comentarii

ajun


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
... - de maan la: 30/11/2005 11:59:54
(la: traditii si credinte populare)
“ne”…”noi”…imi displace profund acest ‘noi’ al globalizarii, care deniveleaza si uniformizeaza particularul, strivind individul, reducandu-l la gloata.
nu fac parte dintre acesti noi, dintr-un milion de puncte de vedere.

Nu cred in dumnezeul ortodox mai mult decat as crede in allah, in buddha sau Yahve.
Nu-mi bat capul cu teorii despre cum a aparut omenirea, fiindca-mi par puerile comparativ cu intrebarile lui azi: “cum traiesc”, “cum evoluez”, “cum sunt perceputa”, “cum iubesc”.
Nu-mi e de nici un ajutor sa aflu ca-s amfora de lut sau rasuflare dumnezeiasa – adesea am simtit c-as fi pamant ori sfanta minune (desi mai rar, hehe) si ca pendulez grosier intre ideea universala de bine si tentatia raului.

Nu vad prin urmare de ce-as respecta traditia postului ‘de carne’ si prefer sa mananc ce vreau si cat imi trebuie, fiindca necazul meu e ispita gandului negru, nu puiul impanat din cuptor.
Si fiindca sunt constienta cat de imperfecta sunt, prefer sa-mi strunesc mintea/sufletul inaintea stomacului.
Pura alegere!

Craciunul ma umple de pace si de-o tristete blanda si buna, pe care n-o simt decat in acea perioada a anului…
colindele, mirosul de brad, prezenta celor dragi, nevoia de-a face pace cu mine si cu lumea-ntreaga sunt realitati de decembre ce se-ntampla si cu bani si fara ei.
Nu stiu, bunaoara, ce-i aia ‘prima de Craciun’, caci n-am primit-o niciodata.

Tin insa la cei doi Mosi care vin cu lucrusoare minuscule, d-alea pe care ti le-ai cumpara, ca nu-s scumpe, doar ca mereu se gaseste ceva mai important de luat…asa cum mereu ai in suflet pe careva, mai sus de tine, si-a carui bucurie ti-e infinit mai pretioasa!

Am nebunii de copil, cunosc credinte pagane de la bunica si, uite-ma superstitioasa!
Sunt unele descantece vechi care se murumura: de deochi, de aplecate, de sperietura, de noroc.
Apoi, obisnuiesc sa ma rog, acolo unde ma plezneste.
Sunt biserici pe langa care trec fara un suflu de credinta si biserici care ma trag inauntru.
Atunci impart lumanari, dar nu sarut niciodata icoane: la “vii”, multe…multe si doua doar la “morti”.
Stra-bunicii mele ce s-o dus la Domnul nu-i pun lumanarica niciodata – nu stiu de care parte.
Pluteste parca pe deasupra si-o vad, o simt traind in mine ori mangaindu-mi parul cu mana ei crapata, cum obisnuia, fara o vorba, si parc-o aud :“sa fii buna, lusha mamii, sa fii buna, ca dumnezeu pe toate le vede si de toate se-ngrijeste”…

Imi pun de sant gheorghe salcie la poarta.
Ma-ncing cu-n fir de salcie, tot atunci.

Si-mi sfintesc casa.
Peretii mei sunt umezi de aghiazma la fiecare boboteaza.

St. valentine’s day?
Nimic nu-mi zice.
si ziua trece, ca oricare.
Eu n-am avut niciodata motive sa-i dau o sarutare omului iubit, sa-i pictez o inimioara si s-o pun in bagaje, s-o aiba langa el cand s-o trezi si nu-s p-acolo.

Dar daca oamenii inventeaza ‘zile’ ce se vor celebrari ale iubirii si binelui e semn ca inca nu ne-am pierdut, e semn de speranta.
Si daca romanii cumpara flori de sf valentin dar si de dragobete, unde-i baiul?
Si daca ma duc cu “ne dati ori nu ne dati” si de ajun dar si o data cu americanii, care-o fi necazul?
De ce nu s-or bucura ai nostri plozi de doua ori, sa-mi fie mie dubla bucuria?

Io-mpart covrigi, mere dulci si pere, de sfatul ilie, c-asa facea bunica, dupa ce le tamaia de trei ori.
Si tot atunci imi ieu ceva noutz sa port si-i iau si lui ceva, ca face bine haina noua chiar atunci.
De ‘mosi’ (aceasta-i sarbatoarea mortilor) fac iara impartzeala …de data asta dai si cana si farfurie.
n-am nevoie de motiv sa dau, dar daca tot exista, de ce nu-i bine sa ma folosesc si de motivele altora de-a darui?

De ce sa stau, la slujba, in partea stanga a bisericii, cand mie-mi trebuie mana lui aproape, cand ma rog? De ce sa sada el la dreapta?
De ce-si intoarce dumnezeu fatza de la o femeie care-o data pe luna n-are voie sa paseasca-n casa Domnului, caci … ar murdari-o???
De ce s-accept in mijloc de februar ca popa cel nebun sa-mi scufunde bebelusu-n cazan de tabla in biserica cu doua grade-n termometre…ca altfel nu-l accepta dumnezeu?

Candva, femeile adulterine erau lapidate-n piata publica.
Aruncau cu piatra si alea care nu erau prinse!

Ce ne-am face daca am pastra toate traditiile?
Cine stabileste care-s bune si cine-i atat de drept la judecata sa decida care trebuie-aruncate?
Am sa fac intodeauna cum imi zice judecata proprie si bunul simt si-am sa ma lupt cu mine sa nu pic prea jos, atuncea cand, din nebagare de seama sau nestiinta, totusi pic.
Si n-au decat sa puna cazanul la fiert, inca de pe-acum, daca-i vorba ca am …’inversat ordinea valorilor’.

#91686 (raspuns la: #91523) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salutare la toata lumea - de Homosapiens la: 30/11/2005 14:01:14
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Saluti tutti...
Am ajun si eu azi mai tarziu...
Sunt pe-aici inca vreo 3 ore...
om - de Lascar Barca la: 30/11/2005 16:45:02
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
mi-ai adus aminte de mertzan.In Austria ma ia intr-o zi boss-ul, la Linz,cu treburi.Avea un 600 sport.Ma intelegi!Ma sui in dreapta si ii spun degajat:
"la Linz va rog"Si ridem unul la altul.Vreau sa-ti spun ca prin oras ajunsese la 180-190.Ii soptesc.."si daca politia...?""La-s ca nu platesti tu amenda",im raspunde:)))Pe autostrada spre Linz aveam 240-250 fara sa simt nimic.Iar el vorbea la telefon....
#91775 (raspuns la: #91773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'acasa' unde ne intoarcem - de sanis la: 01/12/2005 10:39:04
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Toate mesajele sunt interesante (in felul lor), dar m-am hotarit sa raspund la acesta.

De ce? Pentru ca faptul ca un localnic recunoaste ca prefera sa stea pe ajutorul social decit sa plece din tara nu este tipic francez, si nu se datoreaza arogantei fata de alte partii ale lumii. Este un sentiment normal, pe care noi, in anormalitatea noastra, nu il mai intelegem. Sunt peste 200 de ani de cind un alt francez zicea: "Nu iti poti lua patria pe talpa pantofilor!" Era Danton, inainte de a se intoarce pentru a fi ghilotinat.

Noi nu suntem ghilotinati in Romania. Am decis doar ca vrem sa traim mai bine - si asta cit mai repede. Asa ca ne uitam in jur sa cautam o tara care ne primeste - si care este cit mai aproape de standardele pe care le-am dori sa le avem. Pentru ca noi nu plecam din Tara asa cum au fost nevoiti multi altii sa o faca: pentru a scapa de discriminare, de abuzuri, de autoritati care ne-ar pune insasi existenta in pericol. Pentru noi 'abuz' este faptul ca o licheluta ne-o ia inainte datorita relatilor. Ca riscam sa nu ne realizam - avem exemple nenumarate de persoane ajunse la anii pensionarii care nu au reusit sa devina bogate...

De ce nu vrea un francez, un american sa plece in alta parte? Pentru ca sentimentul de 'patriotism' la el este real. Daca l-am avea (asa cum multi alti romani il au), nu am pleca nici noi. Nu este un motiv sa pleci ca este mizerie, ca este mitocanie, ca este saracie... Toate tarile au avut parte de asa ceva de-a lungul istoriei lor - dar nu au plecat: si-au rezolvat problemele. Canada a trecut printr-o seceta cumplita; situatia grea a fost exacerbata de criza economica ce a lovit cam in acelasi timp. 90% din ferme au fost parasite, locuitorii s-au refugiat la orase, o multime au pierit pur si simplu de foame. Dar ei nu au plecat - nici macar in State! Au strins dintii si au rezistat - si apoi au venit si vremurile mai bune. Invatasera din momentul imigrarii ca la Vest se intinde Oceanul, ca au fugit cit de departe se poate, dar ca vine o vreme cind esti cu spatele la zid si trebuie sa faci ceva.

Noi venim aici pentru ca e mai bine. Venim la de-a gata. Nici macar nu avem respect pentru cei ce au creat tot ceea ce ne bucura aici, acum. Ni se pare normal sa beneficiem de ele si ne simtim discriminati daca nu le primim. Nu intelegem ca bastinasul, care are o alta mentalitate, nu poate fi ca noi - desi noi incercam sa fim ca el. Vorbeam cu un canadian casatorit cu o romanca. Are mare dragoste de cultura si traditia romaneasca, muzica ascultata este de predilectie cea romaneasca, participa la chefuri, la picnicuri, la slujbe religioase... Dar mi-a spus ca noi, romanii, ne plingem mereu. Si ca, desi ne-a fost intinsa o mina, nu avem pic de patriotism fata de noua tara. Aude des romani spunind ca daca lucrurile nu merg asa cum vreau ei, vor pleca din nou. In State, mai ales, sau poate in Europa. Unii chiar zic ca se vor intoarce in Tara... "Voi aveti intotdeauna o sansa. Nu merge bine aici, plecati... Dar noi? Noi nu putem pleca. asta e tara mea, la bine sau la rau. Daca merge rau, unde sa plec? Voi fugi toata viata de colo-colo, unde e mai bine? Ce viitor ii dau copilului meu? Nu e datoria mea sa fac din Canada tara lui, si sa i-o pregatesc sa fie cit mai buna?"

Toti cei ce au plecat din Tara - eu inclusiv (traiesc in Canada de 15 ani) gasesc usor o motivatie plecarii. Nici nu e greu. Ba chiar, fara sa constientizam, exacerbam acele probleme - pentru a ne justifica mai usor plecarea, pentru a ne justifica ne-intoarcerea. Unii zic: am realizat in noua mea tara, ceea ce numesc acum 'acasa', de zece ori mai mult decit as fi realizat acasa. Adevarat pentru cei mai multi. Adevarat si faptul ca probabil acasa, in Romania, nu ar fi putut sa o faca. Dar, dragii mei, ce este Romania? Este tara pe care SI NOI am facut sa fie ceea ce este azi. Am contribuit la asta, am asistat la asta fara sa fi ridicat un deget. Si, decit sa facem ceva sa schimbam - am preferat sa mergem acolo unde situatia este deja rezolvata. Va ajunge Romania sa fie la fel ca Franta? Who cares? Eu sunt (sau voi fi deja) frantuz...

Imi povestea un prieten: cind a ajuns prima data in Germania si-a aprins o tigara in statie, asteptind autobuzul. Cind acesta a oprit in statie, a aruncat tigara si a urcat in autobuz. Un german a alergat dupa masina sa ii dea ceva: "V-a cazut ceva pe jos". "Niciodata nu m-am simtit atit de rusinat, se uita tot autobuzul la mine..." Nu a mai aruncat niciodata nimic pe jos, dupa citiva ani s-a lasat si de fumat.

Probabil la astfel de intimplari ati asistat si voi. Procesul de integrare in noua 'acasa' presupune ajustarea la modul de a fi local. Invatam ca astfel de gesturi (a nu arunca gunoaie pe jos, de ex.) sunt naturale. Le aplicam si intr-o lume ne-naturala, in Romania de exemplu, si le-am aplica si in Africa, daca viata ne-ar duce pe-acolo... Dar citi dintre noi le-am aplicat fiind romani in tara? Citi dintre noi a luat actiune sa impiedice pe altul sa calce astfel de legi normale, care fac o viata sa fie normala? Cind ne suim in avion nu ne lepadam obiceiurile la aeroport si probabil cel mai greu este sa invatam noile obiceiuri, sa ne dezbaram de cele vechi. Eventual o vom face - desi in prezenta altor romani ne mai dam in petec...

Si cind ajungem la Bucuresti, 'normalitatea' lumii din Romania ni se pare anormala. Ne-am invatam sa consideram normal ceea ce am lasat in Franta, sau America - si vrem cit mai repede 'acasa' acolo... Simtim ca noi, in putinele zile cit vom sta 'acasa' aici, nu vom putea face vreo diferenta. Mai stim ca puterea exemplului lucra - dar dinspre majoritate spre minoritate:-) Altfel, daca vrei ca tu sa fii exemplu, vor ride toti de tine...

Si unii, cei care au trecut pragul primilor cinci ani de emigrant, vor invata adevaratul sens al cuvintului DOR. Vor vedea ca nu este totul in viata noastra sa ne 'realizam', sa facem ce nu am fi facut intr-o viata in Tara. Ca viata are multe componenet, si, in afara celor de baza (hrana, adapost, imbracaminte) restul sunt aleatorii - dar sunt unele care, daca lispsesc, fac ca fericirea sa nu fie deplina.

Nu vreau sa gneralizez, dar acesta este adevaratul motiv care ne face pe noi, cei ce am plecat din Tara si pentru a vedea Lumea, sa preferam iarasi si iarasi sa ne petrecem concediul 'acasa', in Romania, si nu in vreun loc exotic. Nu toti, desigur, dar intr-o proportie suficient de mare ca sa putem zice ca vorbim de majoritate.
#91994 (raspuns la: #74393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cele mai frumoase craciunuri au fost..... - de daniela_sorina_albeanu la: 02/12/2005 10:54:44
(la: In curând Craciunul..)
Cele in care fetita mea era mica si credea in Mos Craciun. Noaptea de ajun faceam cozonacii si bradul pe ascuns, pentru ca surpriza sa fie mare dimineata.Cineva se imbraca in Mos Craciun si traiam acele clipe minunate pline de emotii si bucurie cu totii!
Acum impodobim bradul impreuna, facem cozonaci ne facem cadouri intre noi, dar clipele de emotie au disparut cumva, nu mai suna Mos Craciun la usa! Sper sa fim sanatoasi si sa traim din nou aceste clipe canva cand vom avea nepoti.
belle - de om la: 05/12/2005 17:28:42
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
nu am facut pomul...si nici nu o sa-l fac pana in ajun de Craciun...daca il fac de acum pana pe 25 ma plictisesc de el si o sa sarbatoresc Pastele de...Craciun (doar ca sa fie ceva nou ;))
HAi Pa si pe mai tarziu!
#93095 (raspuns la: #93092) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai.... - de Belle la: 05/12/2005 17:41:12
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
horica... ala nu e brad pffttttttt :((

maimutel... nici eu nu-l faceam inainte decat in seara de ajun, fiindca
puteam sa-l tin pana pe 10 ianuarie... aici il fac mai devreme ca sa apuc
sa ma bucur de el
mi-a venit o idee, uita-te pe adresa lui edy in cateva minute :)
#93101 (raspuns la: #93097) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o ultima incercare - de Cassandra la: 09/12/2005 23:47:41
(la: sa facem un film!)
Mai fac o incercare de a salva scenariul :)
Continuare la:
barmanul...#92663, de zaraza la Sat, 03/12/2005 - 22:11

e cea mai calma persoana din lume. in timp ce restul lumii traia flamenco-ul, el stergea pahare imperturbabil. poate mai vazuse scena de nenumarate ori, poate ii lipsea o gena. n-avem de unde sti.

e imbracat in pantaloni negri si camasa alba cu manecile suflecate. un barbat frumos, spre 40 de ani. n-are nici barba, nici mustata a la clark gable, ceea ce ii da un aer sportiv. nu se stie nimic despre el, decat ca-l cheama vasile tunaru (lumea ii spune dom' basil) si ca-si face treaba bine. multe femei il sorb din ochi, dar el nu le intoarce niciodata ocheadele.

domnul basil e un mister!



Intr-adevar, lui dom’ Basil ii lipsea o gena. Nu pentru ca ar fi anormal sa nu reactionezi la un spectacol adevarat de flamenco care intre noi fie vorba e adrenalina pura, dar pentru ca in realitate dom’ Basil nu apartinea acestei lumi...
Aterizase fara dificultati cu citeva luni in urma in locul indentificat prin 543αζ45678 a carui nume local era Padurea Mogosoaia. Nu facea decit sa indeplineasca ordinele superiorilor sai. Obiectivul vizitei sale era sa ia contact cu formele de viata din zona si fara sa atraga deloc atentia sa se puna la punct in timp record in privinta modului in care functioneaza si se gestioneaza o cafenea paminteana.

Consultind Catalogul de Corpuri Asimilabile, a decis sa se incorporeze in trupul defunctului Vasile Tunaru, individ complet incult dar plin de atractiv, decedat bietul in timpul actului sexual cu o reprezentanta a sexului opus, la frageda virsta de 40 de ani.
In scurt timp intrusul reusise sa se infiltreze intr-o cafenea importanta din Bucuresti, unde ajunsese sa domine arta servitului la bar si a spalarii paharelor. Inca nu domina insa arta intoarcerii ocheadelor pentru ca era complet absorbit in asimilarea secretelor mestesugului de barman, ceea ce-i dadea un aspect usor absent pe care cei lipsiti de notiuni bazice de psihologie umana il confundau cu starea de tristete.

In secret tinea un jurnal in care nota tot ceea ce invata, plus orice i se parea remarcabil in privinta vietii terestre si de barman. Pe furis, tocmai notase urmatoarele:

“Dintre toate fiintele care frecventeaza cafeneaua, cei numiti tigani par sa fie cei mai bine dotati fizic, sint mai agili, se misca si rotesc pe loc aparent fara efort, desi sint la fel de inteligenti ca restul. Ceilalti insa nu-i stimeaza prea tare desi se folosesc de acestia pentru a obtine starea de veselie, probabil dintr-o teama de a nu ajunge sa fie dominati numeric de acestia pentru ca potenta lor sexuala este net superioara.”

Femeile il placeau nespus, cu atit mai mult cu cit el nu prea le dadea atentie. Nu ii trezeau cel mai mic interes, cu exceptia celor care reuseau sa dea gata cite o sticla – doua de bautura intr-o singura seara, si a caror comportament devenea brusc demn de a fi consemnat in jurnal :

«Doamna Silica imi face cu ochiul sting apoi scoate pe gura un zgomot prelung similar celui pe care il produc animalele terestre din care se face sunca pe care o servesc la bar. Imi cere sa-i mai torn un pahar de C2H6O pe care pamintenii il denumesc vodka, petitie pe care o indeplinesc pe loc. Ea il bea dindu-si capul pe spate, ocazie cu care isi pierde putin echilibrul dar revine la pozitia erecta pentru a-mi cere indata sa-i mai torn unul. Cum nu reactionez imediat, isi scoate din sin un manunchi de bancnote pe care mi le arunca pe tejghea, in timp ce-mi zimbeste larg. Facind o analiza rapida a peliculei de pe dintii sai ajung la concluzia ca este formata din populatii de bacterii in care predomina specia 78θδ67 formatoare de colonii pufoase. Dupa ce-i torn inca unu’ incepe sa emita pe gura modulatii acustice din registrul 5134φ5889 (Du-ma acasa mai tramvai)“

Dom’ Basil spala de zor pahare cind remarca noua clienta asezata la bar, in pozitie stinghera. Analizeaza rapid situatia si trage concluzia: ranita din dragoste. O specie interesanta. Se decide sa o studieze indeaproape...



____________
"Properly read, the Bible is the most potent force for atheism ever conceived" Isaac Asimov
din experienta mea... - de Andre29 la: 12/12/2005 10:48:01
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
In primul rand, da am trecut si eu printr-o stare de depresie, este adevarat ca nu am ajuns la medic, nu a fost diagnostica dar intru-cat lucrez oarecum intr-un domeniu conex am putut mai tarziu sa recunosc simptomele... Cum mi-a trecut? In mod bizar ... am discutat cu un psiholog 10 minute ... mi-a dat un numar de telefon..a fost suficient sa stiu ca am unde suna daca imi va fi mai rau de atat.... poate ca am simtit ca am o plasa de siguranta... nu stiu, din acel moment am luat fiecare zi pe rand, am luptat cu mine, am acceptat ca pot gresi si la sfarsit de zi am inceput sa fiu multumita ca am reusit. Apoi au venit schimbarile exterioare (camera, look etc.) si mai ales planurile de viitor.

Cum ii vad pe cei deprimati?
Am cunoscut pe cineva, mi-am dat seama de la inceput ca este o tristete imensa in el dar nu si masura in care aceasta i-a atins sufletul... am inceput sa incerc sa il ajut, sa vada si partea frumoasa, sa compensez cu optism... greseala!... dupa o perioada am facut un transfer de stare de ajunsesem ca imi venea mie sa plang... nu ii poti fi cuiva alaturi daca tu nu-ti pastrezi ratiunea. Este greu sa-l vezi pe cel la care tii asa, sau ca vrea sa se sinucida (prin natura meseriei am fost in situatia de a opri pe cineva de la tentativa de sinucidere) insa in acele momente luciditatea si obiectivitatea sunt cel mai de folos.

Ce parere am de sinucigasi?
Ii vad ca pe niste oameni care nu mai pot vedea alternativa lucrurilor, viitorul, doborati de trecut....


_______
"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)
Invatamantul romanesc de 50 de ani - de ampop la: 12/12/2005 14:36:33
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Aberatiile intamplate in diferite scoli romanesti nu sunt doar din ultimii ani. Cei cu un dram de sinceritate mai batrani, pot sa-si aduca aminte a seama de "nazbatii" intamplate in scolile romanesti, inclusiv in vremea lui Ceasca. Sa incep in a-mi reaminti anii liceului din "good old hippy times" a anilor '70. Eram tocilar, adica "nerd" cum se zice mai nou. O luam deseori in barba de la colegii macho care-si faceau un act de barbatie din a ma persecuta. Nimeni nu ma filma cu telefonul mobil. Slab la educatie fizica dar bun la celelalte, eram de rasul clasei. Prin clasa 8-a, o colega mai "sexy" (atentie, clasa a 8-a!), cam slab dotata mental dar dezvoltata fizic si-a expus trupul unor colegi "macho". Ca imbecilii sub influenta testosteronului, ii mangaiau in grup sanii. Scena quasi pornografica. Si asta se intampla in vremea lui Ceausescu. Revolutia sexuala hippy ajunsese si in Romania. Ce sa mai spun de betii cu Led Zeppelin, Jimmy Hendrix sau Janis Joplin sau de "mozoluri" in clasa.
Nu democratia a inventat organele sexuale si erectia.
Dezagregarea morala a societatii romanesti si subsecvent a invatamantului a pornit cred eu, de la samanta otravita a materialismuluii dialectic, comunist, care s-a metisat usor cu materialismul de tip nou, al societatii de consum. Educatia crestina este acum doar formala, cu popi fonfaiti ori securisti sau profesori de religie care-si fac doar meseria. Nu s-a inventat nimic nou, doar mediatizarea este mai agresiva iar tehnologia avansata duce la un alt nivel degenerescenta. Doar internetul cu sumedenie de mijloace de chat, sit-uri pornografice, voice si video chat toate axate pe sex...ofera scolarilor "moderni" mijloace variate de a-si satisface instinctele. Telefonul mobil ia locul asa ziselor caiete cu "oracole" care circulau in anii '70-80.
Don't shoot the piano player...nu trageti asupra tehnicii ci asupra "educatorilor". Doar o familie cu principii morale poate oferi la rand copilului un mediu sanatos psihic. Si atunci educatia din familie se poate deseori ciocni cu aberatiile scolii sau societatii.
De aceea opinez ca focul nu este intr-adevar asa de mare, doar daca cineva doreste sa mediatizeze voit si excesiv "scaparea de sub control" pentru a permite mai apoi interventia in forta, oarecum totalitara.
Mario
salut pe toata lumea - de munteanu rodica la: 15/12/2005 20:36:58
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Ce ziceti voi, cum trebuie sa fac,eu sint tare nepriceputa...
Am un CD cu foarte multe colinde din toate zonele tarii si vroiam sa fac cumva sa puteti asculta si voi ce doriti in seara de ajun.Ma puteti indruma , se poate asa ceva?
Belle inca nu am incercat dar o voi face imediat cum termin cu net-ul, acuma vorbesc si cu fiii ploii(ai mei)
Nichifor Crainic - Oaspeti cu azur in gene - de Intruder la: 16/12/2005 11:07:11
(la: Cele mai frumoase poezii)

Oaspeti cu azur în gene
Si zapada pe opinci
Se ivira la ferastra
Cu colinde si tilinci.

Cântec leganat si fraged,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari tineau isonul
Albastrind pe dupa ei.

Se parea ca-n zvon de aripi
Si miros de tamâier
În colinda mi se-ngâna
Pui de om cu pui de cer.

Si cântara, si urara
Si plecara ca un dor,
Stralucea un puf de înger
Risipind pe urma lor.

Si era o pace alba, -
Ca ninsoarea, si era
O sfiala ce din stele
Pâna-n inimi tremura.

Bacii lepadara grija:
Astazi lupii tin ajun,
Porumbeii nu viseaza
Vânt de uliu capcaun.

Si zavozii si dulaii
Sa mai larmuie se tem,
Boii rumega cu botu-n
Ieslea de la Betleem.

Fa-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, batrân pamânt:
Sus, în leagan prins de stele,
Gângureste Pruncul Sfânt.

___________________________________
semper idem...
N-am crezut niciodata in Mos Craciun - de Dora C la: 19/12/2005 11:54:33
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
N-am crezut niciodata in Mos Craciun . Varu-meu Relu, cu câtiva anisori mai in vârsta, m-a luminat in privinta «Mosilor» de indata ce am inceput sa gândesc. Parintii mei nu s-au straduit niciodata sa ma convinga de contrariu. Erau usurati probabil ca scapa de o cheltuiala suplimentara. Când aveam 6 ani, vecinii au organizat o mascarada in care tanti Doina deghizata grotesc, juca rolul «mosului». In loc de mataua rosie, avea un capot de matasa rosu cu floricele, pt cap avea o caciula rosie si avea fata acoperita de vata.
La « festivitatea asta» erau invitati toti locatarii . Erau patru familii in cladirea noastra, si fiecare avea câte doi copii cam de vârsta mea. Parintii mei , sa nu se lase mai prejos ne-au cumparat si ei (mie si sora-mi) un cadou . Ba in plus, au pus la dispozitie bucataria noastra ca loc de intilnire. Au scos masa iar scaunele le-au pus pe margine sa fie mai mult loc. Asa ca in ajun de Craciun, s-au adunat cu toti la noi si eu ca intotdeauna când aveam musafiri, eram buiaca de saream pe pereti. De mica am invatat un truc. : stiam ca pot sa-mi fac de cap când aveam musafiri si scapam de obicei, nepedepsita. Dar de data asata era ceva special : aveam ocazia sa le arat celorlalti prunci cât sunt de interesanta si de improtanta.
Dupa ce ne-am adunat cu totii, dupa ce s-au asezat care pe unde au putut, am auzit câteva batai in usa si maica-mea s-a dus sa deschida. Si cine credeti ca era ? "Mosul" ce tragea dupa el un sac de iuta!!! Bineinteles ca am recunoscut-o imediat pe tanti Doina. In schimb ceilalti tantalai pareau nauciti, care mai de care mai intimidat.Se lipeau de genunchii parintilor si chicoteau jenati. Dupa ce s-a asezat pe un taburet, «mosul» a hohotit ca un debil de câteva ori apoi ne-a intrebat daca am fost cuminti. Pai cine era prost sa zica ca nu ? Apoi, a bagat mâna in sac si l-a strigat pe nume pe primul dintre noi. Si asa rând pe rind s-au perindat toti tolomacii prin fata Mosului, si se fâstâceau sau se smiorcaiau si-i ziceu «mosului» care nu era mos, câte o poezie sau un cântecel. Nu-mi venea sa cred ! Oare erau cu totii orbi ? Culmea a fost când ne-a venit rândul. Noi eram ultimele. Bleaga de soru-mea, cu toate ca am educat-o si i-am zis ca nu exista mos Craciun, parea hipnotizata. Ba culmea a recitat si o poezie. Asta m-a scos din sarite. L-am lasat pe «mos» sa ne dea cadoul, si apoi m-am apropiat de el si am smuls vata de pe fata. Astfel au putu toti vedea ca era vorba de tanti Doina.. Si uite asa am ucis mirajul .

Primul meu cadou de Craciun, vreau sa zic primul nostru cadou de Craciun se compunea din : doua pungute cu bomboane acrisoare, o portocala si o carticica cu povestea «AliBaba si cei 40 de hoti» In dosul copertii, taica-meu ne-a scris câteva rânduri.Ne cerea sa fim cuminti de vrem sa vina mosul si la anu’ viitor. Nu stiu daca am fost mai cuminti dupa aia, mai ales eu, dar stiu ca de la acel Craciun, am inceput sa primim in fiecare an câte ceva.

E un subiect potrivit - de rac la: 20/12/2005 14:17:23
(la: "Copiii tai unde sunt?")
a se discuta în preajma Sărbătorilor, Andreea!

Asta pentru că se apropie Crăciunul, iar Moşul vine în primul rând la copii, nu? Farmecul, mirajul recilor seri de iarnă, mângâierea luminiţelor din brad şi mirosul lui proaspăt, spiritul de Crăciun..., toate se asociază cu nerăbdarea copiilor aşteptând darurile, cu râsul lor pur, cristalin.

E mult de spus pe tema copiilor... Pe scurt, aş spune aşa: copii împlinesc dragostea dintre doi oameni, sunt rodul iubirii lor (sau aşa ar trebui să fie). Dau sens. Motivează. Dau putere. Împlinesc.

La partea mai sensibilă, legată de condiţiile economice şi cum ar putea ele influenţa hotărârea de a avea un copil, aş zice aşa: da, este important ca atunci când iei această hotărâre, să-ţi analizezi şi posibilităţile. Tot atât de adevărat este că odată intrat în joc ca părinte, vei fi nevoit să te descurci, şi nevoia te va învăţa să te descurci. Venirea unui copil pe lume este, sau ar trebui să fie întotdeauna o bucurie.

Decizia, până la urmă, o ia cuplul, pe baza propriei judecăţi (depinzând sau nu de latura economică), iar odată luată, această decizie va crea responsabilităţi.
Personal, îmi amintesc de momentele când analizam împreună cu soţia: "Să-l lăsăm sau nu?" ne întrebam. Poate nu e momentul, gândeam, dar... nu va fi niciodată, dacă ne gândim aşa. Şi-uite aşa, am rupt pisica.
Cunosc cazuri (am în familie) în care s-a tot amânat acest moment pe motive ca: stai să terminăm facultăţile, stai să ne luăm casă, să avem şi maşină, etc. Într-un târziu, nu s-a mai realizat din diferite motive... Au rămas părerile de rău.
Sigur, sunt şi situaţiile în care problema nu se rezumă la voinţă, dar asta este altceva.

Revenind la copii şi la Crăciun...: nu-i aşa că în seara de ajun redevenim cu toţi copii?


Vin sărbătorile...
O amintire trista - de Dora C la: 21/12/2005 10:55:53
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
Tare-mi placeau sarbatorile de Craciun când eram mica ! Imi placea bradul impodobit si parfumul lui, imi placeau colindele, imi palceau darurile si vancantele, imi palcea dorinta oamenilor de a se veseli cu orice prêt. Era o perioada de acalmie când oamenii incerca sa fie mai buni, isi uitau pt câteva clipe, adversitatile, invidiile, rivalitatile antipatiile. Se uitau râcile din familie, era perioada de impacare, de iertare, parinti erau si ei mai blânzi, imi treceau cu vederea nazbâtiile si asta creea in mine o stare de bine, si parca, parca si eu deveneam mai buna...

Dar cel mai mult si mai mult imi placeau mesele de Craciun. Atunci puteam sa manânc toate bunatatile pamântului, sa ma ghiftuiesc dupa pofta inimii. Ai mei taiu cu câteva zile inaintea de Craciun un porc si il transformau in fel de fel de bunatati : jumeri , caltabosi, racituri, toba, fripturici, cârnati.. Cel mai mult si mai mult imi placea cârnatul semi afumat. Facea maica-mea o tocanita cu cârnati si costita afumata de ma innebunea.
Intr-un an, sa tot fi avut vreo 5 ani, am primit in ajun de Craciun un pisoi mic, cred ca de abia isi deschisese ochii.Si era frumos de parca nu era adevarat. Am prins imediat drag de el, si-mi era atâta de drag de ma durea inima de dragul lui. Imi era capul plin de el, numa la el ma gândeam si nu mai stiam ce sa fac ca sa-i fac pe plac. Asa ca i-am factut ce imi placea mie mai mult. I-am dat cârnat. Si cum nu parea prea entuziasmat, mi-am zis ca-i prea mic sa stie ce-i bun asa ca l-am indopat cu sila. A scâncit el, bietul de el , cât a scâncit, apoi s-a imuiat ca o cârpa si n-a mai miscat. Mi-am zis ca a adormit si l-am asezat cu grija intr-un colt de pat si l-am acoperit. Ai mei erau ocupati cu musaririi, si cu alte treburi, n-au bagat de seama nimic. A doua zi când m-am trezit primul lucru a fost sa-mi caut pisicutul. Mi-era dor , dor de el. Când am intrebat-o pe maica-mea unde e, mi-a aruncat o privire rau prevestitoare, din aia pe care o âvea când se pregatea sa-mi traga o bataie si mi-a zis. « Sa-ti fie rusine, fata fara inima, l-ai omorât. » «Omorât ? ce-i aia omorât ? ». Era prea furioasa sa-mi explice. Mi-a zis doar atât. « Gata nu mai ai pisic si cât voi trai nu mai vreau picor de pisic prin casa.». Am inteles mai târziu si m-am rusinat. De atunci de fiecare Craciun, ma bântuie pt un moment ca o fantoma, un gând jenant, dureros. Degeaba imi zic ca defapt nu i-am vrut decât binele
intrusule - de anisia la: 20/12/2005 22:07:19
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
pai da, ca tu pana nu faci cum faci sa fii mai cu motz, nu te lasi!! adica de ce sa-si puna Maria-Sa nitel mintea la lucru in ajun de Craciun, ha??
intrusu' puturosu'...intrusu' puturosu'...intrusu' puturosu'...intrusu' puturosu'.
_________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit! "
#96245 (raspuns la: #96242) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La Multi Ani! - de latu la: 21/12/2005 23:47:59
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Aho, aho, v-ati avantat
de pe-acuma la urat
In speranta de-a grabi
Mersul lucrurilor shi
de-a ajunge mai curand
la ajunul cel preasfant?

Ori va duceti in vreun loc
Unde internet si tot
sunt uitate-n fapt de seara
cand se-ncinge hora iara
cu mancat si cu baute,
cu laute si batute?

Cum ar fi, va zic si eu
Dea-va bunul Dumnezeu
tot ce-i bun in asta lume,
tot ce are un renume,
Bani, cariera si statut,
un orgoliu nebatut...

Dar mai mult decat astea toate, va doresc ne-singuratate, sanatate neconditionata, vise cu carul si impliniri asisderea, toate cele bune si multa fericire, where ever you are...!!!

Last but not least: Multumesc adminilor pentru ceea ce fac - probabil fara o plata pe masura - lui Daniel pentru cafenea si fiecarui cafegiu in parte, pentru cafeaua asta senzationala pe care aici am baut-o pentru prima oara...

La Multi Ani tuturor!
Sa ne vedem cu bine la anu'!
buna dimineata - de Belle la: 24/12/2005 12:50:37
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
si la multi ani de ajun :)

http://www.icq.com/img/friendship/static/card_16959_rs.swf

pentru voi toti cei care m-ati intampinat de fiecare data cu un zambet sau o vorba buna :)

(dati click pe fiecare ren)
#96826 (raspuns la: #96777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Andre29 - de om la: 24/12/2005 18:38:37
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
ai scris: "Timiditatea este uneori o manifestare a complexului dar si o stare de sine statatoare." = tot ce am vrut eu sa spun era ca:
-daca timiditatea este o manifestare a unui complex = in cyber persoana respectiva poate avea o dubla personalitate (se comporta altfel decat in real)
-daca timiditatea este de sine statatoare = o sa fie la fel in cyber!

Ignor acum (este in ajun de XMas :) mistoul tau de cartier: "Si nu iti mai bate capul ca saracul nu are nici o vina si poate il si doare ;) ", dar te rog sa nu ma mai pui la "incercare" din nou!
#96865 (raspuns la: #96485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De craciun - de George Nicolae la: 25/12/2005 22:41:21
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cateva imagini din ajun, undeva pe langa Bucuresti: http://www.paginiweb.com/blog/?p=133 .



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...