comentarii

ajun


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Heh... cu farmecele inca sunt - de Honey in the Sunshine la: 28/09/2005 21:00:25
(la: farmece sa fie oare?)
Heh... cu farmecele inca sunt sceptica... Dar ... m-a intristat (si intristat e exact cuvantul) faptul ca ai spus ca matusa ei a chemat-o in Italia pentru ca o asteapta ... nu-mi amintesc numele dar are rezonanta musulmana...

Nu vreau sa fiu prapastioasa, dar nu cred ca matusa ei a avut ganduri bune in legatura cu ea.Si aici nu ma refer la chestii paranormale ci la lucruri cat se poate de reale.Sunt mii de fete ajunse in Italia care au sfarsit in tragedii (si aici cred ca stii la ce ma refer).

Si... inainte sa-ti faci idei deplasate... gandeste-te mai bine ca poate au convins-o sa plece prin santaj sau alte metode de mare efect.

Sper din tot sufletul sa se termine totul cu bine... pentru ca dupa ce ti-am citit post-ul chiar m-am intristat...
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#75340 (raspuns la: #75217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1984 Amintiri... - de Mr Six la: 30/09/2005 02:40:22
(la: Amintiri din armata)
Damigenele de vin consumate in apropierea poligonului si a cazarmii Mihai Bravu. Intr-o zi am cazut chiar dintr-un vagon al marfarului ce ne ducea in sat la cumparat bautura.....foarte aproape de a da coltzul.

Nu pot sa uit forma in care eram la exercitile de gimnastica la bara fixa sau inele, ajunsesem un mare specialist.

Gustul tigarilor " Nationale " fumate la umbra unui mare plop al cazarmii dupa masa de prinz.

Si bineinteles....o curva care ne vizita cazarma. O chema Rodica.

salutari,
sixpack
#75703 (raspuns la: #75699) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
armata - de popix la: 30/09/2005 21:05:05
(la: Amintiri din armata)
io am bagat garda "ca Berila" (niciodata n-am stiut cine a fost acest "berila") in armata.7 luni aproape...dar era fain dupa ce ma obisnuisem, timpul trecea repede si scapam de futaiul "veteranilor"; cand am devenit insumi "veteran" mai aveam un pic si ma liberam.intrasem deja in ritm si putin imi pasa, se dormea la greu in post chiar si la -28 grade!mentionez ca am facut mare parte din armata la Lunca de Sus(jud Harghita...).
aveam unul pe schimb...mocan sadea din Vrancea, nu-l puteam suferi(nici el pe mine).intr-o noapte din postul 1(in care nu se dormea...) am aruncat cu pietre pe acoperisul unuia din depozitele(de tabla...) in paza mocanului.pietrele faceau zgomot asurzitor noaptea la 1...intamplarea facea ca diferiti ceangai beti treceau prin fata unitatii facand galagie.dar cu ganduri pasnice...
a doua zi dobitocul raporteaza ca fusese atacat in plina noapte de necunoscuti...in nici 24 ore ne-am trezit cu doua plutoane de Politie Militara din Miercurea Ciuc in unitate pentru "paza"...bineinteles ca ma facusem mic si am tacut malc!fusese vina mea.de la o gluma(cam deplasata) ajunsesem la "razboaie civile" cu ungurii! era 1990...
Salonul National de Fotografie Slatina - de Ionut Dipse la: 02/10/2005 23:04:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Salonul Naţional de Fotografie - Slatina 2005
A XI-a ediţie.
Vernisajul expoziţiei – 1 octombrie 2005, ora 11, Casa de Cultura a Sindicatelor (CSS), Slatina

Câştigători:

Sectiunea "Contralumina"

Medalia de aur AAFR: Constantinescu Florin AAFR (Craiova)
Medalia de argint AAFR: Gorbe Gyorgy (Miercurea Ciuc)
Medalia de bronz AAFR: Moldovan Mihai E.FIAP (Brasov)
Mentiune: Chende Octavian (Brasov)
Mentiune: Gego Zoltan (Brasov)


Sectiunea "Tema libera"

Medalia de aur AAFR: Toth Stefan A.FIAP (Oradea)
Medalia de argint AAFR: Gego Zoltan (Brasov)
Medalia de bronz AAFR: Panait Ioan (Brasov)
Mentiune: Constantinescu Florin AAFR (Craiova)
Mentiune: Simionescu Viorel E.FIAP (Bucuresti)




Rezumat:

Ora 10.50 – ajungem la locaţia cu pricina, entuziasmaţi de faptul ca Fotoclub de Bucuresti are peste 20 de fotografii acceptate.

Ne întâmpină domnul Vladimir Economu si încă un domn scund, cu costum negru, nasul roşu, ţigara în coltul gurii. Sunt zâmbitori. Arunc o privire in jur si îmi dau seama de ce: suntem primii ajunşi. Nu numai de la Bucureşti, ci din toţi participanţii la acest salon naţional. In lunga sala de la CCS, erau afişate mai întâi lucrările câştigătoare, ce tronau pe pereţi în rame de lemn negeluit, aşezate parcă împotriva conceptului de simeza. Spre capătul sălii erau exilate 13 panouri norocoase cu pozele acceptate în expoziţie, dar nepremiate. Spun norocoase deoarece fotografiile cu pricina, în ciuda faptului ca au fost răstignite cu cate 3 cuie fiecare, una lângă alta, pe lung sau pe lat, ca sa încapă, au reuşit sa eclipseze majoritatea imaginilor desemnate câştigătoare. Din păcate, supliciul menţionat a fost dublat de o iluminare mai mult decât jalnică, provenită de la un candelabru născut in preistoria comunistă a tărişoarei noastre, cu discuri galbene si neregulate de plastic în chip de ornament. Mi-am spus ca astea sunt condiţiile, sunt vremuri grele si nu “e” bani.
In timpul schimbului de păreri cu un colegii fotoclubişti, dl. Economu ne-a înmânat cate un “Catalog” care, pe lângă faptul că a epuizat cartuşul color al organizatorilor, citez: „a costat 200.000 bucata”. Spre dezamăgirea noastră, Catalogul are 10 pagini + coperta şi nu cuprinde decât fotografiile câştigătoare şi nu şi cele acceptate in expoziţie.
Mai mult, domnul în negru, un fel de Man in Black de Salon, a venit si ne-a şoptit cu un aer complice că organizatorii nu ne vor da pe loc şi CD-urile cu imaginile acceptate pentru ca n-au reuşit sa le facă în România şi că atunci le-au comandat în America ... (!?)
Mon Dieu !

Cât despre festivitatea de premiere ... Care festivitate ? Aia unde se acorda medaliile de aur, argint şi de bronz (şi care poarta sigla AAF). N-a existat aşa ceva. Unul dintre premianţi, cel de la Craiova, a venit, a semnat, şi-a luat medalia şi a plecat. Ne-am dat seama ca e momentul să dispărem şi noi, ţinând cont ca nu împuşcasem nici un premiu.

Concluzia
Ne tragem salon naţional, dăm medalii de aur, ne dăm în stambă că e a 11-a ediţie, da’ mai departe de un apus şi un dediţel păros nu vedem.. .
Cum aşa ?

Păi, d-l Economu ne-a mărturisit că florile şi apusurile sunt febleţea dânsului şi că oricum Fotoclub de Bucureşti este la început de drum şi că are mare potenţial, dar că nu se putea să câştige vreun premiu, aşa, de la prima participare…
Jimmy - de Pasagerul la: 03/10/2005 16:29:10
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
Sint doua zile pline, plus ca astazi fiind ajun de sarbatoare majoritatea locurilor de munca sint inchise.
Octombrie e mai mult vacanta decit servici-mai avem Yom Kipur(2 zile vacanta) si Sucot. Sucot tine o saptamina, in unele locuri de munca se lucreaza program redus, altii inchid.
Daca punem la socoteala si weekendurile, Octombrie e o luna pierduta pentru economie.
Multa lume pleaca in vacanta in perioada asta, pentru ca aproape ca nu se pierd zile de concediu.
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
#76440 (raspuns la: #76431) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da, A_Carmen - de reincarnat la: 04/10/2005 02:51:03
(la: Ţara handicapaţilor şi ologilor)
Problema fiului/ficei de shtab este foarte dificila. Am avut in facultate o colega care era fiica unui colonel de securitate. Biata fata era desteapta si isi vedea de carte dar... toti o tratam cu o politezte rece (ne era frica sa facem glume de fatza cu ea) si nimeni nu-i era prieten.

In acelasi timp, unul dintre profesorii nostri era fratele fostului General Coman, la vremea aia Ministru de Interne. Cu liceul la seral si cu Universitea Populara ajunsese "CONFERENTIAR si SEF DE CATEDRA". Asta da cariera! Nu mai spun cit era de corupt si de imoral... Intradevar, el a avut o oportunitate pe care a fructificat-o, dar zeci de generatii de studenti au avut de suferit din cauza lipsei lui de competentza si a comis multe murdarii (santajarea fetelor si luare de mita) pentru ca se simtzea deasupra legii.
#76567 (raspuns la: #76184) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1. Care este cuvantul favorit - de Honey in the Sunshine la: 14/10/2005 17:21:47
(la: Chestionarul Bernard Pivot)
1. Care este cuvantul favorit
Vijelie

2. Care este cuvantul cel mai putin favorit
"puii mei"

3. Ce va face placere in mod deosebit
Ajunul unei calatorii, cand imi fac bagajele.

4. Ce va displace cel mai mult
1 Septembrie

5. Care este injuratura favorita
Sa-mi bag p***-n ea treaba!

6. Ce sunet va place
Vantul de inceput de furtuna.

7. Ce sunet/zgomot va displace
Aspiratorul, shaker-ul, tocurile fara flecuri pe ciment.

8. Ce alta profesie v-ar place sa practicati
Fizician

9. Ce alta profesie nu ati practica nici in ruptul capului
Cersetor

10. Daca Raiul exista, ce ati dori sa va spuna Domnul cand ajungeti
la Portile Raiului.
"Nu s-a schimbat nimic".

_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea
honey - de donquijote la: 16/10/2005 18:32:44
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?)
nu, dar era la impas si m-am gandit sa-l ajut sa iasa. :)
in fond a avut (are) o idee/initiativa buna, care valorificata in mod corect poate da rezultate.
aceeaiasi initiativa a cazut in trecut, nu din lipsa de amatori, ci din lipsa de 'organizare', de a pune punctul pe "i". ca si acum au inceput tot felul de dispute, unele ajunse la tonuri inalte, pe aspecte secundare.
ideea e de a grupa cat mai multi din cei care sunt la 'distanta' de metrou sa zicem, format nucleu, si pe urma incet, incet, de alaturat pe cei care viziteaza frecvent romania (sarbatori, vacante), apoi, daca fazele preliminare sunt 'reusite', de incercat ceva pe scara mai larga - cei de peste mari si tari, nu vor veni daca nu s-a putut organiza ceva reusit la nivel 'local'.
n-are rost sa ma ocup personal ca sunt din categoria 'scara mai larga'...:)

fefe - de Belle la: 21/10/2005 19:37:39
(la: Bunul simt si bunul gust)
pai nu-ti spun ca ajunsesem sa iau liftul in basement cand vedeam anumite persoane la etajul unde fumam de obicei :) decat sa dau politicos din cap si sa ma fac ca le ascult mai bine le evitam.
pe-aici inca n-am ajuns la faza de name dropping sau discutii prea intelectuale (desi am colege cu facultate dar care zic I says in loc de I said) ca deh, stau la tara ;)
ma gandeam ca poate intr-un oras mare si cosmopolit lumea poate e altfel, dar in rest sunt cam taranoi marea majoritate si total lipsiti de principii :)
#80574 (raspuns la: #80572) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intr-un tarziu lumea se retra - de Intruder la: 27/10/2005 09:52:37
(la: O povestioara cu drag pentru tine Madalina!)
Intr-un tarziu lumea se retragea. Ea porni, la fel de singura, pe aleea ce cobora de pe dealul cu cruci si turle. In spatele ei alerga cineva. Era el. Se apropie de ea si isi ceru scuze ca o deranjeaza. Indruga ceva si ajunsese sa ii ceara adresa de e-mail.

e-mailul asta...nu prea sta el bine, in text...un nick, un ID Messenger, nimic???




























honey - de Belle la: 27/10/2005 17:22:42
(la: Bunul simt si bunul gust)
absolut dezgustator.... si probabil sunt multe de care nici n-am auzit

tocmai citeam in detaliu articolul cu pricina din care-am dat extrase inainte, ajunsesem la vin de paianjen, crezi c-ar trebui sa le dau detalii la conferinta cu butelca de vin? ;)
#81998 (raspuns la: #81990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Yuki - de Honey in the Sunshine la: 28/10/2005 23:09:44
(la: iaca! premiile Cafeneaua)
Nu stiu ce sa spun... Ideea ta mi se pare buna...doar ca e tare confuza afacerea asta cu Premiile Cafeneaua. Eu doar am scos conferinta, ideea e a lui maan si a fost discutata de multi pe aici (anisia, intruder,zaraza etc.) deci suntem toti mai mult sau mai putin implicati..
Conferinta am publicat-o cu "cel mai bun eseu" si "cea mai buna poezie" pentru ca la concluzia asta se ajunsese la vremea respectiva.
O alta problema e juriul ala care nu da semne de alcatuire.. Si, ce e cel mai rau, nimeni nu ia haturile in mana.
Ramasese ca Daniel sa hotarasca cine vor fi membri juriului, dar nu stiu daca a fost de acord. Sper sa o scoatem pana la capat pana la urma.

_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
#82623 (raspuns la: #82395) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre vise - de teo30967 la: 04/11/2005 15:06:27
(la: Ce Ai Visat?)
cele mai relevante vise ale mele au prevestit lucruri rele, poate pt. ca nu mi s-a intamplat nimic spectaculos in bine si n-am remarcat visele acelea prevestitoare de bine....


nu va voi relata decat visul care l-am avut toata vara pana pe 23 iunie 2005 si care am inceput sa-l visez de la sfarsitul lunii aprilie .

imi visam casa parinteasca in constructie, se construia un etaj peste ea, dar nu era terminat, finisat si pe strada mea visam o nunta prima data parca era fratele meu mire, a doua oara parca parintii erau nasi, si la petrecerile acestea casa noastra in intuneric si netencuita, in culori de gri spre negru. visam cam la doua saptamani, chiar uneori si saptamanal....
din experienta (nu va voi relata acum) stiam ca se va intampla ceva rau si eram ingrijorata mai ales ca se apropiau testele nationale (capacitatea) si speram ca premonitia mea sa nu-mi afecteze copilul ...
a dat primele doua examene si in ultima zi cand eram la examen am primit un telefon de la mama: tatal meu cazuse din caruta cu fan si ....aveam sa aflu 12 ore mai tarziu cand il adusese salvarea la Bucuresti ca isi rupsese gatul ...a dat mana cu moartea cum zice el, am avut noroc ca nu a paralizat si nu a murit, a stat in ghips din crestetul capului pana la torace doua luni imobilizat la pat .......si ii multumesc lui Dumnezeu ca a avut grija de noi.

desi NU CRED in chestia cu "zbatutul ochiului" care mie mi s-a zbatut de-a lungul timpului destul de des fara sa se intample nimic,dar o zbatere fina, abia perceptibila, cu o saptamana inainte de a se intampla accidentul, partea de jos a ochiului stang se zbatea aproape dureros, ajunsesem sa ma uit in oglinda sa ma uit la el cum se misca, noroc cu o colega care mi-a zis "lipsa de calciu" si m-am linistit . Trebuia sa fiu calma, linistita incepeau examenele fiica-mii si trebuia sa-i inspir incredere, putere si calm.

M-am visat si in fata rezultatelor de la examen, dar eu nu am ajuns nicioadata acolo, eram insotitor permanent in spital cu tata si nici notele n-au fost relevante.
shtevia, - de maria de la medgidia la: 16/11/2005 10:57:35
(la: Autismul)
am citit raspunsul tau cu fiori...
o parte din ce povestesti tu, le recunosc, mi se intampla, desi le-am negat in mine multa vreme, de frica sau de rusine... prin pregatire, prin educatie, sunt o fiinta prea rationala... acum 3 ani mi-as fi putut pune diagnosticul psihiatric fara second thoughts...

intr-o camera, sunt peste tot si simt tot fara sa vreau... nu se intmapla mereu, cred ca tine de starea mea de moment, dar nu pot controla cand se intmapla... simt ca ocup intreaga camera, o umplu, ca un lichid intr-un recipient... sufletul meu e mai "larg" decat corpul, cuprinde spatiul inchis in care ma aflu, dar cumva nu trece prin pereti... in starea asta pot "pipai" cu sufletul fiintele din incapare, chiar fiind cu spatele sau neatenta... STIU ce fac ele...
daca mi se intampola pe strada, atunci pur si simplu "nu mai sunt eu", sunt nicaieri, goala inauntru merg si fac lucruri pe care uneori chiar uit ca le-am facut... ca si sum, ma trezesc deodata aproape de casa, fara sa stiu cum am parcurs drumul, lacking the memory of coming home...

in mijloacele de transport in comun ma "joc" asa de cand eram mica, fara sa stiu ce fac... uneori impartasesc o stare de euforie de la cineva, alteori o jale adanca, sau o vrajmasie... dar nu intotdeauna identific persoana, este clar cineva in imediata mea apropiere, dar cred ca tine mai mult de intensitatea starii persoanei respective... nu am control total asupra lucrurilor astora, dar am descoperit ca pot sa ma "blochez" sa le mai simt, sa "fug" cumva din mine in reverie, pana la destinatie...

mi se intampla sa-mi vorbeasca cineva si sa ma uit la el ca o statuie... ma ia valu` deodata si nu mai sunt "aici si acum"...
dupa ce ma "trezesc", desi habar n-am ce a spus, stiu exact ce simte sau ce intentii are... cum? n-am idee, nu eu fac asta... si da, uimitor, ai spus aceleasi cuvinte cu care definesc eu asta "vorbesc ei prea tare in sinea lor"!! exact asa se intampla uneori, ei "vorbesc" clar si distinct, dupa care repeta cu voce tare...

nu mi-a placut la inceput cand am constientizat ca traiesc starile astea aleator, fara "mine"... dar acum incerc sa invat din ce mi se intampla... singura, fara indrumator...
cu copiii autisti simt lucrurile astea cel mai bine, si ei cu mine... ne "imbratisam" inainte sa-mi sara de gat, ne imbratisam cu sufletele, de cum intru in clasa...
nu stiu daca iti este cunoscut, dar acesti copii au o problema de afectivitate (ma rog, asa o numesc cartile, eu nu o vad asa), si nu accepta persoane noi in jurul lor decat dupa ani de zile, si numai anumite persoane... pe mine faceau copiii ciorchine dupa primele 2 saptamani de cand ajunsesem la centru... ei au perceptii dincolo de lumea fizica obisnuita, sunt "scannere" afective fantastice... problema (cred eu) este de exprimare a afectului, nu de traire sau intensitate a lui...

da, daca stau sa ma gandesc, n-am invidiat sau urat niciodata pe nimeni... mereu mi-a fost usor sa iert si sa merg mai departe, pentru ca senzatia mea este ca "ne-iertarea" se "agata" de sufletul tau ca un balast, te tine din drum, iti incetineste cumva evolutia, ca un om care merge pe un drum cu doua ghiulele prinse de glezne...

shtevia, in punctul asta nu stiu ce sa te intreb, nu mai ajung eu mai departe... as vrea sa stiu cum se poate controla mai bine aceasta stare, cred ca asta m-ar ajuta sa avansez cumva... desi nu cred ca poti sa-mi raspunzi, pentru ca eu nu cred in algoritmi universali, ci in individualitate, si caile ei sunt singulare...

si mai cred ca deschiderea asta s-a intamplat datorita unei boli din copilarie... despre care poate voi povesti intr-un alt episod, in vreo alta conferinta...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#87918 (raspuns la: #87773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maria - de Shtevia la: 16/11/2005 17:38:30
(la: Autismul)
Tu stii cat de mult vrei sa mai afli si numai de tine depinde sa impingi mai departe “starile”, care, de fapt, sunt –hai sa le zic- superperceptii sau hiperperceptii. Banuiesc ca ti se intampla cu copiii aceia, asa cum mi se intampla si mie cu orice copil intalnit, care imi zambea si venea direct la mine, indiferent de varsta si oricat de timizi erau. La fel se intampla si cu cainii – nu aveam probleme cu nici unul, oricat de rau era…venea la mine dand din coada si puteam sa ii mangai cat doream.
Nu prea trebuie sa iti faci probleme- sunt multi cei care simt ce simti tu, dar de teama ca ar fi catalogati nebuni sau ciudati, nu spun la nimeni nimic. Crezi ca eu marturiseam cuiva?…Nici gand. Asta pana am cunoscut si altii ca mine si m-am linistit. Uneori credeam ca am halucinatii – vedeam lucruri care tocmai se intamplau sau se intamplasera. Daca vroiam sa stiu ce face o anumita persoana, era suficient sa ma gandesc la ea si stiam (indiferent de distanta). La inceput, sunam, de verificare, pe urma am renuntat…stiam ca era cum simtisem.
Cu simtitul celor din jur era mai rau…mi se facea greata, daca cineva din jurul meu simtea asta, ma durea stomacul, daca era vreo persoana cu durere de stomac, etc. Ajunsesem – frecventam pe vremea aceea cu chat – sa simt la fel si la cei cu care povesteam “pe virtual”. De fapt, nu e nici o diferenta intre comunicarea pe net sau cea face to face. Energetic e acelasi lucru, mai cu seama daca dai de oameni cu “simptomele” tale.
Problema e cu starea ta- se poate controla doar daca ai suficienta energie si inveti sa te calmezi- faci meditatii sau te rogi (tu alegi forma de echilibrare). Sau cauti un maestru. De fapt, cand ucenicul e pregatit, apare si maestrul, zic orientalii. Stiu ei ce stiu.
Cam astea am vrut sa iti mai spun. Mi-e usor sa vorbesc acum, fiindca am iesit din stare si stiu cum e…probabil ca o sa ma cuprinda iar intr-o zi, dar macar acum stiu ca pot alege eu momentul cand… Intre timp am mai citit, am mai cunoscut alti oameni care stiu si pot mai multe…Se aduna lucrurile, cu timpul.
E bine ca ai copiii aceia in jur. Nu e intamplator (niciodata nimic nu e intamplator) ca lucrezi cu ei - te vor ajuta foarte mult. O sa intelegi intr-o zi de ce…daca nu ai inteles deja:).
maan, - de Intruder la: 17/11/2005 10:31:21
(la: Despre complexul de inferioritate si grandomanie)
intruder, nu-i asa ca esti un grandoman da' te prefaci generos si amabil, ca vrei sa scrii numai tu pe cafenea, tu sa te-ntrebi, tu sa-ti raspunzi?:))))))))))))))))))))

duamneeeeee, chiar a murit misterul de tot?!...ma dadushi de gol!

razi tu, dar cand eram mic, aveam accese de grandomanie!
de exemplu tin minte cand am fost prima data la mare, ai mei mi-au zis cu vreo 3 zile inainte: "poimaine, mergem in concediu la mare"...credeam ca la mare este raiul promis...la toti le-am zis ca plec, copii sau adulti, cunoscuti sau oameni straini, nu conta...:)
apoi, vroiam sa ma fac pompier!...de fapt, sofer pe o masina de pompieri, hehe!...sa rulez pe mijlocul bulevardului cu sirena urland, ma rog...ajunsesem sa spun la copii ca tata este pompier si ma ia in fiecare zi si ma plimba cu masina aia, ca pe ministrii...cre' ca si-acum am ramas cu "trauma" asta, zic si io ca-s bogat, frumos, destept, "ma iubeste femeile si e moarte dupe mine''...:)))))))
sssshhht, silentzium, nu ma mai da de gol...:D



















#88227 (raspuns la: #88218) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
afirmatia ca Iisus a fost la - de tukuram la: 18/11/2005 10:29:54
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
afirmatia ca Iisus a fost la urma urmei un om este aberanta.El nu a fost nicidecum un om decat prin aspectul sau exterior, iar aceasta infatisare a fost necesara fiindca pe langa misiunea sa de a salva omenirea care ajunsese la un nivel foarte scazut (si acest lucru s-a facut prin simpla sa prezenta aici, datorita extraordinarei sale benficitati), Iisus a avut si misiunea de a clarifica si a aduce noutati privitoare la legile si regulile ce trebuiesc respectate pentru a nu intra in contradictie cu Dumnezeu Tatal, iar acest lucru nu il putea face decat fiind asemeni (numai din punct de vedere al infatisarii) celor carora trebuia sa le vorbeasca.
#88554 (raspuns la: #87097) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
raspuns lui Cosmacpan - de irina fiorentina la: 19/11/2005 18:50:00
(la: Tinerii de azi)
Ciao,
esti cam in intarziere cu acest comentariu, dar iti raspund oricum...situatia s-a rezolvat cu plecarea tipei din casa...am rasuflat usurata si mi-am spus ca mai jos decat ajunsesem in acel moment nu puteam cadea (ma refer la lipsa rabdarii si suportarii)...
Dar nu e vina mea ca societatea nu-ti ofera conditii pentru o viata decenta, pe cont propriu si te obliga sa traiesti impreuna cu alte persoane...e adevarat ca este ca un test pe care poti sa-l treci sau nu dar eu la 30 de ani as vrea sa-mi creez o alta situatie...la Florenta, de una singura si cu bani putini e aproape imposibil!!!

Dar nu se stie niciodata, nu mi-am pierdut speranta si cu atat mai putin visele...din cele mari, firesc.

te salut,
irina.
#88985 (raspuns la: #85420) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste orientala... - de hgrancea la: 26/11/2005 11:54:52
(la: Ce credeti despre yoga)
Traia odata un pusnic din ordinul saniazy... ca toti din ordinul sau isi petrecea viata in meditatii in locuri retrase iar uneori cobora intr-o asezare spre a 'cersi' citeceva de mincare (termenul a cersi nu e poate cel mai exact dar altul nu stiu... cei care ofereau mincarea o faceau ca pe o ofranda adusa cuiva sfint si nu din mila fata de un cersetor ... dar sa revin)
Intr-o seara saniazy medita sub un copac mare ... deasupra sa in copac se aseaza doua ciori care incep sa croncane...suparat ca il deranjaza din meditatie se gindeste sa le goneasca ... atunci simti cum o mare putere se ridica din el ... sufla cu putere inspre ciori si spre surprinderea sa o flacara mare se ridica din el spre ciori ... care cazura arse la pamnit impreuna cu scrum de frunze si crengi ...
O mare bucurie simti atunci saniazy ... si se simti mindru de puterile sale ... se opri din meditatie si pleca spre sat dupa merinde...
Ajunse la o casuta marunta ... un miros imbietor de orez cu lapte si mirodenii venea din casa ... batu la use ... nimic...
batu iar ... auzi o voce stinsa de femeie invirsta ... ai rabdare ....
trecu un timp care i se paru prea mare ... si batu iar si cu mare putere in use... atunci de dincolo de use se auzi iar vocea femeii ...
-Hei saniazy ... fa bine si ai rabdare... aici este casa unei femei batrine... aici nu esti in padure ... aici nu sint ciori cu care sa iti masori tu puterile ...

Morala ... traind curat si slujind o viata intreaga pentru familia sa batrina dobindise si ea unele daruri ...si mai de pret decit ale tinarului saniazy ...

Se vede aici o asemanare cu smerenia, valoarea ei ... recunoastera acestei valori si in orient ...


--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...