comentarii

ai reusit sa faci casa


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
de ce vreau eu sa raman in romania - de (anonim) la: 19/02/2004 04:34:06
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
eu vreau sa raman in romania pentru ca sunt prost spre mediocru, am reusit sa iau casa de la ai batrani care au murit si mi-au lasat un apartament pe care cu mandrie am pus pe toti peretii "rapirea din serai", pentru ca imi place sa stau la coada de 10 randuri penreu laptele praf pentru ala micu, pentru ca imi place sa ma ingramadesc cu tatele si cu aurolacii in autobuze care vin o data la juma de ora, pentru ca imi place de iliescu si de sleahta lui, care ne sug ca niste paduchi in fiecare zi, pentru ca ador sa dau mai mult de juma din salariul meu de mizerie la stat, pentru ca nu vreau sa uit mirosul de cacat exhalat de subsolurile blocurilor si vilele luxoase de pe valea prahovei, pentru ca nu am un unchi sa ubunic ministru care sa ma bage in partid ca sa fac si io un ban cinstit, pentru ca ADOR sa fiu taiat cu cutitu de un tigan daca refuz sa ii dau celularul, pentru ca iubesc noroaiele si calcatul in gropi adanci de juma de metru, pentru ca sunt atat de dobitoc incat imi place de Bran si de casa poporului si de metrou si de seleurile alesilor nostri dragi, pentru ca ma ofusc cu totu cand ii aud pe francezi ( r'ar ai dracu') ca ne fac natia minunata tigani si hoti.
#10004 (raspuns la: #9800) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 12/05/2005 18:33:33
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

drept e ca nu noi suntem in control. sotul/sotia se alege dupa multe cercetari insa, din familie stabila, din parinti care nu beau, nu se bat , nu se injura, au reusit sa-si creasca copii cu frica de Dumnezeu etc

apoi la casatorie trebuie muncit ca sa se mentina nu ne gindim pai ia sa-l /s-o las sa iau pe altul ca ma enerveaza, te dedici cu trup si suflet

si dupa toate astea daca te paraseste, e pacatul lui si tie o sa-ti ajute Dumnezeu sa-ti refaci viata
#48334 (raspuns la: #48227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 15/05/2005 05:10:40
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

depresia, ca si oricare alta afectiune este de mai multe feluri, mai grava (maniacala) sau mai putin grava, depresie ordinara

eu in viata am trecut prin 6 depresii si o sinucidere dar ptr ca am fost crescuta de 2 parinti crestini care s-au iubit si ne-au iubit si ptr ca Dumnezeu m-a ajutat, am trecut peste toate cu bine

prima am facut-o cind eram f tinara, studenta, maritata cu un constantean afemeiat care atunci cind am ramas gravida mi-a spus sa ma descurc si sa avortez copilul

atunci mi-am cumparat pastile si le-am inghitit si am ajuns la spital unde mi-au facut spalaturi stomacale si ce-or mai fi facut si apoi mi-am revenit si mi-am dat seama ca am gresit, never again

a doua oara am avut un soc cind sotul nr 2 mi-a zis ca s-a insurat prea tinar, vrea sa-si traiasca viata etc dupa 12 ani de casnicie si fara motive, si eu eram tinara, frumoasa etc, nu m-am mai sinucis, m-am uitat inainte

am vorbit cu el la telefon anul trecut, eu in australia el in germania, dupa zeci de ani, a trebuit sa rezolv ceva cu el si a inceput sa m-i se plinga ca a avut 3 infarcturi, operatii la vene, nu mai practica se pensiona etc

a 3-a oara, in sydney, australia, unde locuiam atunci, am depus actele sa intru in invatamint ca profesoara (meseria mea) si mi-au spus du-te acasa si asteapta telefon

am asteptat 7 luni de nu mai ieseam din casa de suparare, atunci am fost din nou depresionata rau, pina cind mi-am luat inima in dinti si m-am dus din nou la ei

cum am intrat pe use mi-au zis: 'bine c-ai venit ca noi ne-am mutata de la un etaj la altul si ti-am pierdut dosarul cu adresa si nu am avut cum sa te contactam'' si mi-au dat post then and there

o inspectoare din estul europei mi-a vazut furia si stupoarea pe fata si m-a chemat la ea in birou si mi-a zis cum e regula la ei, daca vrei sa obtii ceva in oz nu te lasi, te da afara pe use, intri pe fereastra, ce e azi nu, maine poate fi da etc

de atunci am stiut ce sa fac

a 4-a oara a fost in aprilie 99 cind ne-am mutat inapoi in australia din anglia (friguroasa si scumpa) unde aveam de toate, si ne-am dus la tara unde locuia fiul sotului meu si unde a trebuit s-o luam de la inceput

acolo am inceput sa nu pot dormi si sa-mi inchipui ca daca sotului meu i se intimpla ceva eu sunt singura in mijlocul desertului (nu era desert)

toata noaptea stateam treaza si transpiram si dirdiiam de frica, ma apuca si ziua citeodata

doctorul a zis ca e atac de anxietate si nu mi-a dat nimic, nu-i vorba ca nici n-asi fi luat, eu nu iau pastile

apoi am cunoscut sotia unui pastor care mi-a spus ca asta vine de la diavol care vrea sa ma distruga si ea m-a invatat sa ma rog, sa-l caut pe Dumnezeu si sa zic inapoia mea satano

la inceput am crezut ca ea e mai dilie ca mine dar apoi am experimentat si am scapat de anxietate, am capatat puteri noi si in decembrie ne-am mutat in perth

am inceput sa merg la biserica, sa citesc din biblie si sa ma rog si Dumnezeu m-a vindecat

a 5-a oara a fost in 2002 cind am aflat ca fica mea ptr care am plecat din romania s-a intors in ro, dusa de sotul ei, acolo unde nu au pe nimeni si nimic si ca stau intr-un cort

conduceam masina si in fata mea era un camion masiv si dintr-o data am auzit o voce care zicea: apasa pe accelerator si intra in camionul ala si scapi de durerea din suflet odata ptr totdeauna

dar crestina fiind, am stiut ca asta era diavolul si am zis inapoia mea satano si gindul a pierit cum a venit

a 6-a oara a fost in 2004 cind m-am angajat la un liceu privat unde o sefa de catedra nemaritata si rasista umbla dupa mine toata ziua si nimic din ce faceam nu era pe placul ei

am reusit sa suport 2 trimestre dupa care n-am mai putut si m-am dus la doctor care mi-a comfirmat ca am depresie dar mi-a zis ca pot scapa usor de ea

el mi-a zis ca majoritatea celor depresivi sunt asa din cauza de lipsa de bani, boala, sotul le-a parasit, cancer terminal etc si care nu pot iesi din aceste situatii

dar la mine, daca parasesc locul, in loc sa ma infund cu medicamente, piere si depresia, el mi-a confirmat ceeace si eu gindeam asa ca mi-am dat demisia si de atunci fac numai suplinire si sunt f fericita, sotul a fost cu totul de acord, avem bani mai putini dar ce conteaza ca si asa ai cheltuiam

si uite asa m-a ajutat Dumnezeu si am scapat de depresii, fara medicamente si cu viata

cel mai "reusit" kitsch comun - de irma la: 22/09/2005 15:53:57
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
cel mai "reusit" kitsch comunist: bulevardul Unirii (fantanile si fatadele blocurilor), culminand cu Casa Poporului.

rochiile de mireasa or fi kitsch, dar tocmai asta mi se pare farmecul ;)

Aha! Cred ca Simeon se referea la casele noi din Ro, pe care si le-au ridicat noile "elite". Da' case mov sau grena ati vazut?...:))
#73944 (raspuns la: #73886) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu am reusit sa rezolv acest - de sunny_anny2006 la: 30/08/2006 19:34:48
(la: testul de inteligenta al lui einstein)
Eu am reusit sa rezolv acest test azi dimineata... Mi-a luat vreo zece minute si sunt sigura de rezultat: acvariul este al germanului. Prin generozitatea care ma caracterizeaza de obicei am decis sa va impartasesc metoda prin care am ajuns la aceasta solutie pas cu pas. Iata rezolvarea mea:

-prima data mi-am facut cinci coloane numerotate de la 1 la 5:

numar_|_____1____|______2______|____3___|____4_____|____5___|
culoare|__________|_____________|________|__________|________|
tara___|__________|_____________|________|__________|________|
bautura|_________|______________|________|__________|________|
tigari__|__________|_____________|________|__________|________|
animal_|__________|_____________|________|__________|________|

-am folosit indiciile g si i si a rezultat:

|_____1____|______2______|____3___|____4_____|____5____|
|__________|_____________|________|__________|_________|
|_olandez___|_____________|________|__________|_________|
|__________|_____________|__lapte__|__________|_________|
|__________|_____________|________|__________|_________|
|__________|_____________|________|__________|_________|

-apoi, cu ajutorul indiciilor d, e si m am dedus culorile tuturor caselor, casa britanicului(cu ajutorul indiciului a) si bautura celui din casa verde:

|_____1____|______2______|____3___|____4____|____5____|
|_galben____|___albastru___|__rosu___|__verde__|___alb____|
|_olandez___|_____________|_britanic_|_________|_________|
|__________|_____________|__lapte__|__cafea___|_________|
|__________|_____________|________|__________|_________|
|__________|_____________|________|__________|_________|

-am folosit apoi indiciile h si k:

|_____1____|______2_____|____3____|____4____|____5____|
|_galben____|__albastru___|__rosu___|___verde__|___alb____|
|_olandez___|____________|_britanic_|__________|_________|
|__________|____________|__lapte__|__cafea___|__________|
|_Down Hill__|____________|________|__________|_________|
|__________|____cal______|________|__________|_________|

-apoi folosind indiciile c, l si o si informatiile deja existente am dedus ca olandezul bea apa (e chiar simplu de fapt: olandezul bea ceai iar cel ce bea bere fumeaza Wind Fill), locatarul din casa albastra fumeaza Carlbrough si bea ceai si cel din casa alba bea bere si fumeaza Wind Fill:

|_____1____|______2_____|____3____|____4____|____5____|
|_galben____|__albastru___|__rosu___|___verde__|___alb____|
|_olandez___|____________|_britanic_|__________|_________|
|___apa____|____________|__lapte__|__cafea___|___bere___|
|_Down Hill__|_Carlbrough__|________|__________|_Wind Fill__|
|__________|____cal______|________|__________|_________|

folosind restul informatiilor date am completat restul casutelor:

|_____1____|______2_____|____3____|____4____|____5____|
|_galben____|__albastru___|__rosu___|___verde__|___alb___|
|_olandez___|____danez___|_britanic_|__german__|__suedez_|
|___apa____|____ceai_____|__lapte__|__cafea___|___bere__|
|_Down Hill__|_Carlbrough__|_Pas Mal_|Rustyguns_|_Wind Fill__|
|___pisica___|___cal______|_pasare__|_________|__caine___|

se observa asadar ca germanul nu are nici un animal de casa... deci se poate presupune ca el are acvariul cu pesti.
Asta e rezolvarea.... destul de logica mi se pare mie.
Alcatuirea acestui comentariu a durat mai mult decat rezolvarea problemei. Scuze pentru eventualele greseli de ortografie.
- Am reusit sa ajung ieri la - de niculae la: 26/11/2006 07:56:11
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
- Am reusit sa ajung ieri la Gaudeamus.
Cate carti ! Cata lume ! Cati fotografi ! Cate scule ! Cate portrete !
Intotdeauna am avut o slabiciune pentru marile adunari de oameni.Atatea fetze noi pe secunda,atatea lucruri la care sa te uiti,atatea carti pe care ti le-ai dori si pe care nu ti le poti permite.
Cel putin s-a mai echilibrat situatia;altadata aveam timp berechet,dar,nu prea erau carti,
pe urma au mai aparut carti,dar,erau foarte scumpe,acum e invazie de carti,s-ar mai gasi si ceva bani,dar nu prea mai e timp.Intotdeauna lipseste cate ceva...
Oricum mare lucru nu pot sa povestesc,fiindca hardul din capul meu e cam mic si daca informatia depaseste o cantitate suportabila,se blocheaza,intra intr-un fel patinaj,de nauceala zambaret blegoasa si umblu nauc prin multime fara sa ma pot concentra la ceva anume ca Nica a lui Stefan a Petri cu pupaza prin iarmaroc.
Am ajuns si la expozitia de fotografie.Surprinzator de generos spatiu,daca tii cont cat costa chiria pe metrul patrat,un adevarat cadou.Fericiti cei care au avut lucrari de expus,vizitatori cat cuprinde.
Unele lucrari le mai stiam de pe situri,altele nu.Oricum nu stiam la ce sa ma uit mai intai;la poze,la fotografii care misunau pe acolo,la multimea naucitoare de fizionomii.
In sfarsit dupa ani in care il stiam doar dupa lucrari,l-am cunoscut si pe Dinu. Tare mi-ar fi placut sa ma mai stau guracascata,dar ceva (de fapt cineva) ma tot grabea spre casa si intr-un fel bine a facut,fiindca am fost printre ultimii care au scapat de aglomeratia care a urmat.
Sper sa mai apara si alte ocazii.Pacat ca nu exista un club,o seara pe saptamana sau pe luna in care sa se adune lumea la o vorba si-o fotografie
.Pacat ca nu exista si o.... si o... si un...tot felul de pacate.

#159659 (raspuns la: #159510) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La casa dei doganieri - Eugenio Montale - de Honey in the Sunshine la: 29/03/2008 16:57:55 Modificat la: 29/03/2008 16:59:38
(la: despre poeti si poeziile lor)
Tu nu-ti amintesti casa vamesilor
Pe inaltatura prapastioasa a falezei
Dezolata, te asteapta inca din seara
In care a intrat alaiul gandurilor tale
si inauntru a poposit nelinistit.
Austrul biciuieste de ani de zile zidurile vechi
Si sunetul rasului tau nu mai e vesel
Busola cauta innebunita aventura
Si socoteala zarurilor nu mai iese.
Tu nu-ti amintesti; altre vremuri iti ravasesc
memoria; un fir se deapana.
Inca ma tin un capat; dar se indeparteaza
casa si in varful acoperisului steguletul
afumat se invarte fara mila.
Tin un capat; dar tu ramai singura
si nici nu respiri aici in intuneric.
Oh, orizontul in fuga unde se aprinde,
Rara, lumina petrolierului!
Prapastia e aici? (Apare iar talazul
inca pe panta care sfasie)
Tu nu-ti amintesti casa acestei
seri a mea. Si eu nu stiu cine pleaca si cine ramane.

(traducere de... mine. n-am reusit sa gasesc o varianta in romana).
poezia la: http://www.girodivite.it/La-casa-dei-doganieri-Eugenio.html
#297214 (raspuns la: #297205) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Casa departe de casa - cortul - de zaraza sc la: 11/11/2014 09:30:45
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/casa-de-parte-de-casa-quechua-ultralight-2

"Urmeaza un review poate putin mai neconventinal al cortului pe care l-am folosit vreme de 4 luni de zile in expeditie. Pana la urma si contextul in care a fost folosit e poate putin neconventional, de la nopti ploioase si reci in martie pe malul Marii Negre, pana la platoul de 4000 de metri al Pamirului, de la desertul Karakum din Turkmenistan pana la pantele acoperite de seracuri si crevase ale Tien Shan-ului, de la reintalniri repetate cu ninsori pana la mici urgane ce au purtat alte corturi in departari. Asa ca pot spune ca e un pic mai mult decat un review scris dupa doua trei iesiri la munte.

Cortul l-am primit prin bunavointa celor de la Decathlon, oamenii ajutandu-ma cu cateva piese de echipament care erau lipsa inainte de plecare. Acum trebuie spus ca review-urile de echipament pe care le voi mai scrie in urmatoarea perioada nu au nici o treaba cu faptul ca echipamentul respectiv a fost primit ca sponsorizare. Spre exemplu si oamenii de la Decathlon fac lucruri care sunt foarte bune, dar si lucruri care nu prea functioneaza. Spre exemplu din ultima categorie sunt peticele auto-adezive de la B’twin cu care nu am reusit sa repar nici una din penele pe care le-am avut.

Iar acum pentru varianta scurta a reviewului: daca as fi sa plec din nou intr-o astfel de calatorie, clar tot acesta ar fi cortul pe care l-as alege. In varianta lunga pot sa povestesc pe rand despre lucrurile care mi-au placut sau care nu mi-au placut la el. [...]
Tot din categoria design, ventilatia cortului nu mi se pare foarte bine gandita. Teoretic are doua gauri de aerisire, dar daca nu e nici un pic de vant in practica nu functioneaza prea bine, mai ales ca fustita cortului e destul de joasa. In Istanbul dupa cateva nopti in care am avut probleme cu condensul in interiorul cortului m-am apucat de ceva modificari pentru a mai departa putin fustita de pamant si pentru a imbunatati circulatia aerului, imbunatatire ce chiar a functionat. Oricum noptile in care am avut probleme cu condensul pot sa le numar pe degetele de la o mana si s-a intamplat inainte de imbunatatiri si atunci cand am avut parte de nopti extrem de umede fara vant pe malul Marii Negre.

Pe scurt cam asta ar fi poveste despre casa “departe de casa” in are am petrecut nenumarate nopti sub cerul plin de stele al Asiei Centrale pe Drumul Matasii, o bucatica familiara de univers in locuri ce erau de multe ori straine si stranii."

Camuflajul uneori insuficient in fata ochilor ageri ai ciobanului uzbek.
Image and video hosting by TinyPic
vinu dulce te cam duce... pe cand berea... - de dogmatic la: 30/09/2003 08:16:19
(la: Viata gay romaneasca)
Nebanuite sunt caile Domnului! Dupa cum vezi, suntem cam singurii care dezbatem acest subiect "controversat". Oricum, imi face placere sa discut cu un om inteligent, totusi. Ce ma frapeaza este lipsa ta de intelegere cauzata de "necunostinta" in domeniu. Imi este greu sa tin cursuri de psihologie si genetica pe acest forum...dar pentru tine o fac....intr-un scop nobil :P
In mod deloc paradoxal exista binecunoscutul conflict dintre religie (zona culturala) si stiinta; ceea ce in mod indubitabil, vad in nelamuririle tale. Cum se intelege de la sine, ei isi desfasoara activitatea in zone diferite. Destul de rar vei vedea teologi interesati de obiectele din metal inoxidabil cat si invers...oameni de stiinta interesati de salvarea sufletului, rai sau iad. Dar aceste zone de interese sunt intersectate mai mult decat banuim. Adesea convingerile lor fiind in conflicte directe. Nu in mod intamplator iti explic acest lucru, deoarece chiar daca nu traiesti in zona mea geografica, ai fost crescut si educat aici in spiritul celor spuse mai sus. Ei bine, in concordanta cu majoritatea cercetatorilor sexualitatii umane, psihologi, psihoterapeuti, psihiatri, a unei parti din religiile lumii, gay, lesbiane, bisexuali, etc., homosexualitatea este una din cele trei orientari sexuale existente(hetero, homo si bi) cunoscute de rasa umana in regnul animal. Homosexual este ... cel ce este astfel! Diferenta dintre cele trei tipuri de orientari face imposibil dialogul. De retinut este ca dictionarele de specialitate definesc homofobia ca fiind: "o irationala frica, aversiune sau discriminare impotriva homosexualitatii sau a homosexualilor" Din pacate, termenul are doua intelesuri. Asta duce la o multime de resentimente, confuzie precum si imposibilitatea de dialog. Cel ce este homofobic uraste homosexualii(de ambe sexe) chiar daca nu este interesat in a oprima sau a lupta in discriminarea lor.
Deasemeni pot fi numiti homofobici cei ce lupta impotriva lor si au o frica irationala fata de ei. Consider ca ar fi mai eficient sa iti rezolvi propria problema in acest sens decat in a incerca sa demonstrezi ceva despre care cunostintele tale sunt de limitate. Inversunarea unora este comparabila cu cea nazista cand acestia discriminau tot, introducand pedeapsa cu moartea pentru aceasta minoritate sexuala sau concentrarea acestora in lagare. In esenta razboiul a dus la stangerea in grupari mari de barbati care in procente de peste 80% au experimentat homosexualitatea. Insusi Hitler a tolerat homosexualitatea pentru a se ridica in fruntea ostilor, ca dupa a aceea sa elimine prin crime oribile acest "flagel" Dupa cum vezi nimeni nu a reusit si nici nu v-a reusi. Impotrivindu-te nu faci decat sa alimentezi si mai mult inversunarea in credinta lor. Tolerand...le vei da de gandit! ;) Nu ti-amraspuns complet la intrebare ...tre' sa mai plec si catre casa , de unde voi completa raspunsul.
#572 (raspuns la: #565) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Casa si familia - de (anonim) la: 18/10/2003 14:54:28
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
Citiva pe acest forum nu par interesati in acest subiect "Casa si Familia" fiindca se pare ca nu ar avea o familie,iar altii care au considera ca ar fi un domeniu privat de discutie si deci ne-discutabil.....
Nu stiu, personal nu m-ar deranja acest subiect ba dimpotriva as vrea sa stiu mai multe despre viata familiala a lui Papadie si Alice fiindca mi-am propus sa scriu o carte despre ei .....:):):):):)
ce dor de casa! - de anastasia la: 28/10/2003 08:12:47
(la: ATI FOST TOAMNA LA IASI?)
ce dor de casa!
#2429 (raspuns la: #2314) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La mine in casa au vorbit si - de Ly la: 05/11/2003 00:49:38
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
La mine in casa au vorbit si altceva decit romaneste. Nu m-au invatat asa ca acum trebuie sa invat singura. Asta peste limbile straine clasice - engleza si franceza !!!

Din experienta personala daca in casa e cel putin un parinte sau bunici ce vorbesc alta limba este bine pt. copii sa invete acea limba.

Asa ca in cazul meu - nu e discutie. Orice copil din casa va invata romaneste. Daca nu vrea aplicam programul ...submarin si il trimitem intr-o vacanta luuungaaa undeva unde nu are de ales decit de vorbit romaneste. Nu vorbeste, nu se intelege cu nimeni !!!

Adevarat ca in caz de copil decis putem gasi in loc, la sfirsitul exercitiului submarin, localnicii vorbim engleza sau franceza dar in principiu daca avem un numar suficient de localnici nevorbitori de alte limbi si copil rezonabil de mic ar trebui sa mearga !!!!

Programul submarin poate fi aplicat pentru mai multe limbi straine si diferite culturi.
casatorie in fr - de (anonim) la: 05/11/2003 03:18:23
(la: Casatorie in Franta)
RCO si eu am plecat in urma cu doi ani in fr pentru a ma casatori cu un francez..si o data ajunsa aici viata nu a fost tocmai roz..;e una sa iubesti pe cineva si alta sa locuiesti cu acea persoana;;intervin o multime de nimicuri esentiale legate de diferenta de cultura, mentalitate, personalitate, etc.
si eu la ro aveam un post foarte bun;;;eram cunoscuta..;aici am devenit o anonima, care trebuia sa se inghesuie printre analfabeti si nespalati in fata prefecturii la coada pentru titlul de sejur
in roamnia ma mandream cu originile mele ardelenesti. in franta romanii nu sunt bine vazuti. sunt considerati hoti.
in ro dadeam un telefon, plateam peschesul de cuviinta si rezolvam problema. in franta ca sa obtin titlul de sejur a trebuit sa indur la umilinte incepaind de la ghiseul consulatului roamn si terminand cu prefectura
la ro eram independenta din punct de vedere material. aici am ajuns breloc la portofelul sotului meu..situatie foarte greu de acceptat pentru o persoana independenta ca mine. la inceput m am simitit foarte umilita ca trebuia sa cer bani de buzunar, ca trebuia sa dau cuiva socoteala de ce fac cu bani, etc..
aici trebuie sa fii extrem de politicos , francezii au alte codu ri culturale. pe care daca nu le cunosti te frigi
schimbarea e dura..;eu am reusit sa ma adaptez.;de barbatul pentru care venisem aici m am despartit. m am recasatorit si nu pot spune ca mi merge rau...anul viitor imi voi termina studiile ( am inceput altele care mi dau dreptul de a mi deschide un cabinet);;;
deci exista multe oportunitati si aici;;dar trebuie sa faci fata primei unde de soc;;intr o prima faza trebuie sa afrunti umilinta;;pe urma trebuie sa te adaptezi;;
eu te sfatuiesc sa nu ti lasi intr o prima faza postul din ro;;vino de proba in franta o luna, in vacanta;;si vezi ;;nu ti taia toate podurile ce duc spre casa..pare paradoxal dar aici te adaptezi cu atat mai usor cu cat ai siguranta ca daca vrei poti sa te intorci la ro;;
bafta
#3299 (raspuns la: #3151) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o discutia asupra unui mesaj despre Franta.. - de Jimmy_Cecilia la: 17/11/2003 05:43:02
(la: Viata si integrarea romanilor in Franta)
am citit in "casa si familia" un mesaj destul de revelant despre integrare si de ce se plang unii români de Franta,
il dau mai jos in copie, este scris anonim, este mesajul nr.3299, din 5 noiembrie..

"am plecat in urma cu doi ani in fr pentru a ma casatori cu un francez..si o data ajunsa aici viata nu a fost tocmai roz..;e una sa iubesti pe cineva si alta sa locuiesti cu acea persoana;;intervin o multime de nimicuri esentiale legate de diferenta de cultura, mentalitate, personalitate, etc. "

nu francezii sunt de vina, daca o romanca se casatoreste fara a cunoaste personalitatea si persoana cu care vrea sa traiasca!

"si eu la ro aveam un post foarte bun;;;eram cunoscuta..;aici am devenit o anonima, care trebuia sa se inghesuie printre analfabeti si nespalati in fata prefecturii la coada pentru titlul de sejur
in roamnia ma mandream cu originile mele ardelenesti. in franta romanii nu sunt bine vazuti. sunt considerati hoti.
in ro dadeam un telefon, plateam peschesul de cuviinta si rezolvam problema. in franta ca sa obtin titlul de sejur a trebuit sa indur la umilinte incepaind de la ghiseul consulatului roamn si terminand cu prefectura "

cand vi intr-o tara, mergi inspre oameni, nu te crezi superior (a) si nu-i dispretuiesti..
si francezii fac coada, ca toata lumea pe la administratii.. si in Romania se face coada, sa stai la rând nu este o umilinta...
când locuiesti intr-un mic sat, esti cunoscut, cand te muti la Bucuresti, cine are pretentia sa fie cunoscut?

Cersetorii stau ilegal in Franta, nu se duc sa aiba acte!
Poate ca cei calificati de doamna anonima drept "cersetori, nespalati, analfabeti" erau tot români, cu diplome si specializari, dar din cauza mizeriei din Romania, si-au luat lumea in cap...
vina lor, ca n-aveau bani in Romania...


"la ro eram independenta din punct de vedere material. aici am ajuns breloc la portofelul sotului meu..situatie foarte greu de acceptat pentru o persoana independenta ca mine. la inceput m am simitit foarte umilita ca trebuia sa cer bani de buzunar, ca trebuia sa dau cuiva socoteala de ce fac cu bani, etc.."

un proverb spune : cum iti asterni, asa dormi!
francezii ar fi de vina ca "anonima nu avea "bani de buzunar"...
cand esti o persoana independenta, nu te casatoresti, mai trebuie sa si ai cap, sa judeci, ca nu tot ce zboara se mananca si in Franta nu umbla cainii cu colacii in coada...
sau te arunci pe capul primului venit, doar sa pleci din România, si atunci iei si riscurile..


"aici trebuie sa fii extrem de politicos , francezii au alte codu ri culturale. pe care daca nu le cunosti te frigi"

si asta ca o ultima aberatie!
in Franta trebuie sa fi politicos.. dar trebuie sa fi politicos peste tot si sa ai bun simt.
Cand intri intr-un magazin, spui "buna ziua", cand te duci la piata, dupa ce platesti si-ti iei marfa, spui "merci" si "la revedere"...
auzi! alte coduri.. de ce? In România intrii si iesi ca boul? nu saluti?

Concluzia: iata un exemplu tip de cei care critica francezii!
ce-au fost in Romania de-si permit sa aiba asa pretintii?
au avut bani multi de au putut sa plateasca "spaga" in toate locurile? au incurajat coruptia?

Crede ca francezii trebuie sa se ploconeasca in fata ei? s-o astepte cu covorul intins?

Aici locul ti-l cuceresti dupa merite
La primul contact, lumea te judeca dupa politete, bunul simt si respectul pe care il ai pentru altii...
Prin comportare dovedesti ca esti altceva decat un tigan sau hot..

Si nici francezii si nici Franta nu sunt responsabili de o casatorie ne-reusita, sau de iluziile matrimoniale pierdute..
Asta e America!? - de (anonim) la: 18/11/2003 11:00:11
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Foarte frumoasa pledoarie pentru sistemul capitalist. Din pacate Statele Unite nu sunt singurele in care sistemul functioneaza si mi se pare un pic nepotrivit sa le explicam romanilor ca asa e capitalismul "adevarat".Am fost in SUA si am vazut "din interior" cum se munceste. Am cunoscut o femeie care lucreaza 16 ore pe zi intr-un cabinet de fizioterapie- deci munca fizica, masaj. Unde s-a pierdut regula ca ziua de munca are 8 ore? De ce, pentru Dumnezeu, 16 ore pe zi?
Tot in New York ne-a orit un domn pe strada si a cerut o tigara. Dupa ce a vazut ca vorbim germana ne-a povestit ca si el a stat o vreme in Frankfurt si ca regreta ca a plecat in America. A spus ca nu mai poate sa-si exercite meseria de pilot pe care a avut-o in Nigeria (si vorbea bine engleza). Ne- a intrebat daca vrem sa ramanem si noi in America. A rasuflat usurat cand i-am spus ca nu vrem si nu pot sa-l uit cum a spus ca daca noi castigam "Deutsche Mark" ne e bine si sa ramanem acolo.
Nemtii au intr-adevar impresia ca Europa de est doreste sa adopte genul de capitalism american si ca sta ar fi un motiv pentru care, de exemplu Europa de est s-a apropiat atat de mult de politica americana inainte de rezboiul din Irac.

Cat am stat in America si dupa aceea m-am intrebat oare cati romani au plecat in America sau Canada cu credinta in visul american sau numai pentru ca asa a facut vecinul sau prietenul si cati dintre ei sunt nefericiti insa povestesc celor de acasa ce bine le merge, ca au deja casa si masina si servici... si ca de romanii cu studii superioare sunt atat de cautati. Ma intreb oare cum poate cineva lua decizia sa se mute intr-o tara pe care nu o cunoaste decat din povesti si de la televizor. Mi se pare ca in mod special pentru romani (si pentru est europeni cu acelasi tip de cultura colectivista, in care ce zice familia si vecina e extrem de important) riscul e mult prea mare. Cand toata familia asteapta reusita in scurt timp, cine are curajl sa infrunte presiunea sociala si sa se intoarca invins? Aproape nimeni, in probleme de emigrare nu exista drum de intoarcere. De ce atatea cazuri la "Surprize, surprize...".De ce sponsorizeaza Taromul atatea bilete de avion? Cati milionari ati vazut la aceasta emisiune? Nu vi se pare cam suspect ca un roman care de obicei isi iubeste mama si tatal nu le da nici un telefon mai mult de 10 ani? Oare cata fericire se ascunde in spatele cortinei?

SUA e o tara fascinanta si eu ii doresc fiecarui roman sa aiba succes acolo si sa poata sa-i ajute si pe cei de acasa cat de mult, insa nu doresc nimanui si n-as vrea sa fiu nici eu in situatia de a nu-mi putea plati rata si de a nu-mi putea hrani copiii.
Nu spun ca exemplul german e cel mai bun, se vede deja ca nemtii au probleme pentru ca statul a fost pana acum cel care a achitat totul. Insa un lucru nu se va schimba, si anume ca statul este obligat sa asigure fiecarui om un acoperis deasupra capului, ceea ce inseamna ca, teoretic, nimeni nu are motiv sa traiasca pe strada (daca o fac, e din motive personale). Si daca protectie sociala mare inseamna posibilitate de adaptare scazuta, asta nu duce deloc la productie mica (vezi nu numai Germania!)
Iar daca firma nu te mai vrea, te anunta cu cateva luni inainte si daca nu-ti mai poti plati chiria, primesti o locuinta sociala platita de stat, primesti si bani de mancare si ai si asigurare medicala.
La angajare poti sa spui linistita ca nu esti gravida, chiar daca esti. Aceasta e mai mult o problema pentru firmele mici, care trebuie a suporte o buna parte din salariul de maternitate (mare greseala legislativa, la fel ca in Romania). De aceea e de inteles pe undeva ca o firma cu doi angajati nu prea are chef sa plateasca pentru maternitate. La firme mari se poate intampla ca o femeie e angajata in timpul sarcinii sau ca schimba firma in timpul concediului de maternitate. Treaba de headhunter- ei stiu ca materia cenusie nu este afectata de nasterea unui copil.
Insa totul costa si cei care castiga bine platesc impozite astronomice, nu ca in America. Acesta este pretul calitatii vietii. A-propos, stiati ca Wall Street, chiar in fata celebrei burse, e plina de gauri, ca strazile din Romania inainte de Basescu?... si ca gaurile cele mai mari au fost acoperite cu placi enorme de metal?... de ce oare? Cine spune ca nu vrea sa-si strice masina si ca foloseste transportul public trebuie sa fie sigur ca intalnirea cu sobolanii in statia de metrou nu-i provoaca repulsie prea mare...

Scurt si cuprinzator, mesajul meu catre romani si Romania este ca la noi nu trebuie sa fie la fel, numai pentru ca in alte parte e asa, sau pentru ca asta e capitalismul. Nu.Daca ne respectam pe noi insine vom simti imediat ce e bun si ce e rau pentru noi si nu vom accepte orice numai pentru ca... "asa miroase capitalismul adevarat". Totul e oricum teorie si lasa loc de interpretare. Si nimeni nu poate spune ce e adevarat sau ce e gresit. Sa nu uitam si faptul ca intre romani si americani e o diferenta enorma de mentalitate. Americanul e obisnuit sa schimbe slujba ca pe ciorapi si daca nu-l sperie faptul ca in orice clipa poate zbura din firma, pentru ca...shit, happens!...caci nu e obligat nimeni sa-ti mai spuie si de ce. Romanul are de obicei familie si casa si e legat de un loc. Orice am face, nu-i putem baga in cap mentalitatea americana ia-ti-cutia-si-zboara-cu urmatorul-avion-oriunde-ar-fi. Nici nu prea ar avea prea multe posibilitati de aterizare, chiar daca ar incerca.
Eu cred ca romanii, ca natiune europeana, trebuie sa se regaseasca in primul rand in specificul european si mai apoi sa se uite peste oceane. Cat timp am fost in America am simtit extrem europeanca din mine si m-am bucurat enorm cand am ajuns inapoi in Germania, chiar daca nu este patria mea. Dupa aceasta experienta ma simt mult mai bine aici si pot sa spun ca a fost necesar pentru adaptarea mea.
Insa de Craciun tot acasa ma duc...

Sorine, tu esti intr-adevar fericit?




#4607 (raspuns la: #3987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cecilia,3853 - de anita47 la: 22/11/2003 02:20:22
(la: Musulmani in Franta)
Crezi ca in Franta ar putea avea loc un atentat de o asemenea amploare?(pentru ca discutai despre "un start pentru extremisti")

Din jurnalul National(22/11/03):
==================================Tehnic vorbind, ancheta pe marginea atentatelor de joi de la Istanbul progreseazã. Autorii lor au fost identificati, politia opereazã arestãri, dar amenintarea teroristã persistã
Aproape toate capitalele lumii îsi avertizau ieri cetãtenii sã evite deplasãrile în Turcia, în perioada imediat urmãtoare. Motivul este, pe cât de simplu, pe atât de înfricosãtor: în Turcia ar urma sã se producã noi atentate.

Luptãtori în Cecenia
Cei doi autori ai atentatelor sinucigase de joi au fost identificati de politie. Sunt amândoi turci, potrivit cotidianului „Hurriyet”. Azad Ekinci si Feridun Ugurlu, doi militanti islamisti, erau deja dati în urmãrire în cadrul anchetei privind atentatele sinucigase de sâmbãtã, tot de la Istanbul, care au vizat douã sinagogi. Despre Ekinci se stie cã ar fi luptat în Bosnia si Cecenia, ba chiar cã s-ar fi antrenat în Pakistan, cel putin asa sustine fratele lui, citat de „The Guardian”. Informatia nu este de neluat în seamã, dat fiind faptul cã toate trei locatiile sunt fiefuri recunoscute ale retelei teroriste Al-Qaeda. De altfel, încã de joi, imediat dupã comiterea atentatelor, specialistii în lupta antiteroristã vorbeau despre o amprentã a retelei conduse de Ossama ben Laden în tragedia de la Istanbul.
Arestãri si amenintãri
Alti sapte suspecti au fost arestati si interogati de politia din Istanbul, dupã atacurile de joi, a doua mare loviturã în interval de cinci zile pe care o suferã metropola turcã. Marea Britanie, direct vizatã de atentatele de joi, a afirmat, prin ministrul sãu de Externe, Jack Straw, prezent la Istanbul, cã atacurile constituie un adevãrat „11 septembrie al Turciei”. Marea Britanie si SUA au afirmat joi searã cã sunt în posesia unor informatii privind posibile noi atacuri în Turcia, avertizându-si cetãtenii sã evite deplasãrile în aceastã tarã. Avertismentul lor a fost reluat, de altfel, de majoritatea capitalelor lumii si se resimte deja în special în domeniul turismului, multe rezervãri pentru Turcia fiind anulate.
Mãsuri de securitate
Potrivit Ministerului turc de Externe, „securitatea a fost considerabil întãritã în jurul tuturor reprezentantelor diplomatice, consulare si comerciale strãine” din Turcia. La Ankara, capitala tãrii, universitãtile care au angajati profesori din strãinãtate au anuntat cã au devansat vacanta care marcheazã sfârsitul Ramadanului, închizându-si portile încã de joi, în loc de vineri searã, din precautie.
Al-Qaeda avertizeazã
Temuta Al-Qaeda a revendicat atentatele de la Istanbul si a amenintat cã urmãtoarea tintã va fi Japonia. Mesajul radicalilor, apãrut în sãptãmânalul saudit „Al-Majallah”, nu poate decât sã ne îngrozeascã. Mai ales cã presa turcã sustinea zilele trecutã cã, potrivit unui mesaj Al-Qaeda, tintele retelei vor fi Japonia, Bulgaria si România.
▪ Al-Qaeda si partizanii sãi din lumea întreagã sunt autorii atentatelor de la Istanbul.
▪ Al-Qaeda amenintã Statele Unite si Japonia cu noi operatiuni. În momentul în care primul soldat japonez pune piciorul în Irak vom lovi capitala Tokyo. Japonia poate fi usor distrusã, iar japonezii stiu asta.
▪ Aliatii americanilor stiu cã vor avea de trecut momente dificile de acum înainte si trebuie sã pregãteascã multe spitale si cimitire.
▪ Operatiunile din Istanbul au fost un succes, iar cele care vor urma vor reusi si ele gratie colaborãrii bune dintre comandamentele noastre regionale. (Marina Constantinoiu)
Avem lege privind apãrarea tãrii
Legea privind pregãtirea economiei nationale si a teritoriului pentru apãrare a fost publicatã ieri în Monitorul Oficial, urmând sã intre în vigoare peste 60 de zile. Coincidentã sau nu, actul normativ a fost publicat concomitent cu producerea sângeroaselor atentate de la Istanbul. Legea prevede înfiintarea unui Oficiu Central de Stat pentru Probleme Speciale, institutie în subordinea Guvernului si care va elabora un plan de mobilizare a economiei nationale pentru apãrare. Pe baza acestui plan se va asigura necesarul de produse si servicii ce vor fi consumate, rationalizat, de cãtre populatie. Presedintele României poate hotãrî punerea în aplicare a acestui plan numai în cazuri exceptionale, inclusiv în caz de agresiune armatã îndreptatã împotriva tãrii. (Silviu Sergiu)
Portul Constanta, pãzit cu strãsnicie
Accesul în Portul Constanta este de joi extrem de greu, în contextul în care autoritãtile au luat aici mãsuri speciale de securitate în urma atacurilor de la Istanbul. Potrivit Mediafax, portile de acces în port sunt pãzite de lucrãtorii unei firme de pazã care verificã tot ce intrã în incinta zonei, dar si de echipe ale Politiei de Frontierã si Directiei Vamale. Accesul persoanelor în Gara Maritimã este controlat, în orice moment, printr-un sistem video de supraveghere. (Lavinia Tudoran)
Politia turcã nu mai are vacantã de Ramadan
Politistii si jandarmii din Istanbul nu vor mai avea vacanta traditionalã de la încheierea Ramadanului, a anuntat guvernatorul orasului. Politia si jandarmeria vor avea zile grele cu ocazia sãrbãtorilor de la finalul Ramadanului, care au început ieri searã si tin o sãptãmânã. Autoritãtile trebuie sã securizeze toate zonele aglomerate din Istanbul, gãrile, statiile de metrou, mijloacele de transport în comun, centrele comerciale, arhipline mereu la terminarea Ramadanului. Pe de altã parte, analistii internationali sunt de pãrere cã urmãtoarea tintã turcã a Al-Qaeda ar putea fi Strâmtoarea Bosfor. Tranzitatã de numeroase tancuri petroliere, strâmtoarea ar fi un obiectiv atractiv pentru teroristi. (Lavinia Tudoran)
Coincidentã: Simulare de alarmã la turnul BRD
Blocul turn din Piata Victoriei – sediul central al Bãncii Române de Dezvoltare (BRD) – a fost evacuat ieri, pentru aproximativ o orã, în timpul unei simulãri de incendiu. Cu doar o zi în urmã, la Istanbul, un alt bloc turn, sediu al bãncii HSCB, era lovit în plin de nebunia teroristã.
În jurul orei 13:00, prin sistemul de comunicatii al clãdirii, a fost transmis un mesaj prin care angajatii BRD erau îndemnati sã pãrãseascã, fãrã panicã, sediul bãncii, „din motive de securitate”. Scenariul simulãrii – pus la cale de oficialii BRD – a presupus aparitia unor scurgeri de gaze din conducta centralei termice, care ar fi condus la izbucnirea unui incendiu.
Exercitiul s-a încheiat cu bine. Oamenii au pãrãsit blocul turn în opt minute, desi timpul estimat pentru evacuarea clãdirii era de 12 minute. (Daniela Ivan)
A aflat din ziar cã bãrbatul era atentator
Sotia unuia dintre bãrbatii care s-au sinucis în atacurile cu masinã-capcanã de la Istanbul a aflat despre moartea sotului ei din presã. „Nu-mi spunea niciodatã nimic”, a declarat Aysun Cabuk, vãduva lui Mesut Cabuk, care a aruncat în aer o camionetã plinã de explozibili în fata unei sinagogi din Istanbul, sâmbãtã, 15 noiembrie. Sotul ei, somer, petrecea mult timp citind cãrti islamiste si devenise din ce în ce mai credincios. Cu cinci zile înainte de atentate a venit acasã, în orasul Bingol, din sudul Turciei, si-a luat valiza si pasaportul si a spus cã pleacã la Dubai. De atunci n-a mai dat nici un semn.
Si-a vãzut iubita sãrind în aer
Un tânãr britanic a avut groaznicul ghinion de a-si vedea logodnica, cetãtean turc, sãrind pur si simplu în aer. Graham Carter, în vârstã de 34 de ani, era cu iubita sa la Consulatul britanic, pentru a-i lua ei vizã. Cuplul urma sã ajungã în Marea Britanie si sã se cãsãtoreascã. Din nefericire, soarta le-a rezervat un sfârsit groaznic. „Tin minte cã am vãzut o camionetã la poarta Consulatului, apoi explozia si pe iubita mea sfârtecatã. Nici acum nu-mi vine sã cred decât cã a fost un cosmar oribil”, a povestit Graham cotidianului britanic „The Sun”. Ei se cunosteau de mai bine de patru ani. În urma exploziei, britanicul a rãmas cu rãni multiple la fatã, mai ales în zona ochilor. (Lavinia Tudoran)

O româncã în Iadul de la Istanbul
Chiar dacã printre români nu existã victime, am descoperit un caz în care unul dintre ei a avut de suferit. Este vorba de Yldîz Oztabu, o tânãrã în vârstã de 31 de ani, originarã din Cernavodã, dar stabilitã în Turcia în urmã cu sapte ani.
Femeia si-a vãzut dãrâmate toate cele trei magazine pe care le detinea în Istanbul. Acestea erau amplasate la doar 20 metri de intrarea în Consulatul Marii Britanii si de locul în care a explodat o masinã-capcanã.
„Am vãzut cum se împrãstie aurul”
„Mã aflam în magazinul de aur cu sotul si angajatii mei. Deodatã s-a auzit o bubuiturã cutremurãtoare. Dupã 3 secunde s-a împrãstiat un val de cenusã si de fum. Am vãzut cum sar geamurile si usile, cum aurul din vitrinã se împrãstie. Initial am crezut cã e vorba despre o explozie de gaze naturale. Apoi, din câte am auzit, am aflat cã a fost vorba de un camion Skoda, care a sãrit în aer”, ne-a povestit aceasta. Ea s-a ales cu rãni usoare de la geamurile sparte, dar care nu au necesitat îngrijiri medicale speciale.
Sotul a rãmas socat
Zona s-a pustiit rapid, în primul rând din cauza spaimei. Yldîz, care pe lângã magazinul de aur mai avea douã de „bazar otoman”, s-a întors abia ieri la prânz la lucru. „Pânã la 12:30, zona a fost închisã. Am reusit sã recuperãm câte ceva din aur, dar nu stiu cât am pierdut”. Sotul ei a rãmas socat, preferând sã stea acasã: nu mai vrea sã mai audã de magazine. (Corespondentã din Istanbul - Florin Gongu)
Turcii vorbesc de patru români ucisi
„Din informatiile pe care le avem pânã la aceastã orã, ar exista patru români între persoanele ucise în exploziile de joi de la Istanbul”, declara ieri-dimineatã ambasadorul Turciei la Bucuresti, Ömer Zeytino˜glu. Diplomatul a adãugat cã nu are informatii despre posibile atentate asemãnãtoare în România, dar cã nu este exclus ca Al-Qaeda sã loveascã si la Bucuresti. (Lavinia Tudoran)
Deocamdatã, nici un român pe liste
Autoritãtile turce au anuntat cã, de joi noapte, numãrul rãnitilor si decedatilor a rãmas constant. În plus, se precizeazã cã rãnitii sunt tot mai putini: multi vin la spitale si pleacã acasã cu simple bandaje. E posibil ca aceasta sã fie o strategie pentru linistirea populatiei. Tot rapoartele oficiale aratã cã nu mai putin de 12 spitale au fãcut internãri în urma atacurilor teroriste de joi. Cei mai multi, 47, se aflã la „Taksim Ilkyarum”. Între numele victimelor nu se aflã nici unul românesc. Nu ar fi exclus însã ca unii sã fie din România, de origine tãtari, turci sau machedoni.
A început numãrãtoarea victimelor
Conform unui raport preliminar al Prefecturii Istanbul, dupã atentatele teroriste de joi dimineatã, în capitala economicã a Turciei au murit 27 de persoane, iar alte 250 au fost rãnite. Din fericire, printre acestia nu se aflã nici un român. Precizarea a fost fãcutã de cãtre consulul României, Mircea Neatã. Acesta a infirmat declaratiile fãcute la Bucuresti de cãtre câtiva diplomati turci.
În ciuda faptului cã sfatul cel mai des adresat în ultimele ore de cãtre autoritãti a fost acela ca lumea sã evite aglomerãrile, cetãtenii din Istanbul nu si-au putut reprima curiozitatea si au dat buluc în locurile afectate de atacurile teroriste. Este un prim semn cã viata reintrã la normal si cã starea de soc a trecut. Rãmân afectati cei a cãror trudã de o viatã s-a nãruit în explozia de joi, precum si familiile îndoliate ori cele care s-au ales cu accidentati.
Cei mai multi morti sunt englezi si turci
La Istanbul trãieste una dintre cele mai mari comunitãti de români din strãinãtate. Din fericire, nici un compatriot de-al nostru nu a fost afectat grav de atacurile teroriste. „Am fost la Prefecturã, am vorbit cu viceguvernatorul, si la Ministerul de Externe. Am fost asigurat cã, pânã acum, nu existã nici un român care sã fi murit sau sã se fi accidentat”, ne-a precizat Mircea Neatã, consulul României la Istanbul. De altfel, el a colindat prin toate spitalele unde au fost aduse victime si nu a descoperit vreun nume românesc. „Cele mai multe sunt englezesti si turcesti. 24 dintre cei 27 de decedati sunt deja identificati. Mai sunt unele probleme cu cei accidentati grav”, a completat Neatã.
Lucescu: „M-am obisnuit cu bombele”
Antrenorul echipei de fotbal Besiktas Istanbul, Mircea Lucescu, se pregãtea asearã sã plece cu echipa la Izmir, unde azi va juca împotriva celor de la Denizli. El nu pãrea afectat de cele petrecute, dar a condamnat gesturile teroristilor.
▪ Jurnalul National: Ce-ati fãcut, v-ati ascuns dupã atentatele de joi?
Mircea Lucescu: Nu, dar am preferat sã-mi tin telefonul închis, cã altfel riscam sã devin corespondent de presã.
▪ Cum ati resimtit evenimentele?
Eram în casã si explozia s-a auzit. Casa mea e situatã în zona acelei bãnci.
▪ V-ati speriat?
Deja m-am obisnuit dupã bombele acelea de sâmbãtã de la sinagogi. Sigur, este o situatie grea, delicatã, nu poti sti în nici un moment ce se poate întâmpla. Cine face astfel de lucruri nu sunt teroristi, ci adevãrati killeri, care ucid fãrã nici un scop.
▪ A fost afectat vreun jucãtor de la Besiktas?
În afarã de Giunti, nimeni. Ceilalti nu au avut de suferit.
▪ S-a pus problema sã se întrerupã campionatul?
Nu, nici n-avea rost. Stiu cã meciul din Ligã al Galatei a fost amânat, dar asta la cererea celor de la Juventus. Nu se punea problema ca o echipã mare sã nu fi putut beneficia de protectie si sigurantã. Cred cã au exagerat cu sperietura. Pânã la urmã, aceste amânãri nu fac altceva decât sã dea satisfactie celor care provoacã asa ceva. Ei asta urmãresc: sã creeze confuzie si panicã.
=========================================================



#4890 (raspuns la: #3853) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mi-am mai amintit de o carte - de mama la: 25/11/2003 02:31:37
(la: "Sa nu ucizi!")
Mizerabilii...
un om fugarit prin mlastini.
haituit de caini care nu mai stiau cine le era adevaratul stapan
datorita educatiei primite
era un criminal el oare?
pentru ca, muritor de foame fiind
FURASE o bucata de PAINE?

extrapoland
imi amintesc de cineva inchis in Romania noastra
pt ca furase o rata
in timp ce adevaratii hoti
se lafaie in hoteluri de lux
la adapostul banului
pe care ni l-au furat.
de la cei care ti-au luat painea de la gura
tie si copilului tau.
si te-au lasat la pensie
muritor de foame
si fara putinta de a te readapta
intr-o societate
in care valoarea si-a pierdut esenta...
si atunci ma intreb?
politicieni romani
ce faceti voi
pentru a reda demnitatea
natiunii romane
care tribunal suprem ne va ierta
pe noi
traitori in aceste timpuri
ca ne-am lasat parintii
sa moara in rusine
si in mizerie.
si pleaca in necunoscut
cuprinsi de disperarea
de a nu fi reusit
sa-si incununeze destinul
cu lumina.
De ce ii lasam pe parintii nostri
sa plece enigmatici si cuminti
si doborati de soarta
si de disperare...
Ce partid politic poate sa raspunda
cu mana pe inima
ca asta e viitorul Romaniei?
nu de altceva
da eu nu stiu cu cine votez
la urmatoarele alegeri.

Ce presedinte isi va lua angajamentul
ca ne va reda demnitatea
de a fi oameni.

Eu nu vreau vorbe goale.
vreau un raspuns curat.

EU TE VOI SUSTINE.
si mama mea.
si fratele meu.
si strabunii mei.

sa nu crezi ca ma poti insela
caci nu te voi ierta
si te voi blestema
sa nu mai vezi in viata ta
lumina soarelui
si zambetul copiilor tai.
si nu glumesc.
si ruga mea se va urca la cer
deoarece nu e ruga unui magar.

Ce-ti doresc eu tie?
viitor presedinte al Romaniei:
sa ai puterea sa te scuturi de tristeti
si de coruptie
sa cladesti case pentru oamenii batrani
sa aduni copiii strazii.
si sa fii om intre oameni.
si sa ne ajuti pe noi
sa redevenim oameni.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!
casa si familie - de ANA la: 28/11/2003 01:16:02
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
De ce ne ferim de abordarea subiectului?

Casa se presupune ca reflecta personalitatea noastra, frumusetea sufletului nostru si neaparat, starea noastra de spirit.Intri intr-o casa si iti dai seama imediat de adevarata personalitate a celui care locuieste acolo, chiar daca egoul lui se straduieste altceva.

Familia, eeei, e mai comlicat! Teoretic ar trebui sa fie iubire, armonie, intelegerea celuilalt si continuarea propozitiei neinceputa si rostita inca, la greu umar la umar, la bine stralucire si frumusete.

Si asa cum este familia, cu personalitatea ei, asa se reflecta in fiecare amanunt al casei. Nu ati intrat in nici o casa, chiar goala, si nu ati simtit bucurie sau tristete, sau "curatenie", sau "necuratenie" emanand din pereti, din podele, din fiecare giurgiuvea?

Vorbesc de teoria casei si a familiei.Daca realitatea nu prea respecta teoria de mai sus, la fel se reflecta una pe cealalta si devine un subiect delicat, punct dureros pe care, de ce sa-l atingem?

Ca doar este evident; si de-asta ne aflam pe aici unii dintre noi.


artisti-fotografi-casa scinteii - de Dinu Lazar la: 09/12/2003 01:57:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sa-l luam ca exemplu pe Sandu Mendrea; un fotograf foarte bun, creativ, cu multe albume la activ, un indragostit si un impatimit de imagine; nu era un exuberant, toata viata a muncit in partea mai putin iluminata a cadrului si a preferat sa stea mai in umbra si sa creeze si atit. Putin inainte de `89 a plecat din tzara si acum traieste retras in Israel; pe alte coordonate, pasiunea sa este continuata de unul din fii sai, Dinu Mendrea, care a facut si citeva expozitii foto in Ro de curind.
Pentru Sandu Mendrea, Internetul a venit prea tirziu; acum este un om in virsta si nu poate sa scaneze imaginile, care si alea cine stie unde sunt, si sa isi faca un sit; ca el sunt multi fotografi in virsta, care s-au stins sau se duc in uitare - crunta soarta pentru niste creatori si pentru niste artisti ai fotografiei, aceasta arta a comunicarii.
Asa ca Sandu Mendrea nu are nici macar un sit, si nici un rind macar intr-o antologie a fotografilor romani care nici aceea nici in faza de proiect nu exista.
Cumplit.
...Ceilalti fotografi de la Casa Scinteii s-au dus aproape toti intr-o lume probabil mai buna, pe rind, cu discretie... si in nemeritata uitare.

In Romania neexistind o cultura profunda a imaginii, a fotografiei, care sa creeze un numar de istorici ai fotografiei si de critici de arta specializati in fotografie, situatia este cea care este; nu exista o privire de ansamblu, nu se poate sti nici ce a fost bun si ce a fost rau, cei ce au fost nu sunt cunoscuti si sunt uitati si lucrarile lor sunt pierdute pe vecie, cei tineri pe buna dreptate cred ca nu a fost nimic, si putinii care se mai ocupa acum de estetica imaginii fotografice si poate de istoria ei fac jocurile unor bisericutze sau caste, cu partinire si de multe ori cu o energie negativa incredibila.

Timpul trece si nu numai ca nu stim acum cine si ce facea in fotografia romaneasca in anii `30, `50, `70, si chiar in `90 ... dar fragmentarea si lipsa de comunicare fac sa nu se cunoasca nici acum mai nimic despre fotografia romaneasca si fotografii romani, in mediile culturale apropiate de fotografie de afara.

Problema este complexa si spinoasa, generatoare de lungi discutii...
Este incredibil cum totusi dintre atitia iubitori de fotografie din tara nu s-a cristalizat nevoia de a face ceva pentru cunoasterea a ceea ce a fost, si bun si rau. Este incredibil cum in paishpe ani de democratie un cabinet de stampe si fotografie de la Academie sau o sectie de foto de la Muzeul de arta al RSR (!) nu pot sa aiba un cuvint de spus. Ma refer la un cuvint constructiv, nu la parerile unei muzografe care cocheteaza numai cu anumiti fotogafi, si care spune (pe culoare, nu in carti, ca o carte se scrie greu) ca ala nu e fotograf si ala e o janghinea, fara sa-i cunoasca macar...
Sau nimeni nu zice nimic de la Institutul de teoria artei, o mai fi existind?
Vai de fotografia romaneasca... nici nu apuca sa se cristalizeze ceva ca si intra in uitare sau se darima... sa fie o continuare a istoriei cu Mesterul Manole?
#6231 (raspuns la: #6217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...