ajungeai

Alice, dar pina sa ajunga biografii cunoscuti si respectati de noi, cum crezi ca isi aduna toti materialul,tot asa,furisindu-se pe porti uitate sau lasate deschise... si sa nu mai vorbesc de gaura cheii care ne aduce cele mai interesante detalii, alea de care in final vorbeste lumea,cu suspens sau alte cuvinte mai bune pe care din pacate le-am uitat...(Ca nu am mai citit o carte pe romineste de mult si sa imi fie rusine. Cine imi poate trimite Viata lui Eminescu de Calinescu mai oameni buni, ca mi-e dor sa o citesc si o sa stiu pina oi muri cum incepe, Mihhaaaaaai, Mihaaaiiii....``)

Prin Romania ajung cam de 1-2 ori pe an. Cum ma simt? Foarte inconfortabil. Sentimentul de inconfort vine din cauza hahalerismului general, din cauza shpagilor pe care trebuie le dau in stanga si in dreapta, din cauza veceurilor care put, din cauza chelnerilor obraznici, din cauza taximetristilor marlani... Si altele.

Intotdeauna abia astept sa ajung inapoi acasa. Acasa nu mai imi este in Romania. Sentimentul adevarat de "ca acasa" il am doar cand avionul aterizeaza pe pista de la Charles de Gaulle.

Vulpea ce nu ajunge la struguri zice ca sunt acrii!
No offence "anonimule"!

Daca discutia va ajunge la dispute pe tema Israel, Palestina, Orientul Apropiat, arabi, evrei, Irak, francmasonerie, antisemitism, etc., atunci conform regulii pe care am instituit-o cu ceva timp in urma, subiectul va fi inchis.

Iti doresc sa ajungi sa-ti iei PE-ul, si in momentul in care l-ai luat, start your own business; asta e cel mai bun sfat pe care-l am pentru tine.

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.

Uite ce se intampla, ajungi la un moment dat sa ai una, alta, o cariera ca lumea, un sot iubitor, copii "atomici" etc. si tot nu esti multumit. Vrei altceva...da' nu stii exact ce anume, vrei ceva mai special, mai interesant, ceva care sa nu te plictiseasca, ceva care tina etern eventual. Asta vor si aia care ajung sa treaca prin "midlife crises". Vor ceva care sa le demonstreze ca sunt inca barbati/femei doriti/dorite...si nu tot insii aia, cu aceleasi neveste grase, cu aceleasi burtzi (ale lor sau ale nevestelor) lascive...cu aceleasi soacre acre si cu acelesi sarmale si tuici la aceleasi revelioane si mese cu aceeasi tantzica Gina si nea' Nelu balonelu'. (ce imaginatie bolnava am).

Sufletul din ei se razvrateste si cauta sa iasa deasupra ego-ului care-l tine ingrosat. De aici regretele si dorintele spre ceva/altceva mai bun, interesant, palpitant. In ultima instanta unii divorteaza (si ajung dupa cativa ani la aceleasi probleme) sau raman sa-si planga de mila in minte, cu regrete eterne ca nu au fost in stare sa divorteze, etc.

Sufletul...eheeeei, numai sufletul striga in ei da' cine-l aude?! Nimeni :(((

P.S. Mi-am modificat mesajul initial scris aici. Asta de acum e scris azi, 29 ian. 2005 seara. Scuze pentru schimbare da' acum sunt in forma maxima :)))

O să-i ajungem cu succes din urmă. Părinţii mei susţin că-i o diferenţă foarte mare între şcoala de acuma şi şcoala de pe vremea lor. Verişoara maică-mii îi proafă şi se îngrozeşte la gândul că mai are zece ani până la pensie. Prevesteşte că în curând vom ajunge „ca-n America”, referindu-se la droguri, violenţa în şcoli şi dispariţia moralei „clasice”.
Nu mă interesau prea mult predicţiile ei, şcoala mi s-a părut o debandadă plictisitoare şi inutilă, mirosind a praf de cretă şi care trebuia completată cu meditaţii scumpe. Singura valoare ce i-am găsit-o era cea socială: aveam un cerc de prieteni şi de câteva ori pe an mergeam în excursii cu clasa. Dar dacă mă gândesc pe termen lung trebuie să admit că tendinţa-i într-adevăr de dezagregare şi că după ce o să am copii n-o să-mi placă să-i ştiu într-un loc chiar mai catastrofic decât fosta mea şcoală.
Nu cred că SUA reprezintă ceva singular. Eventual e în avangardă, dar n-o să ne ia mult timp ca să ajungem ca ei. Cred că halul în care e astăzi şcoala e pur şi simplu un rezultat al evoluţiei societăţii şi datorită globalizării peste tot va fi la fel.

demelza(fosta#32334)
Pai daca vor apare abia cand am sa incep sa merg...atunci numai bine am sa ajung eu sa mi le scanez.... :)
Glumesc. Una alta, sunt foarte bucuroasa ca astazi am facut prima mea baie in cada dupa patru luni iar acum parca as fi in al 14-lea cer. Maine cred ca voi avea voie sa merg. Asta apropos de bucuriile pe care le poti resimti dupa un timp de ignoranta...(sper ca nu sterge admini tehtul ca nu e la tema. :) )
Va pup.

Eu ajung in 9 :(
Pastreaza-mi un volum
____________________________________
Der Zeit ihre Kunst, der Kunst ihre Freiheit

dupa bal se intampla sa ajungi la spital ! Acum legatura este : adaptabilitatea individului nu reflecta adaptabilitatea speciei si invers. Legatura intre cele doua este statistica si nu mecanica. Lumea in care traim este un fenomen statistic si nu mecanic. Asta-i legatura. Nu exista o relatie directa tip cauza --> efect. Concluziile se pot trage studiind nu indivizii ci populatiile statistice care repezinta specia.
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

Pana a se ajunge la avort de de preferat sa folosesti anticonceptionalele,insa daca nu ai ce face acesta e o ultima solutie.

Cand ajungi sa nu mai ai indoieli, numai ai nici macar intrebari, stimabile Cico. Tonul tau. E unul arogant. Probabil ca te ascunzi in spatele unor ochelari fini, a unor obraji vesnic rasi, si te consideri un om spiritual, drept dovada si nick-ul tau pe care-l vrei hazliu, dar care e cumva promiscuu. Ma gandesc ca e o fixatie undeva la mijloc, pentr o vreme care mie imi formaeaza doar cateva amintiri infantile, iar dumitale o intreaga adolescenta si poate, maturitate. Intri in orice discutie cu aplomb, ma te imaginez pe viu ca pe un omulet vesnic cu mainile la spate si vesnic stiindu-le pe toate.

Se zice ca de tineri pornim cu niste vederi largi despe lume, sau`poate din cauza ca sintem mai deschisi se spune asta, nu stiu. INsa cu varsta, vederile astea se ingusteaza, se dilueaza pana ajung sa fie un punct, unul had, pe frunte, ca o buba, si ala e punctul unuia de vedere. Personal prefer inclusiv compania unor betoci patetici dispusi sa impamanteze galeti, cisterne daca se poate, sau indivizi frustrati de lumea din jur, pe care doar din dragoste ajung sa o urasca pana la desfintarea ei. Exista inca ceva viu in ei, si daca sint asa, in halul asta - cum ma gandesc ca i-ai descrie dumneata, asta e fara doar si poate pentru ca sint dezamagiti de o lume la care esti faptas si dumneata, fara sa contribui neparat cu ceva, insa asta da, stiindu-le, repet, pe toate.

Pe de alta parte, ca tot ai adus vorba, pop art-ul nu e decat arta exprimata cu mijloacele polpulare, cu vizualul popular, cu coloritul vulgar si simbolurile unei culturi a produselor de masa, a consumului in masa, de aceea vezi dumneata la Warhol o sumedenie de conserve, toate la fel, iar nu ghivece de flori impresioniste, in care ai vrea poate sa te scufunzi adoima unui bondar care cauta sa polenizeze lumea.

De la domnul Valeriu nu am de ce sa- mi cer scuze. Nu de la poetul Valeriu, unul desuet de altfel. Ca nici de la ineptii care scriu toate bazaconiile cu titlul de descoperiri sau revelatii personale, unele facute la o varsta in care omul ar avea cel mult dreptul sa citeasca.

Ca e prodoductie literara, ca e poetica, Doamne ajuta, e un lucru bun. Ca sint prea multe nu mai e ok. Nici macar liberalismul in economie nu se dirijeaza dupa autoreglarea pietei, draga domnule, ci impune un minim de cerinte si de standarde, sa le numim legislatie.
Am intalnit astfel o gramada de scriitori fantezisti insa nici unul nu are o ars poetica care sa-i slujeasca de stea calauzitoare lui macar, daca nu lumina noua, cititorilor lui.

Lipsa de coerenta si clarititate... Nu pot sa scriu intodeauna pe intelesul tuturora. E un defect al meu, mi-l asum, sau poate o calitate.

Cand ajungi sa nu mai ai indoieli, numai ai nici macar intrebari, stimabile Cico. Tonul tau. E unul arogant. Probabil ca te ascunzi in spatele unor ochelari fini, a unor obraji vesnic rasi, si te consideri un om spiritual, drept dovada si nick-ul tau pe care-l vrei hazliu, dar care e cumva promiscuu. Ma gandesc ca e o fixatie undeva la mijloc, pentr o vreme care mie imi formaeaza doar cateva amintiri infantile, iar dumitale o intreaga adolescenta si poate, maturitate. Intri in orice discutie cu aplomb, ma te imaginez pe viu ca pe un omulet vesnic cu mainile la spate si vesnic stiindu-le pe toate.

Se zice ca de tineri pornim cu niste vederi largi despe lume, sau`poate din cauza ca sintem mai deschisi se spune asta, nu stiu. INsa cu varsta, vederile astea se ingusteaza, se dilueaza pana ajung sa fie un punct, unul had, pe frunte, ca o buba, si ala e punctul unuia de vedere. Personal prefer inclusiv compania unor betoci patetici dispusi sa impamanteze galeti, cisterne daca se poate, sau indivizi frustrati de lumea din jur, pe care doar din dragoste ajung sa o urasca pana la desfintarea ei. Exista inca ceva viu in ei, si daca sint asa, in halul asta - cum ma gandesc ca i-ai descrie dumneata, asta e fara doar si poate pentru ca sint dezamagiti de o lume la care esti faptas si dumneata, fara sa contribui neparat cu ceva, insa asta da, stiindu-le, repet, pe toate.

Pe de alta parte, ca tot ai adus vorba, pop art-ul nu e decat arta exprimata cu mijloacele polpulare, cu vizualul popular, cu coloritul vulgar si simbolurile unei culturi a produselor de masa, a consumului in masa, de aceea vezi dumneata la Warhol o sumedenie de conserve, toate la fel, iar nu ghivece de flori impresioniste, in care ai vrea poate sa te scufunzi adoima unui bondar care cauta sa polenizeze lumea.

De la domnul Valeriu nu am de ce sa- mi cer scuze. Nu de la poetul Valeriu, unul desuet de altfel. Ca nici de la ineptii care scriu toate bazaconiile cu titlul de descoperiri sau revelatii personale, unele facute la o varsta in care omul ar avea cel mult dreptul sa citeasca.

Ca e prodoductie literara, ca e poetica, Doamne ajuta, e un lucru bun. Ca sint prea multe nu mai e ok. Nici macar liberalismul in economie nu se dirijeaza dupa autoreglarea pietei, draga domnule, ci impune un minim de cerinte si de standarde, sa le numim legislatie.
Am intalnit astfel o gramada de scriitori fantezisti insa nici unul nu are o ars poetica care sa-i slujeasca de stea calauzitoare lui macar, daca nu lumina noua, cititorilor lui.

Lipsa de coerenta si clarititate... Nu pot sa scriu intodeauna pe intelesul tuturora. E un defect al meu, mi-l asum, sau poate o calitate.

Cum poti sa ajungi sa ai o mica avere in Ro ? Vino cu una mare din strainatate, de rest au grija functionarii de stat si fiscul !
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

Cand ajungi sa musti din tine e fie sacrificiu a la victoria lipan, sau calu´ei, fie e masochism.
In primul caz vorbim de saracie in al doilea de patologie.
Altfel putem vorbi de critica:). Sint convins ca sint si eu lin de perle, e omenesc, daca le vezi si crezi ca ar avea succes, esti invitatul meu, purica-le si rade-le, nu le ierta, dracu sa le ia!, cat despre interventia mea aici, m-am trezit fara sa vreau scriind.
Nu credeam ca voi fi demascat atat de usor, insa vaz ca-s urmarit....
sinteti peste tot
:º

De fapt ajungem din nou la " nu e frumos ce- frumos ci-i frumos ce-ti place"Bineinteles ca si mie mi-ar place un om aspectuos, dezvoltat in armonie dar pot sa vad asa ceva in filme in poze sa-mi delectez privirea cu un tablou "frumos"
Cind este vorba ( si ma rezum la oameni) de a alege intre un om frumos dar cam sarac cu duhul sau un urit dar placut si simpatic ce ati
alege?

In anu' unu, aveam miercurea cursuri de la 8 la 8, cu 2 ore pauza. Veneam constiincioasa la facultate, dar nu ramaneam nici macar la primul curs; mereu plecam cu cate o colega in arhitecura, apoi in cafeneaua act, apoi ptin oras, apoi iar in arhitecura unde jucam carti pana la inchidere. Ajungeam acasa pe la 9 si ma intreba mama d sunt asa de obosita: pai am avut cursuri multe si obositoare, ziceam eu. :P

Vulpea cind nu ajunge la struguri zice a sunt acri !
Nu pot sa-mi inchipui ca o persoana sanatoasa mental ar alege de bunavoie abstinenta.
Da cind nu e nu e, asa ca asta e !
---------------------------------------------------------------
Nu traim ca sa muncim ci muncim ca sa TRAIM !

eu cred ca se va ajunge in final la un singur sex. si sunt multe semne care arata asta: multe femei uita sa mai fie cu adevarat femei, delicatetea, compasiunea, dragalasenia nu mai sunt de mult considerate calitati ci slabiciuni, barbatii se epileaza, isi fac manichiura, isi analizeaza visele, se uita la telenovele (inca nu am vazut totusi pe nici unul suspinand in batista). poate e cursul firesc al evolutiei. cine stie? in mai toate filmele sci-fi extraterestrii nu au sex, haine si, banuiesc, nici discutii despre egalitati in drepturi intre doua sexe.:-))

Sa se ajunga sa se spuna :
"Adica iti faci un Dumnezeu prorpiu, exact cum vrei tu. Daca mie imi place sapunul ca ma spala si face clabuci, ma si gindesc sa il fac Dumnezeu (e o analogie dusa al extrem). " este prea mult. De unde ideea cu Dzeul personal? Dar perceptia asupra lui Dzeu difera.

Ca sa fie clar, prefer sa explic cum vad eu religia si cu asta cred ca nu voi mai comenta prea mult deapre "Dzeu". Iata deci: apreciez ideile religioase si filozofice pentru valoarea lor estetica si pentru ceea ce au ele mai misterios. Vad in "om" mai degraba un inventator-decat un descoperitor, un creator de mituri- decat sa perceapa realitati, ceea ce releva limitele cognitive ale "omului".

Cred ca fiecare dintre noi participa si la arhetipul Dzeu (maximum de determinare) si la arhetipul Nimic (minimul de determinare).

Credinta este buna atata timp cat nu este oarba.