agresati de proprii parinti

Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes"
-interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA

Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga.

-Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America?
-Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat.

Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale.
-Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA?
-In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile.

Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate.
-Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru?
-Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral.
-Cum arata o zi din viata dv.?
-Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate.
- Sunt multi romani valorosi in America?
-Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)".
-Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania?
-Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul.
-Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei?
-Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata...
-Cum incercati sa ajutati Romania?
-Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste...
-Mai aveti timp pentru hobby-uri?
-Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai...

RUXANDRA CONSTANTINESCU



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Parintii mei nu mi-au cerut nimic niciodata. Au impreuna cam 8 milioane pensie, stau in patru camere pentru care platesc in jur de 2,5 mil. pe luna plus curentul electric, TV, etc. Medicamentele sunt scumpe si nu primesc intotdeaua retete compensate, asa ca platesc cateodata si 1 mil. pe luna pentru asta. Daca mai au nevoie si de ceva consultatii particulare, le ramane prea putin ca sa isi poata permite din cand in cand ceva de imbracat(chiar si la doctorii si asistentele din spitale nu le e jena sa ia bani, mai ales daca intr-un oras mic se stie ca respectivii au copii in strainatate). Masina alor mei asteapta cu gatul uscat cei doi litri de benzina pe luna pe care ii alimenteaza pentru eventuale urgente medicale si pentru a se deplasa la cumparaturi, daca sunt prea grele, gen sticle de ulei, etc. Eu le trimit cam de doua ori pe an bani, din proprie initiativa. O data la sfarsitul toamnei, pentru provizii si costurile crescute la incalzire (sau pentru ca venim noi acasa si atunci suntem 4 la masa) si o data inainte de a pleca in concediu la tratament, pentru ca in statiune trebuie sa mai plateasca in plus pentru anumit tratamante si chiar pantru mancare, daca nu vor sa traiasca numai cu cartofi si ceai trei saptamani. Evit aceste transferuri de bani, deoareca banca incaseaza enorm. La o suma de 300 EUR am platit 50 comisionul bancii, din care 25 a retinut banca romaneasca (din ce motiv, nu stiu).
Pensionarul roman trabuie sa fie un bun finantist ca sa nu infometeze si ca sa-si asigure minimul de vitamine si proteine. Mai bine le las bani cand merg acasa.

Din mesajul tau inteleg ca relatia ta cu parintii nu e cea mai buna. Tu te-ai indepartat de realitatile romanesti, ei nu stiu cum e in strainatate si si- ar dori si ei sa aiba o data bani destui. Te miri ca nu-ti spun de ce au nevoie concret: eu cred ca au nevoie de prea multe dupa 14 ani in care cu siguranta mai poarta paltonul sau cojocul care si l-au cumparat la 50 de ani. Banii se duc usor in Romania, motiv pentru care pentru multi e un lux sa bea o cana de lapte pe zi. Drept sa spun le-as da toti banii de pe lume numai sa-i stiu sanatosi fara griji de genul asta, dar sunt inca studenta si traiesc din banii sotului.

Insa cred ca cel mai bine ar fi sa ai o discutie sincera cu parintii tai, prea am impresia ca intre voi nu a mai ramas nimic decat obligatia de sange. Tu crezi ca vor numai sa te stoarca de bani si asta e grav. Daca e chiar asa, atunci poti sa impui o limita sau chiar sa renunti la ajutor, oricat de crud suna.

Mi

ACASA
pentru mine si familia mea ACASA inseamna Bucuresti-Romania. Suntem mandri sa spunem ca suntem romani si incercam sa ii invatam pe 'straini' (prieteni de altfel) despre poezia romaneasca, muzica, istoria si chiar geografia. ce bine ma simt cand vad un englez minunandu-se: 'aveti tarm la mare????? care mare????' DA, ma simt bine, pentru ca eu stiu despre tarile europene mai mult decat stie el despre propria tara! si ca suntem toti simpli oameni cu lipsuri si defecte, dar si cu parti bune, cu totii insa 'victime' ale istoriei: ei nu stiu despre noi pentru ca inaintasilor nu li s-a parut necesar sa aiba astfel de cunostinte, noi avem cunostinte care in propria tara nu prea ne folosesc...
trebuie sa precizez ca intamplarea a facut sa mi se ofere un post aici pentru 5 ani, post de expertiza in domeniul meu; mai mult, parte din 'pachet' a fost sa am si familia cu mine... a fost un noroc, o intamplare fericita, nu un pas pe care l-am dorit neaparat sau la care sa ma gandesc prea mult. e important, pentru ca iti influenteaza foarte mult gandurile viitoare despre tara gazda; daca pleci cu gandul de a ramane o viata, atunci iti impui sa vezi in roz si lucrurile mai gri. la noi insa situatia a fost alta - am plecat cu gandul ca e temporar.
inainte de a veni aici, aveam o imagine idilica despre occident. din primele luni insa mi-am dat seama ca birocratia de aici e mult mai stricta si mai anevoioasa, ca serviciile medicale lasa de dorit in ciuda tehnologiei de top (desi, e drept, fara spaga, in schimb cu sume foarte mari platite societatilor de asigurari atat de catre angajator cat si de mine), ca eram mai in siguranta acasa mergand noaptea pe strada din cartierul meu, decat sunt aici in centrul orasului, ca cersetorii ca si vanzatorii de droguri (si nu sunt romani!) sunt foarte agresivi, ca pensionarii n-ar avea nici ei bani suficienti daca n-ar avea pensii private, ca politicienii sunt in buna parte corupti, ca poti sa favorizezi angajarea unor prieteni (pile)..... ca localnicii profita de faptul ca suntem straini si ne cer chirii mult mai mari si incearca sa ne pacaleasca cu contracte avantajoase doar de parte lor, ca oamenii sunt reci si se mira ca-i inviti la tine la masa si le dai tot ce ai mai bun, ca.... multe lucruri pe care le credeam posibile numai in tari sarace ca a noastra le regasesc in aceste tari 'bogate'. cei bogati sunt mult mai zgarciti, asa fac sa fie bogati, nu?
vin acasa aproape lunar pentru cate un sfarsit de saptamana, si lucrurile se schimba incet incet, vad diferente de fiecare data si ma bucur; diferentele le fac oamenii care stau acolo si muncesc pentru asta, dar si noi putem contribui aducand idei, impartasind experiente, invatand de la norocosii cu istorie si incercand sa schimbam viitorul nostru! Oamenii se trezesc incet incet din cosmarul comunist si devin din ce in ce mai deschisi la schimbare. spre deosebire de occidentali, carora le e teama de schimbare, le e teama ca realitatea in care traiesc, pe salarii bune si preturi mici (apropos: preturile pe care le platesc aici in supermarket sunt la fel cu cele pe care le platesc acasa la mega image, doar ca aici salariul e de 10 ori mai mare...), o sa se sfarseasca in curand... ei simt asta si se tem! noi simtim ca schimbarea de acasa e in bine, si ne bucuram! Noi, cei care traim in tari diferite de cea in care ne-am nascut, avem un mare avantaj fata de ei: avem mereu un loc unde sa ne intoarcem...
La fel ca expatriatii din Romania - cei pentru care viata e foarte buna acolo, ca si pentru noi aici: 'pachete salariale' mai bune, scutiri de taxe, case platite de companie etc...

Trebuie sa recunosc: vreau sa mai traim si sa mai muncim in alte tari decat acasa pentru cativa ani inca; e o experienta foarte buna, desi nu intotdeauna placuta, avem multe de invatat de la alte culturi. dar nu am face-o daca nu am avea posibilitatea sa ne intoarcem suficient de des!

Desi au trecut 3 ani si jumatate de cand am venit aici, gandesc la fel in privinta asta intoarcerii acasa!

revenind la milion, cu banii astia pe aici nu poti sa iei mai mult de o casa suficient de mare, confortabila si cu curte, intr-o zona decenta, poate si o masina noua daca renunti un pic la confortul din casa, sau poate ceva mai mult daca te multumesti cu un apartament intr-o cladire cu mai multe...
pe cand acasa ai mai multe oportunitati! iar acolo nu trebuie sa faci exercitii de integrare. numai acasa prietenii sunt cu adevarat si total prieteni!
Banii sunt insa suficienti doar pentru a-ti asigura un anume comfort. mult mai important e restul! Oriunde pe lumea asta, pentru a-ti fi bine pe toate planurile, trebuie sa faci compromisuri, depinde insa in ce tara compromisul pe care trebuie sa-l faci te satisface cel mai mult, e cel mai usor de trecut... Pentru noi a fi departe de prieteni vechi si buni, parinti, rude, casa, e cel mai greu de suportat.

Rabdare, rabdare cer!!!

Dintru inceput va previn ca trebuie sa aveti rabdare!!!

O sa incerc sa-mi fac cunoscuta si a mea parere. Am citit o parte dintre postari. Din ce reiese din titlul site-ului eu unul inteleg, fara un efort considerabil datorita tocmai exprimarii laconice, concise si la obiect, ca scopul lui este impartit: sa ofere prilej de conversatie si sa determine procesul gandirii. Si mai inteleg ca aceste obiective nu sunt alternative, ci cumulative.
Facand o sinteza a celor ce s-a spus pana acum constat, nu in ce priveste esenta celor spuse, ci in ce priveste “haina” cu care au fost “scoase la plimbare” in vazul lumii ideile unora (cazurile fericite) sau lipsa de idei a altora (si, implicit automatismele de gandire), anume ca exista un spirit solid revendicativ al adevarului in cazul unora dintre preopinentii mei. Mai apoi constat o lupta a multor orgolii, multe rabufniri de orgolii si ma opresc. Iar unii se vindeca psihic de complexe, fie ele de superioaritate sau din contra.
Revenind la topic, observ mai intai titlul, care circumscrie intrebarea care urmeaza imediat, la societate si moravuri. Notam cu (1). Apoi incerc sa inteleg intrebarea: “Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?”. Notam cu (2).
Din (1) si (2) rezulta o sumedenie de idei, care mi se pare ca au fost neglijate, voit sau mai degraba fara voie.
Si nu o sa incerc in continuare sa dau raspuns la aceasta intrebare, ci mai degraba sa ridic niste semen de intrebare care se circumscriu temei in discutie care, in situatia in care sunt pertinente, ar putea valora aproape ca si un raspuns.

Inteleg deci ca discutia are legatura cu societatea si cu moravurile. Si este correct ca s-a afirmat asa ceva, deoarece nu se discuta daca Robinson Crusoe a fost homosexual, nici daca Vineri a fost homosexual, nici daca, desi nu era nici unul dintre ei, au devenit homosexuali. Nu se discuta nici daca Adam si Eva au fost homosexuali, nici daca vreunul dintre ei au devenit…; nici daca pustnicii, de oriunde, sunt sau nu homosexuali, sau daca devin homosexuali; sau (cu toata evlavia si cuviinta) nici nu se discuta daca Dumnezeu este homosexual, daca a fost homosexual, sau daca o sa devina samd. I think I made my point!
Afirmam deci ca atributul acesta de a fi homosexual tine, intr-un fel oarecare, de individ privit nu in esenta lui ca OM, ci ca parte a unei colectivitati, a unui grup social, a unei societati in genere. Ma intreb si va intreb in acelasi timp ce orientare sexaula a avut (daca a avut o orientare de asemenea natura) copilul-lup, vestitul caz de copil salbatec???
Mai inteleg apoi ca fiind parte a unei colectivitati, individul se circumscrie intr-un mod reflex unui sistem de valori proprii colectivitatii, fara a-si nega propria identitate. Deci individul este ceea ce el reprezinta in cadrul si pentru acel grup/colectivitate. Din acest motiv, unii se recomanda (in cazul in care o fac) cu numele, iar apoi adauga, parca intr-un mod necesar, si profesia, sau functia sau ocupatia. Nu o sa auzim un taran, in toata splendoarea simplitatii sale si a bunului-sau-simt ca se recomanda “Sunt Gheorghe Pana, taran!” dar avem destul de des sansa sa auzim “Sunt avocat Popescu”, sau “Inginer Iacob” samd. Pentru acestia, si unii dintre noi putem chiar face parte din aceasta din urma categorie, este important acest atasament al numelui. Acest lucru nu inseamna ca, el insusi, numele nu valoreaza sau valoareaza mai putin (caci primul lucru pe care l-a facut, a-propos de Crusoe, a fost acela de a-l “boteza” pe Bunul Salbatec). Ori vedem ca numele este un atribut de pret al omului ca individ social. Curios lucru est urmatorul, ca desi IN ESENTA NOASTRA CA FIINTE DE ACEEASI NATURA noi oamenii nu ne diferentiem intre noi (caci toti compunem aceeasi specie) luati ca INDIVIZI (deci ca elemente ale unui grup social) ne diferentiem intre noi tocmai prin aceste lucruri care ne definesc in aparenta si nu in esenta. Numele pe care-l port nu ma face mai mult sau mai putin OM, dar el ma face un individ diferit de altii, imi poate conferi un anumit statut in raport cu ceilalti samd. Dar la un moment dat (contrar teoriei sustinute de Maiorescu, si cunoscute noua inca din clasa a X-a), formele acestea, invelisul acesta, care nu detine nimic din natura noastra de a fi om, incepe sa-si produca substanta. Sau ca sa fiu mai concis si mai exact, nu o produce ci o reproduce, o modifica, o remodeleaza in acord cu diferiti factori. (Auzim asfel marturii ale unora: “Pe X banii l-au schimbat”; “Pe Y puterea l-a facut arogant, zemflemitor…”; Pe Z tradarea l-a transformat intr-un nebun si intr-un crud criminal”) etc. Caci nu tine de ESENTA de a fi om faptul de a fi bogat, sau de a detine o dregatorie publica etc. Si fiecare dintre noi poate gasi macar un exemplu concret la exemplele generale de mai sus.

Ce concluzie pot trage din cele afirmate mai sus? Ca faptul de a fi homosexual tine de natura mea de a fi, adica homesexualitatea sau heterosexualitatea este un atribut al naturii mele umane CA OM, sau ca, dimpotriva, aceste lucruri privesc mai degraba pe INDIVID, ca parte a unui grup? Rezum: eu ca om nu sunt heterosexual sau homosexual; eu ca individ sunt sau nu sunt homesexual, sunt sau nu sunt heterosexual. In raport cu OMUL nu iau in calculul identitatea mea sexuala; in raport cu un INDIVID eu sunt homosexual sau din contra. Homosexualitatea este deci un atribut social. Notam cu (3).

Inteleg mai apoi ca nu orice relatie si raportare a mea la grupul din care fac parte este pusa in discutie, ci una care se circumscrie unor relatii care anreneaza moravurile acelui grup social. Adica un set de reguli de conduita care s-au fixat de-a lungul timpului in constiinta colectiva a grupului, ce-l diferentiaza intr-un mod specifica de alta colectivitate sau grup. Pentru exemplu: moravuri occidentale-moravuri balcanice-moravuri orientale. Ori vedem ca prin definitie moravurile sunt ceva care se adauga intr-un mod oarecum natural (am spune, pentru mai multa exactitate, social) omului in traiectoria devenirii sale CA INDIVID. Acest lucru poate sa insemne ceva, poate sa nu insemne ceva. Moravurile tin, ca si celelalte expuse mai sus (ca profesia, functia, indeletnicirea, orientarea sexuala), de ceea ce se intampla omului ca individ, in mijlocul altor indivizi, fie ca sunt semeni ai sai fie ca sunt straini, in interioarul unei colectivitati. Notam cu (4).

Dar sa revenim la intrebare: “Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?” Trebuie remarcat de la bun inceput ca intrebarea se refera la “oameni”, adica la multi indivizi, la mine, la cel ce a scris inaintea mea, la cel ce va scrie dupa, ea nu trebuie inteleasa decat potrivit gradului de generalitate pe care-l cuprinde in mod implicit. Totusi sa schimbam perspectiva! Ea nu se refera, din acest nou punct de vedere la mine (personal), nici la antevorbitorul meu, si, in general la nici unul dintre cei pe care-i cunoastem, ori, si mai in general, la nici un om aparte (luat ca individ, deci) si nici la toti oamenii deopotriva (luati impreuna). Ea intreaba deci despre OM, ca specie a viului, daca se naste sau daca devine homosexual. Notam cu (5).

(O mica rectificare: in limba romana termenul de homosexual acopera semantic orice individ, indifferent de sex, care are atractie catre indivizi de acelasi sex; este deci nepotrivit de a vorbi de “homosexual” si “lesbiana” ca de doua attribute ce acaracteriazeaza aceeasi orientare sexuala. Deci toti cei care au atractie fata de indivizi de acelasi sex sunt homosexuali si acestia se impart, dupa criteriul sexului, in homosexuali barbati si homosexuale femei, cu adaugarea ca celor din urma li se mai spune si lesbiene, asa cum celor dintati li se mai spune pederasti). Scuzati digresiunea!

Ne intrebam daca omul s-a nascut homosexual sau a devenit homosexual. Daca nu s-a nascut homosexual inseamna ca a devenit homosexual. Daca s-a nascut homosexual exista totusi o contradictie care apare si care poate fi cu greu depasita.

Anume, ca din moment ce din punct de vedere creationist, Dumnezeu l-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, iar noi oamenii avem ca parinti pe Adam, este imposibil de conceput ca insusi Dumnezeu sa comita o asemenea “greseala” in ordinea creatiei sale doar ca apoi sa condamne po oameni pentru ea. Acest lucru ar presupune un Dumnezeu sadic. Si din motive mai mult sau mai putin evidente, aceasta ramane totusi ca o imposibilitate, am spune, absoluta. Cum, deci, va fi putut ca din Adam (se intelege ca Eva, fiind cea care i-a propus sa guste din dulcele si atragatorul fruct al placerii carnale, era orice altceva, mai putin homosexuala) sa se nasca chiar si un singur homosexual??? (6)

Din punct de vedere stiintific (asa-zis darwinist-stiintific) daca omul si maimuta au un stramos comun inseamna ca existau inca de pe vremea existentei acelei specii, astazi disparuta, indivizi homosexuali. Dar este in afara cunostintelor mele ca in randul maimutelor sa existe un comportament homosexual in asemenea masura comparabil cu cel existent la om. De altfel, cred ca, fara a se putea indigna cineva, ca putem extinde aceasta concluzie la intreaga lume vie, anume ca nu exista in tot Existentul un comportament homosexual, mai putin in cazul omului. Acest lucru il notam cu (7) si cred ca e o chestiune c ear trebui sa retina atentia si care ar trebui sa ne ridice ceva semne de intrebare!!!
Raportat deci la Lumea Vie, homosexualitatea ca orientare sexuala se constituie intr-o exceptie, iar homosexualismul ca atitudine se pare ca devine un fenomen acceptat (ca sa nu spun tolerat) si devine in acelasi timp si o cultura. Ori aici devine clar ca, raportat la intreaga omenire, homosexualitatea devine un fenomen, in comparative cu alte perioade istorice (cand putem presupune ca nu a avut amploarea pe care o are astazi). Si este usor de acceptat ca un fenomen de o asemea amplare atrage dupa el o anumita cultura a fenomenului. A fi homosexual nu mai insemna (asa cum, ca sa fim onesti ,de altfel, nicioadata nu a insemnat simpla atractie fata de indivizi de acelasi sex). Cineva enunta, undeva mai inante, ca exista doar o predispozitie si nu o determinare catre homosexualitate. (O sa vedem ca aceasta ipoteza/teorie cu privire la asa-zisa „predipozitie” este o teorie falsa). Ori acest lucru ne duce la urmatoarea concluzie: ca cel predispus spre homosexualitate nu este (inca) homosexual (chiar daca se simte atras de indivizi de acelasi sex), ci el va deveni homosexual atunci cand, in mod constient, deliberat isi va insusi un intreg set de valori, atitudini, comportamente integrate intr-o cultura specifica. Aceasta cultura este cultura fenomenului despre care vorbeam. Ea nu lipseste astazi. Ea nu a lipsit la romani; ea nu a lipsit la greci; ea nu a lipsit nicioadata acolo unde a existat un fenomen homosexual. Doi homosexuali fac o pereche, dar nu constituie homosexualism. Homosexualismul este deci o cultura. (8)

Daca la nivelul individului stim ce inseamna, la nivelul grupului social ce inseamna homosexualismul? La nivelul unei intregi societati ca insemna a fi homosexual? Daca luam grupul social ca o entitate, atunci homosexualismul reprezinta un anume fel de raportare a ei la o anumita valoare – la sexualitate. Si in acest punct trebuie sa remarc faptul ca homosexualii se plang de un anumit gen de agresivitate din partea restului grupui social. Si li se pare ca aceasta agresivitate este nedreapta si chiar ilegala, ca ea incalca drepturi fundamentale ale persoanei etc. Ori din punct de vedere macro-social aceasta este o atitudine fireasca. In raport cu sexualitatea, a fi homosexual insemna cam acelasi lucru cu a fi liberal, sau social-democrat; a fi cu Basascu sau a fi cu Iliescu si Nastase; a fi filooccidental sau a fi filoslav samd. Din punct de vedere social, homosexualismul nu reprezinta decat o orientare sociala. Depinde daca aceasta orientare este a majoritatii sau a unei minoritati. Ori minoritatea este si a fost tot timpul sub presiunea majoritatii, intr-o societate democratica. Si acest lucru este un lucru firesc! (9)

La greci si la romani acest fenomen a capatat amploare in momentul de maxima inflorire al respectivelor societati, ceea ce ne poate naste presupunerea ca homosexualismul a luat amploare in periada decadentei lor, iar decadenta acestor sociatati s-a amplificat din cauza homosexualismului.

pt mine parinti inseamna doar mama pt ca tatal meu ne-a parasit cand eu aveam numai 6 ani.asa ca nu stiu ce inseamna notiunea de tata.si nici nu ma intereseaza.cred ca toti vor spune ca parintii lui sunt cei mai buni si cei mai ...cei.eu o sa incerc sa fiu sincera:pt mine mama mea este cea mai buna dar nu cea mai perfecta.in fond nu cred ca exista persoana perfecta.acum cand am o gramajoara de ani in spate(22) pot sa spun ca mama mea a facut posibilul ca eu sa fiu fericita.m-a lasat sa iau propriile decizii,atunci cand a fost cazul.a stiut sa imi ofere o educatie buna incat sa nu imi fie rusine sa scot capul in lume.a stiut cand sa spuna nu si cand sa spuna da avand in vedere ca ea a fost masa,tata,sora si prietena pt mine.nu imi aduc aminte de lucrurile care s-au intamplat cand eu eram copila dar imi aduc aminte de un lucru care mi s-a intamplat la sfarsitul clasei a 12.aveam o prietena de 5 ani.eram mai toata ziua impreuna.in acelasi timp aveam si un iubit de vreo 2 ani.si ma bucuram f tare ca prietena mea cea mai buna si iubitul meu se intelegeau atat de bine.numai ca in repetate randuri mama mea tot imi atragea atentia ca prietena mea ii facea avansuri iubitului meu.dar eu nu am crezut-o.pana intr-o zi cand i-am prins in cele mai calde momente.de atunci sunt de acord cu o profesoara de filozofie care spunea ca"prietena mai buna ca mama nu exista".

Hai ca-ti explic eu, poate am mai multe sanse... Asta si pentru ca am 18 ani si nu-mi poti reprosa ca sunt "the past" sau ca "nu-ti inteleg generatia"... nici ca sunt "papagal tocilar" (daca e nevoie iti arat teza la informatica notata cu 1 si vreo alte trei lucrari cu aceasi nota).:)

Trecand la subiect, faptul ca esti minora si in liceu presupune ca nu esti doar "pe banii parintilor tai" ci si pe "sfaturile si grija lor"...Nu te-ai intrebat niciodata de ce-o fi hotarat legea ca nu e cazul sa iei decizii inainte de 18 ani ?
Nu ar trebui sa fii atat de refractara... Da-ti seama ca nu are nimeni nimic impotriva ta sau a generatiei tale, ar fi de fapt, si absurd, nu crezi?Daca ti se dau sfaturi, macar ia-le si pune-le bine, ca nu se stie niciodata... Ce rost are sa rasplatesti ingrijorarea cuiva (indreptatita sau nu) cu o asemeanea agresivitate?

cat despre cand o sa aveti 60 de ani, din ce o sa traiti? din povestile altora?
eu una nu vreau sa povestesc nepotilor cum imi gauream venele sau ficatul sau cum ma expuneam la violuri umbland in medii putin demne de incredere.Nici cum imi luam in ras propriul viitor hotarand sa stau in baruri in timpul cursurilor. Nu neglija notiunea de "limita"... Liceenii nu se impart doar in "cool" si "tocilari", si cum zicea Racovitan, extremele n-au facut bine nimanui.

_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

" Parintii, nici ei nu tin partea grevistilor, caci (Ce le trebuie si amaratilor alora salarii mari, nu destul iau pe meditatii?)."

Care parinti? Poate aia de au la activ doar 4 clase!

Eu n-am nimic impotriva grevei. Cunosc familii de profesori care supravietuiesc cu bani de la parinti (propriile salarii nu le ajung sa-si hraneasca copiii!). Sper sa le dea marirea de salariu si de buget...

Totusi inteleg (cred!) si guvernul care nu poate sa ofere tot ceea ce ar trebui unei categorii pentru ca s-ar trezi cu nemultumiri din partea celorlalti bugetari (vezi greva functionarului public). Trebuie sa gaseasca o cale (de mijloc)

am vrut sa scriu tinand cont de ce au scris si altii -nu de alta, dar este pacat sa repet- cum bulibasenia este prea mare o sa ma rezum DOAR la textul tau initial (despre celelalte comentarii..te-as ruga sa-mi faci un rezumat ;)

(A)Omul este oare prin definitie o fiinta agresiva ? = in opinia mea instinctul de conservare/supravietuire si frica de necunoscut sunt "gresivitati primordiale". De cand h. sapiens a inceput sa se cunoasca...frica s-a diversificat: frica de inhibitii, traume, unicitate, dialoguri, intelegere, etc. Acestea sunt induse mai mult de "standardele" societatii (care stim cat de aleatorii sunt), deci avem acum si agresivitatea sociala indusa de frica :((
Modul de a reactiona agresiv in fata exemplelor de mai sus (stimulus - raspuns) arata nivelul fizic si social (cunostinte- daca societatea este piramidala cu baza in fizic si varful in spiritual; helas in Ro piramida se roteste in toate directiile pentru un moment). Sa ma explic: (i) la unul musculos de la coada toporului va predomina agresivitatea fizica, (ii) la unul cam subtirel fizic va predomina, in functie de educatia primita, o agresivitate verbala/sociala directa sau o agresivitate indirecta care poate sa fie fizica sau verbala/sociala. Agresivitatea indirecta este simplu de exemplificat: dai de unul pe care il manipulezi (pion) si il arunci la inaintare. Agresivitatea sociala se poate referi la formele de lovitura: actiuni furate, sabotare, subminare, etc! Agresivitatea verbala directa este usor de exemplificat, mai aici pe forum, si nu are rost sa intru in detalii.

(B) Agresivitatea este un rau pur si simplu sau un rau necesar uneori? = este un rau necesar pentru supravietuire si/sau o forma de exprimare care descifreaza persoana respectiva. NU cred in raul pur!

(C)Ce cauze obiective si ce cauze subiective o provoaca? cauze obiective =self defense. Cauze subiective = lipsa de informatie si cunoastere!

(D) Suntem azi mai agresivi decat ieri si mai putin agresivi decat maine? = stressul (stimulul) se schimba -acum ceva secole erau razboaiele, acum este job-ul-, dar nivelul de raspuns in mare este la fel (numai "ustensilele" difera un pic)

Concluzia mea: agresivitatea este o forma de raspus la un anumit stimulus din lipsa unor informatii/cunoasteri in primul rand despre propria persoana si apoi despre mediul inconjurator (cu ce intra in el ;)

cred ca ai dreptate orice om are in sine o ''doza'' de agresivitate...Daca agresiviatea este necesara uneori???...binenteles ca orice om se enerveaza la un moment dat dar nu cred ca violentza si agresivitatea sunt o solutie...din propria experientza iti spun ca de fiecare data cand mi-am iesit din fire nu am rezolvat nimic...asa ca acum cand sunt intr-o situatie dificila incerc de multe ori sa ma calmez...Agesivitatea nu duce la nimic bun!si cred ca de multe ori ea poate fi controlata!asta depinde de starea fiecarui om.

"De unde atat agresivitate si indarjire in a-ti impune propriul punct de vedere , "stiind" ca numai acela este cel corect?"

Domnule, astea sunt intrebarile pe care ti le adresez eu.

Ti-am urmarit comentariile de pana acum si pot sa afirm ca esti un caz ideal pentru exemplificarea notiunii de fariseu. Tu nu esti crestin decat cu numele, iar cel pe care il slujesti nu e Domnul.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).

copilul agresat va agresa si el la randul lui cand va fi adult. este ceva stiut si care functioneaza.este modelul care se copiaza, inconstient.
cum sa puna pret pe psihicul lor daca majoritatea parintilor sunt mult prea ocupati cu grija zilei de maine? astfel copilul devine pentru multi descarcare. mai ales acolo unde educatia lipseste.
dar nici la cei cu scoli superioare nu este intotdeauna situatia roz. parintii parca au uitat ca au fost si ei copii, le cer acestora de multe ori performante pe care ei nu le-au avut, iar de aici...conflictul.care"se rezolva" mai mult sau mai putin cu cateva dupa ceafa.
bataia este rupta din rai= in rai nu exista bataie


---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate

Mi-au atras atentia cateva fraze: (i) "... poate nu suntem parintii perfecti ce ne visam cand eram copii, dar cu siguranta suntem mai buni decat parintii nostri"
(ii) "Si as vrea ca fiica mea sa poata fi la fel de mandra de mine cum sunt eu de ea:)"
Am hotarat sa postez aici niste comportamente interesante (mai mult de natura psihologica, dar care implica descoperirile stiintifice) si sa nu le pun pe "stiinta intre pierzanie si absolvire". Pun doar copy/paste (la sfarsitul acestui mesaj) dupa un abstract mai accesibil din The New York Times (pubmed-ul este plin de articole, dar mai greu accesibile)

Exista cazuri in care parintii prefera copii care sa le semene cat mai mult! Poate din necesitatea de a-si intelege si implicit apara/sfatui mai bine progeniturile sau poate dintr-o pornire egoista, ca mai tarziu sa nu fie refuzati de proprii lor copii. Acesti parinti au anumite handicapuri (dwarf, surzi, etc) si isi aleg special embrionii (IVF - in vitro fetilization) -prin prenatal tests (care in mod in normal sunt folosite tocmai ca sa elimine aparitia unor handicapuri)- care prezinta aceleasi handicapuri pe care le au ei insasi ca parinti. Ei ce ziceti de asta?
Credeti ca acest exemplu se poate mula pe topicul conferintei prin faptul ca parintii isi pot limita (prin orice fel: fizic, psihologic, etc) -poate fara o rea intentie- propriile progenituri.
:(( sau :))


ESSAY; Wanting Babies Like Themselves, Some Parents Choose Genetic Defects
*Please Note: Archive articles do not include photos, charts or graphics. More information.
December 5, 2006, Tuesday
By DARSHAK M. SANGHAVI, M.D. (NYT); Health&Fitness
Late Edition - Final, Section F, Page 5, Column 1, 1279 words
DISPLAYING ABSTRACT - Wanting to have children who follow in one's footsteps is an understandable desire. But a coming article in the journal Fertility and Sterility offers a fascinating glimpse into how far some parents may go to ensure that their children stay in their world -- by intentionally choosing malfunctioning genes ...
----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))

sper sa nu ma bag aiurea pe`aici:)..nu is f mare si nu am nici copii dar nu consider bataia o forma de educatie,mai mult chiar o consider o forma de contraeducatie. Parintele trebuie sa isi construiasca propriul copil dupa anumite principii astfel incat acest copil cand va creste si parintii nu vor fi de fiecare data langa el sa constientizeze singur k nu e bine sa faci una sau alta, dak nu poate constientiza decat cu parintele langa el care il amenitza cu bataia acel copil nu se va descurca nici pe viitor. Cand copilul este inca mic o palma peste funduletz este indicata deoarece doar asa ii poti demonstra k ceva este rau si nu bine,fiindk nu poti purta o discutie matura cu el,dar knd creste copilul trebuie sa recunoasca raul singur,dak un parinte isi agreseaza copilul cand este mare este ca si cum l`ar subestima fiindk considera k nu poate avea o discutie cu el, si dak parintii se supara k fii lor se duc in cluburi,fac accidente de masina,avorturi ..nu isi dau seama k asta se datoreaza in primul rand neglijentei lor,ei cauta sa`si mascheze lipsa de afectiune din partea parintilor cu bautura,tzigari si droguri mai ales k sa se "rataceasca" in gandire si sa nu`si aminteasca de lipsa iubirii din partea parintilor.Este drept k de multe ori parintii isi pierd cumpatul si k nu`i invatza nimeni cum sa fie parinti si poate chiar gresesc neintentionat atunci cand ii bat dar trebuie sa stie in primul rand k bataia nu rezolva nimic,bataia ii indeparteaza pe copii de parinti,si bataia nu raspunde intrebarilor copiilor,poate un raspuns cumsecade din partea parintilor ar rezolva multe din problemele copilului,mai mult , exemplul de violentza pe kre il vad in parinti i`ar putea influentza astfel incat sa fie si ei violenti,nu doar cu viitorii lor copii ci cu oamenii din jurul lor.Un parinte kre isi educa copilul dupa principii bine conturate si ii implanteaza acestuia o anumita educatie nu va trebui sa tremure de frik knd copilul lui intarzie acasa sau merge la un chef..pe cand unul care il bate nu se va gandi la el poate deloc in timpul in care el este plecat,dar knd copilul va intra pe usa il va lua la intrebari si`l ba agresa.Bataia mutileaza si deformeaza personalitatea copilului,si in ziua de azi copii sunt cei in care sunt puse sperantzele fiindk adultii s`au deformat deja din cauza comunismului...pupici:)

Si in timpul orelor de clasa ce afiseaza?

ochi incercanati de dermatograf, pantaloni cu turu' jos, sapca si tupeu.
cat mai mult tupeu si spirit de fronda, alimentat de adulti care-l aplauda, incurajandu-l!
si-asa la scoala nu se preda atractiv.

le-am zis-o copiilor mei de la scoala, v-o zic si voua.
nu rezolvati nimic sfidand! nu castigati decat statut de clovn intr-o tabara si de persona non grata in alta.

sistemul se poate schimba daca vom folosi incapatanarea asta in interesul nostru si ne vom urma drumul cu ochii la tinta pe care ne-am propus-o...unii, ca elevii, ceilalti, ca profesori.

uniforma nu e o piedica.
profesorii agresivi si idioti pot fi.
ii las in plata lor si-mi rog parintii sa ma ajute.
io nu vreau sa pedepsesc pe nimeni ci sa fac Om din mine, sa fiu mandru de cine sunt, sa ma perfectionez.

"mama, iote ce i-am facut io profei, care apropo, e o vaca" e o fraza descalificanta.
atunci cand ai mintea la locul ei si cand te lauzi ca functioneaza, nu te-amesteci cu vacile.
lumea nu se va chinui sa faca diferenta!

alegerea ramane insa, slava domnului, la indemana fiecaruia!

nu va veti bate joc nici de profesori, nici de sistem, fara sa va batjocoriti pe voi insiva, in primul rand.

pe distrugere nu se construieste nimic.
or, scoala nu e o cladire, ca s-o poti demola complet si sa-ncepi totul de la zero.
nicio generatie de copii nu poate fi sacrificata de dragul celor viitoare.

cu cat vor fi mai multi cei care-si faca treaba urmandu-si propriul interes, cu-atat va fi mai bine.
noi suntem sistemul.
el reflecta dezinteresul general, si-abia in ultimul rand lipsa de disponibilitate a guvernantilor.

"dupa cum nu cred ca daca asculti manson te duci sa mananci un ficat de porc crud imediat dupa", -sigur ca nu imediat după , ci un pic mai tarziu,si de ce sa mananci un ficat de porc daca ai posibilitatea sa iti manaci propriul ficat, agresându-l cu prăjeli, mult alcool tare si oboseala extrema.
,"sunt, ....adolescenti cu o structura psihica labila" toti adolescenti au structura psihica labila . Adolescenta este o perioada de trecere care poate durea si poate produce durere. Adolescentul este extrem de sensibil
faptul , ca "nu se sinucide in numele unei filosofii, sa sustina cu trup si suflet stindardul vreunui trend de gandire profunda" nu inseamna ca nu este victima unui mod de gandire. Prea multi parinti le spun copiilor lor "eu te-am facut eu te omor, cristosii matii de.., nu esti bun de nimic, nu o sa faci nimic in viata, uite nu esti in stare de nimic, boule, etc." si ii schilodesc psihic ori ii transforma in viitori calai ai propriilor copii.
Cugeta la puterea cuvantului (sigur , a tonului si expresiei).

eu am vazut un pui de tigru la granita dintre copilarie si maturitate :).comentatorul a nuantat foarte bine instinctul criminal in stare incipienta.puiul s-a luptat cu masculul dominant dintr-o turma de cimpanzei, parca.cu toate ca se parea ca nu are sanse de reusita, puiul a invins.turma plecase lasand in urma un pui, mic mic si fragil :)...puiul de tigru, in prima faza, l-a cam agresat.il apuca cu gura, il arunca usor, dadea sa-l muste.dar puiul de maimuta scancea si i se apuca de bot...asa ca l-a indragit si a hotarat sa aiba grija de el :).au convietuit timp de o zi si o noapte.peste noapte puiul de maimuta a murit din cauza temperaturii prea scazute :(...a fost ciudat sa vad asta.

stiati ca elefantii fac o forma de reumatism degenerativ, care-i chinuie asa cum sunt chinuiti oamenii de boala asta?eu nu am stiut pana nu am vazut pe wild un documentar.elefantii sunt foarte grijulii cu suferinzii .si sunt foarte protectori cu puii si aproape umani.de pilda fiica-elefant este protejata de mama-elefant pana cand aceasta e pregatita de imperechere.timp in care masculul o curteaza, dar nu are sanse sa se apropie prea mult.

e fascinant sa vezi atatea ritualuri, as spune obiceiuri insa nu stiu daca e corect.e fascinant sa vezi ca respecta cu rigurozitate niste legi ale lor, proprii...si sunt atatea specii si specimene!!!

de pilda sunt pesti care-si depun ouale pe frunzele unor copaci, pt a le proteja de agresori.se intampla in padurea amazoniana, pe perioada cat e inundata.se imperecheaza, dupa care masculul si femela, in tandem, isi iau avant, sar din apa si depun ouale pe frunza copacului.cand vine sorocul :) puiuti cad in apa, iar parintii ii preiau.cateva zile stau lipiti de parinti si se hranesc dintr-o chestie gelatinoasa, care se formeaza pe solzi !

e fascinant sa vezi cate minunatii sunt pe planeta asta.si cat de putini suntem comparativ cu multitudinea de specii, specimene si tot ce deriva din ce inseamna viata lor :).cel putin asa gandesc uneori, dupa cate un documentar care ma uimeste, pur si simplu :).

cum ar trebui sa ma comport eu (sa zicem musafir intr-o familie cu copil) cand copilul imi toarna nisip in cap? sau imi da o palma serioasa tot in cap? sau un pumn in coaste? sau ma scuipa?

(si parintii nu zic/fac nimic).

impulsul meu e sa-i raspund agresiv, preferabil fara violenta corp la corp, dar daca ma pune la incercare in mod repetat, nu garantez ca nu-mi scapa o laba grea.

dar n-am copii, admit ca nu INTELEG. deci cum ar trebui sa ma comport?

Suntem impreuna in fata dvs, desi nu aveam intentia unei noi declaratii pe tema vietii noastre private, de data aceasta in calitate de parinti, dupa incidentul de aseara care ne obliga sa facem acest gest.

Am hotarat amandoi ca la intoarcerea in tara sa ii asiguram protectia fetitei noastre, pentru ca un copil de 5 ani nu stie si nu trebuie sa faca fata presiunilor mass-mediei agresive, dornice nu de informatie, ci de senzational, care in cazul nostru nici macar nu exista.

Am parasit aeroportul intr-o masina privata, dar pe parcursul intregului drum catre casa am fost hartuite de paparazzi care ne-au urmarit in mod agresiv, ne-au pus de 2 ori in situatia de a fi la un pas de accident, soferul nostru a facut cu greu fata blocajelor cand o masina apartinand unei emisiuni de can-can dintr-o televiziune privata a franat brusc in fata automobilului nostru pentru a ne face sa ne oprim impotriva vointei noastre , iar celelalte masini, aproximativ 10 la numar, care ne urmareau ne-au inconjurat pentru a ne filma si fotografia, netinand cont ca in vizorul lor se afla un copil de 5 ani inspaimantat de ceea ce i se intampla. La intrarea in garajul casei, agresivitatea fotoreporterilor a depasit orice limita ce putea fi scuzata de "interesul profesional".

Ce trebuie sa se intample ca sa intelegeti ca ati mers prea departe, pana unde va doriti sa ajungeti?! Cat e de dificil de inteles ca exista si oameni care stiu sa isi rezolve problemele in mod civilizat si nu isi doresc sa isi transforme viata intr-o telenovela, nu vor sa isi spele rufele in public, participand la tabloidizarea Romaniei? Cat trebuie sa suporte copiii nostri pentru a satisface curiozitatea Dvs maladiva si interesele Dvs pur comerciale? Care e limita dincolo de care e cazul sa realizati ca puneti in pericol vietile unor oameni si acesta numai jurnalism nu se poate numi?

Vrem sa fim cat se poate de clari in mesajul nostru: pentru oamenii de bun simt si care ne urmaresc cu interes de ani buni, declaratia noastra a fost de ajuns. Au inteles , au apreciat, au salutat discretia noastra si faptul ca stim sa mergem impreuna umar langa umar in continuare si sa ne protejam copiii.

Pentru cei ce nu ne respecta, nu poate exista respect din partea noastra. Pentru cei carora nu le pasa de suferinta provocata copiilor nostri pentru o miza atat de meschina, nu exista intelegere din partea noastra. Nu avem datoria de a ne explica deciziile de viata personala mai mult decat am facut-o deja si nici nu o vom face. Dar nu vom sta cu bratele incrucisate fata de cei care ne hartuiesc si ne incalca drepturile, noua sau familiei , mai ales copiilor nostri.

Vom actiona ferm, cu dovezi, pe care le avem deja. Va rugam sa chibzuiti cat se poate de bine si sa va asumati fiecare gest de acest fel pe care il veti face de acum incolo.

Facem apel la patronii trusturilor media care sunt, negresit, constienti de gravitatea faptelor angajatilor si care sunt parinti la randul lor, astfel incat pot face un exercitiu de imaginatie punandu-si pentru o clipa proprii copii in locul copiilor nostri. Multumim pentru intelegere acelora dintre Dvs care nu uita sa fie oameni, inainte de toate.

Andreea si Stefan Banica


Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/andreea-si-stefan-banica-mesaj-uluitor-pe-facebook-aproape-de-o-tragedie_1094603.html#ixzz2IVT0aM4i

FRATILOR BISERICA ORTODOXA NU A GRESIT CU NIMIC ATUNCI CAND L-A PRIMIT PENTRU INCORONARE PE MAJESTATEA SA ILIE TORTICA DE ROMANIA, REGELE TIGANILOR. VA INFORMAM CA AM INCORPORAT IN EXIL PATRIARHIA TIGANILOR SI PATRIARHUL LOR SUNT EU FOSTUL CALUGAR TEOFIL CARE AM PRIMIT BINECUVANTAREA DE LA SFANTUL PARINTE PAPA DE LA ROMA. SPERAM CA NU VA TRECE MULT TIMP SI TIGANII SE VOR DESPARTI DE BISERICA ORTODOXA DIN ROMANIA SI VOR AVEA BISERICIILE LOR SI PREOTII LOR CARE VOR FI SELECTIONATI DINTRE TIGANII CREDINCIOSI SI DORNICI SA-L SLUJEASCA PE DUMNEZEU IN CALITATE DE PREOTI ORTODOCSI. TOT CE NU VA VA PLACE,PROBABIL, ESTE FAPTUL CA VOM CERE GUVERNULUI ROMANIEI CA SA NE DEA AUTONOMIA OLTENIEI CA SA FACEM ACOLO TARA TIGANILOR, UNDE M.S. REGELE ILIE TORTICA DE ROMANIA, VA DOMNI IN CALITATE DE REGE AL TIGANILOR. RUGAM BUNUL DUMNEZEU SA AJUTE PE TIGANI CA SA AIBA SI EI TARA LOR. PATRIARHUL TEOFIL, PARINTELE SPIRITUAL AL TIGANILOR. p.s, daca este cineva care doreste sa comunice cu mine este rugat sa-mi scrie la e-mail: patriarhiatiganilor@yahooo.com

Dear nu vreau sa fiu agresiva dar tu stii cine plateste datoria pe care o lasa in urma cei ce pleaca cu bani de pe la diverse banci? ... Ca aia numai civilizati nu sunt....si mai stii cine are bani sa cumpere diverse concerne si cu ce bani le cumpara....ma rog, asta daca vrei sa afli....dar poate pe tine nu te inteseaza astfel de lucruri....dar poate nu intereseaza pe nimeni...si daca nu nu te obosesti sa comentezi....

anyway o zi buna!