aier

Una dintre caractersticile limbii române este de a avea un "e" iotacizat care se pronunta "ie". Avem cuvinte unde conform normelor literare se scrie cu "e" ca in "eu, ea, eram, etc." Forma de scriere a fost stabilita pe baza etimologiei dat fiind ca "eu" trebe sa vina din Latinescul "ego" deci acolo a fost un "e" si nu un "ie".
Totusi, Românul pronuntsa , ieu, iea, ieram, s a m d. In cazul neologismelor precum "alee", "idee" s.a., indicatia este ca ele sa fie pronuntate limpede cu "ee". Dar aparent aceasta pronuntie functioneaza numai la persoanele care se controleaza pana cand pronuntia acestor cuvinte devine un reflex. La omul de rând tipicul limbii sale se impune imediat si auzi mereu "ideie, "aleie" , pana si in "aier" in loc de "aer" cu un "i" slab, dar destul de perceptibil. Alte opinii?

AlexM

dragul cracker,
incearca sai afli nr ei sau macar adressa ei unde sa afla acum.
incearca s-o convincii sa-santoarce inapoi in romania, asa o poti convince mai incol sa inceapa iar ceva serios cu tine.
ptr. asta trebe sai lasi si putin de aier, ca poateca are niste probleme enorm de mari.
iti doresc mult noroc.sucess

Io tocma' m-am înturnat de la Glimboca! Bre! Ce uoameni, ce seninătate, ce curcubeaie, ce de aier profund, ce turme cornute, ce epuri săltăreţi... Serenitate cât cuprinde!
Ultrasupermegafascinant!!!

sa imi "aierisesc creierul"

baiete, ceva-mi spune ca prea mult 'aier' in cap strica.:(

Hm! Întrebam pentru că trestia fatală mă duce cu gândul la o ţ'avă lungă şi oblic tăiată la vârf. Adică ceva lung, deşirat şi cu p'eptu' plat. Fatalitatea venind de la posibilitatea de-a sparge balonu' umplut cu aier, balon nu musai preserfativian.