HA! Dirigintele in liceu m-a scos in fata clasei si m-a batjocorit: cum imi permit sa spun ca salariile in Canada sint mai mari decit in Romania! -- ca Romania mama ma hraneste cu piine si.. altele (zicea el). Faptul ca ma face mindru sa ma identific cu Decebal, Eminescu, Enescu, Iorga, samd, se poate numi patriotism? Cind intilnesc romani care sint: mindri, dar nu aroganti, modesti, dar nu ca un sclav, silitori, dar nu fraieri, isteti, dar nu care pretind ca toti altii sint prosti, prietenosi, sinceri, samd, atunci mi se incalzeste inima, si ma bucur. Dar sint putini asa.
renuntat la supravietuire? Hmmm, let's see; am plecat CA SA supravietuiesc! Ca cine stie ce-mi facea securitatea daca ma gasea acasa.

Am citit comentariile scrise de altii. Cu respect as vrea sa spun ca cei care sint in Rom. si nu au trait citiva ani buni in alta tara, nu cred ca au un punct de vedere realistic. Domnului din Canada (care angajeaza studenti romani): acesta este un roman care imi inspira respect. Se vede ca el a inteles viata de aici. Domnului care zice ca americanii nu sint prea inteligenti in comparatie cu romanii. Imi vine sa rid -- aceasta propozitie ne spune ca poate dumneata nu te invirti intr-o societate de americani inteligenti. Oamenii peste tot au prosti si destepti, nu conteaza ce nationalitate sint. Am intilnit o romanca care preda matematica in universitate aici si-mi spune ca a avut o eleva romanca care nu a luat nota mare la lucrare; si ca ne face neamul de ris! Vai de noi, daca romani cu doctorat gindesc asa. My point este ca poti sa ai o groaza de educatie, asta nu inseamna ca stii multe despre viata, si in mod definitiv nu iti da dreptul sa ii consideri pe altii inferiori si sa-i rapesti de umanitatea lor, si de dreptul de a fi respectat, de a-ti trai viata in cel mai bun fel posibil. Intilnesc prosti si destepti tot timpul (americani, canadieni, romani, etc.). Nu conteaza; toti sint oameni. Incerc sa-i inteleg. Poate pot sa-i si ajut. Sau poate ei pot sa ma ajute. De ce nu? Un tip care a fost scolit MIT si a avut un IQ pina la tavan a avut accident de masina care i-a crapat craniul. Cind si-a revenit din operatii, IQ-ul lui era sub pragul usii. Sper sa nu se intilneasca cu un roman din ala, care o sa-l considere prost, incuiat...

Fiind aici de citiva ani si incercind foarte serios sa ma incadrez in societatea asta, am realizat ca majoritatea oamenilor de alte nationalitati tin unii la altii. Se angajeaza unii pe altii, se ajuta, si nu prea au fumuri. Cei mai multi (88%) romani pe care ii intilnesc aici si sint noi in tara, sint ingimfati, aroganti, si nu le place nimic. Fiindca viata mea se cam desfasoara intr-un dept. de informatica in universitate, intilnesc de multe ori romani studenti. Cind vin prima data aud: "canadienii astia sint prosti de tot", "cursurile astea sint usoare, sa vezi ce studii serioase faceam eu la Timisoara/Bucuresti/Iasi", "studentii astia de masterat/doctorat fac niste comentarii asa de timpite in ore ca ma mir ca au fost acceptati in scoala", samd. De obicei le spun: "e bine ca tu deja te-ai orientat fiind aici numai de 2 saptamini; totusi, e posibil ca te inseli?". Apoi ii intilnesc pe la sfirsitul semestrului si-aud: "aoleu, ca ma omoara astia cu munca!"

Afara de universitate aud des: "Canada e imputita -- oamenii de la birou sint parsivi/nu e istorie/viteza maxima pe autostrada e 100Km/h/oamenii sint prost imbracati/barbatii/femeile sint obeze/fructele nu au nici un gust/benzina e proasta/masinile americane sint de rahat/samd! Europa era faina de tot!" Le spun: "de ce nu te intorci in Germania/Austria/Franta?" "Ah, nu, ca nu e convenient!" Fiindca am fost un an jumate in Austria, intr-un fel ii inteleg. Dar, fiecare tara are avantaje si dezavantaje. Tara perfecta, din pacate, nu exista, pentru ca noi, umanitatea, nu sintem perfecti! Asa ca adapteaza-te, incearca sa fi fericit cu ce ai, sau daca nu poti, atunci "move on". Nu te mai vaita, ca le faci si viata altora mizerabila. Dar, fiind o tara libera, vaita-te daca chiar vrei, dar nu e sanatos.

Get the idea? Mai sint multe exemple, care pur si simplu arata mentalitatea multora care vin din Rom., de curind, sau de mai de mult dar refuza sa invete ceva despre viata din afara Romaniei. Mentalitatea oamenilor a fost unul din motivele mele principale de a fugi din Romania. Si mentalitatea unei natiuni este cel mai greu lucru de schimbat. Daca as deveni miliardar peste noapte nu m-as intoarce in Romania. E ca si cind ai fi avut o mama care te-a batut si nu ti-a dat de mincare cind erai mic, te-a tinut in casa tot timpul si n-ai putut sa te joci afara, nu ti-a dat bani sau jucarii, nu te-a lasat sa te uiti la TV decit putin, si, cel mai important, ti-a promis ca toata viata ta o sa fie asa. Si-apoi, dupa ce ai fugit la o mama vitrega, care nu numai ca te-a lasat sa-ti refaci viata, dar si te-a sprijinit, cu sperante si bucurii, cu sfaturi bune, cu ocazia de a face prieteni care te vor ajuta, te-a iubit, te intreb eu: o iubesti pa mama ta naturala? De ce nu te intorci la ea? Ceea ce se petrece la un nivel micro, de obicei se petrece si la nivel macro. Singele apa nu se face? Poate ca nu. Dar nu o sa refuz o transfuzie daca ma salveaza de pe patul de moarte. In societatiile mai dezvoltate copii abuzati de parinti sint luati si dati la alte familii. Cind imi aduc aminte de unii prieteni de-ai mei si cum erau batuti (cu curele, cu bat, cu de toate) cu vinatai si vai de capul lor, si cum societatea pur si simplu era de acord, ma bucur ca nu mai sint acolo. Da, inteleg ca lucrurile s-au schimbat; poate.

Ca sa inchei, spun ca da, mi-e dor citeodata de blocul unde am crescut, de dealurile pe care m-am jucat, samd. Dar poate ca este numai nostalgie de copilarie. N-am fost in Rom. din '90. Dar inca am citeodata cosmaruri ca m-am dus in vizita si cumva, nu ma mai pot intoarce in Canada. Cind ma trezesc, rasuflu usurat -- "thank God it was just a dream!"
UN text foarte interesant pen - de SB_one la: 06/11/2003 14:10:05
(la: Romania si Comisia Europeana)
UN text foarte interesant pentru strategia internationala a lobby-ului
Romaniei!

>
> Wally Olins: "Nimeni nu stie cine e Iliescu"
Olins, creatorul sloganului Orange: "the future is bright"
>
> Miercuri, 05 Noiembrie 2003
>
>
> Guru mondial al branding-ului, la Bucuresti
> Guru mondial al branding-ului, Wally Olins, este prezent timp de
doua zile la Bucuresti, fiind invitat de revista Biz si de compania de
consultanta Brandient. El este printre cei mai mari creatori de marci din
lume. Numele sau este legat de Orange, a carei identitate a redefinit o
intreaga industrie, de Renault, British Telecom, Unilever. La aproape 70 de
ani, se dedica unui domeniu neobisnuit: branding-ului de tara. In
portofoliul sau se afla Polonia, Anglia, Portugalia, Spania. Sloganul pe
care l-a construit pentru promovarea lusitanilor este extrem de expresiv
"tara unde Atlanticul atinge Europa". Este totodata conferentiar la Said
Business School-Oxford si are propria firma de consultanta.
>
> Inainte de a sosi in Romania, si-a organizat un panel (un grup de
intervievati). I-a intrebat ce stiu despre tara noastra. Nimeni nu a stiut
mai mult decit: Ceausescu si Bucuresti. La reuniunea de ieri a participat si
Mircea Geaona, ministrul de externe care a anuntat ca trebuie sa regindim
programul "Made in Romania".
> Iliescu este un regim, un om de stat, un lider post-comunist? Cum e
el perceput in strainatate?
> Ceausescu?
> Iliescu, actualul presedinte.
> Nimeni nu stie cine e Iliescu, in afara Romaniei. Nu este perceput
nicicum. Stii cine e presedintele Elvetiei? Oamenilor nu le pasa de
politicieni. Cine sint ei.
> Daca miine v-ar angaja guvernul Romaniei, care ar fi primele
recomandari?
> Sa stringa la un loc toate personalitatile reprezentative din
politica, business, sport, cultura, publicitate. Apoi, sa-si fixeze clar
tintele, pentru ca nu te poti adresa tuturor. Tarile din NATO, UE si cele
invecinate sint "target"-uri suficiente. Toti trebuie sa gaseasca "Ideea",
pentru ca in planul urmator sa identifice oportunitati, punctele tari.
> Puterea de la Bucuresti cheltuie aproape 6 milioane de dolari pentru
"promovarea" lui Stefan cel Mare, un fost conducator de principate. Merita
asa o investitie?
> Toate statele investesc sume mari in promovare. Problema este nu
citi bani se pun in joc, ci cum stii sa coordonezi mai eficient
cheltuielile. Daca lucrurile sint corecte, poti sa obtii un impact maxim.
> E bine sau rau?
> Cu un singur individ sau personalitate nu se poate face un proiect
coerent. Asta, in opinia mea.
> Ati fost intrebat la seminar daca includerea Casei Poporului in
programul de vizita al strainilor e eficient din punct de vedere al
schimbarii imaginii Romaniei.
> Da. Ar trebui vinduta lui Disneyland. Poate va fii interesanta ca o
curiozitate, asemeni piramidelor, peste vreo 200-300 de ani.
> Cum ati construit brand-ul Polonia?
> Am pornit de la ideea ca Polonia este un stat extrem de puternic,
situat in Europa Centrala si de Rasarit, care joaca in nord-est-ul Europei
rolul Spaniei in sud.
> Cum suna sloganul "Romania, mereu surprinzatoare"?
> Nicicum. Surprinzatoare poate fi si Anglia, Spania, Portugalia.
Folosirea acestuia e o pierdere de vreme.
> Cit dureaza un program de branding de tara?
> 20 de ani. Nu este un lucru usor. Toate fortele tarii trebuie
implicate intr-un astfel de proiect.
> Si cum pornim?
> Gasiti ideea. Crearea unei identitati de natiune este o munca extrem
de complicata. Nu poti vinde tara ca pe un produs. Aceasta are un trecut, o
traditie, o cultura. Cautati oameni reprezentativi, idei geniale, sportivi
de marca, muzicieni, scriitori de prestigiu. Gasiti simboluri care sa va
reprezinte.
> Alteceva decit Dracula?
> Asta e o idee proasta. Nu o mai folositi. Strainii va vor ironiza.
Cautati sa personalizati lucruri, mincaruri, obiceiuri. Aduceti ceva
diferit. Veniti cu particularitati care sa va reprezinte. Ce e Romania fata
de Venezuela? Trebuie sa va recunoasca lumea si dupa altceva decit Dracula
si Ceausescu. Ati facut progrese remarcabile, astea trebuie promovate. Cind
realitatea se schimba si imaginea trebuie sa se schimbe.
>
> Programul "Made in Romania" trebuie reconsiderat. De ce sa nu mergem
pe brand-ul Transilvania? Are o muzica mai buna, un sunet de finete.
Asocierea cu Moldova este un brand negativ, facind trimiteri la
Transnistria, lupte etc.
> MIRCEA GEOANA, ministru de externe
>
>
#3406 (raspuns la: #3353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In continuare. - de talusa la: 12/11/2003 05:08:50
(la: A existat holocaust in Romania?)
In continuarea mesajului lui "lifeform":

"Sã fiu bine înteles: nu am nimic împotriva maghiarilor, în general. Am avut si am cunostinte, chiar prieteni dintre aceia care au înteles cã apartin Poporului Român, cã Dumnezeu ne-a rînduit sã convietuim împreunã, în liniste si întelegere. Tot asa dupã cum americanul (ne place sã-l luãm drept etalon al democratiei) este mai întîi american, si apoi mexican, chinez ori mai stiu eu ce altã etnie. Am si voi avea opinii dure la adresa iredentismului maghiar, care cucereste, pas cu pas, cu o perseverentã diabolicã, sub oblãduirea Puterii (istoria va aprecia cîrdãsia prezentã), asa-zisele „drepturi“. Am tot asteptat vreo reactie oficialã la „propunerile Consiliului National (?! – n.a.) Secuiesc“ de constituire a „Tinutului Secuiesc“, aceasta fiind o actiune care lezeazã securitatea nationalã. Zadarnic! Desi n-au lipsit avertizãrile presei scrise. Iatã cîteva: „Proclamîndu-si «Patria-Mamã», Tökes & Co. au cerut autonomia teritorialã a Tinutului Secuiesc“, „La Universitatea de Varã a Ligii Pro-Europa, pledoarie pentru secuimea autonomã“ („Independent“, 2 iunie si 4 august a.c.), „Maghiarii promoveazã în lume «Transilvania, pãmînt unguresc»“, „Tökes & Co. lucreazã sitematizat: Radicalii si-au fãcut calendar pentru obtinerea autonomiei“, „Tökes pregãteste autoguvernarea maghiarilor“ („Curentul“, 25 februarie, 24 mai si 8 august a.c.), „Se reface Imperiul Austro-Ungar?“, „PSD a fãcut pe plac UDMR“ („Jurnalul national“, 2 si 24 septembrie a.c.), „Regionalizarea dezbãtutã la Universitatea de Varã «Transilvania»“ („Ziua“, 4 august a.c.), „Planuri de autonomie teritorialã pe cont propriu. Oamenii lui Tökes înfiinteazã consilii locale secuiesti în Harghita, Covasna si Mures“, „La Forumul de la Odorheiul Secuiesc, Laszlo Tökes a cerut autonomie teritorialã pentru maghiarii din România. S-a constituit Consiliul National al Maghiarilor din Ardeal“ („Curierul National“, 29 aprilie si 8 august a.c.), „Propunere la Universitatea de Varã de la Balvanyos: ceangãii vor fi rugati sã se mute în Covasna si Harghita“ („Realitatea Româneascã“), „Tökes îndeamnã la insurectie: «Este timpul sã ne luãm soarta în propriile mîini»“, „Cînd românii devin strãini la ei acasã: «Sîntem români, dar nu stim româneste». Un reportaj trist, realizat acolo unde maghiarizarea nu se opreste niciodatã“, „Un pericol public: radicalii maghiari. Amicii lui Laszlo Tökes si Marko Bela tin cu orice pret sã provoace tensiuni între români si unguri. Viceprimarul muresean Fodor Imre, recunoscut pentru atitudinea sa radicalã, a fost surprins lipind afise“ („Cronica Românã“, 2 iunie, 15 iulie si 10 octombrie a.c.). Si exemplele pot continua. Despre atitudini ostile românismului în însãsi agora supremã a tãrii, printre parlamentari: „Un deputat UDMR ponegreste tara în care trãieste. Raduly: «România e un stat hot!»“, „Deceptia Raduly: «România e un stat hot si doar maghiarii au onoare»“ („Jurnalul national“, 23 si 24 iulie a.c.), „Radicalii din UDMR cer autonomie si o politicã proprie: «Dezideratele maghiarimii se pot realiza doar prin presiuni externe»“ („Curierul National“, 28 iulie a.c.). Cine afirmã? Un deputat UDMR, Tibor T. Toro. A cui presiune? „Pretentia maghiarimii“ („Ziua“, 23 iulie a.c.), „Tensiune diplomaticã între Bucuresti si Budapesta: Ungaria vrea sã vãmuiascã negocierile României cu UE“ („Evenimentul zilei“, 23 iulie a.c.). Asadar, oficialitãtile tac. PSD, la fel. Cu toate cã „PSD Cluj condamnã actiunea extremistilor episcopului Laszlo Tökes“ („Cronica Românã“, 25/26 iulie a.c.), „Forumul de la Satu Mare nu rãmîne fãrã ecou: un deputat PSD (Valentin Iliescu – n.a.) cere sanctionarea lui Tökes“ („Cotidianul“, 4 iunie a.c.), „Adrian Cãsuneanu (presedintele PSD Covasna, deputat – n.a.): membrii Consiliului Maghiarilor trebuie deferiti Justitiei“ („Curentul National“, 9/10 august a.c.), „Efectele Protocolului UDMR-PSD: Românii din Harghita si Covasna discriminati etnic în propria tarã“ („Curentul“, 15 iulie a.c.), „Românii din Har-Cov se plîng lui Dorneanu cã sînt discriminati“ („National“, 14 iulie a.c.), „Senatul UBB cere Ministerului Educatiei sã-si asume responsabilitatea separãrii pe criterii etnice a facultãtilor. Protocolul PSD-UDMR, sursã de tensiuni la Babes-Bolyai“ („Cotidianul“, 1 septembrie a.c.). Cu exceptia PRM, tac si celelalte partide din Opozitie. Interviul cu Adrian Cioroianu („Cotidianul“, 3 noiembrie a.c.) este concludent: „PNL se pronuntã în mod clar si ferm (?! – n.a.) împotriva oricãror încercãri de regionalizare a României pe criterii etnice“, dar aflãm, în continuare, cã problematica ar fi trebuit „supusã unei ample dezbateri“, „o dezbatere realã, la nivel politic“. Ceva gen Caragiale: ori sã se revizuiascã, ori sã nu se revizuiascã. Duplicitarã pozitie pentru un partid ce se defineste national. Ce sã se discute? Cînd este vorba despre securitatea nationalã, despre caracterul national al Statului, nu încape loc pentru discutii. Îmi voi schimba pãrerea cînd voi afla de „regionalizare“ gen „Tinutul Secuiesc“ prin Franta, Germania, Spania, Italia sau chiar SUA. „Extremistii“ sînt altii, cei ce apãrã… românitatea. În afara legii se propune a fi scoasã, de cãtre o minte plecatã cu sorcova, o altã formatiune politicã. Iar un cotidian, ce are înscris cu verzale pe frontispiciu „ZIAR NATIONAL INDEPENDENT“ si cã „Nimeni nu este mai presus de lege“, titreazã: „Corul extremistilor pe o singurã voce: C.V. Tudor si Laszlo Tökes spun NU noii Constitutii“ („Adevãrul“, 15 octombrie a.c.). Ipocrizie! Asadar, ziare care se respectã au sesizat pericolul. Goethe afirma: „Adevãrul este ca o fãclie, dar una îngrozitoare: o privim mai tare clipind cînd trecem pe lîngã ea si ne e fricã sã nu ne aprindã“. Iredentismul maghiar este ca aceastã fãclie. Jocul cu focul este periculos. A-l preveni este datoria principalã a institutiilor abilitate constitutional. Argumente sînt destule. În numãrul viitor voi aduce spre informare publicã o lucrare mai putin cunoscutã, scrisã de un jurist si economist, mare consumator si producãtor de culturã, patriot autentic, vertical, fãrã compromisuri morale, care, obligat de regimul trecut sã-si gãseascã locul pe alte meleaguri, a monitorizat si consemnat, în eseuri politice, situatia din România: Grigore Nedei (pe numele real Adamescu – nota red. R.M.) „În numele adevãrului si dreptãtii Neamului Românesc: Iredentismul maghiarilor, boalã fãrã leac“.

#4012 (raspuns la: #3974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa fie doar un "joc" divin?! - de Madalina la: 15/11/2003 11:22:20
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Daca viata se reduce la doar un mare test de credinta din partea lui Dumnezeu, inseamna ca Dumnezeu nu face altceva decit sa joace un fel de joc dur "al sortii si al mortii" dupa spunea un scriitor.
Dar ma intreb, pt. ce acest test, cind majoritatea dintre noi il picam? Nu chiar El spune: "ingusta e cale si putini vor patrunde"?
Citi dintre noi cer un asemenea test? Citi dintre noi ar mai cere inca o viata in asemenea conditii?
Oare chiar asa, viata sa se reduca doar la suferinte determinate de "testele" divinitatii? Joaca Dumnezeu un fel de sah cu noi, numai dupa cum ii place?
Caci, daca ar fii asa (Doamne fereste!)inseamna ca va conta doar ce vrea El si nimic din ce aspir eu! Si atunci unde e libera vointa, daca totul e limitare, frustrare, obedienta?
Pai noi oricum suntem slabi... Dumnezeu tocmai aici se reveleaza in neputinta noastra...Steinhardt spunea "ajuta Doamne neputintei mele"...
Si mai e ceva sunt foarte multi oameni carora putin le pasa de Dumnezeu, de dumnezeire si de credinta, si crede-ma sunt f. bine si fericiti! Asa dupa cum sunt si foarte multi oameni care au facut din cautarea lui Dumnezeu sensul propriei vieti, insa au o viata mizera si nenororita rau!
Avem injur mozaicul complet de situatii!
Eu totusi cred ca viata e mai mult decit un test divin, ca eu insemn ceva, cit de mic,mititel in ochii lui Dumnezeu, ca El ma aude cind strig catre El si pot prin rugaciune, credinta si purtare sa schimb macar un pic din starea mea de "pion" in jocul divin...!!
#4310 (raspuns la: #570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stie cineva care nu a fost ni - de (anonim) la: 18/12/2003 23:21:04
(la: Romani in strainatate)
Stie cineva care nu a fost nici o ora emigrant ce inseamna lupta pentru supravietuire? Stie cineva ce inseamna sa faci fata la niste interviuri pentru angajare, cind esti disperat ca nu mai ai nici un ban si trebuie sa dai de mincare la copii si sa platesti chiria, si sa vorbesti limba lor la nivel de scoala generala sau cel mult de liceu, ca nu stiu citi emigranti invata la perfectie si mai ales la nivel "academic" limba tarii unde se duc?
Cale usoara? Stie cineva ce inseamna sa lucrezi 8 ore exact la linie, sau uneori 12, dar sa lucrezi, in viteza si bine, nu sa te faci, sau sa povestesti filme sau sa joci carti la servici? Sa sosesti la postul de munca cu 10 minute inainte si cu 2-3 minute inainte sa incepi sa lucrezi: la fix ora de masa sa lasi sculele jos (ca Charlie Chaplin intr-un film vestit) si dupa exact 20 minute sa fii inapoi la banda, iar exact la terminarea programului sa inchei si tu munca, uneori cu citeva minute mai tirziu si sa pleci acasa.
Stie cineva ce inseamna sa lucrezi pentru un patron din constructii in fiecare zi cite o ora sau doua in plus fara plata, doar ca sa te cheme si a doua zi, ca ai nevoie de bani sa supravietuiesti?
Stie cineva cite sute de mii de euro sau dolari vin anual in tara, de la astia care "nu-si iubesc tara", dar isi iubesc rudele si uneori o groaza de familii nenorocite sau cu nevoi pe care le ajuta si de care pe guvernul patriot de la Bucuresti il doare-n cur?
Vorba lui Caragiale (ca l-au pus si pe bancnota de 1 milion): "Fii serios, monser!"
Unu' de afara
Un sandwich - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:17:16
(la: Un Craciun perfect)
Te poti droga cu absolut orice. Prietenul meu Kerouac se drogheaza cu sanwichuri, cu placinte, pateuri, hot-doguri, hamburgeri etc. Toti il considera un om nebun, sau cel putin dus de pe fix. Ce face Kerouak, ca toti sa-l priveasca cu suspiciune?

Mie mi-e mila de Kerouac. Este atat de timid, saracul. Si foarte singur. Seamana cu un gandac de bucatarie salvat prin minune dupa ce semenii lui au fost sprayati. De aia incearca sa manance tot, toate placintele si sandwichurile. E o chestie de timp. Sprayul pana la urma il va prinde si pe el, va manca si el din acele seminte otravite, de aia e foarte singur si trist. Este atat de bun Kerouac si atat de deplasat. Mi se pare ciudat ca cineva sa fie suparat pe el

Si totusi sunt atatia suparati pe el, ca nu le-a intors cartile, datoriile, atatea altele. Dar Kerouac, cred, nu face lucrurile astea intentionat, pur si simplu e foarte singur, ii trebuie un sandwich si nimic altceva. Poate o bere. Dar se lasa de atatea ori de baut. Caci prietenia, galagia de la betie e falsa, totul e extrem de fals in capul lui Kerouac, de aia vrea sa scape. Dar falsitatea il cauta, il loveste, se vede pe el fals si vrea sa se sinucida, nu mai stie unde sa fuga, peste tot a fost, nicaieri nu a scapat de sine, peste tot a dat de obsesiile sale, peste tot gandaci, sobolani, fluturi, flori galbene.

Vorbesti despre el ca si cum i-ai cunoaste toate gandurile si simturile.

Un drogat, am in vedere unul care stie sa se drogheze, simte durerea, bucuria, simte atmosfera care macina. Cu Kerouac te gruzesti daca nu-l prinzi in jocul tau, sa stii ca poate fi foarte vesel si asta e cel mai amuzant, cel mai haios si mai sincer ras. Mi-a placut intotdeauna de el, desi uneori fluturii lui ma intristau.

Si Kerouac nu se drogheaza?

Ba da. Cu sanwichuri.

Cum asa?

Pai, nu l-ai vazut cum mananca un sandwich, zici ca a uitat tot, de existenta lui, de lume. El e sandwich atunci. Traieste gustul, timpul in care mananca. Aceasta uitare mi se pare un drog. Daca l-ai droga pa bune pe Kerouac, cred ca n-ar avea nimic. Poate ti-ar cere un sandwich.

Unde e acum el? Nu zicea ca mai trece pe aici?

Ba da, dar e bine daca el ar stie unde e. El urmareste doar jocul gandacilor lui din piept, la altceva nu e atent, nu ca nu ar vrea, dar nu poate, uneori am impresia ca daca i-as rupe un deget (sunt des tentat) i-ar curge toti gandacii, fluturii si sobolanii afara

Dar ce ar ramane atunci din el? Il stiu dintotdeauna cu ganganiile astea. Ce ar ramane?

Un sandwich.


Crede si nu cerceta!...
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...