comentarii

ajun


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
n-am ales io, bat-o-ar de inema! - de Alice la: 04/07/2004 10:02:25
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
am purces, intr-o zi, intr-o calatorie initiatica, lasandu-i pe-ai mei cu lacrimile nod in barba.
Plecat-am (hehhee, Naica ..."surghiun dracului pomana") sa ma caut, sa ma fac om, sa ma-mplinesc.
Avui mai mult decat noroc - si job de cand ajunsei, bunicel, si om de ma iubea, convenabil, basca cetatenie de mi-ar fi placut...

au incetat asa cum s-au pornit, ca ploile de vara.
vorbeam limba si ma placeau oamenii, io nu-i plasheam pi iei.
io-n limba me nu mai puteam sa-njur si cand, pe la o amiaza gandii direct "j’peux plus!" in loc sa strig "nu mai pot, vericule, trai in ce nu-s io, ca ma pierd in pastele ma-sii si ma transform in suflet pitic si schiop..." atunci ...hm, mai era DORUL: s-adulmec dunarea trecand tulbure dupa ce sarutase-n treacat gura siretului, la galati, sa ma trantesc in shura, sa-l las pe grivei sa-mi linga ochii, sa privesc soarele, filtrandu-mi printre gene amintiri, imagini si mirosuri ...s-aud gainile cotcodacindu-si treburile dimineata, sa-mi sterg cu dosul palmei spuma laptelui ce insami l-am primit cu bucurie, de la ... sursa.:)

sa...tra-la-la-la si hai-hai-hai ... ce dor mi-era sa iar ma bata tata ...sa-i infrunt iar otzelul din priviri.
ce dor mi-era s-o aud iar plangand pe mama - cum planje, doamne, din orice!

si-n plusul plusului, departe intr-un sat, pe mal inalt de buzau, intr-o cascioara napadita de puieti de salcami, ce azi traieste doar in mine ma pomenea in rugaciuni un suflet ... heeee ... din care-s parte ...buna mea, cea datatoare de puteri, dandu-mi in bobi, pe prispa, cu trei razuste-n poala...

si m-am intors.

voi, aia de-ati plecat stiti despre ce vorbesc.
io, aia de facui drumul inapoi, va zic atata: mare lucru ca PUTETI.
RAU lucru sa uitati.

un zambet.
hm... - de Alice la: 06/07/2004 15:21:09
(la: Dor de tine)
si daca va spun ca nici macar nu stia sa numere cand a gasit-o - copilul Lunii si al ploilor de vara le vorbea dor pietrelor, poticnit.

Nu mai ascultase niciodata o inima batand si s-o temut, nebuna, c-o va pierde.

UNU!
Si el a ras atunci si ea a spus DOI si p-orma trei a venit usor sprijinit in consoane.

Soptita-a PATRU suspinand dureros in umarul lui drept, intr-o noapte, cand el n-a mai ras.

Cand au soptit CINCI prima data, au plans impreuna pana-n zori.

Au venit apoi SASE, SAPTE s-a agatat de ei intr-un lan de grau, iar OPT a curs ca mierea.

Cand fu sa fie, NOUA s-a lasat asteptat, inghesuit in NOI, cam natang.

Erau la sanius, el a ingenunchiat in zapezi, s-au topit in privirile ei fulgi, vreo ZECE.



intre timp, lumea ajunsese de mult la treizeci.


- cand trece trenul spre Medgidia, domnisoara?
Femeia isi desprinde suvite blonde de pe obrazul ud.
Isi strange mainile pe piep, adunandu-si sufletul cu paltonul:
- nu stiu, raspunde, de zece ani il astept.
#17392 (raspuns la: #17391) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
categoric - de (anonim) la: 11/07/2004 16:21:48
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
personal cartile lui Marin Preda au fost cele care tot timpul mau influentat..ajunsesem la un moment dat sa plang citind adevaruri...in cartile lui..si categoric cred ca ceea ce pui in mana se duce si in cap asa ca take care si la voi si la copii si la copii copiilor vostri sa nu fie prea marcati...
dar cand prezentul este pur si simplu sfidator cu mine? - de (anonim) la: 17/07/2004 01:13:03
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
dar cand prezentul este pur si simplu sfidator cu tine,atunci nu mai conteaza el ci viitorul,un viitor care poate fi mai bun sau mai putin bun,mda cu siguranta conteaza f mult pt unii prezentul doar datorita faptului ca sunt fericiti,dar avand in vedere ca viata mea din prezent este groaznica pt mine chiar nu mai conteaza.Acum tot ceea ce imi trezeste un interes este viitorul,nu-mi este teama de el doar ca acesta e singura speranta pt unii ca mine.Totusi cred in nemurirea sufletului,singurul muritor este trupul,daca n-ar exista acest suflet chinuit ,dezamagit si foarte putin fericit practic n-ar mai exista nimic,oricum existenta noastra este redata mereu cu semnul intrebarii presupun ca atat pt mine cat si pt ceilalti.Sufletul nostru care este intr-o calatorie eterna creeaza mintii numeroase iluzii,mi s-a intamplat de f multe ori sa merg intr-un loc in care nu mai fusesem niciodata insa pur si simplu stiam ce voi face in urmatoarea secunda,stiam acel loc ca si cand as fi trait acolo mereu si totul imi era atat de familiar,a fost o confruntare ciudata cu viata,probabil ca sufletul meu ajunsese de mult acolo de f multe ori insa de fiecare data in alt trup.nimic nu e cert,totul este pus sub semnul intrebarii,chiar si acest mic comentariu al meu
#17988 (raspuns la: #17939) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
melodii obsedante - de (anonim) la: 30/07/2004 18:31:56
(la: Vi se intampla sa va obsedeze o melodie pana la refuz?)
Pe mine ma obsedeaza de cativa ani melodia celor de la Pasarea Colibri, aia care incepe cu
"Locuinta mea de vara
E la tara
Acolo era sa mor
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor"
N-o mai cant demult ca mi-e frica sa nu ma ia sora-mea la bataie. Ajunsesem sa ma stresez singura cu melodia si imi venea sa-mi dau palme dar tot o cantam.
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama. - de Berkana la: 30/07/2004 22:38:21
(la: Cum gandim?)
Domnule Destin, iata o tema de dezbatere :Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Eu cred ca teama este un sentiment pe care orice om/animal il inceaca, poate chiar o planta când o rupi sau o calci. Cine nu se teme de suferinta? Cine-i ala care sa accepte de bunavoie suferinta? Poate numai un fanatic religios ca aia care se leaga cu lanturi de picioare in ajunul Pastelui si se biciuesc...Am vazut in Filipine un dement care s-a crucificat. Cu teama/frica de pedeapsa si puterea dumenzeiasca si-a tinut Biserica turma sub control. Sigur imi veti aduce in scena suferinta Mântuitorului, dar si lui i-a fost frica de suferinta - dupa cum spune legenda -, l-a implorat pe tatal sau sa-i curme suferinta. Eu cred ca nu se teme de suferinta numai un nebun, un inconstient, un fanatic...
#18632 (raspuns la: #18559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma mai intreb 'ce fac cu viata mea' ?!... - de Rairana la: 20/08/2004 20:52:44
(la: Ce fac cu viata mea)
Sunt putini cei care se mai intreaba: incotro?!

Majoritatea traim in virtutea inertiei - cum s-ar spune.

Tu insa refuzi sa te supui acestei majoritati, ceea ce inseamna ca mai ai -inca- o sansa; nu o rata!

Mult timp am simtit ca si tine ca ceva a luat-o razna. In acesta valtoare a vietii am fost tarata, trantita, calcata apoi iar si iar...

Ani de zile am simtit ca sunt prinsa intr-un cerc din care nu eram in stare sa ies. Ajunsesem chiar sa-l vad dar nu puteam sa fac pasul care mi-ar fi redat liberatatea!

Am reusit totusi sa ma eliberez; recunosc ca nu am putut s-o fac singura! Am cerut ca si tine ajutor si culmea este ca l-am si primit!

A fost intr-un fel neasteptat! De ce? Pentru ca a fost uluitor de simplu: am fost ajutata sa percep, sa inteleg, sa vad si in final sa fac pasul eliberator.

Asadar nu dispera:cere incontinuu si ti se va da; bate incontinuu si ti se va deschide!

(Ce ar trebui sa ma intristeze acum este faptul ca desi nu mai sunt inchisa in 'patul meu Procustian', nu am suficienta vointa si uneori ma las furata de mirajul acestei lumi care ma varase in el...dar asta este alta poveste...)

Rairana
Paris - mon amour - de Crisa_ la: 21/08/2004 23:31:40
(la: Paris)
De cand am auzit prima data despre alte tari, mi-am dorit sa ajung in Franta. Daca mi s-ar fi spus "ai dreptul sa iesi doar o singura data din tara, alege unde" n-ar fi trebuit sa stau pe ganduri: Paris-Franta. Imi aduc aminte ca in facultate, discutand cu o profesoara care urma sa plece de tot in Franta, i-am spus despre visul meu. La o saptamana dupa discutia asta a venit la mine sa-mi arate ce prospectase pe piata excursiilor catre Franta. Atata doar ca nu-mi oferea si pestisorul de aur sau macar un sponsor :).
La cativa ani dupa asta am avut sansa unei burse. va imaginati unde. De fapt erau doua, una in Paris, cealalalta in Compiegne. Am facut in asa fel incat cealalta castigatoare a uneia din cele doua burse sa fie incantata de preturile mai mici, de gratuitatea transportului in comun din Compiegne, incat sa aleaga "ce trebuie". Si am avut noroc. N-a fost chiar frumos, dar... Deja simteam ca imi e teama. Era prima data cand plecam asa de departe, eram ingrozita de "ce ma fac eu fara prieteni". Asta in conditiile in care imi dorisem asa de mult sa ajung in Paris. Nu s-a intamplat nimic neprevazut care sa ma opreasca din drum (asa cum ajunsesem spre final sa ma rog), nici macar la ambasada, unde toata lumea spunea ca umbla draqu cu furca, eu am avut noroc, m-am conversat cu monsieur G. (ca nu-mi mai aduc aminte cum il chema, da' toata lumea il dadea de al mai rau om d'acolo), intr-un cuvant mi-a mers snur.
Cand am ajuns in Paris, seara, intampinata de o colega ce statea deja de cateva luni aici, am fost din nou ingrozita de hatisul metroului. Imi spuneam ca n-am sa fiu in stare niciodata sa ajung singura acasa. Si la doar doua zile traversam Parisul, mergeam in vizita la... prieteni, fosti colegi de facultate.
De obicei nu ma plimbam singura, mi se parea "incomod" sa ma plimb singura. In Paris n-am avut niciodata senzatia asta. Au urmat sapte luni, weekend de weekend, de plimbari, singura sau nu, dar stiu ca nu reuseam sa stau acasa. Si dupa sapte luni, la plecare, ma uitam cu ciuda pe harta si mi se parea ca n-am vizitat mai nimic, ca n-am ajuns in suficiente locuri, ca inca nu stiu nimic despre Paris. Am plecat cu gandul ferm sa ma intorc, sa termin ce am inceput.
Si m-am intors, dupa doi ani. De data asta n-am mai stat in Paris, (data trecuta locuisem in arondismentul 15), ci in banlieu. Incepusem sa ma intreb unde e mai fain, in Paris sau in jurul lui. Oricum, cat era ziulica de lunga si cat functiona bus-ul sau RER-ul, tot in Paris eram.
Acum, la mai bine de cinci ani de la prima infatisare si ceva mai mult timp stat aici, spun ca e bine sa stai in banlieu, chiar daca e unul mai scumpisor, dar unde sa te simti bine, sa gasesti liniste, si... sa te plimbi cat te tin picioarele prin Paris. Chiar daca te dor, chiar daca faci basici la talpi. Acum va scriu odihnindu-mi picioarele in apa, dar multumita ca mi-am satisfacut un vis mai vechi. Am reusit s-o "vizitez" pe Monica Lovinescu. Pentru ca lucrez in continuare la ceea ce mi-am propus sa termin: sa vizitez Parisul.
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Myriam - de Ivy la: 21/09/2004 18:37:22
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
culmea e ca am avut si eu acelasi sentiment in urma cu citiva ani. Eram mai tinerica cu citiva ani, deci se pare ca nu exact la 35 de ani apare chestiunea cu pricina. Sentimentul ciudat care nu ma mai lasa sa traiesc in pacea ce o avusesem pina atunci ma facea sa nu mai cred in mine si in ceea ce faceam. Doream altceva, mi se parea ca gresisem in ce alesesem sa fac..si daca stateam mult sa gindesc..(oare gindeam??) ajungeam la concluzia ca am si pe cine sa dau vina..pentru ca ajunsesem la momentul ala..hmmm asta asa ca sa ma faca sa ma simt si eu un pic bine..chestia cu vina
Timpul trecea, gindurile ma loveau, sa-mi schimb serviciul..yes..zis si facut..interviuri, lume noua excitement...dar am intrat in acelasi ritual..deci nu locul de munca era..
Dupa o lunga perioada am spus ca stiu exact ce mi se intimpla si am pornit deschiderea unei mici companii...ma si vedeam, mare femeie in afaceri, succes..asta era, asta era rezolvarea nebuniei in care ma aflam...Riscam mult...stiam, la noi erau lectiile de tennis ale copilului, si alte lectii la moda de la care nu as fi dorit sa retrag copilul cu toata starea mea "de nerealizare"
Afacerea a mers un timp, imi dadea si excitement, imi minca si timpii morti pe care ii aveam intr-un office si unde imi apareau gindurile de nemultumire, ce mai, imi minca timpul, nu numai "timpii morti"...Imi era bine, ma simteam in forma..daaa, asta era ce imi doream...Am rezistat in ritmul ala aproape 2 ani...dupa care am realizat ca de fapt nu era ce imi doream...Am vindut minunatul business, si m-am intors in office...Wow..ce schimbare in bine..ce m-am mai regasit, imi placea linistea, imi placea si jobul (desi era aceeasi functie, aceeasi munca compania diferita), simteam parca si un pic de provocare (nu chiar ca ceea ce avusesem timp de 2 ani cu businessul :-)), aveam timp pentru o multime de lucruri si eram happy cu mine...Brusc, asa am simtit..si inca simt asa..
Sa fi fost doar timpul?..Timpul sa fi rezolvat totul..
Sa fi fost ca in bancul ala.., nu il stiu eu prea exact, dar parca erau unii de se plingeau ca au casa mica, si nu pot trai 4 persoane in 2 camere, si atunci au inceput a cere ajutorul lui Dumnezeu...si li s-a spus sa bage si vaca in casa, mai apoi sa bage si porcul si etc...Plingerile de nemultumire se pare ca inca curgeau isi atunci Domnul le-a spus sa scoata vaca, si tot asa in fiecare zi unul din animale, pina cind au ramas ei 4 in cele 2 camere..si au spus ca sunt extrem de fericiti, ca au atita loc...Dehh, cam asa si eu...cred.

Banuiesc ca si la tine va fi acelasi lucru, timpul va rezova totul. Si da, cred ca acolo a aparut si un picutz de ..paranoia ..:-) nu te supara pe mine, dar trece..ai sa vezi..
Sa ramanem la subiectul initial - de carapiscum la: 27/09/2004 13:40:12
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Cinstite autorule, fara a ma da roman-verde tin sa-ti spun ca ai in mine un iubitor de patrie si de neam, poate mai mult decat altii de aici sau de aiurea. Sigur, asta nu se afirma, cat mai ales se dovedeste prin fapte. Dar fiindca e vorba de fapte, sunt mandru ca am la activ cateva experiente personale care daca nu ma fac vrednic de demnitatea de roman, cel putin ma pot lasa sa vorbesc liber despre cum vad eu acest subiect.

Asadar am avut sansa si in acelasi timp cinstea de a ma afla in cateva randuri printre romanii adevarati, romanii de dincolo de Prut si cei din satele sasesti de prin Covasna si Harghita... Acuma nu ca doar acolo s-ar afla romani adevarati, ce vreau sa spun e ca acolo i-am intalnit pe putinii romani care stiu ce inseamna patriotism, dragoste de tara si de neam- la modul concret. I-am vazut plangand si cantand romaneste, plangand si vorbind romaneste, plangand si traind romaneste. De ce plangand intotdeauna? Hmmm, motivele sunt atat de multe... De dorul tarii mama?! Din cauza deziluziilor pe care le traiesc zilnic?! Din cauza neputintei lor de a mai face ceva care sa conteze in istorie?! Oricum, sigur e faptul ca plansul pe romaneste este cel mai bine cunoscut de toti acestia. Asta au toti romanii in comun: plansul- si de aici doinele.

Imi amintesc de parca a fost ieri: o intreaga comunitate dintr-un sat cernautean adunata la un praznic al bisericii locale, prilej nu numai de bucurie (fiindca le-au venit oaspeti mari din Romania: o parte a unei comunitati ortodoxe) ci si de in/cantare dupa datina strabuna. A auzit cineva de Hruseuti, com. Voloca? Eu atunci am auzit pt. prima data de acest sat- ironia consta in aceea ca nici macar nu e departe de granita. Nu as putea niciodata descrie in cuvinte ce am trait in acele momente pe viu.

Se apropie cu pasi repezi sarbatoarea nationala a Romaniei... Cu ceva ani in urma, in ajun de sarbatorile Domnesti ale iernii, cutreieram impreuna cu cateva zeci de romani, tineri si indrazneti ca mine, plaiurile care candva au fost rascolite de vuietul si valmaseala luptelor pt. neatarnare. Asa trecand din sat in sat si din comuna in comuna pana in Mun. Sf. Gheorghe, nu pot sa nu-mi amintesc cum eram primiti de romanii de acolo si sa nu mi se stranga pielea pe spate si acum: prapuri, cruci, mese pline cu tot felul de bucate (de post, ca era vremea postului), sateni calari pe cai si purtand drapele... Doamne, ce fior, sa te prinzi in Hora Unirii ca la Alba-Iulia si sa reeditezi acele momente unice ale Romaniei Mari! Si apoi sa tragi o dusca de vin nobil din plosca lasata de la daci incoace, din tata-n fiu... Si Imnul National cantat din toate piepturile..., marsul tinerilor care plecau la lupta... Nu e nici vreme si nici decent cred sa-mi vars pasiunea aici. Dar pot sa mai adaug ca aceste intamplari, chiar in momentele in care le traiam aievea, erau in plus si aducerea aminte a celor jertfiti pt. idealul suprem de reintregire a neamului romanesc. Da, ei s-au indoliat pt. ca noi sa putem astazi purta vesminte/straie de sarbatoare. Ei au purtat drapelul intr-o mana, arma in cealalta si crucea in inima. Unii dintre ei mai traiesc si azi, uitati de lume sau pur si simplu nebagati in seama, si cu unii dintre ei ma intalnesc din cand in cand cu promisiunea de a depana amintirile istoriei "live".

Dar care este rostul acestora, ce ma face sa scriu asa? Tocmai titlul subiectului. Nu-mi pot retine acum, asa cum nici atunci nu mi-am putut retine, acel sentiment ciudat cand in fata statuii lui Mihai Viteazu (din Sf. Gheorghe) se canta Imnul National si doar cativa dintre romanii adunati acolo au avut curajul de a intra in Hora Mare. Le-am vazut expresia de pe chipuri, un fel de teama de "imprejurimi"... Si i-am inteles atunci fiindca doar cu cateva zile inainte nu-mi putusem cumpara un film foto de la un magazin- nu stiam decat limba materna, adica romana! Si iar nu pot sa nu amintesc un aspect: noi cantam si hoream in piata iar "oficialii" si-au facut datoria de ochii lumii, au depus coroanele de flori si-au plecat "la vestiare"- ca era frig si pe masa primariei zgribulea un godac cum numai prin filmele despre timpurile medievale mai poti vedea. Si oricum cu putini te puteai intelege, ca nici ei nu stiau (?) romaneste. Iar noi, romanii din toate colturile Romaniei Mari, mersesem sa-i colindam dupa datina strabuna... Mai are rost sa va spun si ce ingretosati am fost la vazul acestora?

Una peste alta, "bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi". La intrebarea daca am cu cine sau cu ce ma mandri ca roman pot raspunde intr-un singur fel: nu mi-e rusine de neamul meu, nici chiar de as ramane singurul care mai tine la el. Si daca prin absurd as admite ca nu m-am nascut in Romania, ochii mei tot spre ea s-ar indrepta fiindca nu are asemanare pe lume. S-o fi umplut de uscaturi si de lepre, ca asa a lasat Dumnezeu ca dupa potop gunoaiele sa fie ridicate de umflatura apelor si sa fie duse unde nu merita si unde nu se asteapta, dar mai stiu pe de alta parte ca dupa potop vine si soarele dogoritor care le usuca si le face netrebnice- nici macar pt. foc nu mai sunt bune. De aici si cuvantul Psalmistului: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!

P.S. Imi plac morile, cu noroc sau fara, plutind sau nu pe ape; imi place cantecul greierilor si dezmierdarea lebedelor; imi place culoarea cerului romanesc mai mult decat a celui strain; imi plac muntii nostri milenari pe care de cate ori i-am vazut am vrut sa-i iau acasa... Prea multe imi plac, ca sa le scriu aici. Am sa admit insa ca sunt si lucruri ce nu-mi plac: parvenirea, stilul "copist de pretutindeni", ingamfarea, tiganeala, cersetoria profesionalizata, vinderea pe un blid de linte s.a. E adevarat, nu suntem sfinti, dar avem cel putin datoria de onoare de a urma celor ce au scris cu sangele lor istoria noastra. Stiti ce zice in Scriptura atunci cand Cain il ucide pe fratele sau Abel: "iata, sangele fratelui tau striga la Mine din pamant". Asa sa stim, ca sangele inaintasilor nostri striga la Dumnezeu cerand dreapta rasplatire pt. ce se intampla cu tara. Si cine va fi aflat nevrednic...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
:) - de dinisor la: 27/09/2004 18:25:46
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
cum ma faci tu sa zambesc!

ruginit sau nu, robotelul asta se ascunse! ca dadui eu click pe tot ce ne indruma iko, si venira niste bargauni care cica trebuia instalati pe computerul meu. si asta nu le dadu voie ca cica nu erau cu actele in regula! uite asa nu ajunsei eu la robotel!

cat priveste intalnirea, ai dreptate. sa asteptam pana cand se inchide perioada de primire a propunerilor. si om vedea ce o fi dupa aceea. Ideea de a ne intalni mie mi se pare originala si deosebita. Ar fi fost intr-adevar haios! Om mai vedea...
#23491 (raspuns la: #23490) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ietete - de Belle la: 01/10/2004 18:04:37
(la: despre barbati ... fara suparare :))
unde dai si unde crapa ... de la o gluma ajunse alexu sa zica ca suntem frustrate si masochiste. in plus se remarca si un fel de ingamfare ca cica asa frustrate noi tot stam si-atunci de ce sa se oboseasca dumnealor.

pai cica.. nu suntem chiar asa frustrate, dar voi sunteti tinta buna de bascalie fiindca ne dati motiv. pe deasupra, noi suntem ingaduitoare si intelegatoare si va suportam asa cum sunteti ca deh, de unde nu e nici Dumnezeu nu cere. asta ar fi definitia ta pentru masochism alexule?

cat despre orgoliul prea plin de el, va complaceti cand ne legam de voi ca va da motiv sa comentati (a se citi "percutati") si sa va dati victime de cat sunteti voi de "persecutati".

oh well......
#23907 (raspuns la: #23903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bellisima - de LMC la: 05/10/2004 21:03:35
(la: Trancaneala Aristocrata)
Fefelino, mersi mult pentru linkuri. Mai tirliliu ma duc sa bag geana, numa sa am timp.

Auzi, cica al meu de cind e pe fata pamintului viseaza numai brad verde cu globuri rosii. Sora lui, primul lucru care m-a intrebat odata in ajun de Craciun a fost daca am facut brad cu globuri rosii asa cum ii place lui frate-sau. Deci iti dai seama ca n-am de ales. Tre' sa fac brad pe rosu, care cred ca v'a merge foarte bine la mine in casa pentru ca am nuante pamintii, sau mai bine zis nuante inspirate din natura. Am parchet de bambus, un perete cu furnir de lemn foarte frumos, canapeaua de o culoare ca frunza de maslin, coffee table impletita dintr-o rafie sau ceva de felul ala. Iti dai seama cam cum arata. Deci un brad verde cu globuri rosii (rosu de culoarea visinei) o sa mearga nemaipomenit, numai ca sint atitea feluri de ornamente de ales ca nici nu stiu ce sa mai aleg.

Stii ce-ar fi fain de tot, daca noi fefelinele ne-am face schimb de ornamente. Nastrusnica ideie, eh? Noa, hai sa vad linkurile acum ca vad ca am olecutza de timp. Revin mai incolo.
#24272 (raspuns la: #24267) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
camy, - de dinisor la: 10/10/2004 21:29:10
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
si la mine a fost cam in genul asta, pana cand am luat taurul de coarne si am hotarat sa incerc si altceva. shansa mi-a suras cu oun contract in tara in care ma aflu acum.
imi aduc insa aminte cum era perioada aceea de plictiseala groaznica in care nu simteam altceva decat ca merg pe nisipurile miscatoare si ca riscul sa ma afund in plictis cronic crestea cu fiecare zi.
idei sa iesi din monotnie? ok:

1. nu stiu ce meserie ai, dar gandeste-te in functie de ceea ce stii sa faci si mai ale in functie de ceea ce stii ca poti (cand iti pui mintea!), daca te-ar tenta sa schimbi locatzia. eu am trait 30 de ani in bucuresti si stiu cat de obositor poate fi.
2. daca raspunsul este da, atunci baga repede pe "search" si concentreaza-te pe a-ti gasi un nou loc de munca. nu neaparat acolo, lumea e mare! totul e sa vrei! dar sa vrei cu adevarat! nu ca unul din fratzii mei care la o oferta de munca aici mi-a raspuns ca el nu-si poate parasii prieteni...:(
3. de ce itzi dau ideea cu schimbarea locatziei? pentru ca pornesc de la proverbul: schimbi locul, schimbi norocul !

cam asta am facut eu cu cativa ani in urma, cand viatza mea ajunsese la apogeul monotoniei. acum sunt bine! si zilele mi le petrec intre serviciu (doar 3-4 pe saptamana), antrenamente, plimbari, cafele cu gagicile, calatorii prin lume, activitatzi administrative din cand in cand. inca nu am ajuns sa ma plictisesc. dar te asigur ca de voi ajunge la starea aia din nou voi proceda la fel. caci am doar o singura viatza.

sper sa iti fie bine!



_________________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit de la prima pana la ultima clipa!
Daniel si admin - de Florin si atat la: 14/10/2004 22:47:57
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Dupa cum stiti eu am fost unul (nu stiu daca singurul) care a protestat la ce se ajunsese aici si eu am rugat sa intervenit.

Ce-mi spune-ti voi acum: AlexM pedepsit pentru a folosit rasiste.

Hai sa dam putin filmul inapoi si sa analizam.

SB_one deschide conferinta cu 23 August incepe sa se certe cu Anita47 si dupa cite observ eu nu ti se pare nimic extremist in texte.

Apoi vine Destin care, poc, pune un text care este plin de antisemitisme si SB_one i se alatura. Anita47 se face foc si observam ca amindoi sint in extreme diferite. Din nou domnilor, taceti chitic si nu interveniti desi un text rasist, antisemism apare pe acest site. Am gasit textul revoltator. Poti sa spui ceva? NU! Ca nu poti sa te te apuci cu nebunii.

Si apoi inca o bomba pica: evreii au inventat comunismul si au venit pe tancuri in Romania. Admin...tacere.

Anita47 care nu mai dovedea cu certatul si acuzarea toturor celor care vorbesc cu el, vede peste tot antisemisti, extremisti.

Coralie, fata care nu prea stie prea multa istorie, ii da dreptate lui SB_one, deschide o conferinta care devine un cimp de batalie intre Anita47 si alti citiva.
SB_one si Anita nu au loc doar pe o conferinta. Se cearta pe doua.

Cearta devine suparatoare pentru multi si AleM scrie mesajul lui.
Si da, foloseste cuvinte care in viata reala l-ar acuza de multe (nu insa in Romania- altii au spus mult mai multe si se pare ca vor sa ajunga presedinti), sint nepotrivite dar se vede de la o posta ca este enervat.
Satul, intr-un fel ca Anita47 inchide toate conferintele la care participa.

Si acum ce citesc eu? Ca SB_one si Anita47 se mira...Ce s-a intimplat?

Dragi gazde, tot ceea ce faceti voi aici pedepsiti/ sanctionati efectul. Nu prea recunoasteti cauza sau nu vreti. Si gresiti foarte tare, cred eu.
...........

Sint citiva care folosesc cuvinte extremiste aici dar sint multi de pe aici care nu au citit vreo carte scrisa de vreun evreu si vorbesc din auzite. Dar insa se cred interesanti.
Pentru inceput va recomand bibliografia scrisa de Golda Meir.

..........
Cit despre istorie...un eveniment se poate interpreta din mai multe ungiuri...si fiecare este adevarat din acel punct de vedere. Sursa informatiei insa trebuie aleasa atent (Asta este valabil si pentru tine Destin).
Ce rost are sa vorbesti despre isotrie daca nu cauti alt punct de vedere?

Pentru cei interesati, v-as recomanda sa cititi introducerea din cartea scrisa de Norman Davies: Europe- A History.
.........

Anita47, eu nu stiu de ce neam esti, nu ma intereseaza. Ce ma intereseaza insa pe mine este cum comunici si ce comunici.
Din pacate te vad doar stiind la pinda pe aici si sa inchizi orice subiect cu si despre evrei.
Este o mare pierdere cred eu pentru s-ar putea discuta lucruri foarte interesante.
Te-am intrebat odata despre W.H Auden. Desi te tii ca scaiul dupa oricine care nu iti raspunde ai tacut chitic si ai reusit sa inchizi conferinta. Bravo.

Personal cred ca fiecare individ trebuie judecat dupa ceea ce spune si face.
Daca un individ are parintii lui betivi, criminali, fascisti, evrei, arabi, prosti, destepti nu este vina lui. Societatea trebuie sa-l aprecieze dupa calitatile si defectele lui nu celor parintilor lor.
.........

SB_one
Daca vorbesti cu un rus iti spune ca nu rusii sint de vina pentru comunism ci bolsevicii.
Mai recent sint evreii. Nu conteaza ca ai nostrii ne-au nenorcit 50 ani dupa ce au citit niste carti sau teorii scrise de altii.
Unora insa le convine asta pentru ca atentia se muta de la ei la...altii.
SB_one nu cade in capcana asta.
Istoria este asa cum este...si nu cred ca in orasul meu secretarii de partid erau evrei. Erau toti romani get beget. Si se trageau tot din romani get beget.
...........

M-am lungit prea mult...cu acest incident insa cred ca toti am pierdut, chiar si sansa de a ne explica, si este mare pacat.

Numai bine
P.S. Cine este admin pe aceasta Cafenea? Va rog sa reconsiderati pozitia voastra cu AlexM.
#25106 (raspuns la: #25092) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De acord cu acesta enuntare - de (anonim) la: 21/10/2004 18:49:46
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Realitatea este ca femeile ajunse in occident vad barbatii ca pe un automat de banca, bun de jertfit pe altarul "relatiei" (intre noi fie spus -aici adulterul nu mai exista in nici o lege -a fost promulgat de peste un deceniu si inlocuit cu "Libertate" sexuala -adica, o faci cu X sau Y si daca barbatul vine acasa , isi cere scuze ca a deranjat, pleaca la un hotel sau la prieteni ca de nu .. ii bai -femeia pune mana pe telefon si face 911 si indiferent ce spune -e crezuta pe cuvant si in loc de hotel ajungi sa dormi la arest si nu mai vorbesc de catuse ...)
Secondo- la un divort, femeia cere " pensie de uzura" -adica frumusetea ei a fost uzata de-a lungul casniciei prin .. ghiciti ce ) Barbatul care e egal in drepturi (sic) nu poate pretinde asa ceva ( ca in bancul cu gaina -care e definitia ei - are 2 picioare egale, mai ales dreptul )
Tertzo- emancipare - facutul de mincare sau gospodaria nu mai e atributul femeii- Doamne fereste - a se vedea situatia de la secondo- desi barbatii romani nu stiu cit de mai putin gospodari pot fi decit cei "Made in Occident" totusi pun umarul la treburile casnice -pe masurii priceperii lor - nu stiu cat si cand ar pune mina femeia sa schimbe uleiul la masina, sa puna un intrerupator sau sa repare masina de spalat -dragelor -gasiti un barbat Made in .. care sa puna el mina si sa nu cheme un meserias care iti ia $$$$ii
De ce toate astea - ahh .. ca sa va ramana-dragelor- timp sa va faceti frumoase -oare pentru cine ? Oare barbatul care v-a luat si cu care faceti copii v-a luat sa va schimbe ca pe ciorapi ? Un pic de logica nu strica.Siiiguuur -daca ati face ce trebuie sa faca o femeie nu v-ar mai ramane timp sa-l cuceriti (sau sa fiti in masura - machiaje dichiseli etc)pe X sau Y si ar fi pacat sa nu profitati de sistem ( Primo)
Teoria: este enumerata mai sus
Practica: prietenul meu avocat -de cite ori sunt pe la el vad barbati romani -de abia veniti sau care au asteptat timpul necesar "rodarii" romancelor in ale " drepturile femeii" - plangand . lasati de ghiciti cine ? de somaleze ? noooooo. Si copii care nu mai cresc cu 2 parinti ci intr-o noua formula -familii cica " monoparentale " ( asta sa fie definitia autohtona a matriarhatului? caci ghiciti cine - INDIFERENT de cine a produs ruptura si de motive- va avea dreptul de custodie si cele enumerate la secondo)
Tema de case pentru romance vis-a-vis de barbatii romani (luati material bibliografic de la mamele, bunicele voastre, de la cine v-a crescut - material suplimentar- BIblia daca mai credeti in ceva odata ajunse aici)

Un roman din Canada
#25836 (raspuns la: #25188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
incident - de nasi la: 22/10/2004 02:35:57
(la: Apel la marturii: "Aventuri la ambasade? Povestiti aici!")
ca sa iti povestesc o experienta de-a mea directa la una din ambasadele romaniei: acum ceva timp eram in ambasada (nu te supara daca nu spun aici unde anume, sa nu ma ochesca careva dintre "cunoscuti", poate pe privat daca vrei neaparat). la o shueta mica, deh, ca tot fonctionaru' ce n-are chef de treaba... si a sunat telefonul. nu spun cine a raspuns si nici cum a vorbit. a inchis telefonul, dupa care a aruncat remarca " ete nah! suna aici la ambasada de parca tre' sa avem noi grija de ei"

era vorba despre o romanca. nu stiu cat de cinstit sau nu ajunsese ea in tara cu pricina, dar cert e ca sunase sa CEARA AJUTOR ambasadei romaniei, pt ca ii fusese "luat" pasaportul, nu putea ajunge la politie si nici macar nu stia unde se alfa, in ce oras (nu stia saraca citi limba aceea).

atita lipsa de UMANITATE ca in acea ambasada anume, nu am intilnit nicaieri. functionarul respectiv ar fi putut cel putin sa sune la politie, sa ceara un "trace call" sa vada de unde suna persoana, sa faca o sesizare si sa puna politia s-o caute. nimic! pur si simplu a durut in cot la capitolul omenie, nu mai vorbesc de indeplinirea atributiilor diplomatice...

acest eveniment s-a intimplat in octombrie-noiembrie 1999.


GONE WITH THE WIND si nu numai! - de kradu la: 24/10/2004 06:27:34
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Uneori m-a intreb daca "Pe aripile vintului" ar fii putut fii creat in Europa?
M-a intreb daca "AS GOOD AS IT GETS" ar fii putut fii creat in Europa?
Cred ca unele filmele pot fii facute numai in Europa! Altele pot fii facute numai in America! Cred ca "Corabia Nebunilor" a fost un film deosebit!
Cred ca filmele lui Felini sunt grozave! Il iubesc pe Alberto Sordi si comedia aceea italina in 1955 si 1965.
Urasc totusi timpii aceia mortii s-au fara imgine din filmul European, si stereotipele din filmele Americane! Cum vorbim despre doua culturi diferite, cred ca arta filmului pe cele doua continente nu se afla intr-o competitie directa! Nici nu poate fii vorba! Se completeaza intr-un fel
nedefinit! Gasesc ca America are un potential imens si arunca pe piata filme "usoare" dar cind vrea sa creeza ceva serios, are potentialul si subiectul care va merge direct in multe suflete! Asta nu tine insa numai de cultura si tehnologie ci de acea "lumina" si nota personala despre care se vorbeste putin dar care cu adevarat exista in toate peliculele Americane ajunse deja in inimile noastre!
...........................
Uneorii gasesc filme pentru care nu s-a facut reclama! Si surpriza, ele sunt grozave!
Gasesc ca "Pacientul Englez" a fust unul dintre cele mai slabe filme care au ajuns la Oscar!
Am gasit cinemaul Polonez foarte interesant! Andrei Waida ca regizor si Tzibulschi ca actor (Cutitul in apa) au fost preferatii mei!
Cu bine!
"K"

De ce ai decis sa emigrezi? - de Coriolan Pomposu la: 24/10/2004 23:02:49
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Salutare!!

Cred ca toti baietii si fetele plecate sunt prea departe.Bani, majoritatea dintre voi n aveti ca de n ati facut in Ro nu faceti voi nici acolo si vorba asta a spus o unu de acolo din vest nu din Ro (ma refer exclusiv la emigranti !) Eu am o mare ciuda pe astia care v-au pacalit ! I as toca daca as putea,pentru ca voi prosti nu sunteti si pe deasupra ati plecat si cu bani ca fara ei nu va primea nimeni! Ati vandut casele care le ati avut si poate majoritatea dintre voi nici macar sa si le recapete inapoi nu mai pot ca preturile au explodat! Ce pot eu sa zic? Eu am prieteni si in Canada si in Noua Zeelanda,sincer vorbind nici unu n o duce pe roze,si domnule nu cred ca unu care ajunsese asistent la facultate era prost!
Sunt sigur ca majoritatea din cei care ati plecat puteati sa faceti o treaba meseriasa aici si sa aveti bani,ca scopul asta a fost ,BANU.Sa nu mi spuna mie unu ca nu se putea realiza in Romania profesional ,da poate unu doi dar voi sunteti cu miile.Majoritatea ati fost naivi ,ma uit pe aici multi sunt singuri dezastre! Imi pare sincer rau ca oameni capabili ca voi sunt sclavii altora .Nu aveti nici un drept nimic toti de acolo va vad ca niste emigranti,ce civilizatie e aia de la voi ? Rahat pe bat ,vorbe in vant ma baieti .Am visat la jeep si mi l am luat .Dupa ce l am luat imediat mi s a uscat de el ,nici o chestie ,mare scofala.Si l am luat aici in Ro nu pe furaciune nu pe alte mijmasuri.Impreuna cu baieti ca voi pe care i am convins sa nu plece cum le spun altii de acolo ! Si acu culmea sunt mai bogati si mai fericiti decat colegii lor de dincolo,oare cum se poate?
Fara viata sociala esti mort ! Voi acolo n aveti parte de asa ceva si romanu e mai deosebit asa,ce pot sa va zic fratilor ? Pacat ca s a ales prafu de tot! V ati dus ca fata aia frumoasa , desteapta si bogata la maritat cu tiganu din sat.Daca vrei sa faci bani azi ,nu conteaza unde esti daca stii cum sa i faci.Ori ca esti la Roma la Berlin la Tokio sau New York or la Bucuresti e acelasi lucru,dar putini stiu.
Nota :au invatat si romaniii tineri sa faca bani! si cinstit domnule ,la ei acasa impreuna cu nevestele lor frumoase!!!!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: